ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 103/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 103/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 422 din 24 ianuarie
2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a respins excepția lipsei de interes, invocată de către pârâtul
Guvernul României, ca neîntemeiată; a admis cererea formulată de reclamanții A.I.
și C.R., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și, în baza
dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a dispus suspendarea
executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit
legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale
polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul
administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. nr. 527 din 28 iulie
2010, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că aspectele de nelegalitate
ale H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite
potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale
polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul
administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor, invocată de reclamanți, sunt de natură să
creeze o îndoială serioasă asupra legalității acestui act.
H.G. nr. 735/2010
cuprinde dispoziții care exced celor prevăzute de Legea nr. 119/2010, deoarece
reglementează cu caracter imperativ obligația depunerii unei cereri de
recalculare a pensiei, precum și a unor documente doveditoare privind
veniturile realizate, pe care trebuie să le solicite prin centrele militare sau
prin unitățile militare din care au făcut parte, stabilind un termen de
acordare a drepturilor de pensii recalculate în raport de îndeplinirea acestei
obligații.
Instanța de fond
constatat că deși Legea nr. 119/2010 nu face nici o referire la pensiile stabilite
prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin art. 11 din H.G.
nr. 735/2010 se dispune și recalcularea acestora, aceste aspecte fiind de
natură să inducă o îndoială serioasă asupra legalității actul administrativ și
să argumenteze existența „cazului bine justificat”.
Cazul bine justificat
derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar
executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca
justiția să se pronunțe asupra legalității actului administrativ, constituie un
motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal
contestat.
Instanța de fond a
reținut că, în speță, existența unui prejudiciu material și viitor decurge din
însăși prevederile H.G. nr. 735/2010, care formează obiectul cererii de
suspendare, în condițiile în care reglementează, cu caracter imperativ,
determinarea cuantumului pensiei recalculate în raport de stagiile de cotizare
și punctajele medii anuale pe baza veniturilor realizate lunar de beneficiari,
conform documentelor doveditoare depuse în termenul pentru recalculare prevăzut
de lege, în caz contrar, urmând a se proceda discriminatoriu la determinarea
punctajului mediu anual prin utilizarea salariului mediu brut pe economie, ca
un fel de sancțiune care intervine în cazul nedepunerii în termen a
documentelor doveditoare.
Împotriva hotărârii
instanței de fond a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea
recursului se arată că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea
greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
deoarece recalcularea pensiilor intimaților se face prin efectul Legii nr.
119/2010 și este obligatorie în toate cazurile prevăzute la art. 1 din acest
act normativ, iar nu facultativă și lăsată la latitudinea beneficiarilor,
astfel cum a reținut prima instanță, care a apreciat că H.G. nr. 735/2010 le-ar
impune acestora să solicite această recalculare, prin adăugare la lege.
Recurentul consideră
că în mod eronat prima instanță a reținut că suntem în prezența unui caz bine
justificat, că este eronat și argumentul reținut de prima instanță, care se
bazează pe caracterul iminent al pagubei rezultat din art. 1 al H.G. nr.
735/2010, prin aplicarea căruia pensiile recalculate vor intra în plată
începând cu ianuarie 2011.
Recurentul mai apreciază
că în condițiile în care chiar instanța a reținut că plata pensiei recalculată se
va face doar începând cu luna ianuarie 2011, prejudiciul iminent invocat de reclamanți
și reținut ca atare de instanța de fond nu este actual.
Examinând cauza și sentința
recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.
Pentru a ajunge la această
soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
H.G. nr. 735 din 2
iulie 2010 (pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind
pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor
publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii
nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor) a fost abrogată
prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011, intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2011.
Cum actul administrativ
a cărui suspendare se solicită a fost abrogat, efectele suspendării de executare
dispuse de prima instanță nu mai subzistă la acest moment.
Prin urmare, Înalta Curte
constată că recurentul nu mai are interes în soluționarea căii de atac a recursului,
în raport cu cele prezentate, deoarece activitatea judiciară nu poate fi inițiată
și întreținută fără justificarea unui folos practic urmărit.
Literatura de specialitate
și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală ce
trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit
nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și în momentul întocmirii altor acte
procedurale.
Interesul reprezintă folosul
practic material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează acțiunea, acesta
trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.
În consecință, pentru
considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit de
interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Guvernul României
împotriva sentinței civile nr. 422 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie
2012.