ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 103/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 422 din 24 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes, invocată de către pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată; a admis cererea formulată de reclamanții A.I. și C.R., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și, în baza dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of.

nr. 527 din 28 iulie 2010, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că aspectele de nelegalitate ale H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, invocată de reclamanți, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității acestui act. H.G.

nr. 735/2010 cuprinde dispoziții care exced celor prevăzute de Legea nr. 119/2010, deoarece reglementează cu caracter imperativ obligația depunerii unei cereri de recalculare a pensiei, precum și a unor documente doveditoare privind veniturile realizate, pe care trebuie să le solicite prin centrele militare sau prin unitățile militare din care au făcut parte, stabilind un termen de acordare a drepturilor de pensii recalculate în raport de îndeplinirea acestei obligații. Instanța de fond constatat că deși Legea nr. 119/2010 nu face nici o referire la pensiile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin art. 11 din H.G. nr. 735/2010 se dispune și recalcularea acestora, aceste aspecte fiind de natură să inducă o îndoială serioasă asupra legalității actul administrativ și să argumenteze existența „cazului bine justificat”.

Cazul bine justificat derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității actului administrativ, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat. Instanța de fond a reținut că, în speță, existența unui prejudiciu material și viitor decurge din însăși prevederile H.G.

nr. 735/2010, care formează obiectul cererii de suspendare, în condițiile în care reglementează, cu caracter imperativ, determinarea cuantumului pensiei recalculate în raport de stagiile de cotizare și punctajele medii anuale pe baza veniturilor realizate lunar de beneficiari, conform documentelor doveditoare depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, în caz contrar, urmând a se proceda discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual prin utilizarea salariului mediu brut pe economie, ca un fel de sancțiune care intervine în cazul nedepunerii în termen a documentelor doveditoare. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece recalcularea pensiilor intimaților se face prin efectul Legii nr. 119/2010 și este obligatorie în toate cazurile prevăzute la art. 1 din acest act normativ, iar nu facultativă și lăsată la latitudinea beneficiarilor, astfel cum a reținut prima instanță, care a apreciat că H.G. nr. 735/2010 le-ar impune acestora să solicite această recalculare, prin adăugare la lege. Recurentul consideră că în mod eronat prima instanță a reținut că suntem în prezența unui caz bine justificat, că este eronat și argumentul reținut de prima instanță, care se bazează pe caracterul iminent al pagubei rezultat din art. 1 al H.G.

nr. 735/2010, prin aplicarea căruia pensiile recalculate vor intra în plată începând cu ianuarie 2011. Recurentul mai apreciază că în condițiile în care chiar instanța a reținut că plata pensiei recalculată se va face doar începând cu luna ianuarie 2011, prejudiciul iminent invocat de reclamanți și reținut ca atare de instanța de fond nu este actual. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

H.G. nr. 735 din 2 iulie 2010 (pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor) a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011, intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2011. Cum actul administrativ a cărui suspendare se solicită a fost abrogat, efectele suspendării de executare dispuse de prima instanță nu mai subzistă la acest moment. Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul nu mai are interes în soluționarea căii de atac a recursului, în raport cu cele prezentate, deoarece activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui folos practic urmărit.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și în momentul întocmirii altor acte procedurale. Interesul reprezintă folosul practic material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează acțiunea, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 422 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2012.