ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1818/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin Sentința nr. 175

din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea privind anularea H.G. nr.

735/2010 formulată de reclamanții P.G., G.L., B.G., S.E. și A.S. în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenienții Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Administrației și

Internelor; totodată, a respins ca nefondate celelalte capete de cerere

formulate de reclamanți.

Pentru a

se pronunța astfel, Curtea de apel a apreciat ca fiind esențial în soluționarea

cauzei faptul că H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată prin disp. art. 10 din

O.U.G. nr. 1/2011.

Se

reține, astfel, că, așa cum au arătat și reclamanții în acțiune, "anularea

H.G. nr. 735/2010 va fi o consecință a anulării articolelor din Legea nr.

119/2010 și a imposibilității acestei legi".

Acest

fapt este prevăzut și în art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 astfel că legiuitorul a

statuat că pe data intrării în vigoare a ordonanței H.G. nr. 735/2010 pentru

recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare

de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu

statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.

119/2010.

În acest

context acțiunea reclamanților apare, în opinia instanței de fond, ca fiind

neîntemeiată, motiv pentru care a respins ca fiind rămas fără obiect capătul de

cerere privind anularea H.G. nr. 735/2010 și ca nefondate celelalte capete de

cerere.

2.

Recursul declarat în cauză

Împotriva

Sentinței nr. 175 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții P.G., G.L., B.G., S.E.

și A.S., în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au susținut,

în esență, următoarele:

Susțin

recurenții că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea

ca rămasă fără obiect în ceea ce privește H.G. nr. 735/2010 iar celelalte

capete de cerere ca nefondate, fără a se face vreo referire la faptul că prin

cererea completatoare depusă la data de 14 februarie 2011 au solicitat și

anularea O.U.G. nr. 1/2011 care a înlocuit H.G. nr. 735/2010, care s-a dovedit

a fi neconstituțională și nelegală.

Mai

arată recurenții că instanța de fond nu a avut în vedere toate motivele

acțiunii atât cele din cererea introductivă cât și cele din cererea

completatoare, motivarea acesteia fiind făcută în câteva fraze, fără a se face

nicio referire la motivele de anulare a O.U.G. nr. 1/2011.

Susțin

recurenții că deși prin cererea completatoare au criticat pentru nelegalitate

și neconstituționalitate și O.U.G. nr. 1/2011 alături de Legea nr. 119/2010

prin raportare la obligațiile asumate de România sub egida Cartei ONU, a

Consiliului Europei și Tratatului de aderare la UE, instanța de fond nu a avut

în vedere aceste aspecte.

3.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și art. 304

1

și văzând dispozițiile art. 314 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare,

pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca

urmare a soluționării cauzei cu care a fost învestită "se dă în numele

legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Respectarea

acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie

obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al

dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În acest

sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut

constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât

în situația în care instanța procedează la "un examen efectiv al

mijloacelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cel puțin

pentru a le aprecia pertinența".

Or, în

cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că instanța de fond, a motivat

hotărârea recurată în mod superficial și confuz, cu referire doar la abrogarea

H.G. nr. 735/2010, fără a observa că reclamanții și-au modificat și completat

acțiunea la data de 10 februarie 2011, tocmai ca efect al abrogării

respectivului act normative prin O.U.G. nr. 1/2011 și fără a expune motivele de

fapt și de drept în raport de care au fost respinse ca nefondate restul

cererilor formulate de către reclamanți, ceea ce cu ușurință se poate observa

din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunțate de instanța fondului.

Totodată,

Înalta Curte constată că, instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată, fără

a proceda la o analiză a tuturor capetelor de cerere cuprinse în acțiunea cu

care a fost învestită, așa cum a fost precizată și completată de către

reclamanți, și implicit fără a analiza argumentele expuse în susținerea

respectivelor capete de cerere, atitudine ce nu poate fi acceptată, în

condițiile în care este de natură a afecta drepturile procedurale ale unora

dintre părțile litigante.

În

aceste condiții, este evident că ceea ce legiuitorul a numit "motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței" nu se regăsește în

considerentele sentinței recurate, făcând practic imposibilă exercitarea unui

control judiciar de către instanța de recurs.

În

consecință, se apreciază ca fiind incident în cauză motivul de recurs

reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și văzând și dispozițiile art. 314

C. proc. civ., în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice și cu

respectarea tuturor principiilor de drept, se impune casarea sentinței recurate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se relua

judecata.

Cu

ocazia rejudecării instanța de fond va da eficiență dispozițiilor art. 129

alin. (4) și (5) C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, în sensul că va manifesta rol activ în vederea stabilirii obiectului

acțiunii cu care a fost învestită, identificării dispozițiilor legale incidente

raportului juridic, astfel, dedus judecății și va analiza punctual atât din

perspectiva susținerilor reclamanților cât și a apărărilor pârâtului, toate

aspectele de fond necesare lămuririi situației de fapt cu atât mai mult cu cât

reclamanții și-au precizat și completat în mod succesiv acțiunea, iar în cauză

au fost formulate cereri de intervenție accesorii.

Pentru

considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și 2 C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite

recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de P.G., G.L., B.G., S.E. și A.S., împotriva Sentinței nr.

175 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează

sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012 .

Procesat de GGC - GV