ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1818/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 175 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea privind anularea H.G. nr. 735/2010 formulată de reclamanții P.G., G.L., B.G., S.E. și A.S. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenienții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Administrației și Internelor; totodată, a respins ca nefondate celelalte capete de cerere formulate de reclamanți. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a apreciat ca fiind esențial în soluționarea cauzei faptul că H.G.

nr. 735/2010 a fost abrogată prin disp. art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011. Se reține, astfel, că, așa cum au arătat și reclamanții în acțiune, "anularea H.G. nr. 735/2010 va fi o consecință a anulării articolelor din Legea nr. 119/2010 și a imposibilității acestei legi". Acest fapt este prevăzut și în art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 astfel că legiuitorul a statuat că pe data intrării în vigoare a ordonanței H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010. În acest context acțiunea reclamanților apare, în opinia instanței de fond, ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care a respins ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea H.G.

nr. 735/2010 și ca nefondate celelalte capete de cerere. 2. Recursul declarat în cauză Împotriva Sentinței nr. 175 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții P.G., G.L., B.G., S.E. și A.S., în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au susținut, în esență, următoarele: Susțin recurenții că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea ca rămasă fără obiect în ceea ce privește H.G. nr. 735/2010 iar celelalte capete de cerere ca nefondate, fără a se face vreo referire la faptul că prin cererea completatoare depusă la data de 14 februarie 2011 au solicitat și anularea O.U.G. nr. 1/2011 care a înlocuit H.G.

nr. 735/2010, care s-a dovedit a fi neconstituțională și nelegală. Mai arată recurenții că instanța de fond nu a avut în vedere toate motivele acțiunii atât cele din cererea introductivă cât și cele din cererea completatoare, motivarea acesteia fiind făcută în câteva fraze, fără a se face nicio referire la motivele de anulare a O.U.G. nr. 1/2011. Susțin recurenții că deși prin cererea completatoare au criticat pentru nelegalitate și neconstituționalitate și O.U.G. nr. 1/2011 alături de Legea nr. 119/2010 prin raportare la obligațiile asumate de România sub egida Cartei ONU, a Consiliului Europei și Tratatului de aderare la UE, instanța de fond nu a avut în vedere aceste aspecte. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 și văzând dispozițiile art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost învestită "se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situația în care instanța procedează la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența". Or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că instanța de fond, a motivat hotărârea recurată în mod superficial și confuz, cu referire doar la abrogarea H.G. nr. 735/2010, fără a observa că reclamanții și-au modificat și completat acțiunea la data de 10 februarie 2011, tocmai ca efect al abrogării respectivului act normative prin O.U.G. nr. 1/2011 și fără a expune motivele de fapt și de drept în raport de care au fost respinse ca nefondate restul cererilor formulate de către reclamanți, ceea ce cu ușurință se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunțate de instanța fondului.

Totodată, Înalta Curte constată că, instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată, fără a proceda la o analiză a tuturor capetelor de cerere cuprinse în acțiunea cu care a fost învestită, așa cum a fost precizată și completată de către reclamanți, și implicit fără a analiza argumentele expuse în susținerea respectivelor capete de cerere, atitudine ce nu poate fi acceptată, în condițiile în care este de natură a afecta drepturile procedurale ale unora dintre părțile litigante. În aceste condiții, este evident că ceea ce legiuitorul a numit "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței" nu se regăsește în considerentele sentinței recurate, făcând practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanța de recurs.

În consecință, se apreciază ca fiind incident în cauză motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ., în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice și cu respectarea tuturor principiilor de drept, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se relua judecata. Cu ocazia rejudecării instanța de fond va da eficiență dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.

și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că va manifesta rol activ în vederea stabilirii obiectului acțiunii cu care a fost învestită, identificării dispozițiilor legale incidente raportului juridic, astfel, dedus judecății și va analiza punctual atât din perspectiva susținerilor reclamanților cât și a apărărilor pârâtului, toate aspectele de fond necesare lămuririi situației de fapt cu atât mai mult cu cât reclamanții și-au precizat și completat în mod succesiv acțiunea, iar în cauză au fost formulate cereri de intervenție accesorii. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și 2 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.G., G.L., B.G., S.E. și A.S., împotriva Sentinței nr. 175 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012 . Procesat de GGC - GV