ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1789/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1789/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursurilor de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.
333/CA din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, s
ecția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată
de reclamantul T.A.
și a dispus suspendarea executării H.G.
nr.
735/2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului privind
fondul cauzei. Prin aceeași sentință, instanța de judecată a admis cererea de
intervenție în interes propriu formulată de G.I.
Pentru a pronunța această soluție,
prima instanță a reținut, în esență, că cererea de suspendare a executării
actului administrativ atacat îndeplinește
condițiile
prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența
„unui caz bine justificat" și a „iminenței producerii
pagubei".
Împotriva
acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat
recurs Ministerul
Administrației și Internelor și Guvernul României, reiterând, în esență,
argumentele și apărările invocate în fața primei instanțe.
Examinând cauza, Înalta
Curte reține că recursurile sunt lipsite de interes, urmând a fi respinse ca
atare, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
H.G. nr. 735/2010
pentru recalcularea pensiilor stabilite
potrivit legislației privind pensiile militare de stat,
a pensiilor de stat ale polițiștilor
și
ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în
domeniul
pensiilor, contestată în cauză, a fost abrogată prin art. 10 din O.U.G.
nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în
domeniul pensiilor
acordate
beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță
națională,
care a intrat în vigoare la data de 31 ianuarie 2011.
Una din
condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este aceea
privind interesul
de a promova acțiunea; această condiție generală se impune a fi îndeplinită în
cadrul oricărui proces civil și pe tot parcursul soluționării unei cauze,
atât la momentul
introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul
exercitării căilor de atac.
Interesul trebuie să fie legitim,
personal și direct; el trebuie să fie, de asemenea, născut și actual, această
din urmă condiție presupunând, deci, ca interesul să existe la momentul în care
este formulată cererea.
Or, în speță, prin abrogarea expresă a
actului administrativ ale cărui
prevederi
constituie obiectul cererii de suspendare a executării, interesul părților în
exercitarea căii extraordinare de atac prevăzute
de art. 299 și urm. C. proc. civ. nu mai este actual, fiind cunoscut că un act
administrativ abrogat
nu mai este susceptibil de executare.
Pentru
considerentele arătate, recursurile vor fi respinse, ca lipsite de interes.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile
declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Guvernul României
împotriva sentinței nr. 333/CA din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsite
de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 25 martie 2011.