ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2011

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții – pensionari

militari – Ș.S., I.V., M.V., V.T., L.O., V.P.T.I. și H.M. au chemat în judecată

pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța

să suspende executarea hotărârii Guvernului României nr. 735/2010 pentru recalcularea

pensiilor stabilite potrivit legislației pensiile militare de stat a pensiilor de

stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor.

În motivarea cererii s-a

învederat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat întrucât hotărârea

de guvern conține mai multe adăugiri la lege printre care: obligarea cererilor de

recalculare a pensiilor [art. 10 alin. (2)], obligarea solicitării și depunerii

documentelor doveditoare privind veniturile realizate, instituirea unei sancțiuni

în cazul neîndeplinirii acestei obligații, constând în determinarea punctajului

anual pe baza salariului mediu brut pe economie. S-a învederat că Legea nr. 119/2010

nu conține nicio dispoziție ce instituie o obligație de depunere a unei cereri de

recalculare a pensiei.

H.G. nr. 735/2010 a fost

elaborată și emisă cu încălcarea art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparența

decizională în administrația publică și art. 15 din "Regulamentul privind procedurile,

la nivelul Guvernului pentru elaborarea și prezentarea proiectelor de documente

de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și alte documente,

în vederea adoptării/aprobării", aprobat prin H.G. nr. 561/2009.

Relativ la necesitatea

prevenirii unei pagube iminente s-a învederat că mulți dintre pensionarii militari

se află în imposibilitatea fizică de a se deplasa, de a sta la cozi interminabile

la centrele militare și la unitățile militare din care au făcut parte (cei mai mulți

dintre ei și-au desfășurat activitatea în mai multe unități) pentru a-și face rost,

până la sfârșitul perioadei de recalculare (31 decembrie 2010), de documentele privind

veniturile lunare pe care le-au avut. Ignorarea acestei realități ar duce la discriminarea

acestora întrucât, neputând depune diligențele impuse de H.G. nr. 735/2010, li se

va recalcula pensia pe baza salariului mediu pe economie.

Prin sentința civilă

nr. 287 din 14 decembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanții Ș.S., I.V., M.V., V.T., L.O.,

V.P.T.I. și H.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a respins, ca

nefondată, cererea de intervenție în interesul Guvernului României, formulată de

intervenientul Ministerul Administrației și Internelor și a dispus suspendarea executării

H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că a fost făcută dovada îndeplinirii procedurii prealabile,

așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, iar pe fond cererea este întemeiată.

Existența cazului bine

justificat este lăsată la aprecierea judecătorului care efectuează o analiză sumară

a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de

partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției

de legalitate.

Elementele învederate,

ce privesc în special încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, consacrat

de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 din Legea nr. 24/2000, sunt

de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În plus, împrejurarea

că sunt afectate drepturi stabilite anterior, de care petenții au beneficiat o lungă

perioadă de timp și împrejurarea că aceste drepturi sunt afectate substanțial, ridică

în mod serios în discuție eventuala nerespectare a principiului neretroactivității

și proporționalității măsurii de recalculare a pensiei.

Cum pensiile petenților,

recalculate, au intrat în plată începând cu luna ianuarie 2011, instanța de fond

a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei

ca prejudiciu viitor și previzibil.

Împotriva acestei sentințe,

pârâtul Guvernul României – Secretariatul General și intervenientul Ministerul Administrației

și Internelor au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de recurs

formulată de Ministerul Administrației și Internelor soluția a fost criticată pentru

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care,

ca excepție de la regula executării din oficiu a actului administrativ, stabilește

condițiile în care se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ,

în speță nefiind îndeplinită nici cerința privitoare la existența unui caz bine

justificat și nici cea privitoare la existența unei pagube iminente.

Recurentul Guvernul României

și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C.

proc. civ., precum și pe cele ale art. 304

1

C. proc. civ., arătând pe

de o parte că acestei autorități nu i s-a comunicat odată cu hotărârea judecătorească

în discuție și încheierea de amânare a pronunțării în care sunt consemnate pozițiile

părților din proces, ceea ce constituie motiv de nulitate în conformitate cu

art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar pe de altă parte că prima instanță a aplicat

greșit prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ câtă

vreme nu există niciun element care să aducă o umbră de îndoială asupra legalității

actului administrativ în discuție și nu s-a dovedit că prin el însuți acesta creează

un prejudiciu ireparabil intimaților-reclamanți.

Examinând cauza Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că recursurile de față sunt lipsite de interes

și le va respinge pentru acest motiv, conform celor ce vor fi arătate în continuare:

H.G. nr. 735 din 2

iulie 2010 (pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind

pensiile militare de stat a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii

nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor) a fost abrogată

prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011 intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2011.

Așa cum s-a cristalizat

atât în doctrina de specialitate cât și în jurisprudență, una din condițiile necesare

pentru existența dreptului la acțiune este aceea ca reclamantul să justifice în

persoana sa interesul de a promova acțiune. Această condiție generală se impune

a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, deci nu doar cu prilejul introducerii

acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul trebuie să fie

legitim, personal și direct și de asemenea să fie născut și actual, sub acest ultim

aspect deci să existe momentul în care este formulată cererea.

În speță, prin abrogarea

expresă a hotărârii de guvern în discuție interesul celor două autorități ale administrației

publice centrale în exercitarea căii extraordinare de atac prevăzute de „art. 299

și urm.” din C. proc. civ. a fost depășit și nu mai este actual, astfel că el nu

mai poate fi luat în considerare.

De altfel, urmare modificării

legislative intervenite prin O.U.G. nr. 1/2011 această concepție a Înaltei Curți

a fost exprimată și în alte litigii similare.

Văzând și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Guvernul României – Secretariatul General și Ministerul Administrației și Internelor

împotriva sentinței civile nr. 287 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava,

secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2011.

___________

*Spre exemplificare:

Deciziile secției de contencios administrativ și fiscal  nr. 1193/2011,

1269/2011 și nr. 1474/2011