ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții – pensionari militari – Ș.S., I.V., M.V., V.T., L.O., V.P.T.I. și H.M. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să suspende executarea hotărârii Guvernului României nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației pensiile militare de stat a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În motivarea cererii s-a învederat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat întrucât hotărârea de guvern conține mai multe adăugiri la lege printre care: obligarea cererilor de recalculare a pensiilor [art. 10 alin. (2)], obligarea solicitării și depunerii documentelor doveditoare privind veniturile realizate, instituirea unei sancțiuni în cazul neîndeplinirii acestei obligații, constând în determinarea punctajului anual pe baza salariului mediu brut pe economie. S-a învederat că Legea nr. 119/2010 nu conține nicio dispoziție ce instituie o obligație de depunere a unei cereri de recalculare a pensiei. H.G.

nr. 735/2010 a fost elaborată și emisă cu încălcarea art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și art. 15 din "Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului pentru elaborarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și alte documente, în vederea adoptării/aprobării", aprobat prin H.G. nr. 561/2009. Relativ la necesitatea prevenirii unei pagube iminente s-a învederat că mulți dintre pensionarii militari se află în imposibilitatea fizică de a se deplasa, de a sta la cozi interminabile la centrele militare și la unitățile militare din care au făcut parte (cei mai mulți dintre ei și-au desfășurat activitatea în mai multe unități) pentru a-și face rost, până la sfârșitul perioadei de recalculare (31 decembrie 2010), de documentele privind veniturile lunare pe care le-au avut.

Ignorarea acestei realități ar duce la discriminarea acestora întrucât, neputând depune diligențele impuse de H.G. nr. 735/2010, li se va recalcula pensia pe baza salariului mediu pe economie. Prin sentința civilă nr. 287 din 14 decembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanții Ș.S., I.V., M.V., V.T., L.O., V.P.T.I. și H.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interesul Guvernului României, formulată de intervenientul Ministerul Administrației și Internelor și a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că a fost făcută dovada îndeplinirii procedurii prealabile, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, iar pe fond cererea este întemeiată. Existența cazului bine justificat este lăsată la aprecierea judecătorului care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate. Elementele învederate, ce privesc în special încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 din Legea nr. 24/2000, sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În plus, împrejurarea că sunt afectate drepturi stabilite anterior, de care petenții au beneficiat o lungă perioadă de timp și împrejurarea că aceste drepturi sunt afectate substanțial, ridică în mod serios în discuție eventuala nerespectare a principiului neretroactivității și proporționalității măsurii de recalculare a pensiei. Cum pensiile petenților, recalculate, au intrat în plată începând cu luna ianuarie 2011, instanța de fond a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor și previzibil. Împotriva acestei sentințe, pârâtul Guvernul României – Secretariatul General și intervenientul Ministerul Administrației și Internelor au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de recurs formulată de Ministerul Administrației și Internelor soluția a fost criticată pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care, ca excepție de la regula executării din oficiu a actului administrativ, stabilește condițiile în care se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ, în speță nefiind îndeplinită nici cerința privitoare la existența unui caz bine justificat și nici cea privitoare la existența unei pagube iminente. Recurentul Guvernul României și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 304 1 C. proc. civ., arătând pe de o parte că acestei autorități nu i s-a comunicat odată cu hotărârea judecătorească în discuție și încheierea de amânare a pronunțării în care sunt consemnate pozițiile părților din proces, ceea ce constituie motiv de nulitate în conformitate cu art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., iar pe de altă parte că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ câtă vreme nu există niciun element care să aducă o umbră de îndoială asupra legalității actului administrativ în discuție și nu s-a dovedit că prin el însuți acesta creează un prejudiciu ireparabil intimaților-reclamanți. Examinând cauza Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile de față sunt lipsite de interes și le va respinge pentru acest motiv, conform celor ce vor fi arătate în continuare: H.G. nr. 735 din 2 iulie 2010 (pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor) a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G.

nr. 1/2011 intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2011. Așa cum s-a cristalizat atât în doctrina de specialitate cât și în jurisprudență, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este aceea ca reclamantul să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiune. Această condiție generală se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, deci nu doar cu prilejul introducerii acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul trebuie să fie legitim, personal și direct și de asemenea să fie născut și actual, sub acest ultim aspect deci să existe momentul în care este formulată cererea. În speță, prin abrogarea expresă a hotărârii de guvern în discuție interesul celor două autorități ale administrației publice centrale în exercitarea căii extraordinare de atac prevăzute de „art.

299 și urm.” din C. proc. civ. a fost depășit și nu mai este actual, astfel că el nu mai poate fi luat în considerare. De altfel, urmare modificării legislative intervenite prin O.U.G. nr. 1/2011 această concepție a Înaltei Curți a fost exprimată și în alte litigii similare. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Guvernul României – Secretariatul General și Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 287 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011. ___________ *Spre exemplificare: Deciziile secției de contencios administrativ și fiscal nr. 1193/2011, 1269/2011 și nr. 1474/2011