ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5214/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Instanța de fond 1.Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A.V.C., A.C., A.M., A.S.D., A.C.A., A.G., A.R., A.D., A.C.B., A.S., A.J., A.J.A., A.G.A., A.P., A.C.C., A.C.D., A.E.C., A.E., A.G.B., A.L.M., A.G.C., A.G.D., B.I., B.G., B.A.E., B.I.C., B.D., B.G.A., B.M., B.S., B.V.C.V., B.E.P., B.A.C., B.G.B., B.E., B.I.I., B.D.A., B.M.A., B.P., B.G.C., B.L., B.I.A., B.M.B., B.A., B.G.D., B.M.C., B.C., B.M.D., B.D.I., B.O., B.S.A., B.E.A., B.G.E., B.M.E., B.M.F., B.C., B.I.A.A., B.I.B., B.V., B.S.B., B.V.A., B.P.D., B.V.B., B.D.P., B.G.F., B.R.I., B.E.B., B.I.D., B.V.D., B.L.V., B.V.E., B.V.F., B.V.G., B.P.A., B.T., B.I.E., B.D., B.F., B.M.G., B.S.D., B.A.B., B.G.G., B.A.D., B.C.M., B.G.H., B.G.I., B.S.C., B.M.H., B.M.I., B.V.H., B.A.F., C.V., C.M., C.P., C.L., C.G., C.L.A., C.C., C.I., C.C.G., C.I.A., C.V.A., C.D., C.I.B., C.Z., C.C.A., C.A., C.I.C., C.M.A., C.D.A., C.D.B., C.S.I., C.A.M., C.G.T., C.I.D., C.M.B., C.R.I., C.I.E., C.C.B., C.V.C., C.I.F., C.V.B., C.V.D., C.F.M., C.M.C., C.L.B., C.I.M., C.L.C., C.F.I., C.C.L., C.C.C., C.G.A., C.M.D., C.D.C., C.N., C.V.E., C.I.G., C.F.A., C.G.B., C.V.F., C.M.L., C.C.A.A., C.C.D., C.I.H., C.A.B., C.D.D., C.O., C.M.E., C.A.C., C.V.G.,

C.I.I., C.L.D., C.G.C., C.M.F., C.C.E., C.G.D., C.D.E., C.C.F., C.P.O., C.V.H., C.T.S.D., C.L.E., C.M.G., C.E., C.G.I., D.M., D.M.A., D.G.C., D.M.B., D.I.U., D.B.I., D.G., D.E., D.D., D.I., D.M.C., D.L., D.M.D., D.N., D.A., D.G.A., D.M.E., D.D.A., D.M.F., D.I.A., D.V., D.N.A., D.D.B., D.C., D.N.B., D.S., D.V.A., D.C.M., D.E.A., D.G.C.A., D.T., D.C.A., D.C.B., D.C.M.A., D.V.B., D.I.B., D.N.C., D.V.C., D.A.A., D.C.C., D.H.O., D.G.B., E.E.R., E.E., E.V., E.L., E.C., E.S., E.F., E.A., F.A., F.L., F.G., F.F., F.N., F.D., F.I.N., F.M., F.C., F.O.G., F.L.A., F.V., F.N.D., G.M., G.M.A., G.N., G.A., G.G., G.M.B., G.M.C., G.P., G.M.D., G.G.R., G.I., G.N.A., G.D., G.G.A., G.L., G.S., G.C.L., G.I.M., G.S.A., G.V., G.S.B., G.D.V., G.G.B., G.L.C., G.I.V., G.I.A., G.M.E., G.N.B., G.E., G.L.A., H.A.V., H.E., H.G., H.G.A., H.I., H.E.C., H.E.A., H.D., H.E.M., I.A., I.D., I.I., I.D.A., I.I.A., I.N., I.C., I.S.S., I.D.B., I.E., I.I.B., I.C.A., I.S., I.L., I.P., I.G., I.G.A., I.V., I.V.A., I.M., I.G.B., I.A.A., I.I.C., J.V., J.G., J.I., J.A.N., L.G., L.N., L.I., L.M., L.S., L.L., L.I.A., L.O.D., L.M.E., L.C., L.A., L.D., L.M.I., L.P., L.D.A., L.A.A., L.A.B., L.D.D., L.M.A., M.C., M.A.A., M.A., M.A.B., M.I.E., M.M., M.V.I., M.A.C., M.P., M.O., M.E., M.M.E., M.V., M.V.A., M.M.A., M.A.D., M.G.I., M.I., M.V.B., M.D., M.T., M.I.A., M.M.B., M.M.R., M.Z., M.M.C., M.S., M.V.C., M.V.D., M.M.A.A., M.M.D.,

M.G., M.I.B., M.G.A., M.A.E., M.E.A., M.G.B., M.G.D., M.I.C., M.V.E., M.G.C., M.F., M.I.D., M.N., M.F.A., M.M.F., M.T.A., M.V.F., M.P.A., M.M.G., M.D.A., M.D.B., M.I.F., M.M.H., M.G.E., M.I.G., M.D.C., M.E.B., M.I.H., M.I.I., M.I.N., M.F.B., M.G.F., M.I.C.A., M.A.F., M.G.G., M.V.G., M.I.J., M.E.C., M.I.K., M.A.G., M.N.A., M.M.I., M.N.B., M.M.D.A., N.M., N.F., N.D.S., N.I., N.A.C., N.P., N.T., N.I.A., N.G., N.I.T., N.R., N.M.C., N.V., N.S.V., N.I.B., N.G.A., N.F.A., N.S.S., N.C., O.T., O.N., O.I., O.M.F., O.A., O.D., O.D.A., O.C.G., O.S.D., O.N.A., P.R., P.S.V., P.N.T.I., P.A., P.A.M., P.P., P.C., P.T.,P.G., P.M., P.N., P.F., P.I., P.A.B., P.C.A., P.I.V., P.N.A., P.R.A., P.C.M., P.M.A., P.E.F., P.G.A., P.V., P.I.A., P.M.B., P.G.V., P.C.B., P.M.C., P.M.D., P.I.B., P.F.G., P.C.C., P.A.C., P.I.C., P.V.A., P.T.V., P.I.D., P.M.M., P.M.L., P.N.B., P.D., P.G.D., P.I.E., P.L., P.O., P.V.B., P.C.D., P.C.F., P.M.C.A., P.L.N., P.I.F., P.M.E., P.C.G., P.G.E., P.G.F., P.I.G., P.I.H., P.M.G., R.E., R.R.M., R.A.C., R.D., R.G., R.I., R.N., R.I.A., R.C., R.I.B., R.I.C., R.A., R.D.A., R.M., R.P., R.D.E., R.S., R.D.C., R.D.B., R.I.D., R.I.E., R.M., S.V.M., S.V.C., S.G., S.S., S.I., S.V.M.A., S.N., S.P.L., S.I.A., S.P., S.I.B., S.I.C., S.O., S.I.D., S.V.L., S.I.F., S.C., S.N.A., S.A.T., S.A., S.V., S.F., S.M., S.N.B., S.C.A., S.A.S., S.L., S.T., S.A.B., S.I.E., S.I.G., S.M.A., S.M.B., S.A.A.,

S.I.I., S.V.A., S.M.C., S.M.D., S.M.C.A., S.E., S.E.A., S.I.H., S.N.C., S.D., S.A.C., S.T., S.G.A., S.S.C., T.A., T.C., T.G., T.T., T.D., T.S., T.M., T.A.M., T.D.G., T.G.A., T.C.A., T.G.C., T.V., T.A.A., T.I., T.C.B., T.I.A., T.S.A., T.L.N., T.I.B., T.L., T.S.B., T.I.C., T.I.D., T.D.G.A., T.C.C., T.G.D., T.L.E., T.V.A., T.R.M., T.M.A., T.L.A., T.V.C., T.A.B., T.A.C., T.V.B., T.C.D., T.C.E., T.M.B., T.P., U.E., U.D.R., U.G., U.G.A., U.E.M., V.F., V.A., V.G.,V.F.A., V.A.D., V.F.L., V.I., V.V., V.I.C., V.I.A., V.D., V.G.F., V.D.D., V.M.S., V.M., V.V.A., V.D.A., V.V.B., W.A., Z.L., Z.B.C., Z.V., M.G.H., P.N.C., R.G.A., S.I.J. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în principal, să se constate intervenirea suspendării de drept în tot a O.U.G.

nr. 1/2011 sau doar în parte, în privința Anexei 3, în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004; în subsidiar, au solicitat să se dispună suspendarea în tot a O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în constatarea nulității aceleiași O.U.G. nr. 1/2011, sau suspendarea în parte a O.U.G. nr. 1/2011 și anume a Anexei 3 care prevede Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că actul normativ a cărui suspendare se solicită, O.U.G.

nr. 1/2011, este un act administrativ normativ supus cenzurii contenciosului administrativ, în baza art. 9 din Legea contenciosului administrativ, fiind o hotărâre de Guvern mascată, iar edictarea ei sub titulatura de ordonanță de urgență reprezintă un abuz de putere. 2. Apărările pârâtului Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Guvernul României a invocat în principal excepția netimbrării cererii de suspendare a O.U.G. nr. 1/2011, iar în subsidiar excepția inadmisibilității acestei cereri, susținând că ordonanțele de urgență nu sunt acte administrative, ci acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative stabilite de art. 115 din Constituția României, iar pentru aceste motive ele nu pot fi anulate sau suspendate de instanțele de contencios administrativ.

A mai arătat pârâtul că legislația în vigoare conferă posibilitatea învestirii instanțelor de contencios administrativ cu acțiuni formulate împotriva ordonanțelor Guvernului, însă acestea trebuie să respecte condițiile stabilite de Legea nr. 554/2004, mai exact art. 9 alin. (1) și alin. (5). 3. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 2386 din 25 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția netimbrării, ca rămasă fără obiect, întrucât la primul termen de judecată din 23 martie 2011 s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform Legii nr. 146/1997 și cererea formulată de reclamanți ca inadmisibilă. Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut r eferitor la excepția inadmisibilității cererii de suspendare a O.U.G.

nr. 1/2011, în raport de natura actului a cărui suspendare se solicită, că ordonanțele de urgență nu sunt acte administrative, nefiind adoptate „în vederea „organizării executării legii sau a executării în concret a legii”, ele constituind tocmai legea. Mai exact, sunt acte emise de Guvern nu ca putere executivă, ci ca legiuitor delegat, în temeiul delegării legislative reglementată de art. 115 din Constituția României, privind delegarea legislativă. Prin urmare, ele nu pot fi contestate în justiție similar actelor administrative și cu atât mai puțin suspendate, având regimul juridic al legii.

Cât privește invocarea de către reclamanți a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a reținut că o acțiune fundamentată pe aceste dispoziții, deși sub titulatura echivocă „acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului” nu are ca obiect anularea ordonanței pretins neconstituțională, tocmai pentru că nu este vorba despre un act administrativ, ci poate avea ca obiect, potrivit alin. (5), „acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.

Dincolo însă de aspectul inadmisibilității contestării și/sau suspendării ordonanțelor de urgență de către instanța de contencios administrativ, prima instanță nu respinge de plano posibilitatea ca un anumit act, denumit într-un anume mod de către emitent, să constituie un alt tip de act, cu un cu totul alt regim juridic. Cu titlu de exemplu, prima instanță a reținut cazul adoptării de către guvern a unei ordonanțe de urgență pentru trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia, în loc să adopte o hotărâre de guvern, după cum impun prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, însă tipul actului prin care se face o asemenea trecere este precizat expres în lege.

În speță, prima instanță a apreciat că argumentele reclamanților referitoare la deghizarea unei hotărâri de Guvern într-o ordonanță de urgență, în mod abuziv, în vederea eludării controlului judecătoresc asupra acesteia, nu sunt convingătoare. În cauză, distincția între ce trebuie să cuprindă reglementarea legală (legea sau ordonanța de urgență, în cazul nostru), cât de detaliată trebuie să fie aceasta sub aspectul normelor de procedură, respectiv ce trebuie să cuprindă normele de punere în aplicare nu se regăsește nicăieri suficient conturată. Prima instanță a apreciat că respectiva ordonanță a fost adoptată tocmai pentru a se conforma rigorilor impuse de motivele de aparenta nelegalitate ale H.G.

nr. 735/2010, astfel cum au fost reținute de instanța de judecată când a dispus suspendarea; mai exact, reglementarea a fost adoptată de această manieră tocmai pentru a se reintra în „legalitate”, astfel cum este aceasta conturată de sentința de suspendare (din 6 decembrie 2010). Prin urmare, singurul aspect de aparentă nelegalitate reținut este faptul că norma de aplicare impune condiționări suplimentare, care nu se regăsesc în legea în aplicarea căreia a fost dată, în ceea ce privește obligațiile menționate anterior, impuse de art. 2 alin. (3) și alin. (4), art. 6 alin. (2) și art. 120 alin. (2) ale hotărârii de Guvern în sarcina pensionarilor. Or, aceste reglementări nu se mai regăsesc în textul noii metodologii din Anexa 3 a O.U.G.

nr. 1/2011, ele fiind înlăturate tocmai în considerarea reținută de instanța de judecată în hotărârea de suspendare. II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamanților Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând instanței de recurs: 1) să constate că O.U.G. nr. 1/2011 este un act administrativ normativ, supus cenzurii contenciosului administrativ în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar cererea de suspendare formulată de recurenții–reclamanți în baza art. 14 din actul normativ menționat anterior este admisibilă. Recurenții au susținut că art. 9 din Legea contenciosului administrativ dă dreptul persoanelor interesate să formuleze acțiuni în anularea ordonanțelor de urgență emise de Guvernul României, cu condiția ca pe lângă motivele de nelegalitate să invoce și excepția de neconstituționalitate, instanța de contencios administrativ urmând să sesizeze Curtea Constituțională.

S-a învederat că în aceste condiții este admisibilă cererea de suspendare, până la soluționarea în fond a cererii de anulare, deoarece textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu face distincție între natura și originea actelor administrative normative: Recurenții au arătat că argumentul instanței de fond, cum că art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu reprezintă temeiul legal pentru anularea unei ordonanțe de urgență a Guvernului, ci a unor acte emise în baza acesteia, golesc de conținut și eficiență acest text, ei îndeplinind și condiția de a fi invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2011, odată cu promovarea acțiunii în anulare, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond Curtea de Apel București.

2) Recurenții au solicitat să se constate că O.U.G. nr. 1/2011 este o hotărâre de guvern mascată, edictarea acesteia sub titulatura de ordonanța de urgență a Guvernului fiind un abuz de putere al Guvernului României, în realitate actul administrativ atacat prezentând toate caracteristicile unui act administrativ normativ, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Recurenții au susținut că deși instanța de fond a admis posibilitatea ca puterea executivă să emită ordonanțe de urgență în domenii ce trebuie reglementate prin hotărâri de guvern, cum este cel în cauză [art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 impunând adoptarea metodologiei de calcul în materia recalculării pensiilor prin hotărâre de guvern] totuși nu a analizat argumentele reclamanților, respingând greșit solicitarea lor.

S-a arătat că puterea de legiferare a Guvernului este condiționată de abilitarea dată de Parlament, în cazul ordonanțelor simple, sau de legea de aprobare a aceluiași Parlament, în cazul ordonanțelor de urgență, care din acest motiv trebuie considerate acte administrative supuse cenzurii instanțelor de contencios administrativ, conform art. 52 din Constituție, Guvernul având obligația de a asigura o delimitare clară între modul în care emite aceste acte administrative sau „legi”, pentru a fi respectat principiul separației puterilor în stat.

S-a concluzionat că scopul pentru care s-a recurs la acest tip de act normativ este de a împiedica persoanele interesate să-l atace și să beneficieze de suspendarea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, mai ales că potrivit alin. (5) din acest text „în ipoteza în care se emite un act normativ cu același conținut ca și cel suspendat de instanță, acesta este suspendat de drept”, Guvernul eludând măsura suspendării executării H.G. nr. 735/2010 dispusă de instanțele de judecată, prin edictarea unui act normativ care, aparent nu poate fi atacat în contencios administrativ, ceea ce contravine art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Recurenții au învederat că O.U.G. nr. 1/2011 a „reedictat” dispozițiile H.G.

nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor , înlocuind termenul de „recalculare” cu cel de „revizuire” în art. 1 din O.U.G. nr. 1/2001, păstrând însă noțiunea de „recalculare” în art. 4, art. 5, art. 6 din ordonanță, care urmărește același efect cu H.G. nr. 735/2010 pe care o abrogă și o înlocuiește, stabilind în Anexa 3 o metodologie de recalculare a pensiilor speciale, în executarea Legii nr. 119/2010, toate aceste aspecte reprezentând argumente pentru calificarea O.U.G. nr. 1/2011 ca act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai arătat că nu subzistă argumentul primei instanțe , cum că O.U.G. nr. 1/2011 s-a adoptat de către Guvernul României pentru a se conforma hotărârilor judecătorești care au cenzurat legalitatea H.G. nr. 735/2010, întrucât aceasta a fost criticată pe fond pentru că nesocotește prevederile Convenției europeană a drepturilor omului din materia proprietății, așa cum reiese din sentința nr. 491 din 2010 a Curții de Apel Cluj, ori aceste încălcări se reiterează prin noul act normativ, O.U.G. nr. 1/2011, solicitându-se admiterea recursului, respingerea excepției de inadmisibilitate ca neîntemeiată și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond, fără a se indica vreun temei legal al criticilor formulate.

2. Apărările intimatului Intimatul–pârât deși legal citat nu a depus întâmpinare și nu a trimis reprezentant în instanță. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 din C. proc. civ. , Înalta Curte reține următoarele: Motivele de recurs prezentate de reclamanți nu reprezintă veritabile critici ale sentinței atacate, întrucât reiau argumentele pentru care au solicitat admiterea cererii de suspendare, care au fost judicios analizate de instanța de fond. Deși nu s-a indicat temeiul legal al promovării recursului, se constată că susținerile recurenților pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ. Recurenții–reclamanți au învederat că O.U.G. nr. 1/2011 este un act administrativ normativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care poate fi cenzurat și suspendat de instanța de contencios administrativ, potrivit art. 9 alin. (1) și respectiv art. 14 din Lege. Din textul art. 108 din Constituția României rezultă că numai hotărârile și ordonanțele emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare, au scopul de a „organiza executarea legilor”, fiind acte administrative, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Ordonanțele de urgență nu intră în categoria actelor administrative, acestea fiind emise ca urmare a delegării legislative în favoarea Guvernului, reglementată de art. 115 din Constituție, adică fie printr-o lege specială de abilitare a Guvernului, emisă de Parlament în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art. 115 alin. (1) din Constituție fie „în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”, art. 115 alin. (4) din Constituție.

Prin urmare, prin ordonanțele de urgență, Guvernul ca putere executivă exercită temporar, până la aprobarea de către Parlament, în condițiile legii fundamentale, atribuții de putere legiuitoare, ordonanțele de urgență având rang și putere de lege până la validarea lor de către puterea legislativă, Parlamentul României, astfel că nu pot forma obiectul acțiunilor de contencios administrativ (nici de anulare și nici de suspendare, nefiind permis a se suspenda un act a cărui legalitate nu poate fi verificată pe fond) întrucât ordonanțele de urgență ale Guvernului nu sunt acte administrative, ci legi, a căror valabilitate în timp este condiționată de aprobarea Parlamentului.

Art. 9 din Legea nr. 554/2004 invocat de recurenți nu are aplicabilitate în speță deoarece acesta privește posibilitatea de a invoca excepția de neconstituționalitate a unei ordonanțe de Guvern, sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță de Guvern, odată cu acțiunea în anulare formulată de cei pretins vătămați în drepturile sau interesele lor legitime de acest act administrativ, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ori, așa cum deja s-a arătat, ordonanțele de urgență au regimul juridic al unei legi temporare și nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ. Art. 9 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea indemnizării celor prejudiciați prin acte administrative sau ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, recurenții neaflându-se nici în această ipoteză.

În concluzie, în mod corect prima instanță a stabilit că nu poate fi suspendată executarea unui act normativ care nu este un act administrativ, fiind emis de Guvern în exercitarea atribuțiilor legislative delegate, întrucât acest act nu poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ, astfel că nici măsura suspendării executării actelor administrative reglementată în cadrul procedurii de contencios administrativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicată. De altfel, cealaltă susținere a recurenților, care vizează constatarea, de către instanța de recurs, a împrejurării că O.U.G. nr. 1/2011 este în realitate o hotărâre de guvern mascată, emisă cu abuz de putere, nu face decât să contrazică cele prezentate anterior de recurenți care, recunosc astfel că O.U.G.

nr. 1/2011 nu este un act administrativ, care să poată fi atacat pe calea Legii nr. 554/2004, solicitând însă instanței să stabilească natura „deghizată”, „mascată” a acestei ordonanțe, care este de fapt o hotărâre de Guvern. Instanța de judecată nu se poate substitui atribuțiilor puterii executive, care și-a calificat actul juridic drept O.U.G. și a motivat în preambulul acestuia interesul public și situația extraordinară care a determinat-o să emită O.U.G. nr. 1/2011, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, întrucât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat. Pe de altă parte , rezultă din preambulul ordonanței, că aceasta s-a emis tocmai pentru a îndrepta neregulile din H.G.

nr. 735/2010 privind condiționarea recalculării pensiilor militare de stat, de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, de depunerea, de către cei vizați, a unor documente doveditoare a parcursului întregii cariere, exigențe subliniate și de puterea judecătorească prin hotărârile judecătorești prin care s-a admis cererea de suspendare sau de anulare a H.G. nr. 735/2010. Împrejurarea că între O.U.G. nr. 1/2011 și H.G. nr. 735/2010 pe care l-a abrogat există unele similitudini, ambele având ca scop revizuirea/recalcularea pensiilor beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, printr-o metodologie anexă nu îndreptățesc instanța de judecată să constate că în realitate este vorba tot de o „Hotărâre de Guvern mascată” întrucât O.U.G.

nr. 1/2011 s-a emis în alte condiții decât actul normativ abrogat, fiind justificat regimul său juridic special de act legislativ, precum și îndeplinirea cerințelor art. 115 alin. (4) din Constituție, așa cum s-a motivat în preambulul Ordonanței. 4. Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 din C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (1) și alin. (2) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.V.C., A.C., A.M., A.S.D., A.C.A., A.G., A.R., A.D., A.C.B., A.S., A.J., A.J.A., A.G.A., A.P., A.C.C., A.C.D., A.E.C., A.E., A.G.B., A.L.M., A.G.C., A.G.D., B.I., B.G., B.A.E.., B.I.C., B.D., B.G.A., B.M., B.S., B.V.C.V., B.E.P., B.A.C., B.G.B., B.E., B.I.I., B.D.A., B.M.A., B.P., B.G.C., B.L., B.I.A., B.M.B., B.A., B.G.D., B.M.C., B.C., B.M.D., B.D.I., B.O., B.S.A., B.E.A., B.G.E., B.M.E., B.M.F.,B.C., B.I.A.A., B.I.B., B.V., B.S.B., B.V.A., B.P.D., B.V.B., B.D.P., B.G.F., B.R.I., B.E.B., B.I.D., B.V.D., B.L.V., B.V.E., B.V.F., B.V.G., B.P.A., B.T., B.I.E., B.D., B.F., B.M.G., B.S.D., B.A.B., B.G.G., B.A.D., B.C.M., B.G.H., B.G.I., B.S.C., B.M.H., B.M.I.,B.V.H., B.A.F., C.V., C.M., C.P., C.L., C.G., C.L.A., C.C., C.I., C.C.G., C.I.A., C.V.A., C.D., C.I.B.,C.Z., C.C.A., C.A., C.I.C., C.M.A., C.D.A., C.D.B., C.S.I., C.A.M., C.G.T., C.I.D., C.M.B., C.R.I., C.I.E., C.C.B., C.V.C., C.I.F., C.V.B., C.V.D., C.F.M., C.M.C., C.L.B., C.I.M., C.L.C., C.F.I., C.C.L., C.C.C., C.G.A., C.M.D., C.D.C., C.N., C.V.E., C.I.G.,C.F.A., C.G.B., C.V.F., C.M.L., C.C.A.A., C.C.D., C.I.H., C.A.B., C.D.D., C.O., C.M.E., C.A.C., C.V.G., C.I.I., C.L.D., C.G.C., C.M.F., C.C.E., C.G.D., C.D.E., C.C.F., C.P.O., C.V.H., C.T.S.D., C.L.E., C.M.G., C.E., C.G.I., D.M., D.M.A., D.G.C., D.M.B., D.I.U., D.B.I., D.G., D.E., D.D., D.I., D.M.C., D.L., D.M.D., D.N., D.A.,

D.G.A., D.M.E., D.D.A., D.M.F., D.I.A., D.V., D.N.A., D.D.B., D.C., D.N.B., D.S., D.V.A., D.C.M., D.E.A., D.G.C.A., D.T., D.C.A., D.C.B., D.C.M.A., D.V.B., D.I.B., D.N.C., D.V.C., D.A.A., D.C.C., D.H.O., D.G.B., E.E.R., E.E., E.V., E.L., E.C., E.S., E.F., E.A., F.A., F.L., F.G., F.F., F.N., F.D., F.I.N., F.M., F.C., F.O.G., F.L.A., F.V., F.N.D., G.M., G.M.A., G.N., G.A., G.G., G.M.B., G.M.C., G.P., G.M.D., G.G.R., G.I., G.N.A., G.D., G.G.A., G.L., G.S., G.C.L., G.I.M., G.S.A., G.V., G.S.B., G.D.V., G.G.B., G.L.C., G.I.V., G.I.A., G.M.E., G.N.B., G.E., G.L.A., H.A.V., H.E., H.G., H.G.A., H.I., H.E.C., H.E.A., H.D., H.E.M., I.A., I.D., I.I., I.D.A., I.I.A., I.N., I.C., I.S.S., I.D.B., I.E., I.I.B., I.C.A., I.S., I.L., I.P., I.G., I.G.A., I.V., I.V.A., I.M., I.G.B., I.A.A., I.I.C., J.V., J.G., J.I., J.A.N., L.G., L.N., L.I., L.M., L.S., L.L., L.I.A., L.O.D., L.M.E., L.C., L.A., L.D., L.M.I., L.P., L.D.A., L.A.A., L.A.B., L.D.D., L.M.A., M.C., M.A.A., M.A., M.A.B., M.I.E., M.M., M.V.I., M.A.C., M.P., M.O., M.E., M.M.E., M.V., M.V.A., M.M.A., M.A.D., M.G.I., M.I., M.V.B., M.D., M.T., M.I.A., M.M.B., M.M.R., M.Z., M.M.C., M.S., M.V.C., M.V.D., M.M.A.A., M.M.D., M.G., M.I.B., M.G.A., M.A.E., M.E.A., M.G.B., M.G.D., M.I.C., M.V.E., M.G.C., M.F., M.I.D., M.N., M.F.A., M.M.F., M.T.A., M.V.F., M.P.A., M.M.G., M.D.A., M.D.B., M.I.F., M.M.H., M.G.E., M.I.G., M.D.C., M.E.B., M.I.H., M.I.I.,

M.I.N., M.F.B., M.G.F., M.I.C.A., M.A.F., M.G.G., M.V.G., M.I.J., M.E.C., M.I.K., M.A.G., M.N.A., M.M.I., M.N.B., M.M.D.A., N.M., N.F., N.D.S., N.I., N.A.C., N.P., N.T., N.I.A., N.G., N.I.T., N.R., N.M.C., N.V., N.S.V., N.I.B., N.G.A., N.F.A., N.S.S., N.C., O.T., O.N., O.I., O.M.F., O.A., O.D., O.D.A., O.C.G., O.S.D., O.N.A., P.R., P.S.V., P.N.T.I., P.A., P.A.M., P.P., P.C., P.T.,P.G., P.M., P.N., P.F., P.I., P.A.B., P.C.A., P.I.V., P.N.A., P.R.A., P.C.M., P.M.A., P.E.F., P.G.A., P.V., P.I.A., P.M.B., P.G.V., P.C.B., P.M.C., P.M.D., P.I.B., P.F.G., P.C.C., P.A.C., P.I.C., P.V.A., P.T.V., P.I.D., P.M.M., P.M.L., P.N.B., P.D., P.G.D., P.I.E., P.L., P.O., P.V.B., P.C.D., P.C.F., P.M.C.A., P.L.N., P.I.F., P.M.E., P.C.G., P.G.E., P.G.F., P.I.G., P.I.H., P.M.G., R.E., R.R.M., R.A.C., R.D., R.G., R.I., R.N., R.I.A., R.C., R.I.B., R.I.C., R.A., R.D.A., R.M., R.P., R.D.E., R.S., R.D.C., R.D.B., R.I.D., R.I.E., R.M., S.V.M., S.V.C., S.G., S.S., S.I., S.V.M.A., S.N., S.P.L., S.I.A., S.P., S.I.B., S.I.C., S.O., S.I.D., S.V.L., S.I.F., S.C., S.N.A., S.A.T., S.A., S.V., S.F., S.M., S.N.B., S.C.A., S.A.S., S.L., S.T., S.A.B., S.I.E., S.I.G., S.M.A., S.M.B., S.A.A., S.I.I., S.V.A., S.M.C., S.M.D., S.M.C.A., S.E., S.E.A., S.I.H., S.N.C., S.D., S.A.C., S.T., S.G.A., S.S.C., T.A., T.C., T.G., T.T., T.D., T.S., T.M., T.A.M., T.D.G., T.G.A., T.C.A., T.G.C., T.V., T.A.A., T.I., T.C.B., T.I.A.,

T.S.A., T.L.N., T.I.B., T.L., T.S.B., T.I.C., T.I.D., T.D.G.A., T.C.C., T.G.D., T.L.E., T.V.A., T.R.M., T.M.A., T.L.A., T.V.C., T.A.B., T.A.C., T.V.B., T.C.D., T.C.E., T.M.B., T.P., U.E., U.D.R., U.G., U.G.A., U.E.M., V.F., V.A., V.G.,V.F.A., V.A.D., V.F.L., V.I., V.V., V.I.C., V.I.A., V.D., V.G.F., V.D.D., V.M.S., V.M., V.V.A., V.D.A., V.V.B., W.A., Z.L., Z.B.C., Z.V., M.G.H., P.N.C., R.G.A., S.I.J. împotriva sentinței nr. 2386 din 25 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2011.