ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1.Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții G.D., A.M., O.O., M.A.I., G.C., L.V., A.A.S., A.M., T.L., S.T., A.S., D.I., G.C., M.F., T.C., T.E., J.G., F.F., P.C., C.M., L.M., S.V., I.R., C.L., B.I., O.C., M.M., N.V., S.L., M.V., B.M., J.D.A., P.M., B.F., T.P.C., B.P., S.I., D.E., R.I., G.D., D.I.R., N.P., B.G., C.A.M., A.V., M.A., P.S., P.P., M.V., P.T., C.C., N.I., P.N., L.M., M.D., M.M., V.G., D.D., D.R., B.G., H.A., G.O.C., G.A., S.C., A.O., C.E., M.I., R.N., S.V., V.G., M.V., C.N., C.G., B.C., I.M., B.G., B.G., S.A., L.F., C.D., C.N., P.M., N.P.D., M.I., V.D., S.I., E.S., S.I., O.G., D.A., D.D., G.L., H.T., R.G., N.P., T.T., C.N., B.M., T.V.

au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană pentru perioada mai 2006 – decembrie 2006, actualizat în funcție de rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății, tuturor reclamanților ce au calitatea de polițiști – funcționari publici în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului la uniformă, echipament specific, alocații pentru hrană, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Norma juridică în temeiul căreia de stabilesc normele de acordare a alocației de hrană este Ordinul M.A.I. nr. 440/2003, cu modificările și completările ulterioare, și acesta reglementează dreptul la alocație pentru hrana normală și cea suplimentară pentru diferite categorii de funcționari din cadrul Ministerului Administrației Internelor și în funcție de condițiile în care își desfășoară activitățile. În cazul polițiștilor care își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, aceștia beneficiază de suplimentul de hrană 12 B, conform punctului 8 din Tabelul nr. 1 din ordin, ce cuprinde categoriile efective care beneficiază gratuit de suplimentul de hrană prevăzut de norma nr. 12B.

Reclamanții au mai susținut că deși acest drept a fost reglementat și s-a născut din data de 01 iulie 2003 (data intrării în vigoare a Ordinului M.A.I. nr. 440/2003 ), a fost acordat doar începând din data de 01 ianuarie 2007. Având în vedere că beneficiul acestui drept este condiționat de desfășurarea activității în cadrul I.G.P.R., fac precizarea că toți reclamanții sunt angajați ai acestei structuri anterior lunii septembrie 2004, data începând cu care solicită acordarea dreptului cuvenit privind alocația de hrană. Au invocat principiul dreptului câștigat și principiul încrederii în statul de drept, considerând că neplata echivalentului suplimentului de hrană reprezintă o manifestare de subiectivism și o flagrantă încălcare a normelor juridice menționate anterior.

Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanții pot beneficia de dreptul pretins numai dacă se află în vreuna din situațiile reglementate de H.G. nr. 65/2003, modificată și completată, și Ordinul M.A.I. nr. 440/2003, modificat și completat, și dovedesc că au întreprins eforturi deosebite. La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2010, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către N.C., N.L., R.C., N.I., B.D., N.L., M.C., A.A.M., S.A. și C.M., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române la plata echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană pentru perioada mai 2006-decembrie 2006, actualizat în funcție de rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății, pentru aceleași motive de fapt și de drept ca și reclamanții.

Prin încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2010, s-a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu, conform art. 49-52 C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 01 septembrie 2010, Curtea a rămas în pronunțare pe excepția prescrierii dreptului la acțiune și pe fondul cauzei. Prin sentința nr. 3566 din 24 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prescripției în privința cererii de intervenție în interes propriu, respingând, în consecință cererea formulată de intervenienții în interes propriu. Admite excepția prescripției în privința pretențiilor formulate de reclamanți corelative perioadei anterioare datei situate în urmă cu 3 ani în raport cu data promovării acțiunii (29 mai 2006) și respinge în consecință aceste pretenții.

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu intervenienții în nume propriu N.C., N.L., R.C., N.I., B.D., N.L., M.C., A.A.M., S.A., C.M., și cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, doar în ceea ce îl privește pe reclamantul V.G. și obligă pârâtul să plătească acestui reclamant echivalentul bănesc reprezentând norma de hrană 12 B pentru perioada cuprinsă între 29 mai 2006 și 01 august 2006, actualizat în funcție de rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. A respins în rest acțiunea.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea a constatat că această excepție de fond, peremtorie și absolută este întemeiată în privința intervenienților în nume propriu, iar în privința reclamanților doar pentru perioada anterioară datei de 29 mai 2006. Astfel, în raport cu prevederile art. 166 alin. (1) C. muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Or, a reținut instanța, reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată la data de 29 mai 2009, iar intervenienții au introdus cererea de intervenție în interes propriu la data de 27 ianuarie 2010 (deci, după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani).

Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că acțiunea este întemeiată în parte, numai în ceea ce-l privește pe reclamantul V.G. și doar pentru perioada cuprinsă între 29 mai 2006 și 01 august 2006. În perioada de referință, reclamanții au avut calitatea de polițist, fiind funcționari publici cu statut special, conform art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului. Drepturile polițistului sunt reglementate în art. 28 si următoarele din Legea nr. 360/2002. Astfel, în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, polițistul are dreptul la alocații pentru hrana, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

În temeiul prevederilor art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului, s-a adoptat de către Guvernul României Hotărârea nr. 65 din 23 ianuarie 2003. Art. 1 al Hotărârii menționate precizează că personalul aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică statutul polițistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrana zilnica, în limita unor plafoane calorice, diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrana. În anexa la H.G. nr. 65/2003 se regăsește Norma 12 B care se acordă mai multor categorii de polițiști sau personal din cadrul Politiei Române, între acestea fiind și personalul căruia i se aplică statutul polițistului care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura I.G.P.R.

La poziția Normei 12 B din anexa 1 H.G. nr. 65/2003 se specifică faptul ca aceasta reprezintă supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale. De asemenea, în cuprinsul H.G. nr. 65/2003, care constituie cadrul legal general pentru acordarea normelor de hrana și a categoriilor de persoane beneficiare, se prevede în art. 4 că normele de aplicare a hotărârii, precum și structura normelor de hrana se stabilesc prin ordin al Ministrului de Interne. Ordinul nr. 440/2003 adoptat de către Ministrul de Interne, în baza dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 65/2003, prevede în art. 1 alin. (1) că efectivele Ministerului de Interne au dreptul la hrană gratuită, care în timp de pace se acorda potrivit normelor si regulilor cuprinse în acest ordin.

La punctul 3 din nota Anexei la Ordin se stipulează că polițiștii care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de suplimentul B de hrana se aloca la drepturi nominal prin ordin de zi pe unitate/dispoziția zilnică a șefului unității. Din interpretarea logica a acestor texte Curtea a reținut că suplimentul de hrana 12 B se acorda polițiștilor din cadrul unităților si subunităților I.G.P.R. numai în situația în care depun eforturi deosebite, sau se afla în situații speciale, iar dreptul de apreciere aparține sefului unității care face o alocare zilnica, prin ordin pe unitate. Astfel, pentru a putea fi acordata norma 12 B se impunea a se face dovada ca polițistul s-a aflat într-o situație speciala sau a depus eforturi deosebite, stabilirea situațiilor speciale sau eforturilor deosebite aparținând șefului unității.

Coroborând dispozițiile legale incidente prima instanță a constatat că alocarea normelor de hrana suplimentare nu se face pentru toate efectivele de polițiști din cadrul I.G.P.R., ci numai pentru polițiști care se afla într-o situație specială sau depun eforturi deosebite. Instanța a mai constatat că, în raport cu prevederile art. 5, 7 și 9 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, există o diferență netă între subunitățile și unitățile din structura I.G.P.R. și cele aflate în subordinea sau coordonarea I.G.P.R. Distincția dintre cele două noțiuni este clar exprimată în legislația de specialitate, cum ar fi și art. 12 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., precum și Anexa 1 la H.G.

nr. 416/2007, prima noțiune privind aparatul central al autorității, iar cea de-a doua având în vedere subunități și unități calificate prin acte normative ca aflându-se în subordine sau coordonare. Or, a constatat Curtea, Serviciul Independent Administrativ, Institutul de Criminalistică, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, entități unde au lucrat toți reclamanții (cu o singură excepție) în perioada de referință, potrivit adeverinței din 26 aprilie 2010, sunt constituite și funcționează în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ale Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, și se află în subordinea nemijlocită a Inspectoratului General al Poliției Române.

Doar reclamantul V.G. a lucrat, în perioada 29 mai 2006-01 august 2006, la Direcția de Logistică, care este o unitate din aparatul central al I.G.P.R. și pentru care H.G. nr. 65/2003 stabilește că s-a aflat într-o situație speciala în perioada de referință, putând fi acordată norma 12 B. Pe cale de consecință, în baza textelor de lege anterior indicate, prima instanță a admis, în parte acțiunea, doar în ceea ce-l privește pe reclamantul V.G. și a obligat pârâtul să plătească acestui reclamant echivalentul bănesc, reprezentând norma de hrană 12B pentru perioada cuprinsă între 29 mai 2006 și 01 august 2006, actualizat în funcție de rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, urmând a se respinge în rest acțiunea.

2. Recursurile exercitate în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții cât și intimatul pârât Inspectoratul General al Poliției Române. Recursul declarat de reclamanți. Prin recursul declarat, reclamanții au criticat sentința pronunțată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, reclamanții au susținut că polițiști au dreptul, în temeiul art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, la uniformă, echipament specific, alocații pentru hrană, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

În acest sens, în anul 2003 a fost adoptată H.G. nr. 65 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, care la Anexa nr. l reglementează Norma de hrană 12 B. Recurenții au arătat că în aplicarea acestei hotărâri Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 400/2003 privind hrănirea efectivelor Ministerului de Interne în timp de pace, care reglementează dreptul la alocație pentru hrană normală și cea suplimentară pentru diferite categorii de funcționari din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative în funcție de condițiile în care își desfășoară activitatea.

Totodată au susținut că dreptul cu privire la acordarea normei de hrană nr. 12B, tuturor categoriilor de funcționari publici cărora li se aplică, s-a născut odată cu apariția Ordinului nr. 440/2003, respectiv 01 iulie 2003, însă acest drept a început să se acorde efectiv abia începând cu 01 ianuarie 2007. Dreptul reclamanților s-a născut odată cu angajarea acestora în cadrul aparatului central al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv anterior lunii septembrie 2004, însă perioada pentru care se solicită acordarea acestor drepturi este perioada cuprinsă între mai 2006-decembrie 2006. În raport cu aceste dispoziții, recurenții reclamanți au apreciat că în mod greșit, instanța de fond, a reținut că norma de hrană 12 B nu se acordă tuturor polițiștilor care își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, ci numai acelor polițiști care depun eforturi deosebite sau se află în situații speciale.

Norma 12 B intitulată "supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale" se acordă, potrivit Anexei 1 la H.G. nr. 65/2003, personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unități și subunități de poliție din structura Inspectoratului General al Politiei Române. Prin urmare, nu este vorba de două condiții distincte pentru acordarea acestei norme de hrană, astfel cum a reținut instanța de fond, respectiv existența unui efort deosebit sau a unei situații speciale și apartenența la categoria menționată în anexă (personal căruia i se aplica Statutul polițistului si încadrează unități de poliție din structura I.G.P.R.) ci din formularea textului rezultă că apartenența la categoria menționată include și existența efortului sau a situației deosebite.

Totodată recurenții au susținut că din conținutul Anexei nr. 1 la H.G. nr. 65/2003, s-a constatat că pentru anumite categorii de personal care beneficiază de norma de hrană 12 B, legiuitorul a prevăzut în mod expres îndeplinirea anumitor condiții, cum ar fi cea prevăzută la pct. l, "personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, precum și elevilor și studenților din instituțiile de învățământ de formare a agenților și ofițerilor, care depun eforturi deosebite sau se află în situații speciale". Or, au precizat recurenții pentru celelalte categorii de polițiști nu se mai face o astfel de precizare rezultând că simpla apartenență la categoria menționată constituie o situație specială.

Nici în cazul reclamanților care solicită acordarea normei de hrană 12B, în temeiul pct. 9 din anexă, potrivit căruia aceasta se acordă"personalului căruia i se aplica Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Politiei Române" nu se specifică condiții speciale pentru acordarea acesteia. Prin urmare, au menționat recurenții reclamanți, neexistând stipulate în mod expres, de către legiuitor, condiții speciale pentru acordarea normei de hrană, că apartenența la unități sau subunității de poliție din cadrul I.G.P.R. constituie o situație specială, care justifică acordarea normei de hrană menționată. Și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a criticat sentința sub aspectul acordării drepturilor reclamantului V.G., susținând, în esență că în mod greșit prima instanță a procedat în acest mod întrucât reclamantul V.G.

trebuia să dovedească că a întreprins eforturi deosebite, conform normelor legale reglementate de ordinul M.A.I. nr. 440/2003. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cauza și hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În ceea ce privește recursul reclamanților, Înalta Curte reține următoarele: Într-adevăr, potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, polițistul are dreptul la uniformă, echipament specific, alocații de hrană, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

În aplicarea acestei norme legale, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 65/2003 care reglementează drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, căruia i se aplică Statutul polițistului. În Anexa 1 a actului administrativ normativ susmenționat a fost prevăzută, între altele, norma nr. 12B (supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale) ce se acordă gratuit personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, precum și studenților din instituțiile de învățământ de formare a agenților și ofițerilor, care depun eforturi deosebite sau se află în situații speciale (misiuni, aplicații, trageri, tabere, instrucție sau alte activități de pregătire, când se deplasează cu unități sau subunități în alte localități decât cele de reședință pe o durată mai mare de 12 ore) și altor categorii de personal aparținând structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

De asemenea, prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/440/2003 privind hrănirea efectivelor acestui minister în timp de pace, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut că norma 12B este un supliment care se acordă personalului pentru eforturi deosebite sau situații speciale, cum sunt deplasarea în bazinele producătoare de cartofi pentru aprovizionarea unităților cu cantitățile necesare pentru iarnă, polițiștilor din structurile aparținând Poliției de Frontieră Române, aflate în zona de frontieră și celor care deservesc punctele de trecere a frontierei de stat, personalului care face parte din asociațiile sportive, personalului care încadrează poligoanele de tragere cu activitate permanentă, personalului care participă la parade militare sau manifestări ocazionate de aniversările unor serbări naționale sau la aplicații în România împreună cu efective din țările membre N.A.T.O.

și partenere, celui care participă la înlăturarea efectelor unor calamități naturale, elevilor și studenților, instituțiilor de învățământ de formare a agenților și ofițerilor în zilele festive, ori de câte ori se depune jurământul, în ziua armelor, precum și absolvenților instituțiilor de învățământ în ziua acordării gradului profesional. În cauză, însă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanții nu au dovedit că s-ar fi aflat în una din situațiile speciale, enumerate cu caracter limitativ în normele legale mai sus menționate, care presupun eforturi deosebite și condiționează măsura acordării suplimentului de hrană 12B.

Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 și 25 din ordinul susmenționat, alocarea drepturilor de hrană ale personalului Ministerului de Interne care beneficiază de norma de hrană ori normele de hrană suplimentară sau antidot, se face prin ordin de zi pe unitate/dispoziția zilnică a șefului unității, în toate situațiile nominal, urmând a se menționa și locurile de muncă, efectivele, perioada și modul cum se acordă (hrană caldă, necesar valoare financiară). Or, în cauză, nu s-au administrat probe din care să rezulte că față de reclamanți a fost respectată procedura de alocare a drepturilor de hrană potrivit Ordinului nr. 440/2003, pentru a putea beneficia de norma de hrană suplimentară nr. 12B.

În ceea ce privește recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției Române: Înalta Curte constată că și acest recurs este nefondat, având în vedere că reclamantul V.G. a lucrat, în perioada 29 mai 2006 – 01 august 2006, la Direcția Logistică, care este o unitate din aparatul central al I.G.P.R. și pentru care H.G. nr. 65/2003 stabilește că s-a aflat într-o situație specială în perioada de referință, ceea ce conferă dreptul reclamantului de a beneficia de norma de hrană 12B. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate cu menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției Române și de G.D., A.M., O.O., M.A.I., G.C., L.V., A.A.S., A.M., T.L., S.T., A.S., D.I., G.C., M.F., T.C., T.E., J.G., F.F., P.C., C.M., L.M., S.V., I.R., C.L., B.I., O.C., M.M., N.V., S.L., M.V., B.M., J.D.A., P.M., B.F., T.P.C., B.P., S.I., D.E., R.I., G.D., D.I.R., N.P., B.G., C.A.M., A.V., M.A., P.S., P.P., M.V., P.T., C.C., N.I., P.N., L.M., M.D., M.M., V.G., D.D., D.R., B.G., H.A., G.O.C., G.A., S.C., A.O., C.E., M.I., R.N., S.V., V.G., M.V., C.N., C.G., B.C., I.M., B.G., B.G., S.A., L.F., C.D., C.N., P.M., N.P.D., M.I., V.D., S.I., E.S., S.I., O.G., D.A., D.D., G.L., H.T., R.G., N.P., T.T., C.N., B.M., T.V.

împotriva sentinței nr. 3566 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.