ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

1.Cererea de chemare

în judecată.

Prin acțiunea

formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanții G.D., A.M., O.O., M.A.I., G.C., L.V., A.A.S.,

A.M., T.L., S.T., A.S., D.I., G.C., M.F., T.C., T.E., J.G., F.F., P.C., C.M., L.M.,

S.V., I.R., C.L., B.I., O.C., M.M., N.V., S.L., M.V., B.M., J.D.A., P.M., B.F.,

T.P.C., B.P., S.I., D.E., R.I., G.D., D.I.R., N.P., B.G., C.A.M., A.V., M.A., P.S.,

P.P., M.V., P.T., C.C., N.I., P.N., L.M., M.D., M.M., V.G., D.D., D.R., B.G., H.A.,

G.O.C., G.A., S.C., A.O., C.E., M.I., R.N., S.V., V.G., M.V., C.N., C.G., B.C.,

I.M., B.G., B.G., S.A., L.F., C.D., C.N., P.M., N.P.D., M.I., V.D., S.I., E.S.,

S.I., O.G., D.A., D.D., G.L., H.T., R.G., N.P., T.T., C.N., B.M., T.V. au

chemat în judecată pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata echivalentului

bănesc reprezentând norma de hrană pentru perioada mai 2006 – decembrie 2006,

actualizat în funcție de rata inflației de la data nașterii dreptului și până

la data plății, tuturor reclamanților ce au calitatea de polițiști –

funcționari publici în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se

instituie dreptul polițistului la uniformă, echipament specific, alocații

pentru hrană, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente

gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Norma juridică în

temeiul căreia de stabilesc normele de acordare a alocației de hrană este

Ordinul M.A.I. nr. 440/2003, cu modificările și completările ulterioare, și

acesta reglementează dreptul la alocație pentru hrana normală și cea

suplimentară pentru diferite categorii de funcționari din cadrul Ministerului

Administrației Internelor și în funcție de condițiile în care își desfășoară

activitățile.

În cazul polițiștilor

care își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului General al Poliției

Române, aceștia beneficiază de suplimentul de hrană 12 B, conform punctului 8

din Tabelul nr. 1 din ordin, ce cuprinde categoriile efective care beneficiază

gratuit de suplimentul de hrană prevăzut de norma nr. 12B.

Reclamanții au mai

susținut că deși acest drept a fost reglementat și s-a născut din data de 01

iulie 2003 (data intrării în vigoare a Ordinului M.A.I. nr. 440/2003 ), a fost

acordat doar începând din data de 01 ianuarie 2007.

Având în vedere că

beneficiul acestui drept este condiționat de desfășurarea activității în cadrul

I.G.P.R., fac precizarea că toți reclamanții sunt angajați ai acestei structuri

anterior lunii septembrie 2004, data începând cu care solicită acordarea

dreptului cuvenit privind alocația de hrană.

Au invocat principiul

dreptului câștigat și principiul încrederii în statul de drept, considerând că

neplata echivalentului suplimentului de hrană reprezintă o manifestare de

subiectivism și o flagrantă încălcare a normelor juridice menționate anterior.

Pârâtul Inspectoratul

General al Poliției Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea acțiunii, întrucât reclamanții pot beneficia de dreptul pretins

numai dacă se află în vreuna din situațiile reglementate de H.G. nr. 65/2003,

modificată și completată, și Ordinul M.A.I. nr. 440/2003, modificat și

completat, și dovedesc că au întreprins eforturi deosebite.

La termenul de

judecată din data de 27 ianuarie 2010, s-a formulat cerere de intervenție în

interes propriu de către N.C., N.L., R.C., N.I., B.D., N.L., M.C., A.A.M., S.A.

și C.M., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul General al

Poliției Române la plata echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană

pentru perioada mai 2006-decembrie 2006, actualizat în funcție de rata

inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății, pentru aceleași

motive de fapt și de drept ca și reclamanții.

Prin încheierea de

ședință din data de 27 ianuarie 2010, s-a admis în principiu cererea de

intervenție în interes propriu, conform art. 49-52 C. proc. civ.

La termenul de

judecată din data de 01 septembrie 2010, Curtea a rămas în pronunțare pe

excepția prescrierii dreptului la acțiune și pe fondul cauzei.

Prin sentința nr. 3566

din 24 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția prescripției în privința cererii de

intervenție în interes propriu, respingând, în consecință cererea formulată de

intervenienții în interes propriu.

Admite excepția

prescripției în privința pretențiilor formulate de reclamanți corelative

perioadei anterioare datei situate în urmă cu 3 ani în raport cu data

promovării acțiunii (29 mai 2006) și respinge în consecință aceste pretenții.

A

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu

intervenienții în nume propriu N.C., N.L., R.C., N.I., B.D., N.L., M.C., A.A.M.,

S.A., C.M., și cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, doar în

ceea ce îl privește pe reclamantul V.G. și obligă pârâtul să plătească acestui

reclamant echivalentul bănesc reprezentând norma de hrană 12 B pentru perioada

cuprinsă între 29 mai 2006 și 01 august 2006, actualizat în funcție de rata

inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

A

respins în rest acțiunea.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

În ceea ce privește

excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea a constatat că această excepție

de fond, peremtorie și absolută este întemeiată în privința intervenienților în

nume propriu, iar în privința reclamanților doar pentru perioada anterioară

datei de 29 mai 2006.

Astfel, în raport cu

prevederile art. 166 alin. (1) C. muncii, dreptul la acțiune cu privire la

drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care

drepturile respective erau datorate.

Or, a reținut

instanța, reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată la data de 29

mai 2009, iar intervenienții au introdus cererea de intervenție în interes

propriu la data de 27 ianuarie 2010 (deci, după împlinirea termenului de

prescripție de 3 ani).

Pe fondul cauzei, din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că acțiunea este

întemeiată în parte, numai în ceea ce-l privește pe reclamantul V.G. și doar

pentru perioada cuprinsă între 29 mai 2006 și 01 august 2006.

În perioada de

referință, reclamanții au avut calitatea de polițist, fiind funcționari publici

cu statut special, conform art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul

polițistului.

Drepturile polițistului sunt reglementate în art. 28 si

următoarele din Legea nr. 360/2002.

Astfel,

în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, polițistul

are dreptul la alocații pentru hrana, în condițiile stabilite prin hotărâre a

Guvernului.

În

temeiul prevederilor art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, privind

statutul polițistului, s-a adoptat de către Guvernul României Hotărârea nr. 65

din 23 ianuarie 2003.

Art.

1 al Hotărârii menționate precizează că personalul aparținând structurilor

Ministerului de Interne, căruia i se aplică statutul polițistului, beneficiază

pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrana zilnica,

în limita unor plafoane calorice, diferențiate pe categorii, care constituie

norme de hrana.

În

anexa la H.G. nr. 65/2003 se regăsește Norma 12 B care se acordă mai multor

categorii de polițiști sau personal din cadrul Politiei Române, între acestea

fiind și personalul căruia i se aplică statutul polițistului care încadrează

unitățile și subunitățile de poliție din structura I.G.P.R.

La

poziția Normei 12 B din anexa 1 H.G. nr. 65/2003 se specifică faptul ca aceasta

reprezintă supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale.

De

asemenea, în cuprinsul H.G. nr. 65/2003, care constituie cadrul legal general

pentru acordarea normelor de hrana și a categoriilor de persoane beneficiare,

se prevede în art. 4 că normele de aplicare a hotărârii, precum și structura

normelor de hrana se stabilesc prin ordin al Ministrului de Interne.

Ordinul

nr. 440/2003 adoptat de către Ministrul de Interne, în baza dispozițiilor art. 4

din H.G. nr. 65/2003, prevede în art. 1 alin. (1) că efectivele Ministerului de

Interne au dreptul la hrană gratuită, care în timp de pace se acorda potrivit

normelor si regulilor cuprinse în acest ordin.

La

punctul 3 din nota Anexei la Ordin se stipulează că polițiștii care îndeplinesc

condițiile pentru a beneficia de suplimentul B de hrana se aloca la drepturi

nominal prin ordin de zi pe unitate/dispoziția zilnică a șefului unității.

Din

interpretarea logica a acestor texte Curtea a reținut că suplimentul de hrana

12 B se acorda polițiștilor din cadrul unităților si subunităților I.G.P.R.

numai în situația în care depun eforturi deosebite, sau se afla în situații

speciale, iar dreptul de apreciere aparține sefului unității care face o

alocare zilnica, prin ordin pe unitate.

Astfel,

pentru a putea fi acordata norma 12 B se impunea a se face dovada ca polițistul

s-a aflat într-o situație speciala sau a depus eforturi deosebite, stabilirea

situațiilor speciale sau eforturilor deosebite aparținând șefului unității.

Coroborând

dispozițiile legale incidente prima instanță a constatat că alocarea normelor

de hrana suplimentare nu se face pentru toate efectivele de polițiști din

cadrul I.G.P.R., ci numai pentru polițiști care se afla într-o situație

specială sau depun eforturi deosebite.

Instanța

a mai constatat că, în raport cu prevederile art. 5, 7 și 9 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, există o diferență netă

între subunitățile și unitățile din structura I.G.P.R. și cele aflate în

subordinea sau coordonarea I.G.P.R. Distincția dintre cele două noțiuni este

clar exprimată în legislația de specialitate, cum ar fi și art. 12 din O.U.G. nr.

30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., precum și Anexa 1 la H.G. nr. 416/2007, prima noțiune privind aparatul central al autorității, iar cea de-a doua

având în vedere subunități și unități calificate prin acte normative ca

aflându-se în subordine sau coordonare.

Or,

a constatat Curtea, Serviciul Independent Administrativ, Institutul de

Criminalistică, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, entități unde au lucrat

toți reclamanții (cu o singură excepție) în perioada de referință, potrivit

adeverinței din 26 aprilie 2010, sunt constituite și funcționează în

conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 30/2007

privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei

Administrative, ale Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea

Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, și se află în

subordinea nemijlocită a Inspectoratului General al Poliției Române.

Doar

reclamantul V.G. a lucrat, în perioada 29 mai 2006-01 august 2006, la Direcția de Logistică, care este o unitate din aparatul central al I.G.P.R. și pentru care

H.G. nr. 65/2003 stabilește că s-a aflat într-o situație speciala în perioada

de referință, putând fi acordată norma 12 B.

Pe

cale de consecință, în baza textelor de lege anterior indicate, prima instanță

a admis, în parte acțiunea, doar în ceea ce-l privește pe reclamantul V.G. și a

obligat pârâtul să plătească acestui reclamant echivalentul bănesc,

reprezentând norma de hrană 12B pentru perioada cuprinsă între 29 mai 2006 și

01 august 2006, actualizat în funcție de rata inflației de la data nașterii

dreptului și până la data plății efective, urmând a se respinge în rest

acțiunea.

2.

Recursurile exercitate în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții cât și intimatul pârât

Inspectoratul General al Poliției Române.

Recursul

declarat de reclamanți.

Prin

recursul declarat, reclamanții au criticat sentința pronunțată ca fiind dată cu

aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Astfel,

reclamanții au susținut că polițiști au dreptul, în temeiul art. 28 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și

completările ulterioare, la uniformă, echipament specific, alocații pentru

hrană, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente

gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

În

acest sens, în anul 2003 a fost adoptată H.G. nr. 65 privind stabilirea

drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor

Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, care la Anexa nr. l reglementează Norma de hrană 12 B.

Recurenții

au arătat că în aplicarea acestei hotărâri Ministerul Administrației și

Internelor a emis Ordinul nr. 400/2003 privind hrănirea efectivelor

Ministerului de Interne în timp de pace, care reglementează dreptul la alocație

pentru hrană normală și cea suplimentară pentru diferite categorii de

funcționari din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative în

funcție de condițiile în care își desfășoară activitatea.

Totodată

au susținut că dreptul cu privire la acordarea normei de hrană nr. 12B, tuturor

categoriilor de funcționari publici cărora li se aplică, s-a născut odată cu

apariția Ordinului nr. 440/2003, respectiv 01 iulie 2003, însă acest drept a

început să se acorde efectiv abia începând cu 01 ianuarie 2007.

Dreptul

reclamanților s-a născut odată cu angajarea acestora în cadrul aparatului

central al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv

anterior lunii septembrie 2004, însă perioada pentru care se solicită acordarea

acestor drepturi este perioada cuprinsă între mai 2006-decembrie 2006.

În

raport cu aceste dispoziții, recurenții reclamanți au apreciat că în mod

greșit, instanța de fond, a reținut că norma de hrană 12 B nu se acordă tuturor

polițiștilor care își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului General

al Politiei Române, ci numai acelor polițiști care depun eforturi deosebite sau

se află în situații speciale.

Norma

12 B intitulată "supliment pentru eforturi deosebite sau situații

speciale" se acordă, potrivit Anexei 1 la H.G. nr. 65/2003, personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unități și subunități de

poliție din structura Inspectoratului General al Politiei Române.

Prin

urmare, nu este vorba de două condiții distincte pentru acordarea acestei norme

de hrană, astfel cum a reținut instanța de fond, respectiv existența unui efort

deosebit sau a unei situații speciale și apartenența la categoria menționată în

anexă (personal căruia i se aplica Statutul polițistului si încadrează unități

de poliție din structura I.G.P.R.) ci din formularea textului rezultă că

apartenența la categoria menționată include și existența efortului sau a

situației deosebite.

Totodată

recurenții au susținut că din conținutul Anexei nr. 1 la H.G. nr. 65/2003, s-a constatat că pentru anumite categorii de personal care beneficiază de

norma de hrană 12 B, legiuitorul a prevăzut în mod expres îndeplinirea anumitor

condiții, cum ar fi cea prevăzută la pct. l, "personalului căruia i se

aplică Statutul polițistului, precum și elevilor și studenților din

instituțiile de învățământ de formare a agenților și ofițerilor, care depun

eforturi deosebite sau se află în situații speciale".

Or,

au precizat recurenții pentru celelalte categorii de polițiști nu se mai face o

astfel de precizare rezultând că simpla apartenență la categoria menționată

constituie o situație specială.

Nici

în cazul reclamanților care solicită acordarea normei de hrană 12B, în temeiul pct.

9 din anexă, potrivit căruia aceasta se acordă"personalului căruia i se

aplica Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de

poliție din structura Inspectoratului General al Politiei Române" nu se

specifică condiții speciale pentru acordarea acesteia.

Prin

urmare, au menționat recurenții reclamanți, neexistând stipulate în mod expres,

de către legiuitor, condiții speciale pentru acordarea normei de hrană, că

apartenența la unități sau subunității de poliție din cadrul I.G.P.R.

constituie o situație specială, care justifică acordarea normei de hrană

menționată.

Și

pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a criticat sentința sub

aspectul acordării drepturilor reclamantului V.G., susținând, în esență că în

mod greșit prima instanță a procedat în acest mod întrucât reclamantul V.G. trebuia

să dovedească că a întreprins eforturi deosebite, conform normelor legale

reglementate de ordinul M.A.I. nr. 440/2003.

II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cauza și

hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În

ceea ce privește recursul reclamanților, Înalta Curte reține următoarele:

Într-adevăr,

potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, polițistul are

dreptul la uniformă, echipament specific, alocații de hrană, asistență medicală

și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite, în condițiile

stabilite prin hotărâre a Guvernului.

În

aplicarea acestei norme legale, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 65/2003

care reglementează drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului

aparținând structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative,

căruia i se aplică Statutul polițistului.

În

Anexa 1 a actului administrativ normativ susmenționat a fost prevăzută, între

altele, norma nr. 12B (supliment pentru eforturi deosebite sau situații

speciale) ce se acordă gratuit personalului căruia i se aplică Statutul

polițistului, precum și studenților din instituțiile de învățământ de formare a

agenților și ofițerilor, care depun eforturi deosebite sau se află în situații

speciale (misiuni, aplicații, trageri, tabere, instrucție sau alte activități

de pregătire, când se deplasează cu unități sau subunități în alte localități

decât cele de reședință pe o durată mai mare de 12 ore) și altor categorii de

personal aparținând structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

De

asemenea, prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/440/2003

privind hrănirea efectivelor acestui minister în timp de pace, cu modificările

și completările ulterioare, s-a prevăzut că norma 12B este un supliment care se

acordă personalului pentru eforturi deosebite sau situații speciale, cum sunt

deplasarea în bazinele producătoare de cartofi pentru aprovizionarea unităților

cu cantitățile necesare pentru iarnă, polițiștilor din structurile aparținând

Poliției de Frontieră Române, aflate în zona de frontieră și celor care

deservesc punctele de trecere a frontierei de stat, personalului care face

parte din asociațiile sportive, personalului care încadrează poligoanele de

tragere cu activitate permanentă, personalului care participă la parade

militare sau manifestări ocazionate de aniversările unor serbări naționale sau

la aplicații în România împreună cu efective din țările membre N.A.T.O. și

partenere, celui care participă la înlăturarea efectelor unor calamități

naturale, elevilor și studenților, instituțiilor de învățământ de formare a

agenților și ofițerilor în zilele festive, ori de câte ori se depune

jurământul, în ziua armelor, precum și absolvenților instituțiilor de

învățământ în ziua acordării gradului profesional.

În

cauză, însă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanții nu au

dovedit că s-ar fi aflat în una din situațiile speciale, enumerate cu caracter

limitativ în normele legale mai sus menționate, care presupun eforturi

deosebite și condiționează măsura acordării suplimentului de hrană 12B.

Mai mult decât atât,

în conformitate cu dispozițiile art. 24 și 25 din ordinul susmenționat,

alocarea drepturilor de hrană ale personalului Ministerului de Interne care

beneficiază de norma de hrană ori normele de hrană suplimentară sau antidot, se

face prin ordin de zi pe unitate/dispoziția zilnică a șefului unității, în

toate situațiile nominal, urmând a se menționa și locurile de muncă,

efectivele, perioada și modul cum se acordă (hrană caldă, necesar valoare

financiară).

Or, în cauză, nu s-au

administrat probe din care să rezulte că față de reclamanți a fost respectată

procedura de alocare a drepturilor de hrană potrivit Ordinului nr. 440/2003,

pentru a putea beneficia de norma de hrană suplimentară nr. 12B.

În ceea ce privește

recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției Române:

Înalta Curte constată

că și acest recurs este nefondat, având în vedere că reclamantul V.G. a lucrat,

în perioada 29 mai 2006 – 01 august 2006, la Direcția Logistică, care este o unitate din aparatul central al I.G.P.R. și pentru care H.G. nr.

65/2003 stabilește că s-a aflat într-o situație specială în perioada de

referință, ceea ce conferă dreptul reclamantului de a beneficia de norma de

hrană 12B.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile ca nefondate cu menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Inspectoratul General al Poliției Române și de G.D., A.M., O.O., M.A.I.,

G.C., L.V., A.A.S., A.M., T.L., S.T., A.S., D.I., G.C., M.F., T.C., T.E., J.G.,

F.F., P.C., C.M., L.M., S.V., I.R., C.L., B.I., O.C., M.M., N.V., S.L., M.V., B.M.,

J.D.A., P.M., B.F., T.P.C., B.P., S.I., D.E., R.I., G.D., D.I.R., N.P., B.G., C.A.M.,

A.V., M.A., P.S., P.P., M.V., P.T., C.C., N.I., P.N., L.M., M.D., M.M., V.G., D.D.,

D.R., B.G., H.A., G.O.C., G.A., S.C., A.O., C.E., M.I., R.N., S.V., V.G., M.V.,

C.N., C.G., B.C., I.M., B.G., B.G., S.A., L.F., C.D., C.N., P.M., N.P.D., M.I.,

V.D., S.I., E.S., S.I., O.G., D.A., D.D., G.L., H.T., R.G., N.P., T.T., C.N., B.M.,

T.V. împotriva sentinței nr. 3566 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2012.