ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5293/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții I.O.D., P.E.S.,

B.A.E., R.F.R., P.E.L., Ș.E.N., P.A.F., I.D.I., I.O.G. N.C.V., A.C.G., T.U.I., A.I.I.,

J.U.P., M.O.E., M.A.V., F.R.L., P.O.A., A.L.S., V.S.A., O.P.I., Z.R.C.Ș., D.U.I.,

C.H.D., F.M.M., C.R.I., I.T.R., D.G.V., O.P.O., P.E.A., P.P.I., V.L.I., B.R.H.,

I.I.I., C.G.I., C.F.L., R.U.S., B.B.M., C.R.L., D.A.A., D.I.S., D.M.R., I.N.G.,

G.Y.S., R.O.A., N.I.M., V.P.V., I.R.P., S.A.I., C.D.L., G.I.O., E.L.M., A.R.D.,

P.M., F.L.T., I.S.S., N.D.D., S.M.A.R., P.M.S.S., S.S.S., N.C.O., O.L.U., V.O.G.,

M.A.C.O., D.U.N., D.U.T., N.C.O.S., G.G.H., T.U.S., C.M.M.I., T.O.D.U., A.A.A.,

P.A.A., G.R.I., C.D.E. și E.G.H.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României:

- suspendarea

executării până la pronunțarea instanței de fond a H.G. nr. 737 din 29 iulie

2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor;

- suspendarea

executării tuturor actelor juridice emise în baza H.G. nr. 737/2010 și

repunerea în forța juridică a actelor juridice anulate în baza acestei hotărâri;

- obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Guvernul

României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității acțiunii

pentru lipsa timbrajului, susținând că obligația de achitare a taxei judiciare

de timbru revine fiecărui reclamant, excepția lipsei calității procesuale

active, motivat de faptul că analiza motivelor de nelegalitate ale H.G. nr.

737/2010 invocate de reclamanți conduce la constatarea că aceștia nu se

raportează la prevederile Legii nr. 119/2010 (actul normativ superior în baza

căruia s-a emis actul administrativ subsecvent), ci se invocă încălcarea

dreptului la pensie stabilit anterior, în baza prevederilor legilor cu caracter

special, deși ele și-au încetat în prezent aplicabilitatea.

Totodată, s-a invocat

excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, pe considerentul că se

solicită suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, deși dispozițiile actului

administrativ au fost executate material cu mult înaintea înregistrării

prezentei acțiuni pe rolul instanței, pensiile de serviciu, stabilite în baza

legilor cu caracter special, fiind deja recalculate de către casele teritoriale

de pensii și emise noile decizii de pensie.

Pe fondul cererii de

suspendare a H.G. nr. 737/2010, pârâtul a solicitat respingerea ca

neîntemeiată, invocând, pe de o parte, inexistența cazului bine justificat,

atât timp cât întreaga argumentare realizată de reclamanți vizează fie fondul

litigiului, fie interpretarea modului de aplicare și a efectelor Legii nr.

119/2010, iar pe de altă parte, inexistența pagubei iminente, în condițiile în

care reclamanții fac afirmații neprobate privind producerea unor pagube

importante și imposibil de recuperat ca urmare a executării actului

administrativ.

Prin sentința civilă

nr. 4715 din 7 iulie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de netimbrare, excepția

lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, invocate de

pârâtul Guvernul României, a respins acțiunea formulată de reclamanții în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată, și a admis

cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că excepția de netimbrare este neîntemeiată și

urmează a fi respinsă, având în vedere faptul că fiecare reclamant și-a îndeplinit

obligația de a timbra acțiunea cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 RON,

potrivit dispozițiilor art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, cu modificările și completările ulterioare, și timbru judiciar în valoare

de 0,3 RON, în raport de art. 3 din O.G. nr. 32/2005 privind timbrul judiciar.

Referitor la excepția

lipsei de interes în promovarea acțiunii, Curtea de Apel a constatat că susținerile

pârâtului sunt neîntemeiate, întrucât reclamanții justifică interesul legitim, născut

și actual de a promova prezenta cerere, având în vedere că adoptarea actului administrativ

a cărui suspendare se solicită a stat la baza operațiunii de recalculare a pensiilor

de serviciu, cu consecința diminuării drepturilor de pensie și plata în continuare

a acestor drepturi diminuate.

Excepția lipsei calității

procesuale active, a fost considerată de asemenea, neîntemeiată și a fost respinsă,

întrucât dispozițiile art. 7 și 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

instituie în favoarea oricărei persoane interesate posibilitatea de a solicita autorității

emitente revocarea unui act administrativ prin care drepturile sau interesele sale

legitime au fost vătămate și, totodată, de a obține aplicarea unor măsuri de protecție

provizorie în ceea ce privește efectele actului contestat.

Pentru reținerea cazului

bine justificat nu este suficientă invocarea nelegalității unui act administrativ,

ci este necesar să se dovedească existența unor aspecte de vădită nelegalitate sau

de caracter abuziv privind actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Or, în cauza dedusă judecății,

examinarea aparenței de legalitate a prevederilor H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010

a căror suspendare se solicită, atât din perspectiva împrejurărilor de fapt și de

drept evidențiate de reclamanți, cât și prin raportare la apărările autorității

pârâte, nu conduce la concluzia existenței unor indicii temeinice de natură să pună

sub semnul întrebării prezumția de legalitate a H.G. contestate, având în vedere

că aceasta s-a emis pe baza și în executarea Legii nr. 119/2010, iar poziția Curții

Constituționale exprimată prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 a fost în sensul

că prevederile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale,

cu excepția dispozițiilor art. 1 lit. c), prin care se elimină „pensiile de serviciu

ale judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv magistraților asistenți

ai Curții Constituționale.

Aspectele legate de conformitatea

H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor

Omului implică o apreciere a efectelor acesteia la circumstanțele concrete ale speței,

nu în general și în abstract, astfel că această analiză nu poate fi realizată în

acest cadru procesual, ci cu ocazia soluționării litigiului de fond.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamanții au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cauza și sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul este

lipsit de interes, motiv pentru care îl va respinge ca atare.

Înalta Curte constată

că reclamanții nu mai au interes în soluționarea căii de atac a recursului, având

în vedere faptul că H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 59/2011.

Înalta Curte are în vedere

faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea

unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate

și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală ce

trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit

nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și în momentul întocmirii altor acte

procedurale.

Interesul reprezintă folosul

practic material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează acțiunea, acesta

trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Or, în cauză, recursul

promovat de recurenți, în acest moment, este vădit lipsit de interes, având în vedere

faptul că actul normativ a fost abrogat.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsite de

interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.O.E., F.R.L., A.L.S., O.P.I., F.M.M., D.G.V., P.E.A., B.R.H., C.O.F., D.A.A.,

D.M.R., I.N.G., R.O.A., I.R.P., S.A.I., G.I.O., A.R.D., I.S.S., S.M.A.R., P.M.S.S.,

M.A.C.O., N.C.O.S., T.U.S., T.U.S., G.R.I., C.D.E., E.G.H.E., P.A.A., A.A.A., C.M.M.I.,

G.G.H., G.Y.S., N.I.M., V.P.V., C.D.L., E.L.M., P.L.M., F.L.T., N.D.D., S.S.S.,

N.C.O., O.L.U., V.O.G., D.U.N., D.U.T., D.U.I., C.H.D., C.R.I., I.T.R., O.P.O.,

P.P.I., V.L.I., I.I.I., C.G.I., R.U.S., B.B.M., C.R.L., D.I.S., Ș.E.N., P.A.F.,

D.I.I., I.O.G. N.C.V., A.C.G., T.U.I., A.I.I., J.U.P., M.A.V., P.O.A., V.S.A., Z.R.C.Ș.,

P.E.L., R.F.R., B.A.E., P.E.S., I.O.D. împotriva sentinței civile nr. 4715 din 7

iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2011.