ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 335/CA din 15 decembrie

2010 a Curții de Apel Oradea a fost admisă cererea formulată de petenții B.C.G.,

C.I.M., C.V., C.I.D., G.I.I., L.F.C., L.M., M.M.V., P.C.G., P.M.V., P.I.R., P.A.L.L.,

P.I.N., Ș.L.A., T.I.D. și T.M.M. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României

și, în consecință, a fost dispusă suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 până

la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă petenții

B.C.G., C.I.M., C.V., C.I.D., G.I.I., L.F.C., L.M., M.M.V., P.C.G., P.M.V., P.I.R.,

P.L.V., P.I.N., Ș.L.A., T.I.D. și T.M.M. în contradictoriu cu intimatul

Guvernul României au solicitat suspendarea executării H.G. nr. 735/2010, până

la soluționarea pe fond a contestației pentru anularea actului administrativ.

În motivarea cererii

au arătat că au fost angajați ai Ministerului Administrației și Internelor,

beneficiind de pensie de serviciu, în conformitate cu Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat și Legea nr. 179/2004 privind pensiile

polițiștilor.

Prin actul

administrativ cu caracter normativ a cărui suspendare o solicită, se arată că

pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010 (respectiv pensiile

militare de stat), inclusiv cele aflate în plată, să se recalculeze într-o

perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestuia.

Se apreciază că sunt

îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții prevăzute de lege pentru ca

cererea de suspendare să fie admisă.

În ceea ce privește

dovedirea cazului bine justificat, reclamanții arată că H.G. nr. 735/2010 a

fost elaborată și emisă cu încălcarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 52/2003

și art. 7 din Legea nr. 109/1997.

Totodată, H.G. nr.

735/2010 conține mai multe dispoziții care exced celor ale Legii nr. 119/2010,

ceea ce contravine principiului constituțional al ierarhiei actelor normative.

Referitor la condiția

pagubei iminente, arată că și aceasta este îndeplinită, întrucât este de

netăgăduit că executarea H.G. nr. 735/2010 implică o reducere radicală, peste

50% din cuantumul pensiilor, pensie care constituie unicul lor mijloc de

subzistență.

Suspendarea aplicării

actului atacat se impune, cu atât mai mult cu cât până la soluționarea de către

instanța de contencios administrativ a contestației împotriva actului în

discuție, consecințele executării acestuia ar fi practic imposibil de remediat.

În drept, au invocat

prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În probațiune,

petenții au depus la dosar nota de fundamentare a actului în cauză, avizul

Consiliului Legislativ nr. 927/2010, sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de

Apel Cluj, plângerile prealabile înaintate către Guvernul României și dovezile

de expediere, copiile deciziilor de pensionare și copii de pe actele de identitate.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea cererii de

suspendare.

În motivarea

întâmpinării, arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru

suspendarea executării H.G. nr. 735/2010, nefiind îndeplinită nici condiția

existenței cazului bine justificat, nici cea cu privire la existența unor

pagube iminente care s-ar produce în patrimoniul petenților.

Consideră că în mod

eronat petenții în criticile formulate se raportează exclusiv la dispozițiile

Legii nr. 119/2010, fără a ține seama de normele de trimitere făcute la Legea

nr. 19/2000, modificată și completată.

Totodată, arată că

petenții fac afirmații neprobate privind producerea unor pagube importante,

precizând că în situația în care nu depun cereri de recalculare și documente

doveditoare se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului

mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele

respective.

Dispozițiile H.G. nr.

735/2010 nu au caracter individual, astfel încât nu pot fi discriminatorii în

privința petenților, aceste reglementări neprevăzând vreo dispoziție de

excepție care s-ar aplica numai anumitor categorii de cetățeni, ci ele se

aplică tuturor cetățenilor aflați în aceeași situație, în deplin acord cu

prevederile art. 16 din Constituție.

Pe de altă parte,

arată că recalcularea pensiilor stabilite potrivit prevederilor legilor cu

caracter special, cuvenite sau aflate în plată, precum și determinarea

punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, este prevăzută chiar

de Legea nr. 119/2010, nefiind stabilită primar prin dispozițiile actului

administrativ contestat.

Totodată, iminența

pagubei nu poate fi susținută în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 119/2010 și ale art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 735/2010.

Prin urmare, petenții

nici nu aveau cum să probeze producerea vreunui prejudiciu ca urmare directă a

executării dispozițiilor actului administrativ contestat, interpretarea lor

privind modalitatea de aplicare în concret a acestor prevederi nefiind

suficientă pentru a constitui temei al suspendării executării H.G. nr.

735/2010.

Examinând cererea de

suspendare a executării H.G. nr. 735/2010, instanța de fond a apreciat că este

întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu

prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond (…)”.

Cazul bine justificat

implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de

care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit

căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iar paguba iminentă

constă, potrivit art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 într-un prejudiciu

material viitor și previzibil.

Instanța consideră că

în speță sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare

la cazul bine justificat și la paguba iminentă.

În dovedirea

existenței unui caz bine justificat, au fost invocate dispozițiile H.G. nr.

735/2010, care contravin prevederilor art. 6 din Legea nr. 52/2003 și art. 7

din Legea nr. 109/1997 și exced chiar și prevederilor cuprinse în Legea nr.

119/2010, în aplicarea cărora a fost adoptat actul normativ în litigiu, fapt ce

încalcă principiul constituțional al ierarhiei actelor normative, aspecte prin

care instanța apreciază că petenții au demonstrat existența unor împrejurări de

fapt și de drept de natură a avea o serioasă îndoială asupra legalității

actului administrativ în litigiu.

În ceea ce privește

paguba iminentă instanța constată că prin aplicarea dispozițiilor H.G. nr.

735/2010, s-ar ajunge la o diminuare radicală a pensiilor petenților, care

constituie unicul mijloc de subzistență al acestora și garanția unui trai

decent, astfel că există riscul producerii unei pagube viitoare și previzibile.

Pentru aceste considerente

în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis cererea

de suspendare formulată de petenți și a dispus suspendarea executării H.G. nr.

735/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Guvernul României, criticând soluția instanței de

fond.

În motivarea

recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut în esență că soluția instanței de fond a fost dată

cu aplicarea greșită a legii întrucât suspendarea executării are caracterul

unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii, această măsură putând fi

dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea

temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.

Susține recurentul că

din motivarea hotărârii contestate, rezultă că în mod netemeinic și nelegal

s-au antamat în această etapă procesuală chestiuni de fond, iar analiza făcută

de prima instanță excede cadrului procesual limitat al unei cereri de

suspendare provizorie a executării, ceea ce reprezintă în fapt o prejudecare a

fondului, contravenind dispozițiilor art. 14 din lege.

Recurentul a criticat

soluția instanței de fond susținând că în cauză nu au fost dovedite condițiile

legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și

dispozițiile art. 304

1

coroborate cu art. 312 C. proc. civ.

Intimații au formulat

întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat și

menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Verificând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este lipsit de interes, urmând a fi

respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin sentința

atacată, instanța de fond a admis cererea reclamanților întemeiată pe

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, modificată

și completată, dispunând suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 până la

pronunțarea instanței de fond.

Având în vedere că H.G.

nr. 735/2010 reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter normativ,

care produce efecte erga omnes, a fost abrogată în mod expres prin O.G. nr.

1/2011, recursul formulat în cauză urmează a fi respins în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 335/CA din 15 decembrie

2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1

martie

2011.