ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5830/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în

judecată și soluția instanței de fond.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

G.V. și reclamanții: R.N., G.C., S.V., B.M., S.P., D.M., I.G., H.L., C.I., B.I.,

C.D., B.C.N., I.R., M.E., B.N., C.D., C.L., G.V., Ț.I., P.J., T.C., I.G., B.V.,

C.N., T.R., C.C., B.V., V.N.I.D., H.C., M.A., Z.D.,S.P., M.Ș., M.V., L.V., A.D.,

B.M., D.C., P.E., C.C., M.V.I., B.S., C.E.R.L., S.E., I.C., C.E., S.I., C.G., B.M.,

M.E., C.N., C.V., C.V.B., O.E.V., N.I., B.A., G.I., B.O., M.V., P.G., N.I., D.V.,

S.V., A.V., B.G., M.I.B.L., B.G., B.I., G.C., V.G., M.N.A., P.A., L.P.C., R.I.,

R.V., Ț.G., S.V., S.P.C., O.G., O.M., Ț.D., M.I., C.G., C.I., C.E., I.D., L.I.,

C.M., P.D., T.M., S.I., N.I., B.I., P.M., C.C., L.I., C.O., au chemat în

judecată pârâtul Guvernului României, solicitând:

Anularea în tot sau

în parte a H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor

stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor

de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României nr.

527 din 28 iulie 2010, Partea I și, pe cale de consecință, menținerea în

cuantumul actual a pensiilor militare de stat, ale polițiștilor si ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor și Suspendarea executării H.G. nr. 735/2010, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Până la

soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei, s-a solicitat suspendarea executării H.G. nr. 735/2010.

La data de 23 martie 2011

reclamantul a depus noi precizări la acțiune, solicitând: să se constate că a

rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea H.G. nr. 735/2010, prin

abrogare conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011; să se constate ca fiind anulate

prevederile din H.G. nr. 735/2010 prevăzute în art. 2, alin. (2), (3), (4), (6),

(7), art. 6 alin. (1), (2) și (4); art. 10 alin. (2), de la data de 23

noiembrie 2010; să se pronunțe asupra validității actelor juridice încheiate în

baza actului administrativ nelegal precum și asupra efectelor juridice produse

de acestea, deoarece M.A.I. și S.R.I. au continuat să aplice dispozițiile din

articolele menționate mai sus, care au fost anulate. Pentru opozabilitate s-a

solicitat chemarea în judecată și a M.A.I., M.A.N. și S.R.I.

Instanța, față de

precizările completatoare la acțiune depuse la data de 23 martie 2011, la

termenul din 7 aprilie 2011, a solicitat apărătorului reclamantului G.V.,

clarificări, apărătorul arătând că din acțiunea principală se menține doar

capătul de cerere privind excepția de nelegalitate și din precizări față de

faptul că M.A.I., M.A.N. și S.R.I. au emis Ordine, procedându-se la

recalculări, a înțeles să atace ordinele respective, care au fost emise în baza

H.G. nr. 735/2010, solicitând anularea acestora.

Prin sentința nr. 106

din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității dovezii de

reprezentant al reclamantului G.V., cu privire la reclamanții O.G., O.M., L.I. din

Moinești, S.I., N.I., B.I., P.M. și L.I. din Comănești.

A respins excepția

lipsei capacității de exercițiu al drepturilor procedurale ale Instituției

Prefectului Bacău, privind reprezentarea Guvernului României.

A respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a M.A.N. și excepția inadmisibilității.

A anulat acțiunea

formulată de reclamantul G.V., în propriu și în numele reclamanților O.G., L.I.,

S.I., N.I., B.I., P.M. și L.I.

A respins, ca

nefondată, cererea referitoare la pronunțarea instanței cu privire la

validitatea actelor juridice încheiate în baza H.G. nr. 735/2010 de către

M.A.N., M.A.I. și S.R.I

A respins capetele de

cerere privind anularea în tot sau în parte a H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 și

suspendarea executării H.G. nr. 735/2010, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, ca rămase fără obiect, în cauza privind acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamanții G.V., R.N., G.C., S.V., B.M.,

S.P., D.M., I.G., H.L., C.I., B.I., C.D., B.C.N., I.R., M.E., B.N., C.D., C.L.,

G.V., Ț.I., P.J., T.C., I.G., B.V., C.N., T.R., C.C., B.V., V.N.I.D., H.C.,

M.A., Z.D.,S.P., M.Ș., M.V., L.V., A.D., B.M., D.C., P.E., C.C., M.V.I., B.S.,

C.E.R.L., S.E., I.C., C.E., S.I., C.G., B.M., M.E., C.N., C.V., C.V.B., O.E.V.,

N.I., B.A., G.I., B.O., M.V., P.G., N.I., D.V., S.V., A.V., B.G., M.I.B.L.,

B.G., B.I., G.C., V.G., M.N.A., P.A., L.P.C., R.I., R.V., Ț.G., S.V., S.P.C.,

O.G., O.M., Ț.D., M.I., C.G., C.I., C.E., I.D., L.I., C.M., P.D., T.M., S.I.,

N.I., B.I., P.M., C.C., L.I., C.O., în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României, M.A.I., S.R.I. și M.A.N.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs G.V., R.N., G.C., S.V. și alții, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte de Casație și Justiție la termenul din 30 mai 2012, constatând lipsa

nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită

faptului că, până la data de 3 iunie 2013, nici una dintre părți nu a solicitat

repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta

Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea

părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248

alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C.

proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut

în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Având

în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește

suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244,

dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul

perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul

scurs înaintea suspendării.

Cum

în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de

a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ.,

urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ.,

constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de G.V., R.N., G.C., S.V. și alții, împotriva sentinței

civile nr. 106 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.