ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5830/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.V.

și reclamanții: R.N., G.C., S.V., B.M., S.P., D.M., I.G., H.L., C.I., B.I., C.D., B.C.N., I.R., M.E., B.N., C.D., C.L., G.V., Ț.I., P.J., T.C., I.G., B.V., C.N., T.R., C.C., B.V., V.N.I.D., H.C., M.A., Z.D.,S.P., M.Ș., M.V., L.V., A.D., B.M., D.C., P.E., C.C., M.V.I., B.S., C.E.R.L., S.E., I.C., C.E., S.I., C.G., B.M., M.E., C.N., C.V., C.V.B., O.E.V., N.I., B.A., G.I., B.O., M.V., P.G., N.I., D.V., S.V., A.V., B.G., M.I.B.L., B.G., B.I., G.C., V.G., M.N.A., P.A., L.P.C., R.I., R.V., Ț.G., S.V., S.P.C., O.G., O.M., Ț.D., M.I., C.G., C.I., C.E., I.D., L.I., C.M., P.D., T.M., S.I., N.I., B.I., P.M., C.C., L.I., C.O., au chemat în judecată pârâtul Guvernului României, solicitând: Anularea în tot sau în parte a H.G.

nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României nr. 527 din 28 iulie 2010, Partea I și, pe cale de consecință, menținerea în cuantumul actual a pensiilor militare de stat, ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor și Suspendarea executării H.G. nr. 735/2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, s-a solicitat suspendarea executării H.G.

nr. 735/2010. La data de 23 martie 2011 reclamantul a depus noi precizări la acțiune, solicitând: să se constate că a rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea H.G. nr. 735/2010, prin abrogare conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011; să se constate ca fiind anulate prevederile din H.G. nr. 735/2010 prevăzute în art. 2, alin. (2), (3), (4), (6), (7), art. 6 alin. (1), (2) și (4); art. 10 alin. (2), de la data de 23 noiembrie 2010; să se pronunțe asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal precum și asupra efectelor juridice produse de acestea, deoarece M.A.I. și S.R.I. au continuat să aplice dispozițiile din articolele menționate mai sus, care au fost anulate.

Pentru opozabilitate s-a solicitat chemarea în judecată și a M.A.I., M.A.N. și S.R.I. Instanța, față de precizările completatoare la acțiune depuse la data de 23 martie 2011, la termenul din 7 aprilie 2011, a solicitat apărătorului reclamantului G.V., clarificări, apărătorul arătând că din acțiunea principală se menține doar capătul de cerere privind excepția de nelegalitate și din precizări față de faptul că M.A.I., M.A.N. și S.R.I. au emis Ordine, procedându-se la recalculări, a înțeles să atace ordinele respective, care au fost emise în baza H.G. nr. 735/2010, solicitând anularea acestora. Prin sentința nr. 106 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității dovezii de reprezentant al reclamantului G.V., cu privire la reclamanții O.G., O.M., L.I.

din Moinești, S.I., N.I., B.I., P.M. și L.I. din Comănești. A respins excepția lipsei capacității de exercițiu al drepturilor procedurale ale Instituției Prefectului Bacău, privind reprezentarea Guvernului României. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.N. și excepția inadmisibilității. A anulat acțiunea formulată de reclamantul G.V., în propriu și în numele reclamanților O.G., L.I., S.I., N.I., B.I., P.M. și L.I. A respins, ca nefondată, cererea referitoare la pronunțarea instanței cu privire la validitatea actelor juridice încheiate în baza H.G. nr. 735/2010 de către M.A.N., M.A.I. și S.R.I A respins capetele de cerere privind anularea în tot sau în parte a H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 și suspendarea executării H.G.

nr. 735/2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, ca rămase fără obiect, în cauza privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții G.V., R.N., G.C., S.V., B.M., S.P., D.M., I.G., H.L., C.I., B.I., C.D., B.C.N., I.R., M.E., B.N., C.D., C.L., G.V., Ț.I., P.J., T.C., I.G., B.V., C.N., T.R., C.C., B.V., V.N.I.D., H.C., M.A., Z.D.,S.P., M.Ș., M.V., L.V., A.D., B.M., D.C., P.E., C.C., M.V.I., B.S., C.E.R.L., S.E., I.C., C.E., S.I., C.G., B.M., M.E., C.N., C.V., C.V.B., O.E.V., N.I., B.A., G.I., B.O., M.V., P.G., N.I., D.V., S.V., A.V., B.G., M.I.B.L., B.G., B.I., G.C., V.G., M.N.A., P.A., L.P.C., R.I., R.V., Ț.G., S.V., S.P.C., O.G., O.M., Ț.D., M.I., C.G., C.I., C.E., I.D., L.I., C.M., P.D., T.M., S.I., N.I., B.I., P.M., C.C., L.I., C.O., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.I., S.R.I.

și M.A.N. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G.V., R.N., G.C., S.V. și alții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 30 mai 2012, constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că, până la data de 3 iunie 2013, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes. Având în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării. Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de G.V., R.N., G.C., S.V. și alții, împotriva sentinței civile nr. 106 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.