ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5569/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5569/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

la data de 23 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Bacău, secția

comercială și contencios administrativ, reclamanții A.D., B.A.,

B.C., B.E., V.D.M., R.F., V.D., C.A., A.L., G.M.L., A.A.M., G.O., N.M., C.M., M.G.,

D.D., M.G., P.F.M., B.C., R.E., R.A., C.G., C.I., G.G., H.D., S.D., R.E., M.I.,

A.V., A.G., D.S.L.P., P.G., B.C., S.M., V.C., S.I., B.F., T.M.B., P.M., B.C., D.L.,

D.D., A.D., L.C., S.L., P.E., T.M., V.I., T.P.D., C.I., Ș.V., I.V., C.M.,

N.I., D.C., P.A., A.N., N.G., G.B., S.A., P.C., M.D., C.L., G.A., S.T., A.S., V.M.,

A.A., N.I., A.C., B.I., S.A., I.C., A.S., D.A., H.C. și P.D. au chemat în

judecată pe pârâții M.F.P., D.G.F.P. a Județului Bacău

și

A.N.F.P.

, solicitând instanței

ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea

pârâților:

-

să

organizeze examenul pentru promovarea în grad profesional în condițiile art.

57 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și a concursului pentru promovarea

rapidă conform art. 58 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, până cel

târziu la data de 31 septembrie 2008;

-

să

stabilească termenul executării obligației, în conformitate cu

dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv termenul

de 45 de zile de la data pronunțării hotărârii;

-

să

fie obligate pârâtele la plata unor penalități de întârziere în cazul

neexecutării în cuantum de 50 lei (RON)/zi de întârziere către

fiecare reclamant, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii, reclamanții

susțin, în esență, că îndeplinesc condițiile

prevăzute de art. 55 și art. 56 din Legea nr. 188/1999 (devenite art.

63, respectiv art. 64 în forma republicată a legii în 2007), astfel cum au

fost modificate prin Legea nr. 251/2006, pentru promovarea în gradul profesional

imediat superior pe bază de examen, respectiv pentru promovarea

rapidă prin concurs, iar atât examenul cât și concurs trebuiau

să fie organizate anual.

declinare a competenței

Prin sentința nr. 530 din 20

octombrie 2008, Tribunalul Bacău, secția comercială și

contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale

invocate de pârâta

A.N.F.P.

și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, reținând că cererea de chemare în judecată a fost

formulată în contradictoriu cu autorități publice centrale.

apel

Învestită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 98 din 30 iunie 2009:

- a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de instanță

din oficiu;

- a respins, ca rămasă

fără obiect, acțiunea formulată de reclamanții A.D.,

B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F., V.D., C.A., A.L., G.M.L., A.A.M., G.O., N.M.,

C.M., M.G., D.D., M.G., P.F.M., B.C., R.E., R.A., C.G., C.I., G.G., H.D., S.D.,

R.E., M.I., A.V., A.G., D.S.L.P., P.G., B.C., S.M., V.C., S.I., B.F., T.M.B.,

P.M., B.C., D.L., D.D., A.D., L.C., S.L., P.E., T.M., V.I., T.P.D., C.I.,

Ș.V., I.V., C.M., N.I., D.C., P.A., A.N., N.G., G.B., S.A., P.C., M.D.,

C.L., G.A., S.T., A.S., V.M., A.A., N.I., A.C., B.I., S.A., I.C., A.S., D.A.,

H.C. și P.D.;

- a respins, ca nefondată,

acțiunea formulată de reclamanții A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M.,

R.F. și V.D.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea de apel a

reținut că reclamanții invocă refuzul pârâților de a

respecta legea și de a organiza anual examenul de promovare în grad profesional

și concursul de promovare rapidă, împrejurare de natură a le

vătăma interesele prin încălcarea dreptului la carieră

și de a le produce prejudicii de ordin moral și material, astfel

că acțiunea este admisibilă în raport cu dispozițiile art. 109

din Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește fondul

cauzei, Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 65 alin. (1)

și art. 70 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și ale art. 125 și art.

130 din H.G. nr. 611/2008, examenul de promovare în grad profesional și

concursul pentru promovare rapidă se organizează anual în limita

numărului de funcții publice rezervate, iar autoritatea publică

are competența de a aprecia cu privire la oportunitatea acestor

promovări, în funcție de volumul de activitate, planificarea

resurselor bugetare, îmbunătățirea performanțelor

profesionale.

Totodată, Curtea de apel a

reținut că în perioada 27-29 octombrie 2008 și 9-11 decembrie 2008

au fost organizate concursuri de promovare în clasă, respectiv în grad

profesional, la care au participat reclamanții A.D., B.A., B.C., B.E.,

V.D.M., R.F., V.D., C.A., A.L., G.M.L., A.A.M., G.O., N.M., C.M., M.G., D.D.,

M.G., P.F.M., B.C., R.E., R.A., C.G., C.I., G.G., H.D., S.D., R.E., M.I., A.V.,

A.G., D.S.L.P., P.G., B.C., S.M., V.C., S.I., B.F., T.M.B., P.M., B.C., D.L.,

D.D., A.D., L.C., S.L., P.E., T.M., V.I., T.P.D., C.I., Ș.V., I.V., C.M.,

N.I., D.C., P.A., A.N., N.G., G.B., S.A., P.C., M.D., C.L., G.A., S.T., A.S.,

V.M., A.A., N.I., A.C., B.I., S.A., I.C., A.S., D.A., H.C. și P.D., astfel

că față de aceștia acțiunea a rămas

fără obiect.

Pentru a pronunța soluția

de respingere a acțiunii ca nefondată față de o parte

dintre reclamanți, Curtea de apel a reținut în ceea ce îi

privește pe aceștia că: V.D.M. și B.C. nu îndeplinesc

condițiile legale de promovare; A.D., B.A., P.D. și B.E. au introdus

acțiunea prematur; V.D. nu s-a prezentat la examenul organizat, fiind în

concediu de maternitate; R.F. deține funcția de șef serviciu,

astfel că își păstrează nivelul salariului de bază

corespunzător funcției de execuție.

Împotriva sentinței nr. 98 din

30 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A.D.,

B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F. și V.D., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreunul

dintre motivele reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Susțin

recurenții-reclamanți că, deși nu îndeplineau

condițiile legale pentru participarea la examenul de promovare în grad

profesional, îndeplineau condițiile pentru promovarea rapidă, dar

pârâții nu au organizat concursul la care ei aveau vocația de a

participa.

Totodată,

recurenții-reclamanți susțin că instanța în mod

greșit a soluționat litigiul în raport cu prevederile art. 70 din

Legea nr. 188/1999 și ale art. 130 din H.G. nr. 611/2008, ignorând dispozițiile

art. 64 din Legea nr. 188/1999 care prevăd imperativ obligația

autorității de a organiza anual examenul și concursul de

promovare în grad profesional, astfel că pârâții aveau obligația

legală de a stabili numărul maxim al funcțiilor de execuție

pentru promovarea rapidă și să organizeze concursul.

Recurenții-reclamanți

susțin că hotărârea Curții de apel este dată cu

depășirea atribuțiilor puterii judecătorești,

deoarece, în condițiile în care a fost dovedit interesul în promovarea

acțiunii, instanța nu avea atribuția de a verifica îndeplinirea

condițiilor de participare la concurs, acesta fiind atributul comisiei de

concurs.

Se susține, totodată,

că deși s-a reținut că pentru unii dintre

recurenții-reclamanți acțiunea este prematur introdusă, în

mod greșit acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

recurs

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

precum și sub toate aspectele în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ., în raport cu situația de fapt și cadrul legal aplicabil, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Sentința pronunțată

de Curtea de apel este criticată numai sub aspectul soluției de

respingere a acțiunii, ca nefondată, față de

reclamanții: V.D.M. și B.C., în privința cărora

instanța a reținut că nu îndeplinesc condițiile legale de

promovare; A.D., B.A., P.D. și B.E., în privința cărora

instanța a reținut că acțiunea este prematur

introdusă; V.D., în privința căreia instanța a reținut

că nu s-a prezentat la examenul organizat, fiind în concediu de

maternitate; R.F., în privința căruia instanța a reținut

că deține funcția de șef serviciu, astfel că își

păstrează nivelul salariului de bază corespunzător

funcției de execuție.

În ceea ce privește

susținerile din recurs referitoare la faptul că

recurenții-reclamanți îndeplineau condițiile legale pentru

promovarea rapidă, instanța de recurs constată că acestea

nu pot fi primite întrucât simpla afirmație referitoare la îndeplinirea

cerințelor respective, nesusținută de precizări și

probe minimale care să conducă la această concluzie, nu poate

face dovada netemeiniciei aprecierilor Curții de apel cu atât mai mult cu

cât veridicitatea aspectelor reținute de instanța fondului sunt fundamentate

pe datele cuprinse în „Tabelul nominal cu funcționarii publici care

îndeplinesc condițiile de promovare în grad profesional” depus de pârâta D.G.F.P.

a Județului Bacău (filele 107-109 la dosarul Curții de apel).

Susținerile din recurs

referitoare la faptul că instanța ar fi pronunțat hotărârea

cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv

care se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. sunt

neîntemeiate, întrucât Curtea de apel, ca instanță specializată

de contencios administrativ, a soluționat cauza conform competenței

conferite prin dispozițiile art. 52 din Constituție și ale Legii

contenciosului administrativ, reținând cu just temei faptul că

pârâții nu puteau fi obligați la organizarea examenului, respectiv a

concursului, atâta timp cât recurenții-reclamanții nu aveau

vocația de a participa din cauza neîndeplinirii condițiilor de

vechime prevăzute de Legea nr. 188/1999.

Nu poate fi primită critica din

recurs referitoare la faptul că instanța în mod greșit a

soluționat litigiul în raport cu prevederile art. 70 din Legea nr. 188/1999

și ale art. 130 din H.G. nr. 611/2008 și cu ignorarea

dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 188/1999, întrucât atât concursul sau

examenul de promovare în grad profesional, cât și concursul de promovare

rapidă sunt organizate „

în limita

funcțiilor publice rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile

bugetare alocate”, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999,

republicată, respectiv „în limita numărului de funcții publice

rezervate promovării rapide”, conform art. 70 alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

republicată.

În raport cu aceste dispoziții,

întemeiat Curtea de apel a reținut că organizarea anuală a celor

două forme de promovare (în grad profesional, respectiv rapidă) este

condiționată de stabilirea funcțiilor publice rezervate, în

privința cărora autoritatea publică își exercită

dreptul de apreciere.

Or, deși se prevede cu caracter

dispozitiv, iar nu cu caracter imperativ, organizarea cu frecvență

anuală a concursurilor, legea nu impune autorității publice

stabilirea, fără excepție, în fiecare an, a funcțiilor

rezervate promovării în grad profesional, respectiv promovării

rapide. Astfel, lipsa funcțiilor publice rezervate celor două tipuri

de promovare determină imposibilitatea obiectivă de organizare a

concursurilor.

Este neîntemeiată

susținerea din recurs referitoare la faptul că dispozițiile art.

70 din Legea nr. 188/1999 ar impune imperativ autorității publice obligația

de a organiza anual, fără excepție, concursurile de promovare,

atâta timp cât art. 63 din Legea nr. 188/1999, republicată în 2007 (fost art.

55, astfel cum a fost invocat în acțiune) dispune cu caracter facultativ

că „î

n carieră, funcționarul public

poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de

salarizare, în condițiile legii”.

Astfel fiind, promovarea

în cariera de funcționar public este o posibilitate ce aparține

persoanei care ocupă o funcție publică, iar nu o obligație

ce incumbă autorității publice în sensul organizării

concursurilor de promovare, anual, fără excepție și

independent de existența sau inexistența funcțiilor publice

rezervate promovării.

Considerentul

reținut de instanța de fond cu privire la funcționarii publici A.D.,

B.A., P.D. și B.E. nu se referă la prematuritate în sensul

neîndeplinirii uneia dintre condițiile de exercitare a dreptului la

acțiune, ci la împrejurarea că, la data formulării

acțiunii, aceștia încă nu îndeplineau condițiile de

promovare, dintre care determinant este criteriul vechimii.

În raport de toate aceste

considerente, Înalta Curte constată că recursul de față

este nefondat, neexistând motive de modificare sau casare a sentinței

recurate în sensul dispozițiilor art. 304 sau art. 304

1

C.

proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ.

și art. 20 din Legea nr. 554/2004, îl va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F. și

V.D. împotriva sentinței nr. 98 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 decembrie 2009.