ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5569/2009

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, reclamanții A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F., V.D., C.A., A.L., G.M.L., A.A.M., G.O., N.M., C.M., M.G., D.D., M.G., P.F.M., B.C., R.E., R.A., C.G., C.I., G.G., H.D., S.D., R.E., M.I., A.V., A.G., D.S.L.P., P.G., B.C., S.M., V.C., S.I., B.F., T.M.B., P.M., B.C., D.L., D.D., A.D., L.C., S.L., P.E., T.M., V.I., T.P.D., C.I., Ș.V., I.V., C.M., N.I., D.C., P.A., A.N., N.G., G.B., S.A., P.C., M.D., C.L., G.A., S.T., A.S., V.M., A.A., N.I., A.C., B.I., S.A., I.C., A.S., D.A., H.C. și P.D. au chemat în judecată pe pârâții M.F.P., D.G.F.P. a Județului Bacău și A.N.F.P. , solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților: - să organizeze examenul pentru promovarea în grad profesional în condițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și a concursului pentru promovarea rapidă conform art. 58 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, până cel târziu la data de 31 septembrie 2008; - să stabilească termenul executării obligației, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv termenul de 45 de zile de la data pronunțării hotărârii; - să fie obligate pârâtele la plata unor penalități de întârziere în cazul neexecutării în cuantum de 50 lei (RON)/zi de întârziere către fiecare reclamant, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii, reclamanții susțin, în esență, că îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 55 și art. 56 din Legea nr. 188/1999 (devenite art. 63, respectiv art. 64 în forma republicată a legii în 2007), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 251/2006, pentru promovarea în gradul profesional imediat superior pe bază de examen, respectiv pentru promovarea rapidă prin concurs, iar atât examenul cât și concurs trebuiau să fie organizate anual.

Hotărârea Tribunalului de declinare a competenței Prin sentința nr. 530 din 20 octombrie 2008, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale invocate de pârâta A.N.F.P. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținând că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu autorități publice centrale.

Hotărârea Curții de apel Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 98 din 30 iunie 2009: - a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de instanță din oficiu; - a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamanții A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F., V.D., C.A., A.L., G.M.L., A.A.M., G.O., N.M., C.M., M.G., D.D., M.G., P.F.M., B.C., R.E., R.A., C.G., C.I., G.G., H.D., S.D., R.E., M.I., A.V., A.G., D.S.L.P., P.G., B.C., S.M., V.C., S.I., B.F., T.M.B., P.M., B.C., D.L., D.D., A.D., L.C., S.L., P.E., T.M., V.I., T.P.D., C.I., Ș.V., I.V., C.M., N.I., D.C., P.A., A.N., N.G., G.B., S.A., P.C., M.D., C.L., G.A., S.T., A.S., V.M., A.A., N.I., A.C., B.I., S.A., I.C., A.S., D.A., H.C. și P.D.; - a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F. și V.D. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea de apel a reținut că reclamanții invocă refuzul pârâților de a respecta legea și de a organiza anual examenul de promovare în grad profesional și concursul de promovare rapidă, împrejurare de natură a le vătăma interesele prin încălcarea dreptului la carieră și de a le produce prejudicii de ordin moral și material, astfel că acțiunea este admisibilă în raport cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999. În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 65 alin. (1) și art. 70 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și ale art. 125 și art. 130 din H.G. nr. 611/2008, examenul de promovare în grad profesional și concursul pentru promovare rapidă se organizează anual în limita numărului de funcții publice rezervate, iar autoritatea publică are competența de a aprecia cu privire la oportunitatea acestor promovări, în funcție de volumul de activitate, planificarea resurselor bugetare, îmbunătățirea performanțelor profesionale. Totodată, Curtea de apel a reținut că în perioada 27-29 octombrie 2008 și 9-11 decembrie 2008 au fost organizate concursuri de promovare în clasă, respectiv în grad profesional, la care au participat reclamanții A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F., V.D., C.A., A.L., G.M.L., A.A.M., G.O., N.M., C.M., M.G., D.D., M.G., P.F.M., B.C., R.E., R.A., C.G., C.I., G.G., H.D., S.D., R.E., M.I., A.V., A.G., D.S.L.P., P.G., B.C., S.M., V.C., S.I., B.F., T.M.B., P.M., B.C., D.L., D.D., A.D., L.C., S.L., P.E., T.M., V.I., T.P.D., C.I., Ș.V., I.V., C.M., N.I., D.C., P.A., A.N., N.G., G.B., S.A., P.C., M.D., C.L., G.A., S.T., A.S., V.M., A.A., N.I., A.C., B.I., S.A., I.C., A.S., D.A., H.C. și P.D., astfel că față de aceștia acțiunea a rămas fără obiect. Pentru a pronunța soluția de respingere a acțiunii ca nefondată față de o parte dintre reclamanți, Curtea de apel a reținut în ceea ce îi privește pe aceștia că: V.D.M. și B.C. nu îndeplinesc condițiile legale de promovare; A.D., B.A., P.D. și B.E. au introdus acțiunea prematur; V.D. nu s-a prezentat la examenul organizat, fiind în concediu de maternitate; R.F. deține funcția de șef serviciu, astfel că își păstrează nivelul salariului de bază corespunzător funcției de execuție.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 98 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F. și V.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreunul dintre motivele reglementate de art. 304 C. proc. civ. Susțin recurenții-reclamanți că, deși nu îndeplineau condițiile legale pentru participarea la examenul de promovare în grad profesional, îndeplineau condițiile pentru promovarea rapidă, dar pârâții nu au organizat concursul la care ei aveau vocația de a participa. Totodată, recurenții-reclamanți susțin că instanța în mod greșit a soluționat litigiul în raport cu prevederile art. 70 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 130 din H.G. nr. 611/2008, ignorând dispozițiile art. 64 din Legea nr. 188/1999 care prevăd imperativ obligația autorității de a organiza anual examenul și concursul de promovare în grad profesional, astfel că pârâții aveau obligația legală de a stabili numărul maxim al funcțiilor de execuție pentru promovarea rapidă și să organizeze concursul. Recurenții-reclamanți susțin că hotărârea Curții de apel este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece, în condițiile în care a fost dovedit interesul în promovarea acțiunii, instanța nu avea atribuția de a verifica îndeplinirea condițiilor de participare la concurs, acesta fiind atributul comisiei de concurs. Se susține, totodată, că deși s-a reținut că pentru unii dintre recurenții-reclamanți acțiunea este prematur introdusă, în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., precum și sub toate aspectele în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., în raport cu situația de fapt și cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Sentința pronunțată de Curtea de apel este criticată numai sub aspectul soluției de respingere a acțiunii, ca nefondată, față de reclamanții: V.D.M. și B.C., în privința cărora instanța a reținut că nu îndeplinesc condițiile legale de promovare; A.D., B.A., P.D. și B.E., în privința cărora instanța a reținut că acțiunea este prematur introdusă; V.D., în privința căreia instanța a reținut că nu s-a prezentat la examenul organizat, fiind în concediu de maternitate; R.F., în privința căruia instanța a reținut că deține funcția de șef serviciu, astfel că își păstrează nivelul salariului de bază corespunzător funcției de execuție. În ceea ce privește susținerile din recurs referitoare la faptul că recurenții-reclamanți îndeplineau condițiile legale pentru promovarea rapidă, instanța de recurs constată că acestea nu pot fi primite întrucât simpla afirmație referitoare la îndeplinirea cerințelor respective, nesusținută de precizări și probe minimale care să conducă la această concluzie, nu poate face dovada netemeiniciei aprecierilor Curții de apel cu atât mai mult cu cât veridicitatea aspectelor reținute de instanța fondului sunt fundamentate pe datele cuprinse în „Tabelul nominal cu funcționarii publici care îndeplinesc condițiile de promovare în grad profesional” depus de pârâta D.G.F.P. a Județului Bacău (filele 107-109 la dosarul Curții de apel). Susținerile din recurs referitoare la faptul că instanța ar fi pronunțat hotărârea cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv care se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, întrucât Curtea de apel, ca instanță specializată de contencios administrativ, a soluționat cauza conform competenței conferite prin dispozițiile art. 52 din Constituție și ale Legii contenciosului administrativ, reținând cu just temei faptul că pârâții nu puteau fi obligați la organizarea examenului, respectiv a concursului, atâta timp cât recurenții-reclamanții nu aveau vocația de a participa din cauza neîndeplinirii condițiilor de vechime prevăzute de Legea nr. 188/1999. Nu poate fi primită critica din recurs referitoare la faptul că instanța în mod greșit a soluționat litigiul în raport cu prevederile art. 70 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 130 din H.G. nr. 611/2008 și cu ignorarea dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 188/1999, întrucât atât concursul sau examenul de promovare în grad profesional, cât și concursul de promovare rapidă sunt organizate „ în limita funcțiilor publice rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate”, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv „în limita numărului de funcții publice rezervate promovării rapide”, conform art. 70 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată. În raport cu aceste dispoziții, întemeiat Curtea de apel a reținut că organizarea anuală a celor două forme de promovare (în grad profesional, respectiv rapidă) este condiționată de stabilirea funcțiilor publice rezervate, în privința cărora autoritatea publică își exercită dreptul de apreciere. Or, deși se prevede cu caracter dispozitiv, iar nu cu caracter imperativ, organizarea cu frecvență anuală a concursurilor, legea nu impune autorității publice stabilirea, fără excepție, în fiecare an, a funcțiilor rezervate promovării în grad profesional, respectiv promovării rapide. Astfel, lipsa funcțiilor publice rezervate celor două tipuri de promovare determină imposibilitatea obiectivă de organizare a concursurilor. Este neîntemeiată susținerea din recurs referitoare la faptul că dispozițiile art. 70 din Legea nr. 188/1999 ar impune imperativ autorității publice obligația de a organiza anual, fără excepție, concursurile de promovare, atâta timp cât art. 63 din Legea nr. 188/1999, republicată în 2007 (fost art. 55, astfel cum a fost invocat în acțiune) dispune cu caracter facultativ că „î n carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii”. Astfel fiind, promovarea în cariera de funcționar public este o posibilitate ce aparține persoanei care ocupă o funcție publică, iar nu o obligație ce incumbă autorității publice în sensul organizării concursurilor de promovare, anual, fără excepție și independent de existența sau inexistența funcțiilor publice rezervate promovării. Considerentul reținut de instanța de fond cu privire la funcționarii publici A.D., B.A., P.D. și B.E. nu se referă la prematuritate în sensul neîndeplinirii uneia dintre condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, ci la împrejurarea că, la data formulării acțiunii, aceștia încă nu îndeplineau condițiile de promovare, dintre care determinant este criteriul vechimii. În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat, neexistând motive de modificare sau casare a sentinței recurate în sensul dispozițiilor art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, îl va respinge, ca nefondat.