Decizia nr. 7394/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iulie 2011 reclamanta F.H.H., în nume propriu și în numele membrilor săi, salariați ai SC H. SA, A.G., A.L., A.G., A.M., A.E., A.M.D., A.V., A.M., A.B.A., A.M., A.G., A.I., A.G., A.G.C., A.G., B.G., B.C., B.G., B.I., B.C.I., B.Ș., B.L., B.V.L., B.E., B.E., B.G., B.G., B.F., B.N., B.C., B.N., B.G., B.I., B.S., B.G., B.M., B.M., B.M., B.G.A., B.C.I., B.I., B.V., B.I., B.I., B.M.V., B.G., B.T., B.N., B.T., B.F., B.I.M., B.G., B.M., B.V., B.V.C., B.I., B.E., B.Ș.D., B.N.S., B.G.A., B.I., B. Reclamant B.N., B.T., B.I., B.L., B.A., B.P., B.V., B.G., B.D., C.C., C.M.C.N., C.Ș., C.F.L., C.G., C.I., C.D., C.M.C., C.N.C., C.Ș., C.D., C.T., C.V., C.I., C.N., C.V., C.D., C.I., C.I., C.N., C.C., C.E.D., C.I., C.I., C.M., C.T., C.I., C.C.L., C.A., C.D.N., C.L., C.G., C.L., C.L.A., C.V., C.C., C.M., C.P., C.T., C.V.V., C.A., C.I., C.G., C.P., C.D., C.S.F., C.C., C.G.D., C.C.C., C.E., C.G., C.I., C.N., C.I.V., C.G., D.C., D.I., D.M.D., D.Ș., D.D., D.D.L., D.V., D.I., D., D.M., D.R., D.V.I., D.M., D.P., D.G., D.I., D.A., D.N., D.G., D.D., D.C., D.M., D.P., D.R., D.S.M., D.G., D.I., D.A., D.V., D.Ș., D.A., D.C., D.C., D.I.S., D.I., D.M., D.R., D.S., D.A., D.I., D.M.D., D.N., D.A., D.A., D.N., E.S.I., E.L., E.S.H., E.L., F.A., F.G., F.A.M., F.C.M., F.M., F.I., F.N., F.C., F.I., G.G.M., G.F., G.A., G.V., G.N., G.G., G.M., G.G.D., G.J., G.I., G.N., G.A., G.C., G.D., G.F., G.C.I., G.M., G.D., G.R.C., G.T., G.V., H.C., H.D., H.C., H.I., I.D., I.O., I.G., U.I., U.S.Ș., I.D., I.D.M., I.G., I.R., I.P.C.M., I.M., I.S., I.C.V., I.G., I.I., I.L., I.M., I.V., I.A.M., I.A., I.F., I.O.F., I.A., J.R., J.A., J.I., L.C., L.M., L.V., L.I., L.D., L.N., L.V.C., L.M., L.M., R.L.V., L.D., L.I., L.A.E., L.I.C., L.C., L.D., L.I., L.A., L.M., L.D., L.G., L.M.M., M.M., M.I., M.G., M.I., M.S.I., M.D., M.F., M.I., M.S., M.I., M.A., M.C., M.M., M.M.A., M.N., M.P., M.A., M.I., M.P., M.A., M.F., M.M., M.A., M.D.N., M.D., M.S.I., M.V.N., M.V., M.I., M.P., M.C., M.T., M.D., M.V., M.L.D., M.V., M.Ș.M.M., M.V., M.R.N., M.T.M., M.N.A., M.I., M.C., M.P., M.D., N.I.S., N.Ș.I., N.I., N.I.C., N.A., N.G., N.C., N.M., N.M., N.M., N.W., N.I., N.N., N.C., N.G., N.A., O.C., O.C., O.O., O.V., O.C.F., O.I., O.T., O.A.M., O.V., O.M., O.G., O.G., O.L.P., P.M.G., P.V., P.E., P.I., P.C., P.P., Reclamant P.L., P.S.C.P.S., P.C., P.V., P.G., P.I., P.P., P.P., P.D.R., P.M., P.E., P.C., P.N., P.L., P.B., P.C., P.D., P.F., P.G., P.N., P.A., P.C.M., P.V., P.F., P.D.I., P.D., P.I., P.M., P.M., P.M.N., P.V., P.D., P.A., P.C., P.C., P.D., P.D.D., P.E.N., P.G., P.I., P.M., P.M., P.M., P.N.M. Prin, P.N., P.R., P.V., P.N., P.G., P.N., P.E., P.E., P.I., P.D., P.M., P.I.L. Prin Filiala, D.I., R.M., R.M., R.F., R.C., R.C., R.C., R.I., R.M.M., R.G., R.D., R.L., R.N., R.I.-Prin, R.M. Prin, R.C.A., R.N.R.G., R.Ș., R.M.L., S.E., S.F., S.D., S.I., Ș.D.E., Ș.M., S.A., S.G., S.N.A., S.N., S.R.I., S.A., S.M., S.N., S.N., S.I., S.V., S.G., S.I., S.M., S.M., S.M., S.S.G., S.C., S.P., S.R., S.E., S.T.R., S.P.M., Ș.N.C., S.G., S.L., S.V., S.I., S.M., S.D., S.N., S.N., S.V.S., S.V., T.C., T.C., T.T., T.N., T.M., T.M., T.V., T.I., T.C., T.D.I., T.D., T.I., T.I., T.N., T.O.S., T.R.L., T.I., T.R., T.M., T.A., T.I., T.S.I., T.V., T.I., T.I., T.M., T.I., T.D., T.I., T.S.G., T.L., T.V., T.M., T.I., T.V., T.C., T.E. Reclamant T.I., T.T., U.A., U.I., U.A., U.D., U.I., U.I., U.N., U.V., V.V., V.M., V.E., V.H., V.I., V.J.N., V.V., V.I., V.M., V.V., V.V., V.D., V.M., V.C., V.I., V.N., V.V., V.D., V.I., V.A., V.I., V.V., V.C., V.P., V.G., V.I.M., V.L., Z.D., Z.A., Z.G., A.C., B.A., B.M., B.G., B.M., B.C., C.A., C.G., D.M., D.V., D.F., D.R., D.M. Prin, G.I., G.L.E., G.C., G.L., I.C., N.Ș., N.G., N.N., P.S., P.G., P.M., P.V., P.M., P.F., P.E., P.I.N., P.I., P.M., P.F., R.E., R.G., R.S., S.D., S.D., S.D., S.M., S.A., S.D., V.C., V.I., V.M., A.E., A.G., A.E., A.D., B.C., B.C., B.I., B.C., B.L., B.C., B.F., B.M., B.E., B.E., B.G., B.G., B.G., B.V., B.M., B.S., B.A., C.R., C.C., C.N., C.C., C.A., C.N.C.G., C.I., C.M., C.E., C.C., D.V., D.M., D.V., D.I., D.G., D.M., D.G., D.E., D.G., D.G., E.M., F.V., F.C., F.F., G.G., G.N., G.C., G.I., G.C., G.I., G.P., H.I. Prin, I.I., I.V., J.I., J.N., L.I., L.I., L.D., L.L., L.L., L.O., L.F., L.P., M.O., M.G., M.A., M.A., M.D., M.D., M.A., M.C.M., M.I., M.G., M.M., M.M., N.V., N.E., N.V., N.A., N.M., N.M., N.A., N.N., N.A., O.I., O.O., P.M., P.D., P.G., P.A., P.C., P.D., P.M., P.G., P.L., P.G., P.E., P.G., P.M., D.H., P.N., P.I.P., P.I., P.A., P.G., P.I., P.V., P.N., P.A., P.F., P.G., P.M., P.I., S.E., S.C., S.D., S.E., S.V., S.V., S.D., S.E., S.A., S.M., S.C., S.C., S.D., S.I.I., S.I., S.L., T.G., T.L., T.M., T.P., T.I., T.O., T.M., T.N., U.M., V.G., V.P.I., V.D., V.G., V.A., V.G., Z.I., A.G., A.C., A.N., B.S., B.N., B.l., B.N., B.N., B.N., B.P., B.C., B.D., B.l., C.A., C.V., C.C., C.P., C.C., C.F., D.M., D.S., D.Ș., D.l., D.I., E.N., G.M., H.M., I.T., I.I., I.E., I.V., I.R., I.F., L.A., L.I., L.I., L.T., L.E., L.G., L.D.M.N., M.O., M.I., M.F., M.I., M.N., M.P., N.R., P.N., P.C., P.R., R.G., R.I., R.A., R.I., R.V., R.F., R.P., S.F., S.A., S.P., S.P., Ș.L., S.I., S.I., S.N., T.N., T.N., T.T., T.B., T.T., T.V., V.I., V.I., V.I., B.N., C.N., D.Ș., O.G., P.D., P.I., T.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României constatarea nulității H.G. nr. 1202/2010. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul 2002 a fost aprobată O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației „A.R.”, act normativ care a dispus înlocuirea sistemului de prețuri, tarife și penalități pentru utilizatorii resurselor de apă cu sistemul de contribuții, plăți, bonificații și penalități în scopul asigurării veniturilor. Art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002, modificată și completată, la data adoptării H.G. nr. l202/2010, prevedea că valorile contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor și a penalităților stabilite în Anexele 5, 6 și 7 ale actului normativ vor fi reactualizate de către Guvernul României printr-o Hotărâre de Guvern la propunerea autorității centrale din domeniul apelor. Prin H.G. nr. 1202/2010, Guvernul României a majorat drastic valorile contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, valori care au fost stabilite anterior prin actul normativ, respectiv în Anexa nr. 6 a acestuia (inițial Anexa nr. 5). Legea nr. 108/2010 (în vigoare în iunie 2010) a modificat și completat anexa nr. 6 la O.U.G .nr. 107/2002, stabilind conținutul anexei și valorile contribuțiilor specifice gestionării resursei de apă. Neținând cont de acest act normativ, prin H.G. nr. 1202/2010, Guvernul României a majorat valorile stabilite în același an printr-un act de putere juridică inferioară. Reclamanții au susținut că prin acest act normativ s-au adus grave prejudicii societăților care utilizează resursele de apă întrucât costurile au fost majorate excesiv de către Guvern fără justificare legală, iar societățile au fost puse în dificultate mai ales că întreaga conjunctură economică era și este una defavorabilă activităților economice. Au arătat că H.G. nr. 1202/2010 nu se limitează la reactualizarea valorilor contribuțiilor, așa cum dispunea expres art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002, ci a intervenit în sensul modificării anexei nr. 6 astfel cum a fost reglementată prin Legea nr. 108/2010 (de modificare și completare a O.U.G. nr. 107/2002). În opinia reclamanților, un prim motiv de nulitate îl constituie faptul că pârâtul Guvernul României și-a depășit limitele de reactualizare a contribuțiilor și a intervenit în voința legislativă a Parlamentului. Au arăt că pct. A1 din Legea nr. 108/2010 se referă la râuri, lacuri naturale și lacuri de acumulare amenajate indiferent de deținător, iar prin H.G. nr. 1202/2010 pct. A1 devine o comasare a pct. A1 și A2 din lege, incluzând aici Dunărea prevăzută la pct. A2 și adăugând apele din Marea Neagră ce nu erau prevăzute de lege. Prin adoptarea H.G. nr. 1202/2010, pct. A3 din anexa 6 din Legea nr. 108/2010 a dispărut, fiind transformat în pct. A2, „resurse de apă din subteran”. Alt motiv de nulitate privește încălcarea prin actul contestat a prevederilor art. 2 și art. 6 din Legea nr. 109/1997 și art. 8 din Legea nr. 24/2000, în sensul că H.G. nr. 1202/2010 nu a fost supusă analizei Consiliului Economic și Social. Reclamanții au susțin că H.G. nr. 1202/2010 încalcă și prevederile art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, potrivit cărora Guvernul României avea obligația să publice un anunț referitor la acel proiect pe site-ul propriu sau prin mass media, să transmită proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au trimis cereri pentru primirea unor astfel de informații, să le primească propunerile și opiniile, să organizeze întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ. Conform art. 15 din HG nr. 561/2009, Secretariatul General al Guvernului nu a afișat proiectul de act normativ pe site-ul acestuia în vederea asigurării dreptului la consultare pentru societatea civilă, însoțit de documentul de politică publică aferent. Sub acest aspect, s-a arătat că salariații SC H. SA sunt grav afectați în calitate de creditori ai acestei întreprinderi în condițiile în care costurile au fost majorate de 5 ori prin actul contestat pentru operatorii economici producători de energie electrică în hidrocentrale (pct. 1.3 din Anexa 6, majorare de la 0,20 pe unitate de măsură la 1,20). Creșterea costurilor pentru folosirea resursei de apă determinată de H.G. nr. 1202/2010, reprezintă în ponderea bugetului pe anul 2011 un procent de 10% din cheltuielile totale, procent ce este extrem de mare față de toate celelalte costuri ale societății. De asemenea, au arătat că organizația sindicală are posibilitatea de a intenta o astfel de acțiune în numele salariaților, potrivit art. 28 din Codul de Dialog Social, în cauză fiind invocate drepturi ce rezultă din legislația muncii și din contractul colectiv de muncă la nivelul SC H. SA, cu referire la stabilitatea raporturilor de muncă ale salariaților. Organizația sindicală, potrivit art. 28 din Codul de Dialog Social are obligația de a iniția acțiuni colective pentru protejarea drepturilor membrilor săi de măsurile economice și sociale adoptate de Guvernul României mai ales că acestea privesc activitatea angajatorului. Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității introducerii plângerii prealabile, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes și în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin cererea precizatoare depusă la termenul din 06 octombrie 2011 reclamanta F.H.H. a menționat că înțelege să se judece în contradictoriu cu SC H. SA, solicitând completarea cadrului procesual și a depus la dosar numele membrilor de sindicat pentru care a formulat acțiunea. Persoanele fizice A.N., S.D., B.G., M.G., C.I., D.I., Ș.D., C.V., S.D. și M.N. au depus cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat constatarea nulității H.G. nr. 1202/2010. La termenul de judecată din 06 octombrie 2011 SC F.P. SA a depus cerere de intervenție în interes propriu solicitând anularea H.G. nr. 1202/2010 în calitate de acționar al societății SC H. SA (fila 164). La termenul de judecată din 16 noiembrie 2011, SC H. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. De asemenea SC H. SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat anularea H.G. nr. 1202/2010. Prin cererea formulată la termenul de judecată din 25 ianuarie 2012 reclamanta a solicitat restrângerea cadrului procesual în sensul că renunță la judecata în contradictoriu cu SC H. SA având în vedere demersul acesteia în justiție prin intervenția în interes propriu. Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare la completarea cererii de chemare în judecată prin care a invocat tardivitatea cererii modificatoare, excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile de către un număr de 814 salariați persoane fizice și de către intervenienta SC H. SA, excepția tardivității introducerii plângerilor prealabile de către intervenienții persoane fizice și de către SC F.P. SA, tardivitatea formulării cererilor de intervenție în interes propriu, excepția lipsei de interes a intervenienților. În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea cererilor de chemare în judecată și intervenție ca neîntemeiate. La termenul de judecată din 21 martie 2012, Curtea a respins, în principiu , cererea de intervenție în interes propriu formulată de persoanele fizice și a admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de către SC F.P. SA și SC H. SA.

Hotărârea curții de apel Prin sentința nr. 2403 din 4 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate excepțiile: tardivității introducerii plângerii prealabile; nulității cererii de chemare în judecată; nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant; lipsei calității procesuale active; lipsei de interes; neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanții membri de sindicat; excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către intervenienta SC H. SA; tardivității formulării cererilor de intervenție în interes propriu și a lipsei de interes a intervenienților. A respins excepția tardivității cererii de completare a cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect; Pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F.H.H. SA în nume propriu și în numele salariaților săi în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții în interes propriu S.C H. SA și SC F.P. SA ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Cu privire la excepții Excepția tardivității introducerii plângerii prealabile invocată de pârâtul Guvernul României este neîntemeiată,întrucât termenul de 30 de zile menționat de Guvern cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost respectat de reclamanți. De la data de 10 decembrie 2010 (data publicării H.G. nr. 1202/2010 în M. Of. nr. 826) și până la data de 11 ianuarie 2011, sunt 30 de zile având în vedere că potrivit art. 101 C. proc. civ. nu intră în calcul nici ziua când a început termenul și nici ziua când acesta s-a sfârșit. Excepția nulității cererii de chemare în judecată, întemeiată pe art. 133 alin. 1 C. proc. civ., este neîntemeiată în raport de înscrisurile depuse la dosar de către reclamanta SC F.H.H. SA, cuprinzând Tabelele cu numele și semnăturile persoanelor fizice reclamante, aceste persoane fiind menționate și în citativ în calitate de reclamante. Excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, întemeiată pe art. 161 alin. (1) C. proc. civ., este nefondată, dreptul filialei SC F.H.H. SA de a reprezenta pe membrii săi de sindicat fiind reglementat de art. 28 din Codul de Dialog Social. Actul normativ permite organizației sindicale să apere drepturile ce izvorăsc din dreptul muncii în fața tuturor instanțelor și nu numai a instanțelor de dreptul muncii. Excepția lipsei calității procesuale active invocată de Guvern este, de asemenea, neîntemeiată, în considerarea faptului că reclamanții au invocat încălcarea dreptului la muncă prin încălcarea principiului stabilității raporturilor de muncă ale salariaților. În calitate de reclamanți și salariați ai SC H. SA, sunt titularii dreptului la muncă invocat prin acțiune rezultând astfel că au legitimitate procesuală în cauză. Excepția lipsei de interes a reclamanților a fost apreciată ca neîntemeiată raportat la cele reținute anterior, deoarece aceștia sunt angajați la SC H. SA, iar prin aplicarea actului contestat sunt afectate drepturile și interesele rezultate din raporturile de muncă. Cu privire la excepția tardivității completării cererii de chemare în judecată la termenul din 06 octombrie 2011, prima instanță a constatat că excepția a rămas fără obiect având în vedere că reclamanții au renunțat la cererea de completare a cererii de chemare în judecată. Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către un număr le 814 persoane fizice membri de sindicat s-a constatat că este neîntemeiată în raport de mențiunea reclamantei SC F.H.H. SA făcută în conținutul plângerii prealabile, în sensul că a formulat plângerea în nume propriu și în numele membrilor săi de sindicat. Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către intervenienta SC H. SA s-a constatat că este de asemenea neîntemeiată în raport de înscrisul depus la dosar de intervenientă din care rezultă că a parcurs procedura prealabilă în cauză, cererea fiind înregistrată din 30 noiembrie 2011. A fost apreciată ca neîntemeiată și excepția tardivității formulării cererilor de intervenție în interes propriu de către SC H. SA și SC F.P. SA și intervenienții persoane fizice, cu motivarea că formularea plângerilor prealabile de către intervenienții SC H. SA și SC F.P. SA a fost făcută pentru a putea interveni într-o cauză aflată pe rolul Curții de Apel București, dar cu încadrarea în termenul de un an de la data emiterii actului. În calitate de intervenienți nu se poate aprecia că au formulat tardiv plângerile prealabile. Cu privire la intervenienții persoane fizice s-a reținut că aceștia nu au devenit parte în cauză prin respingerea, în principiu, a cererilor de intervenție. Cu privire la excepția tardivității formulării cererilor de intervenție în interes propriu de către SC H. SA și SC F.P. SA s-a constatat, de asemenea, că este neîntemeiată. Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă la introducerea cererilor de chemare în judecată și nu expres la cererile de intervenție în interes propriu. Pentru cererile de intervenție se aplică art. 53 C. proc. civ., în sensul că „cel care intervine va lua procedura în starea în care se află la momentul admiterii intervenției”. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termen, raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iar intervenienții au luat procedura de la data admiterii în principiu a cererilor cu respectarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cu privire la excepția lipsei de interes a intervenienților se constată că este, de asemenea, neîntemeiată. Intervenienții au invocat încălcarea drepturilor economice de a calcula costurile de producție conform unor acte legale, actul contestat majorând aceste costuri în mod nelegal, cu afectarea activității societății. În privința intervenientului SC F.P. SA s-a invocat încălcarea dreptului la dividende în cuantum legal, prin afectarea activității SC H. SA la care este acționar. Prin urmare, prima instanță a constatat că intervenienții au interes să intervină în cauză. Pe fondul cererii de chemare în judecată și al cererilor de intervenție, prima instanță a reținut că SC F.H.H. SA este o organizație fără caracter politic constituită din sindicatele afiliate la F.S.L.I. P. din unitățile de producere a energiei electrice în hidrocentrale, din unitățile cu activități de mentenanță, din unitățile de proiectare, din ramura de activitate precum și din orice alte unități din sectorul energie. În această calitate, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a H.G. nr. 1202/2010, pe motiv ca salariații uneia din societățile vizate de actul administrativ sunt grav afectați în calitate de creditori ai acestei întreprinderi. Salariații afectați reprezentați de organizația sindicală reclamantă au solicitat de asemenea constatarea nulității actului administrativ. Prin H.G. nr. 1202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă s-a aprobat actualizarea cuantumului contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă prevăzute în Anexa nr. 5 la O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea A.N.A.R. Cuantumul contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă actualizat a fost prevăzut în anexa care face parte integrantă din hotărâre. Cu privire la dreptul vătămat al reclamanților prin această Hotărâre de Guvern, prima instanță a constatat că susținerea reclamanților nu este dovedită. Prin actualizarea contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apa ale celor trei sectoare energetice, energie electrică din termocentrale, energie electrică din centrale nucleare și energie electrică din hidrocentrale, ponderea totală a costului apei în prețul energiei electrice livrate în Sistemul Energetic Național crește de la 0,58% până la 1,65% impactul la populație fiind nesemnificativ întrucât această creștere are ca efect reducerea profitului (în speță al SC H. SA) și nu creșterea prețului de cost al energiei cum în mod eronat au susținut reclamanții, dar și intervenienții. SC H. SA în cadrul căreia sunt angajați reclamanții persoane fizice a avut în anul 2010 o producție de energie electrică de 19,5 TW iar pe anul 2011 de 15,4 TW. În bugetul de venituri și cheltuieli rectificat pe anul 2010 (aprobat prin H.G. nr 320/2010) sunt incluse cheltuieli pentru acoperirea costurilor generate de H.G. nr. 1202/2010 și a fost prefigurat un profit de 71,090 mii lei. Profitul realizat pe anul 2010 se cifrează la peste 500 mii lei. Pentru anul 2011 proiectul de venituri și cheltuieli al SC H. SA (aprobat prin H.G. nr. 401/2011) a avut în vedere că producția de energie electrică a scăzut cu peste 20% dar acoperă integral cheltuielile cu apa brută și cheltuielile de investiții propuse și s-a estimat o creștere a profitului cu 20% (la 85.000 lei). Ca atare nu se poate vorbi despre o afectare a veniturilor SC H. SA destinate cheltuielilor de personal în care sunt incluse drepturile salariale ale reclamanților și pe cale de consecință nu se poate identifica o încălcare a principiului stabilității dreptului la muncă în privința reclamanților prin actul contestat. Susținerea reclamanților și intervenienților în sensul că prin H.G. nr. 1202/2010 s-a intervenit printr-un act cu putere juridică inferioară într-un act cu o putere juridică superioară, cu referire la O.U.G. nr. 107/2002, nu a fost reținută în cauză. Reclamanții și intervenienții omit existența O.U.G. nr. 106/2010, care în Nota de fundamentare a menționat necesitatea modificării structurii sistemului de contribuții specifice de gospodărire a apelor odată cu aderarea României la U.E. Primul principiu în gospodărirea apelor este recuperarea integrală a costurilor managementului apei (cantitativ și calitativ). Contribuțiile specifice de gospodărire a resurselor de apă actualizate prin actul contestat reflectă nevoia de recuperare a costurilor managementului apei, aceste contribuții făcându-se venit la bugetul A.N.A.R. Această instituție publică: A.N.A.R. administrează apele din domeniul public al statului și infrastructura Sistemului Național de Gospodărire a Apelor, iar costurile managementului apei trebuie recuperate în integralitatea lor conform principiului comunitar enunțat anterior. Actualizarea contribuțiilor specifice efectuată de Guvernul României prin actul contestat a urmărit să asigure recuperarea în integralitate a acestor costuri, astfel că SC H. SA, acționarul său Fondul Proprietatea ori salariații acesteia nu pot invoca încălcarea vreunui drept al lor din moment ce societatea are obligația de a suporta în calitate de utilizator (cel mai mare utilizator) 67% din costurile înregistrate. Principiul recuperării costurilor a fost impus de Directiva cadru nr. 60/2000/ CE iar prin simpla emitere a O.U.G. nr. 107/2002, modificată prin Legea nr. 108/2010, nu se poate aprecia că principiul enunțat a fost satisfăcut. Autoritățile române sunt obligate să ia măsuri ori de câte ori constată că există costuri impuse de menținerea în siguranță a S.N.G.A. și S.N.V.H.H. și să actualizeze cuantumul contribuțiilor pentru a fi recuperate de la utilizatori, actul contestat înscriindu-se în sfera măsurilor obligatorii ale României ca stat membru european. Nu au fost reținute nici susținerile reclamanților și intervenienților, potrivit cărora, Guvernul României a intervenit în structura anexei la Legea nr. 108/2010, pct. A1, A2 și A3, în actul contestat nefiind stipulate asemenea mențiuni. Cu privire la criticile reclamanților și intervenienților în sensul că actul nu a fost supus analizei Consiliului Economic și Social s-a reținut că sunt neîntemeiate. Acest organism este chemat să își dea avizul doar pentru acele acte normative cu aplicabilitate generală în domeniile de reglementare prevăzute de lege, iar rolul Consiliului Economic și Social este consultativ și nu obligatoriu astfel că lipsa avizului nu poate conduce la anularea actului administrativ. Cu privire la încălcarea art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională s-a constatat că și această critică adusă Hotărârii de Guvern este neîntemeiată. Proiectele de acte normative la care se referă Legea nr. 52/2003 vizează acte ce reglementează cu caracter de noutate în domeniu iar nu acte administrative emise în aplicarea unui mecanism european obligatoriu dinainte cunoscut. Actualizarea contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă reprezintă mecanismul economic în domeniul apelor ce se practică în România și în statele U.E. în raport cu prevederile Directivei Cadru a Apei. S-a constatat astfel că acțiunea organizației sindicale și a reclamanților salariați la un angajator utilizator de apă este neîntemeiată, actul administrativ contestat fiind emis în executarea obligațiilor statului român rezultate dintr-o directivă obligatorie. De asemenea, intervenienta SC H. SA poate invoca doar dreptul la acel profit care este conform legii, iar intervenientul Fondul Proprietatea poate invoca doar dreptul la dividendele aferente unui profit stabilit în cuantum legal În concluzie, prima instanță a reținut că intenția societății de a nu acoperi costurile în calitate de utilizator de apă în funcție de volumele utilizate, deși are această obligație (în calitate de beneficiar) înseamnă în fapt că dorește să își majoreze profitul pe seama suportării de către stat a cheltuielilor ce îi revin, iar aceasta reprezintă o intenție de a obține un ajutor indirect de la bugetul statului (subvenții mascate) care ar conduce la majorarea profitului în mod nelegal.

Recursurile declarate în cauză Împotriva sentinței curții de apel au formulat recurs reclamanta F.H.H. București (în nume propriu și în numele membrilor săi),precum și intervenienții principali SC H. SA București și SC F.P. SA, recurenții depunând ample memorii de recurs fundamentate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Sistematizând criticile prezentate de recurenți în scopul unei redări coerente a conținutului căilor de atac exercitate, Înalta Curte reține că hotărârea fondului a fost combătută sub următoarele aspecte: - au fost încălcate prevederile art. 13 lit. b) din Legea nr. 24/2000, actul normativ atacat nefiind integrat în ansamblul legislației; toți recurenții au susținut că hotărârea de guvern contravine dispozițiilor O.U.G. nr. 107/2002; prin majorarea contribuțiilor în scopul atragerii de fonduri necesare activităților împotriva inundațiilor, fonduri care ar fi trebuit să-și aibă sursa în bugetul statului, se deturnează însăși scopul sistemului de contribuții în reactualizarea trebuia să aibă în vedere majorarea contribuției în raport de indicele de inflație comunicat de I.N.S., cum corect s-a procedat în cazul H.G. nr. 328/2010; nu s-au respectat dispozițiile O.U.G. nr. 36/2011 (ultima critică aparține numai SC H. SA); - a fost aplicată simplist Directiva C.E. nr. 60/2000; nu s-a observat că acest act european exista și la momentul adoptării O.U.G. nr. 107/2002; dispozițiile directivei au fost transpuse în legislația națională prin Legea apelor nr. 107/1996 însă au fost ignorate de emitentul hotărârii; aceasta nu a fost fundamentată pe „o analiză economică a serviciilor de apă bazată pe o prognoză pe termen lung”, conform parag. 38 din directivă; - instanța a interpretat eronat dispozițiile legale care îl obligau pe emitent la îndeplinirea unor operațiuni procedurale prealabile adoptării hotărârii; în esență, toți recurenții susțin că lipsește avizul consultativ al Consiliului Economic și Social pe care îl consideră necesar în raport de dispozițiile art. 5 lit. a) și b) din Legea nr. 109/1997 și că nu s-a respectat principiul transparenței decizionale în administrația publică; nu s-a obținut avizul Oficiului Concurenței potrivit anexei la O.U.G. nr. 36/2001, liniuța 8 (critică formulată numai de recurenta SC H. SA); - hotărârea nu este motivată corespunzător, în sensul că instanța de fond s-a rezumat la a prelua argumentele Guvernului, fără a răspunde criticilor formulate de părțile adverse; unele considerente exced cadrului procesual și limitelor învestirii și reflectă aprecieri subiective, cum sunt cele referitoare la „intenția urmărită prin promovarea acțiunii” ori „subvenționarea mascată”; unele considerente sunt nerelevante, de ex. cel referitor la capacitatea societății de a suporta costurile suplimentare de producție ca urmare a creșterii prețului materiei prime, apa; - nu au fost examinate efectele actului administrativ, care a prejudiciat clar interesele tuturor recurenților prin scăderea profitului; intenția de egalizare a prețurilor de producție va conduce la înfrângerea concurenței pe piață, prin crearea de către stat a unor mecanisme de aducere la același nivel a costurilor de producție ale unor agenți diferiți.

Apărările Guvernului României Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 aprilie 2013, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. În cuprinsul motivelor întâmpinării, emitentul actului administrativ atacat a reiterat toate excepțiile ridicate în fața primei instanțe, insistând asupra ideii că acțiunea trebuia respinsă, însă ca efect al admiterii excepțiilor privind lipsa dovezii calității de reprezentat a F.H.H. pentru membrii sindicali, a lipsei calității procesuale active a acesteia, ori a lipsei interesului acestei părți; a neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanții persoane fizice și intervenienții principali; a tardivității formulării cererilor de intervenție ori a lipsei de interes a intervenienților. Pe fondul cauzei, intimatul a arătat în principal că hotărârea atacată a fost adoptată cu respectarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și a Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, actul normativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate și de către Ministerul Justiției; de asemenea Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul hotărârii. Explicând contextul în care a emis actul administrativ, intimatul a insistat pe ideea că realizarea programului de menținere în siguranță a lucrărilor de gospodărire a apelor nu era posibilă cu nivelul anterior al contribuțiilor specifice de gospodărire a apelor. Respectând principiul recuperării costurilor impus de Directiva Cadru nr. 60/2000/ CE, transpus în legislația națională, costurile necesare A.N.A.R. dimensionate la nivelul Normativului de Întreținere și Reparații (aprobat prin Ordinul M.M.D.D. nr. 819/2007) au fost alocate utilizatorilor în funcție de volumele utilizate, SC H. SA fiind cel mai mare utilizator al resurselor de apă, reprezentând 67% din acestea.

Procedura derulată în recurs La data de 12 aprilie 2013 recurenta SC H. SA a informat instanța de judecată că prin sentința civilă nr. 7222 din 20 iunie 2012 Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței societății, în prezent aflându-se în procedură de reorganizare judiciară sub administrarea Euro Insol Sprl, în calitate de administrator judiciar numit de instanță. Răspunzând la întâmpinarea formulată de Guvernul României, recurentele F.H.H. București și SC F.P. SA au susținut, în principal, că toate excepțiile invocate sunt inadmisibile, în condițiile în care autorul lor nu a formulat recurs împotriva sentinței. Totodată au reluat toate apărările prezentate la judecata în primă instanță asupra acestora. Prin încheierea de la 7 iunie 2013, la solicitarea recurentelor s-a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind atașate la dosar punctul de vedere al A.N.A.R. și Nota preliminară de fundamentare privind creșterea nivelului contribuției din domeniul gospodăririi apelor din 7 august 2009. La dosarul cauzei au depus concluzii scrise recurentele F.H.H. București și SC F.P. SA, insistând asupra neîndeplinirii condițiilor procedurale de emitere a actului administrativ. Au susținut că nu a existat propunerea autorității publice centrale în domeniul apelor și nu s-a solicitat avizul Consiliului Economic și Social. De asemenea, au arătat că actul nu „reactualizează” contribuțiile, ci le majorează nelegal fără o analiză economică detaliată, conform Anexei nr. III a Directivei nr. 60/2000.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentelor, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea ori casarea acesteia. Recurenta-reclamantă F.H.H. București și intervenienții principali SC H. SA București și SC F.P. SA au supus controlului de legalitate H.G. nr. 1202 din 2 decembrie 2010, privind actualizarea cuantumului contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, act normativ publicat în M. Of., Partea I nr. 826 din 10 decembrie 2010. După cum rezultă din expunerea de la pct. 2 al acestor considerente, prima instanță a ajuns la concluzia că motivele de nelegalitate invocate nu au aptitudinea de a conduce la sancțiunea extremă a anulării actului, toate fiind considerate nefondate. Această concluzie este corectă, ea fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, cu unele nuanțări în privința argumentației, după cum se va detalia în cele ce urmează. Referitor la excepțiile reiterate de Guvernul României În cuprinsul întâmpinării sale, intimatul Guvernul României a reluat toate apărările formulate pe calea unor excepții procesuale la judecata în primă instanță, criticând modul în care acestea au fost soluționate. Cum această parte nu a declarat recurs, fiind satisfăcută de soluția pronunțată pe fondul cauzei, Înalta Curte împărtășește teza recurenților, potrivit căreia Guvernul României nu mai poate în acest stadiu procesual să solicite reformarea sentinței ca efect al admiterii vreuneia dintre excepțiile invocate. Pe de altă parte, Înalta Curte remarcă reluarea tale quale a susținerilor din întâmpinarea depusă la curtea de apel, corect înlăturate de judecătorul cauzei cu o motivare punctuală, riguroasă, la adăpost de orice critică. Referitor la cadrul normativ existent la momentul emiterii actului administrativ. H.G. nr. 1202/2010 a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea A.N.A.R. și ale art. 81 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, prevederi legale care la data respectivă aveau următorul cuprins: Art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002: „Cuantumul contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor și penalităților este prevăzut în anexele nr. 5, 6 și 7 și se reactualizează periodic prin Hotărâre a Guvernului la propunerea autorității publice centrale din domeniul apelor.” Art. 81 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996 - „(1) Sistemul de contribuții, plăți, bonificații, tarife și penalități specifice activității de gospodărire a resurselor de apă se aplică tuturor utilizatorilor. Sistemul de contribuții, plăți, bonificații, tarife și penalități specifice activității de gospodărire a resurselor de apă se stabilește prin modificarea O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea A.N.A.R., aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Cuantumul contribuțiilor, plăților, bonificațiilor, tarifelor și penalităților specifice activității de gospodărire a resurselor de apă se reactualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale în domeniul apelor.” Totodată, relevantă este și O.U.G. nr. 106/2010 pentru modificarea anexei nr. 4 la O.U.G. și nr. 107/2002, act normativ adoptat la 2 decembrie 2010, publicat la 9 decembrie 2010, cu o zi înaintea hotărârii de guvern analizate. Din preambulul acestei ordonanțe de urgență rezultă cu claritate elementele de fapt și de drept care au impus recurgerea la această cale de reglementare, conform obligației instituite prin art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, respectiv: - „urgența realizării, în cel mai scurt timp, a lucrărilor de gospodărire a apelor, care au rol de apărare împotriva inundațiilor și de reducere a eroziunii costiere, prin utilizarea fondurilor europene; - necesitatea demonstrării către Comisia Europeană a faptului că sunt asigurate sursele financiare pentru întreținerea lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor și de reducere a eroziunii costiere, care vor finanțate prin fonduri europene; - restructurarea sistemului de contribuții, plăți, bonificații, tarife și penalități specifice activității de gospodărire a resurselor de apă, potrivit dispozițiilor Directivei nr. 2000/60/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, cu respectarea principiilor generale de dezvoltare durabilă, precauție și prevenție, conform cărora beneficiarul și poluatorul plătesc; - ținând cont de faptul că întârzierea promovării prezentului act normativ ar conduce la neîndeplinirea obligațiilor asumate de România ca stat membru al U.E. și la întârzierea absorbției fondurilor europene necesare realizării lucrărilor de gospodărire a apelor, care au rol de apărare împotriva inundațiilor și de reducere a eroziunii costiere, lipsa acestor lucrări având efecte negative asupra mediului.” În acest context, subliniat și dezvoltat de altfel în Nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern, ținând cont de faptul că veniturile A.N.A.R. se obțin prin aplicarea sistemului de contribuții tuturor utilizatorilor de apă, s-a observat că marii consumatori (cu o pondere de peste 90% din totalul consumului) asigură doar 52% din aceste venituri. Ca urmare, respectând principiul „beneficiarul plătește” au fost stabilite noile valori ale contribuțiilor, în principal, în funcție de volumele utilizate de operatorii economici. Respectându-se întru totul noua structură a sistemului de contribuții specifice de gospodărire a apelor și serviciile comune de gospodărire a apelor configurată în Anexa 4 la O.U.G. nr. 107/2002, în forma modificată prin O.U.G. nr. 106/2010, s-a ajuns, într-adevăr, ca pentru operatorii economici producători de energie electrică prin hidrocentrale cuantumul contribuțiilor să crească de la 0,26 lei/1000 mc (conform H.G. nr. 328/2010) la 1,10 lei/1000 mc. În același timp, pentru operatorii economici producători de energie electrică prin termocentrale, cuantumul contribuției a scăzut de la 44,74 lei/1000 mc la 24,00 lei/1000 mc. În acest punct Înalta Curte consideră necesar a examina două dintre criticile esențiale ale recurenților, care vizează procedeul Guvernului de a stabili un nivel al contribuției „nejustificat de mare” în raport de H.G. nr. 328/2010 care avusese același obiect de reglementare, publicată în M. Of. la data de 29 aprilie 2010 și, mai important în economia cauzei, aplicarea „necorespunzătoare” a prevederilor Directivei Parlamentului și a Consiliului European nr. 60/2000/ EC privind stabilirea unui cadrul de acțiune comunitar în domeniul politicii apei. În privința primului aspect enunțat, Înalta Curte apreciază că este de domeniul evidenței că adoptarea O.U.G. nr. 106/2010 și reașezarea Sistemului de contribuții specifice pe o nouă bază, în vederea menținerii în siguranță a S.N.G.A., au impus emiterea unei noi Hotărâri de Guvern pentru stabilirea noului nivel al contribuțiilor. Directiva Cadru privind Apa, indicată anterior, a fost transpusă în legislația națională prin Legea nr. 310/2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996. Practic, principiile indicate în art. 9 din Directivă, invocat de recurente, care reglementează Recuperarea cheltuielilor pentru serviciile de apă: „1.Statele Membre trebuie să țină seama de principiul recuperării cheltuielilor serviciilor de apă inclusiv cheltuielile din punct de vedere al mediului și de resurse, având în vedere analizele economice conform Anexei III și în particular, în concordanță cu principiul poluatorul plătește” se regăsesc în dispozițiile art. 80-82 din Legea apelor. Astfel fiind, la nivel național s-a legiferat un sistem de contribuții, plăți, bonificații, tarife și penalități având la bază principiile recuperării costurilor pentru managementul apelor, respectiv: „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește”. Contrar susținerilor recurenților, Înalta Curte constată că nivelul contribuțiilor stabilit prin actul atacat nu s-a realizat arbitrar, ci a avut în vedere nota preliminară de fundamentare privind creșterea nivelului de contribuții din domeniul gospodăririi apelor întocmită de A.N.A.R. încă din 7 august 2009 (filele 232-237, dosar recurs), precum și realitatea necontestată, surprinsă în Nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern, potrivit căreia veniturile asigurate din mecanismul existent până la momentul respectiv nu permiteau realizarea programului de menținere în siguranță a lucrărilor de gospodărire a apelor din administrarea A.N.A.R., decât în proporție de 38%. În plus, soluția de echilibrare a costurilor producătorilor de energie electrică prin hidrocentrale cu costurile producătorilor de energie electrică prin termocentrale și centrală nucleară apare ca fiind justificată și prin lipsa unui impact semnificativ în prețul final al energiei electrice plătit de consumator. Sintetizând la acest punct, Înalta Curte reține că nu s-a făcut dovada emiterii actului administrativ cu exces de putere - în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme - Guvernul României exercitându-și dreptul de apreciere în limitele impuse de interesul public urmărit, cu respectarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative. Referitor la formalitățile procedurale anterioare Recurenții au susținut că inițiatorul actului normativ nu a fost autoritatea publică centrală în domeniul apelor; că hotărârea de guvern este nelegală pentru că lipsesc avizele Oficiului Concurenței ori al Consiliului Economic și Social; ori că nu s-a respectat obligația de publicare a unui anunț referitor la proiectul actului normativ. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002 și art. 81 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, procedura de reactualizare a cuantumului contribuției debutează cu „propunerea autorității publice centrale din domeniul apelor”. Contrar opiniei recurentei F.H.H. București, statutul de autoritate centrală în domeniu îl are M.M.S.C. iar nu A.N.A.R., care funcționează, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea A.N.A.R., „în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor”. Cum inițiatorul actului normativ a fost ministerul, rezultă că această critică nu are nicio consistență. Nici în privința „avizului Oficiului Concurenței” susținerile aceleiași recurente nu pot fi primite, în condițiile în care această instituție publică și-a încetat activitatea odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2003 atribuțiile sale fiind preluate de M.F.P., iar avizul la care se referă O.U.G. nr. 36/2001 privește „prețuri și tarife reglementate” după cum se indică în chiar titlul actului normativ, iar nu contribuții. Referitor la motivul de nelegalitate constând în lipsa avizului Consiliului Economic și Social, Înalta Curte observă că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 7 din Legea nr. 109/1997, în forma în vigoare la momentul adoptării hotărârii de guvern, numai inițiatorii proiectelor de acte normative care priveau domeniile enumerate la art. 5 din același act normativ „au obligația de a solicita pentru acestea avizul consultativ al Consiliului Economic și Social”. Or, domeniile indicate la lit. a) și b) ale art. 5, în care au susținut recurenții că s-ar încadra obiectul de reglementare al actului normativ atacat, se referă la: „a)restructurarea și dezvoltarea economiei naționale”, respectiv „b) privatizarea, funcționarea și creșterea competitivității agenților economici”. În mod evident, actualizarea cuantumului contribuțiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă nu poate fi circumscrisă niciuneia dintre ipotezele redate anterior și, de altfel, nici pentru anterioarele hotărâri de guvern cu obiect de reglementare identic, a căror legalitate nu a fost contestată, nu s-a solicitat un astfel de aviz. Jurisprudența invocată de recurentă cu privire la această chestiune nu este pertinentă, câtă vreme în cauzele respective, prin prisma domeniului reglementat, era obligatorie solicitarea avizului. Totodată, va fi înlăturat considerentul curții de apel potrivit căruia fiind vorba de un aviz consultativ solicitarea acestuia nu era obligatorie, reținându-se doar argumentația anterior expusă. În fine, recurentele au susținut și că nu s-au respectat regulile procedurale aplicabile pentru asigurarea transparenței decizionale, prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, în sensul că proiectul actului normativ nu s-a publicat pe site-ul inițiatorului său iar intimatul a afirmat, conform mențiunii din secțiunea a 7-a pct. 1 a Notei de fundamentare, că „proiectul de act normativ a fost supus comentariilor publicului prin publicarea pe pagina de internet a M.M.P., la adresa www.mediu.ro”. Instanța de recurs nu a putut identifica la adresa indicată anunțul în discuție și, în condițiile în care intimatul Guvernul României nu a prezentat dovezi în susținerea afirmației sale, trebuie considerat că prevederile art. 6 din legea amintită nu au fost respectate. Cu toate acestea, câtă vreme recurenții nu pot demonstra că au suferit vreo vătămare ca efect al nepublicării intenției de adoptare a unui nou act normativ de actualizare a contribuțiilor, această unică omisiune, în sine, nu are aptitudinea de a atrage sancțiunea drastică a anulării actului administrativ. Ca urmare, cu această motivare, va fi înlăturată și această critică. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal nr. 2579 din 20 iunie 2008 invocată la acest punct cu titlu de jurisprudență de către recurentul SC F.P. SA nu poate conduce la concluzia scontată de acesta, întrucât în cauza respectivă considerentele care au atras anularea actului normativ au vizat lipsa avizului consultativ. Împrejurarea că nu fuseseră respectate nici aceleași dispoziții ale art. 6 din Legea nr. 52/2003, deși este amintită de instanța de recurs, nu a avut valoarea unui considerent decizoriu. Referitor la efectele actului administrativ În esență, recurenții critică soluția fondului pentru omisiunea de a examina ansamblul efectelor generate de intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern atacate. După cum se observă din prezentarea de la pct. 2 al acestor considerente, curtea de apel a analizat în mai multe paragrafe consecințele majorării costurilor de producție deși, în raport de unicul obiect al cauzei: anularea unui act administrativ normativ, această analiză nu era necesară. Legalitatea unui act administrativ normativ se examinează prin raportare la cadrul normativ contemporan emiterii sale iar nu în funcție de efectele pe care le-a generat aplicarea sa ulterioară. Referitor la motivarea sentinței curții de apel În general, motivarea hotărârii judecătorești pronunțate de Curtea de apel satisface exigențele art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 § 1 din Convenția Europeană, reușind să răspundă coerent și convingător la problemele multiple pe care le-au ridicat în fața sa reclamanta și intervenienții principali. Cu toate acestea, după cum s-a arătat în cele ce preced, unele considerente au fost parțial ajustate de instanța de control judiciar iar altele chiar înlăturate. În această din urmă categorie trebuie incluse și considerentele referitoare la intenția societății reclamante de a nu acoperi costurile în calitate de utilizator de apă; la dorința de a-și majora profitul pe seama suportării de către stat a cheltuielilor ce îi revin; ori la intenția de a obține o subvenție mascată. Toate aceste considerente exced limitelor învestirii instanței de judecată și, prin urmare, o motivare adecvată trebuie să le excludă. 7.Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., observând că niciunul dintre motivele de recurs nu poate conduce la o altă soluție, se vor respinge toate recursurile, ca nefondate.