ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5038/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27 octombrie 2010, reclamanții U.G.F., R.B.N., S. (P.) G., G. (V.) N., C. (M.) C., D.N.C., I.P.V., G.P.A., C.V., F.A.E., B.C.A.M., I.N.C., P.F.F.G., P.F.I.L., T. (F.) D., B.P.A., C. (T.) I., M. (P.) M., B.C., D.F., L. (I.) M., M.D.L., J.M.C.M., T.I. (G.) R., G.I. (M.) D., I.C. (M.) F., P.H.A., I. (F.) V., N. (P.) D.M., S.G.(S.) V.S., B.I.A. (P.) L.F., G.F.I. (N.) M.E., R.G.(M.) F., P.I. (I.) E., B. (M.) M., S.A. (B.) F., C.C.V.S., F.M., S.C. (P.) C., K.T., F. (F.) M., M. (R.) O., T.I.L., R.G.G., C. (P.) G.L., C.A.M., C.I.A.G., C.I.M., M.A.A., A.B.A., C.M.C., N.G.M., toți reprezentați convențional de Cabinet de avocat S.I., au chemat în judecată pe Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului și pe Universitatea S.H.

solicitând instanței obligarea Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului să acrediteze, să recunoască și să elibereze diplomele de licență absolvenților cărora nu le-a fost eliberată, pentru specializarea pe care au absolvit-o la S.H., iar celor cărora le-a fost eliberată diploma să le-o acrediteze și să o recunoască pentru specializarea absolvită; în subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtei Universitatea S.H. la plata daunelor materiale în valoare de 2.000 euro, echivalentul în RON al sumei de 8.400 RON, și la plata daunelor morale în valoare de 2.000 euro, echivalent al sumei de 8.400 RON, pentru fiecare dintre reclamanți. În temeiul art. 132 din C. proc. civ.

reclamanții și-au modificat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că au solicitat instanței să se dispună următoarele: - obligarea pârâtei Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului să își dea avizul și să desemneze unitatea de specialitate pentru tipărirea diplomelor de licență, astfel încât Universitatea S.H. să poată elibera diplomele de licență absolvenților cărora nu le-au fost eliberate pentru specializarea pe care au absolvit-o la Universitatea S.H.; - obligarea pârâtei Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului să recunoască diplomele de licență astfel eliberate, iar celor cărora le-au fost eliberate diplomele să le recunoască pentru specializarea absolvită; - să se dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H.

să elibereze reclamanților diplomele de licență, suplimentele de diplomă, foile matricole, certificatele D.P.P.D., certificatele de competențe lingvistice și să le înapoieze originalele diplomelor de bacalaureat depuse la dosarele de înscriere, sub sancțiunea unor penalități de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la îndeplinirea efectivă a obligației, absolvenților cărora nu le-au fost eliberate, în conformitate cu regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior; - în subsidiar, în situația în care instanța va respinge ca neîntemeiate primele două capete de cerere, să se dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H.

la plata daunelor materiale în valoare de 2.000 euro, echivalent al sumei de 8.400 RON și la plata daunelor morale în valoare de 2.000 euro, echivalent al sumei de 8.400 RON, pentru fiecare reclamant.

Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2011 instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de B. (J.) M., B.O., I. (D.) M., T.F., M.C., A.O., B. (R.) M., B. (M.) G., D.M., I. (R.) M., I. (G.) A.M., P.A.P., P. (M.) C.M., P. (Z.) M., R.V., Ș.M.M., Ș. (P.) I.V., S. (V.) I., T.L.C., U.E.V., V. (D.) V., A. (O.) F., A. (S.) G.G., A.C., B. (P.) C.N., B. (A.) D., C. (L.) M.G., C. (Ț.) T., C.D.O., P. (C.) A., C. (D.) I., D.I., G. (O.) I., G.C.M., L.N., M.C.I., N. (N.) T., P.D.C., P. (A.) F., P.M., P. (P.) A., P.F.B., R.F.D., S.G.V., Ș. (A.) D.P., T. (P.) A., V. (S.) M.R., Z. (S.) Ș., Z. (M.) D.C., A. (O.) R., A. (P.) R., C. (B.) A.M., C. (D.) D., C. (V.) V., G. (G.) D., H. (S.) L., L. (M.) S., M.R., M. (M.M.) L., N. (C.) M., P. (M.) M., R. (Z.) A., Z. (L.) F.I., C. (Z.) L.M., C. (L.) C.N., D. (A.) E., D.M.P., P. (Z.) M.G., P.D.L., S. (T.) D., S. (J.) L., A. (C.) M., A.L., A. (L.) C., B. (U.) V., B. (D.) M.F., C. (B.) E., D.O.M., D. (B.) E.G., D. (V.) E., D.R., D.C.C., E.A.M., G.I., G. (I.) A.D., G.A., G. (C.) T., B.V., B. (T.) M., B. (A.) L.M., D. (M.) M., F. (S.) A.D., M. (M.) A., P.I., P. (O.) L.M., M.E., M. (D.) A., K. (M.) I., S. (S.) K., G.I., M. (G.) F.M., V. (Z.) M., D. (D.) M., S. (B. I., P. (C.) G., P. (R.) M., B.F.M., A. (C.) N.E., M. (I.) N., P. (H.) V., P. (P.) M.M., S. (B.) M.D., S. (H.) A.G., O.C.C., B. (V.) N.,

C. (D.) D., D.G., D. (P.) C., H. (D.) M., P. (F.) O.C., H. (C.) A., H.E., H. (M.) M., I. (D.) E.G., I.A.C., I. (N.) C.M., L. (V.) M., L.A., M. (C.) M., M. (I.) N., M.F.M., M.D., M.C., M. (B.) D., M. (S.) E., M. (M.) Ș., M. (D.) M., N. (H.) R., N. (A.) N., O.G., O. (S.) I.M., P. (M.) R.M., P.G., P.T., P. (Z.) E., P. (D.) M., R. (S.) L., R. (M.) M., R.D., S.F., S.S.M., S.M.M.I., S. (R.) E., Ș. (D.) E., Ș. (G.) D.A., S. (B.) L., Ț. (B.) C., V. (T.) A.V. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H., solicitând: - obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să își dea avizul și să desemneze unitatea de specialitate pentru tipărirea diplomelor de licență, astfel încât Universitatea S.H.

să poată elibera diplomele de licență absolvenților cărora nu le-au fost eliberate pentru specializarea pe care au absolvit-o la universitatea mai sus menționată și, de asemenea, să se dispună obligarea pârâtei să recunoască diplomele de licență astfel eliberate, iar celor cărora nu le-au fost eliberate diplomele să li se recunoască specializarea absolvită; - să se dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H.

să elibereze diplomele de licență, suplimentele de diplomă, foile matricole, certificatele D.P.P.D., certificatele de competențe lingvistice și să le înapoieze originalele diplomelor de bacalaureat depuse la dosarele de înscriere, sub sancțiunea unor penalități de 500 RON, pentru fiecare zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la îndeplinirea efectivă a obligației, absolvenților care nu le-au fost eliberate, în conformitate cu regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior; - în subsidiar, în cazul în care instanța va respinge primele două capete de cerere să se dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H. la plata daunelor materiale în valoare de 2.000 euro, echivalent al sumei de 8.400 RON și la plata daunelor morale în valoare de 2.000 euro echivalent al sumei de 8.400 RON, pentru fiecare reclamant.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii formulate împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta Universitatea S.H., a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În subsidiar, în măsura în care acțiunea ar fi admisă, a arătat că înțelege să cadă în pretenții, formulând, în conformitate cu dispozițiile art. 60 - 63 C. proc.

civ., art. 18 alin. (1) și alin. (6) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 28 alin. (1) din aceeași lege, cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 RON pe fiecare zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; cu cheltuieli de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 6129 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și excepția lipsei procedurii prealabile.

În baza art. 246 din C. proc. civ. instanța a luat act de renunțarea reclamantului O.G. la judecarea cauzei. A fost admisă în parte cererea modificată a reclamanților U.G.F., R.B.N., S. (P.) G., G. (V.) N., C. (M.) C., D.N.C., I.P.V., G.P.A., C.V., F.A.E., B.C.A.M., I.N.C., P.F.F.G., P.F.I.L., T. (F.) D., B.P.A., C. (T.) I., M. (P.) M., B.C., D.F., L. (I.) M., M.L., J.C.M., T. (G.) R., G. (M.) D., I. (M.) F., P.A., I. (F.) V., N. (P.) D.M., S. (S.) V.S., B. (P.) L.F., G.F. (N.) M.E., R. (M.) F., P. (I.) E., B. (M.) M., S. (B.) F., C.V.S., F.M., S.C. (P.) C., K.T., F. (F.) M., M. (R.) O., T.L., R.G., C. (P.) G.L., C.A.M., C.I.A.G., C.I.M., M.A.A., A.B.A., C.M.C., N.G.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H.

A fost admisă în parte cererea intervenienților principali B. (J.) M., B.O., I. (D.) M., T.F., M.C., A.O., B. (R.) M., B. (M.) G., D.M., I. (R.) M., I. (G.) A.M., P.A.P., P. (M.) C.M., P. (Z.) M., R.V., Ș.M.M., Ș. (P.) I.V., S. (V.) I., T.L.C., U.E.V., V. (D.) V., A. (O.) F., A. (S.) G.G., A.C., B. (P.) C.N., B. (A.) D., C. (L.) M.G., C. (Ț.) T., C.D.O., P. (C.) A., C. (D.) I., D.I., G. (O.) I., G.C.M., L.N., M.C.I., N. (N.) T., P.D.C., P. (A.) F., P.M., P. (P.) A., P.F.B., R.F.D., S.G.V., Ș. (A.) D.P., T. (P.) A., V. (S.) M.R., Z. (S.) Ș., Z. (M.) D.C., A. (O.) R., A. (P.) R., C. (B.) A.M., C. (D.) D., C. (V.) V., G. (G.) D., H. (S.) L., L. (M.) S., M.R., M. (M.M.) L., N. (C.) M., P. (M.) M., R. (Z.) A., Z. (L.) F.I., C. (Z.) L.M., C. (L.) C.N., D. (A.) E., D.M.P., P. (Z.) M.G., P.D.L., S. (T.) D., S. (J.) L., A. (C.) M., A.L., A. (L.) C., B. (U.) V., B. (D.) M.F., C. (B.) E., D.O.M., D. (B.) E.G., D. (V.) E., D.R., D.C.C., E.A.M., G.I., G. (I.) A.D., G.A., G. (C.) T., B.V., B. (T.) M., B. (A.) L.M., D. (M.) M., F. (S.) A.D., M. (M.) A., P.I., P. (O.) L.M., M.E., M. (D.) A., K. (M.) I., S. (S.) K., G.I., M. (G.) F.M., V. (Z.) M., D. (D.) M., S. (B.) I., P. (C.) G., P. (R.) M., B.F.M., A. (C.) N.E., M. (I.) N., P. (H.) V., P. (P.) M.M., S. (B.) M.D., S. (H.) A.G., O.C.C., B. (V.) N., C. (D.) D., D.G., D. (P.) C., H. (D.) M., P. (F.) O.C., H. (C.) A., H.E., H. (M.) M.,

I. (D.) E.G., I.A.C., I. (N.) C.M., L. (V.) M., L.A., M. (C.) M., M. (I.) N., M.F.M., M.D., M.C., M. (B.) D., M. (S.) E., M. (M.) Ș., M. (D.) M., N. (H.) R., N. (A.) N., O. (S.) I.M., P. (M.) R.M., P.G., P.T., P. (Z.) E., P. (D.) M., R. (S.) L., R. (M.) M., R.D., S.F., S.S.M., S.M.M., S. (R.) E., Ș. (D.) E., Ș. (G.) D.A., S. (B.) L., Ț. (B.) C., V. (T.) A.V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H. Instanța a dispus obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să își dea avizul și să desemneze unitatea de specialitate pentru tipărirea diplomelor de licență, astfel încât Universitatea S.H.

să elibereze reclamanților și intervenienților principali diplomele de licență absolvenților cărora nu le-au fost eliberate pentru specializarea pe care au absolvit-o la Universitatea S.H., să recunoască reclamanților și intervenienților principali diplomele de licență astfel eliberate, iar reclamanților și intervenienților principali cărora le-au fost eliberate diplomele să le recunoască pentru specializarea absolvită S-a dispus obligarea pârâtei Universitatea S.H. să elibereze reclamanților și intervenienților principali diplomele de licență, suplimentele de diplomă, foile matricole, certificatele D.P.P.D., certificatele de competențe lingvistice și să le înapoieze originalele diplomelor de bacalaureat depuse la dosarele de înscriere.

Instanța a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a fost obligat pârâtul-chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în Diploma de Licență și Suplimentul de Diplomă, de natură a asigura dreptul reclamanților și intervenienților principali de a le fi eliberat documentul oficial de stat, în regim special de confirmare a absolvirii studiilor de învățământ superior efectuate în cadrul universității pârâte. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt neîntemeiate excepțiile invocate în prezenta cauză.

În ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, curtea a reținut că în prezenta cauză reclamanții și intervenienții principali critică legalitatea unui act administrativ atipic, în forma prevăzută de art. 2 pct. 2 din Legea nr. 554/2004, iar potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie plângerea prealabilă. De asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților a fost respinsă, instanța reținând că există o identitate între persoana reclamanților și a intervenienților principali și titularii drepturilor subiective deduse judecății în prezenta cauză. Curtea constată însă că, între pârâta-reclamantă Universitatea S.H.

și pârâtul-chemat în garanție Ministerul Educației, există un raport juridic direct, născut din refuzul expres al chematului în garanție de a aproba tipărirea de către SC R. SA, a formularelor tipizate, care să poată fi folosite de către Universitate la completarea și eliberarea diplomelor de licență ce atestă absolvirea de către reclamante a cursurilor universitare la forma învățământ la distanță, și că acest refuz constituie un exces de putere, atâta timp cât, prin intermediul lui, se neagă dreptul Universității de a organiza această formă de învățământ, conform reglementărilor prevăzute de Ordinul nr. 3404 2006, în condițiile în care, în perioada 2005 - 2009, nu au fost ridicate obiecții cu privire la desfășurarea acestei activități, și cât timp, anterior anului 2009, au fost puse la dispoziția Universității formulare tipizate, care au atestat finalizarea studiilor, prin susținerea examenului de licență, la formele de învățământ pentru care Ministerul refuză, la această dată, să le mai recunoască ca fiind valabile.

Pentru aceste motive curtea a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Instanța de fond a reținut că Universitatea S.H. din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 și H.G. nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ de zi, domeniile de licență: drept, sociologie, management, psihologie, științe ale educației, informatică, și altele. Ca parte a sistemului național de învățământ, Universitatea S.H.

se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanții au urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.

Se mai reține că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, ministrul educație a emis, la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul cărui se stabilește, la art. 2, că "Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate"; la art. 8 prevăzându-se că "Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate". Reclamanții și intervenienții principali au absolvit diferite facultăți din cadrul Universității S.H. și fost admiși să susțină examenul de licență, examen pe care l-au promovat.

Instanța a constatat că celor care au absolvit în 2007 și 2008 li s-a eliberat diplomă de licență, dar ulterior Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu le-a mai recunoscut. Celor care au absolvit în 2009 li s-a eliberat o adeverință care să ateste că au absolvit Universitatea S.H., cu termen de valabilitate până la eliberarea diplomei de licență. Instanța a reținut că diplomele de licența și adeverințele reclamanților și ale intervenienților principali sunt în ființă și constituie acte administrative nerevocate sau, după caz, anulate în vreun mod, de către instanțele de judecată. De asemenea, se constată că însăși Universitatea S.H. recunoaște că reclamanții au urmat cursurile pe care le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestora acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiat, respectiv diplomele de licență.

În esență, în speța de față sunt în conflict două principii de drept, acela conform căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii (respectiv se pune în discuție faptul că reclamanții nu ar putea invoca necunoașterea împrejurării că au optat pentru înmatricularea la forme de învățământ neacreditate sau neautorizate provizoriu) și, teoria validității aparenței în drept. Curtea a dat eficiență acestui din urmă principiu. Astfel, la nivel teoretic, Curtea reține că ideea de aparență producătoare de efecte juridice - teoria aparenței - constă în a recunoaște eficacitate juridică unor acte care nu sunt pe deplin conforme condițiilor strict juridice. Având în vedere dinamica relațiilor interumane, prin intermediul dreptului trebuie să se găsească mijloacele și instrumentele necesare fluidizării raporturilor juridice dintre subiecții de drept.

Astfel, trebuie asigurat un just echilibru între securitatea statică, ce protejează interesele titularilor drepturilor, și cea dinamică, ce privește interesele dobânditorilor de drepturi. În al doilea rând, Curtea are în vedere că între ideea de aparență în drept și noțiunea de bună-credință există o strânsă corelație, întrucât aplicarea practică a teoriei aparenței implică întotdeauna buna-credință a celui care dobândește un drept de la titularul aparent (în speță, reclamanții titulari ai diplomelor de licență emise de pârâta Universitatea S.H.). Altfel spus, teoria aparenței presupune buna-credință a dobânditorului unui drept sau eronata convingere a celui care invocă dobândirea unui anumit drept.

Pentru aplicarea acestei teorii este necesar ca persoana să se afle într-o "eroare legitimă", în care ar fi putut să se afle orice persoană rezonabilă, în aceeași situație, sau o "eroare comună", invincibilă pentru orice persoană diligentă. Termenul de "aparență" în drept trebuie privit din cele două laturi pe care le presupune situația de fapt, respectiv o latură obiectivă și una subiectiva/intelectuală. Sub aspectul laturii obiective, aparența este dată de informațiile existente și obiectivate în formă fizică, la care există acces la un moment dat. Sub aspectul laturii subiective/intelectuale, aparența este dată de reprezentarea și cunoașterea informațională a situației de fapt obiective, de membrii colectivității.

În ceea ce privește buna-credință (prezumată de legiuitorul civil), aceasta, astfel după cum s-a indicat în cele ce preced, îndeplinește rolul de cauză a erorii în teoria aparenței (altfel spus, eroarea este efectul bunei-credințe). Pentru a putea vorbi despre bună-credință, ignoranța/necunoașterea trebuie să nu fie contrazisă de vreun fapt care ar dovedi contrariul (adică "cunoașterea") și trebuie să fie justificată, în sensul că este dată de informațiile din situația de fapt, respectiv din latura obiectivă și subiectivă, pe baza căreia dobânditorul unui drept și-a întemeiat propria reprezentare și convingere. Aplicând în concret, în speța de față aceste principii, Curtea a constatat următoarele: Calitatea de unitate de învățământ superior acreditată/neacreditată a Universității S.H.

- pentru formele de învățământ absolvite de reclamanți - vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, iar reclamanții, în baza teoriei "aparenței dreptului", nu pot fi victimele lipsei de acreditare. Se constată, într-adevăr, faptul că există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ [potrivit art. 17 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 75/2005, A.R.A.C.I.S. are atribuții în domeniul acreditării: .. evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii.

Pe baza rapoartelor de acreditare, Ministerul Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior], însă procedura în cauză nu vizează raporturile juridice ale Universității cu reclamanții, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie. Altfel spus, eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate/neautorizate nu pot fi imputate reclamanților aflați în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acestora nu li se poate crea sau menține un statut juridic incert.

Cu privire la eroarea comuna a reclamanților, Curtea reține că din probele administrate rezultă derularea raporturilor reclamanților, în calitate de studenți, cu Universitatea S.H., inclusiv faptul că aceștia și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență. La rândul său, Universitatea a procedat la eliberarea actelor de studii completate. Altfel spus, Universitatea S.H. a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învățământ (aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență, eliberarea diplomelor de licență, a suplimentelor de diplomă, etc). Altfel spus, Universitatea creează reclamanților, aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ.

De altfel, în raporturile juridice în care una dintre părți este un profesionist (în sensul de persoana care desfășoară o activitate specifică, cu caracter de repetitivitate și în mod organizat), iar cealaltă parte este o persoană fizică care apelează la serviciile acestuia, obligațiile de diligență ale profesionistului sunt cele sporite, iar nu cele ale celui care apelează la serviciile sale. Acest principiu este aplicabil, de pildă, și în raporturile juridice profesionale ale medicului cu pacientul, ale avocatului cu clientul său etc, toți profesioniștii - indiferent dacă este vorba despre persoane fizice sau instituții - având obligația de a pune la dispoziția beneficiarului serviciilor prestate toată diligența, toată priceperea profesională, în limitele cadrului legislativ adecvat.

De cealaltă parte, în mod rezonabil, beneficiarul serviciilor are obligația îndeplinirii sarcinilor sale pecuniare - acolo unde raportul juridic o impune. Nu i se poate impune beneficiarului serviciilor prestate să verifice legalitatea acestora, asigurarea legalității fiind în sarcina prestatorului. Traducând această ecuație juridică în speța de față, instanța a concluzionat că nu li se poate imputa studenților înscriși la formele de învățământ neautorizate provizoriu/neacreditate, actuali absolvenți, lipsa de diligență în condițiile în care calitatea de profesionist este deținută de universitate, care trebuia să depună toate diligențele în vederea legalei desfășurări a activității, nici nu li se pot pretinde diligențe suplimentare, câtă vreme Universitatea a creat aparența de legalitate.

Pe lângă aceste argumente, Curtea reține faptul că diplomele de licență din litigiul prezent sunt valabile, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului. A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând să fie excluși din carieră, din viața socială.

În acest context, Curtea apreciază că, atâta timp cât, nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, Ministerul Educației, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamante și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului acestora de a li se elibera diploma de licență.

Curtea consideră că, într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător al sistemului național de educație să persiste în refuzul de a aproba eliberarea formularelor tipizate solicitate de Universitatea S.H. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 2874 din 1 iunie 2010, reține că finalizarea cursurilor universitare organizate de Universitatea S.H. București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome, "presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării"; menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituțiilor publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care O.U.G.

nr. 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual A.R.A.C.I.S. rapoarte anuale de evaluare internă; iar, pe instituția de interes public național menționată, să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor naționale în vigoare, urmând ca, în cazul în care și al treilea raport de evaluare externă ar fi fost nefavorabil, Ministerul Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, prin ordin, hotărâre a Guvernului sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program; demersuri pe care pârâtul nu dovedește că le-a inițiat și finalizat.

Având însă în vedere că obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ca fiind "document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate", revine instituției de învățământ superior acreditate și nu conducătorului sistemului național de educație, Curtea a admis acțiunea doar în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. din București, fiind respinsă acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, pentru lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză, dat fiind faptul că între reclamante și pârât nu există niciun raport juridic direct, născut din exercitarea dreptului celor în cauză de a cere să li se elibereze documentul cu regim special ce atestă promovarea examenului de licență.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, față de dispozițiile art. 60 C. proc. civ., văzând și obiectul acțiunii principale - obligare la recunoaștere diplomă, iar nu obligare la emitere diplomă, cererea de chemare în garanție urmează a fi respinsă ca nefondată, având în vedere următoarele considerente: în primul rând, Universitatea S.H. nu a căzut în pretenții în sensul art. 60 C. proc. civ., iar, în al doilea rând, diplomele de licență și suplimentele la diplomă au fost deja emise. 3. Recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 din C. proc.

civ., respectiv faptul că instanța a pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. S-a arătat că organizarea și desfășurarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Recurentul a precizat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, obligând Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă, în condițiile în care persoanele în cauză au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale. Au fost invocate ca motive de recurs și dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 din C. proc.

civ., arătându-se că nu au fost analizate hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, fiind luate în considerare numai contractele de studii încheiate de Universitate și metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de aceeași Universitate, documente care nu sunt opozabile Ministerului și nu pot constitui temei legal pentru acordarea diplomei de licență pentru cei care au urmat forme de învățământ organizate cu încălcarea cadrului legal. Recurentul a arătat că instanța de fond a omis să analizeze prevederile legale care au legătură cu pricina.

S-a precizat că chemarea în garanție a Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru a obține formulare de studii pentru activități didactice organizate și desfășurate ilegal este inadmisibilă, deoarece o astfel de aprobare ar însemna o confirmare a fraudei organizate de instituția de învățământ superior. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 304 1 din C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) din C. proc.

civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea Universității pârâte la eliberarea diplomei de licență. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile din C. proc. fisc., în raport de două criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorități locale, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul. Înalta Curte a constatat că, învestită cu soluționarea cauzei Curtea de Apel București, nu a dat eficiență dispozițiilor art. 159 1 alin. (4) din C. proc.

civ., întrucât nu a verificat dacă este competentă material să soluționeze litigiul dedus judecății. Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr. 6129 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AS