ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4732/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vrancea, reclamanții B.M., D.A., C.M., I.C., P.A., B.R., B.M, C.S.,

C.I., D.G., G.S., H.A., S.M., T.M., C.D., F.L., N.E., D.A., B., G.A., M.C., M.O.L.,

F.V., G.F., V.A., C.M., B.G., D.C., E.I., A.M., C.F., F.A.D., G.C.A., T.G., E.M.,

T.P., C.I., M.F., B.I.S., I.D., G.G., A.A., H.M., M.D., P.D.D., S.C.C., T.I., O.M.,

A.V., C.C., E.A., F.E., H.L., I.S., M.N., M.C., N.A., P.E., S.M., S.A., S.D., D.C.,

B.M., C.C., N.V., T.S., D.G., S.M., B.V., G.O.S., I.F.C., S.G., P.M., A.V., B.P.,

S.M., C.E., T.M., C.A.O., G.I., H.A., M.V., Z.V., F.E.C., G.V., C.V., L.M., M.F.,

M.C., O.D., P.V.D., S.L., U.C.D., A.E., A.V., B.A., D.A., D.M., G.D., G.T., I.I.,

M.R., M.M., N.G., A.G., B.D., C.N., M.M., S.A., C.D., V.C.G., B.M., B.C., B.N.,

D.L., L.E., M.F., V.R.M., M.V., H.A.L., Z.I., D.M., A.D.D., F.B.M., C.I., V.A.,

P.A.M., G.M.,și R.A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

Vrancea, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând

suplimentul postului de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător

treptei de salarizare de 25% din salariul de bază cuvenit de la data nașterii

dreptului, 1 ianuarie 2004 și până la data achitării efective, sume actualizat

cu indicele de inflație la data plății.

Tribunalul Vrancea,

prin Sentința civilă nr. 596 din 02 decembrie 2008, a admis în parte acțiunea,

obligând pârâta D.G.F.P. Vrancea să acorde fiecărui reclamant suplimentului

postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de

salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorate începând cu data de

21 aprilie 2003 până în ianuarie 2007, inclusiv, iar pentru intervenientă

pentru perioada 1 ianuarie 2004 – 14 aprilie 2004, sumele urmând a fi actualizate

cu indicele de inflație la data plății efective.

Împotriva Sentinței civile

nr. 596 din 02 decembrie 2008 au declarat recurs atât reclamanții, cât și

pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, constând în

insuficienta analiză a situației de fapt și greșita aplicare a legii.

Prin Decizia civilă nr.

261 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins recursul reclamanților și intervenientei și a

admis recursul pârâtei D.G.F.P. Vrancea, modificând, în consecință, sentința

civilă 596 din 01 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea în sensul respingerii

acțiunii reclamanților și a intervenientei.

În motivarea acestei

soluții, instanța de control judiciar a arătat că actele normative la care se

referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea

suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, pentru a fi

posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale

salariului funcționarilor publici fiind necesară existența unor dispoziții date

în aplicarea Legii nr. 188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în

cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului,

în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective

din legea menționată.

În aceste condiții, modalitatea

de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o

parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar

din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de

diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.

820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să

anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,

considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe

cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu

au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința

acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de

exercitare efectivă.

extraordinară de atac declarată în cauză

Împotriva Deciziei civile

nr. 261 din 10 martie 2009 au formulat cerere de revizuire recurenți,i M.C., F.E.,

S.L.B., N.G., E.A., I.C., Ș.A., O.M., A.E., P.V.I., C.I., V.M., P.V.D., R.L., S.V.,

S.M., N.M., P.V., P.S., L.E., L.M., V.R.M., D.L., B.F., B.C.M., B.N., B.M., G.V.,

H.S.,și G.M., întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 și pct.

7.

În motivarea cererii,

revizuenții au invocat, în esență, existența unor hotărâri judecătorești prin

care Curtea de Apel Galați a respins recursul D.G.F.P. Vrancea și a dat o

soluție contrară celei criticate de către revizuenții-recurenți, în cauze în

care părți erau aceleași persoane având aceeași calitate de funcționari

publici, în aceeași pricină și din aceeași instituție.

Au mai arătat că

înțeleg să se raporteze, din punct de vedere al termenului prevăzut de art. 324

alin. (4) C. proc. civ., de începutul lunii august 2012, când au aflat că acei

colegi care și-au câștigat drepturile salariale pretinse au primit deciziile

prin care se dau la plată sumele pretinse, aspect ascuns cu rea-credință, în

opinia revizuenților, de către intimata D.G.F.P. Vrancea.

Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire

Examinând cererea de

revizuire, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte o va respinge ca tardivă, pentru considerentele ce urmează.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată

numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322

C. proc. civ.

Conform acestor

dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de

recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de

text.

Cererea de revizuire

se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în

judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la

faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326.

Din economia

reglementărilor în materie rezultă așadar că admisibilitatea revizuirii, se

apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin

definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei;

criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322

C. proc. civ., respectiv, în speță, în cele de sub pct. 7 invocate ca temei

legal, așa cum a precizat reprezentanta revizuenților, în ședința publică.

În cazul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Rațiunea acestor

dispoziții o constituire evitarea încălcării principiului autorității lucrului

judecat, prin co-existența a două hotărâri potrivnice, care nu mai pot fi

altfel desființate, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru

înlăturarea contrarietății dintre dispozitivele celor două hotărâri.

Se constată, astfel,

în speță, că revizuenții au criticat decizia civilă nr. 261 din 10 martie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, raportat

la Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2008 a aceleiași instanțe.

Potrivit însă

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

termenul de revizuire este de o lună și se va socoti,

în cazurile prevăzute de art. 322

pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când

hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la

pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la

pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță,

față de aceste dispoziții, cererea revizuenților, formulată în august 2012,

apare ca tardiv formulată.

Revizuenții

înșiși arată că înțeleg să se raporteze la începutul lunii august 2012 din

punct de vedere al termenului de revizuire, susținerile acestora privind

ascunderea cu rea-credință, de către intimata D.G.F.P. Vrancea, a existenței

unor soluții potrivnice în cauze având același obiect neavând însă relevanță în

acest context.

Pentru aceste

considerente, văzând dispozițiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte va respinge

cererea de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de M.C.,.F.E., S.L.B., N.G., E.A., I.C., S.A., O.M., A.E.,

P.V.I., C.I., V.M., P.V.D., R.L., S.V., S.M., N.M., P.V., P.S., L.E., L.M.,V.R.M.,

D.L., B.F., B.C.M., B.N., B.M., G.V., H.S.,și G.M. împotriva Deciziei nr. 261

din 10 martie 2009 al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.