ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4732/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1 Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții B.M., D.A., C.M., I.C., P.A., B.R., B.M, C.S., C.I., D.G., G.S., H.A., S.M., T.M., C.D., F.L., N.E., D.A., B., G.A., M.C., M.O.L., F.V., G.F., V.A., C.M., B.G., D.C., E.I., A.M., C.F., F.A.D., G.C.A., T.G., E.M., T.P., C.I., M.F., B.I.S., I.D., G.G., A.A., H.M., M.D., P.D.D., S.C.C., T.I., O.M., A.V., C.C., E.A., F.E., H.L., I.S., M.N., M.C., N.A., P.E., S.M., S.A., S.D., D.C., B.M., C.C., N.V., T.S., D.G., S.M., B.V., G.O.S., I.F.C., S.G., P.M., A.V., B.P., S.M., C.E., T.M., C.A.O., G.I., H.A., M.V., Z.V., F.E.C., G.V., C.V., L.M., M.F., M.C., O.D., P.V.D., S.L., U.C.D., A.E., A.V., B.A., D.A., D.M., G.D., G.T., I.I., M.R., M.M., N.G., A.G., B.D., C.N., M.M., S.A., C.D., V.C.G., B.M., B.C., B.N., D.L., L.E., M.F., V.R.M., M.V., H.A.L., Z.I., D.M., A.D.D., F.B.M., C.I., V.A., P.A.M., G.M.,și R.A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

Vrancea, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% din salariul de bază cuvenit de la data nașterii dreptului, 1 ianuarie 2004 și până la data achitării efective, sume actualizat cu indicele de inflație la data plății. Tribunalul Vrancea, prin Sentința civilă nr. 596 din 02 decembrie 2008, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta D.G.F.P. Vrancea să acorde fiecărui reclamant suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorate începând cu data de 21 aprilie 2003 până în ianuarie 2007, inclusiv, iar pentru intervenientă pentru perioada 1 ianuarie 2004 – 14 aprilie 2004, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Împotriva Sentinței civile nr. 596 din 02 decembrie 2008 au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, constând în insuficienta analiză a situației de fapt și greșita aplicare a legii. Prin Decizia civilă nr. 261 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul reclamanților și intervenientei și a admis recursul pârâtei D.G.F.P. Vrancea, modificând, în consecință, sentința civilă 596 din 01 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a intervenientei.

În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a arătat că actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici fiind necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr. 188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.

În aceste condiții, modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.

1. Calea extraordinară de atac declarată în cauză Împotriva Deciziei civile nr. 261 din 10 martie 2009 au formulat cerere de revizuire recurenți,i M.C., F.E., S.L.B., N.G., E.A., I.C., Ș.A., O.M., A.E., P.V.I., C.I., V.M., P.V.D., R.L., S.V., S.M., N.M., P.V., P.S., L.E., L.M., V.R.M., D.L., B.F., B.C.M., B.N., B.M., G.V., H.S.,și G.M., întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 și pct. 7. În motivarea cererii, revizuenții au invocat, în esență, existența unor hotărâri judecătorești prin care Curtea de Apel Galați a respins recursul D.G.F.P. Vrancea și a dat o soluție contrară celei criticate de către revizuenții-recurenți, în cauze în care părți erau aceleași persoane având aceeași calitate de funcționari publici, în aceeași pricină și din aceeași instituție.

Au mai arătat că înțeleg să se raporteze, din punct de vedere al termenului prevăzut de art. 324 alin. (4) C. proc. civ., de începutul lunii august 2012, când au aflat că acei colegi care și-au câștigat drepturile salariale pretinse au primit deciziile prin care se dau la plată sumele pretinse, aspect ascuns cu rea-credință, în opinia revizuenților, de către intimata D.G.F.P. Vrancea. 2. Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge ca tardivă, pentru considerentele ce urmează. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ. Conform acestor dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text. Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326. Din economia reglementărilor în materie rezultă așadar că admisibilitatea revizuirii, se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ., respectiv, în speță, în cele de sub pct. 7 invocate ca temei legal, așa cum a precizat reprezentanta revizuenților, în ședința publică. În cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Rațiunea acestor dispoziții o constituire evitarea încălcării principiului autorității lucrului judecat, prin co-existența a două hotărâri potrivnice, care nu mai pot fi altfel desființate, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru înlăturarea contrarietății dintre dispozitivele celor două hotărâri.

Se constată, astfel, în speță, că revizuenții au criticat decizia civilă nr. 261 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, raportat la Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2008 a aceleiași instanțe. Potrivit însă dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri. În speță, față de aceste dispoziții, cererea revizuenților, formulată în august 2012, apare ca tardiv formulată.

Revizuenții înșiși arată că înțeleg să se raporteze la începutul lunii august 2012 din punct de vedere al termenului de revizuire, susținerile acestora privind ascunderea cu rea-credință, de către intimata D.G.F.P. Vrancea, a existenței unor soluții potrivnice în cauze având același obiect neavând însă relevanță în acest context. Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.C.,.F.E., S.L.B., N.G., E.A., I.C., S.A., O.M., A.E., P.V.I., C.I., V.M., P.V.D., R.L., S.V., S.M., N.M., P.V., P.S., L.E., L.M.,V.R.M., D.L., B.F., B.C.M., B.N., B.M., G.V., H.S.,și G.M. împotriva Deciziei nr. 261 din 10 martie 2009 al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal ca tardiv formulată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013.