ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 28 ianuarie 2008, reclamantul G.I.A. a chemat în judecată M.Î.M.M.C.T.P.L. solicitând obligarea acestuia să-i elibereze adeverința tip prevăzută de art. 28 lit. b) din O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular și de pct. 32 lit. b) din Normele de aplicare aprobate prin Ordinul comun al M.M.F.M.A.E. și M.Î.M.M.C.T.P.L. nr. 813/2157/993/2007 precum și să-i recunoască în același timp că îndeplinește condițiile pentru a obține pensia de serviciu, astfel cum este reglementată de O.U.G. nr. 36/2003, modificată și completată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a lucrat în comerț exterior o perioadă de 24 de ani și 9 luni, din care 9 ani și 9 luni ca și reprezentant în misiuni permanente și temporare în străinătate al Î.C.E.N., având atribuții specifice activității ce intră sub incidența dispozițiilor Convenției de la Viena. Prin sentința civilă nr. 1205 din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reținând că funcțiile deținute de reclamant nu sunt funcții diplomatice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G.I.A., care a arătat că în cadrul unităților cu specific de comerț exterior și cooperare economică așa cum a fost și N., nu au existat grade diplomatice în sensul Legii nr. 269/2003 privind Statutul corpului diplomatic și consular; că în fapt el a fost practic reprezentant al statului român recunoscut ca atare și acreditat de statul în care și-a desfășurat activitatea, fiind asimilat funcționarului consular, atribuțiile avute fiind specifice activității de comerț exterior astfel cum este definită de Legea nr. 1/1971 art. 5, activitate ce intră sub incidența dispozițiilor Convenției de la Viena.

Prealabil analizării motivelor de casare, Curtea a pus în discuția părților competența materială de soluționare a instanței de contencios administrativ având în vedere că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de a-i elibera adeverința tip necesară stabilirii pensiei de serviciu, astfel cum este reglementată prin O.G. nr. 36/2003. În conformitate cu dispozițiile art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, sunt de competența Tribunalului, secția conflicte de muncă, litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind dreptul de asigurări sociale, precum și cele care privesc modul de stabilire a pensiei și a altor drepturi de asigurări sociale (art. 155 lit. f)). Astfel fiind și cum în cauză reclamantul a solicitat autorității competente eliberarea adeverinței tip prevăzută de art. 28 din O.U.G.

nr. 36/2003 și recunoașterea dreptului său de a beneficia de pensia de serviciu, este evident că ceea ce se tinde a fi obținut este tocmai această pensie,situație în care competența de soluționare revine în primă instanță Tribunalului București Văzând dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.I.A. împotriva sentinței civile nr. 1205 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.