ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1167/2014

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj reclamanții C.I. și V.G. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E.O. SA Sucursala Electrocentrale Turceni pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești care se cuvin reclamanților în calitate de coautori ai realizării tehnice denumită ”branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW” pe perioada 01 iulie 2009 - 30 iunie 2012 corespunzător cotelor de contribuție respectiv C.I. - 50%, V.G. - 35%, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt coautorii realizării tehnice ”branșarea motoarelor electrice de 7,2 Mw” care a fost implementată în procesul de producție al pârâtei, soluție tehnică folosită și în prezent fiind aplicată la un număr de 6 motoare.

S-a mai menționat că prin sentința nr. 128 din 19 mai 2009 a Tribunalului Gorj s-a constatat că reclamanții sunt autorii realizării tehnice, în dosarul în care s-a pronunțat sentința fiind întocmită o expertiză tehnică de către expert D.D. în care s-a concluzionat că realizarea tehnică a fost implementată de pârâtă și este folosită și în prezent, pârâta realizând importante economii prin folosirea acesteia. În drept s-au invocat dispozițiile art. 73 din Legea nr. 74/1991. Prin sentința civilă nr. 54 din 28 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții C.I. și V., în contradictoriu cu pârâta SC C.E.O.

SA Sucursala Electrocentrale Turceni având ca obiect drept de autor și drepturi conexe. În motivarea sentinței s-au reținut următoarele. Tribunalul, în baza art. 137 C. proc. civ. s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției calității procesuale a pârâtei, excepție pe care o consideră neîntemeiată pentru următoarele considerente: În susținerea excepției, pârâta a invocat faptul că potrivit art. 73 din Legea nr. 64/1991, drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate, astfel că nu s-a făcut dovada existenței unui raport juridic obligațional în lipsa contractului. Totodată, s-a susținut că potrivit dispozițiilor legii menționate, drepturile se cuvin pe o perioadă de un an de la aplicare.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea excepției făcând trimitere la art. 73 alin. (2) și (3) din Legea nr. 64/1991. Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și titularul obligației ce conform susținerilor reclamanților incumbă pârâtei. S-a constatat că într-adevăr reclamanții sunt autorii realizării tehnice denumită ”branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW” astfel cum s-a constatat de altfel în contradictoriu cu pârâta SC C.E.T. SA devenită prin reorganizare SC C.E.O. SA Sucursala Electrocentrale Turceni prin sentința civilă nr. 128 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 156/95/2009 sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 261 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova respectiv prin Decizia nr. 3850/2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Totodată în expertizele efectuate în cauză s-a constatat că această realizare este și în prezent folosită de către pârâtă, iar raportat la îndreptățirea reclamanților de a solicita drepturi bănești dispozițiile art. 73 din Legea nr. 64/1991 deși stipulează în alin. (1) că drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice care este nouă la nivelul unei unități și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate, în alin. (2) se prevede că unitatea care aplică realizarea tehnică are obligația să ateste calitatea de autor, iar în alin. (30 se arată că încălcarea prevederilor alin. (1) și (2) atrage obligația unității de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun, despăgubiri ce se determină în funcție de rezultate economice obținute de unitate.

Așadar, din perspectiva invocată prin răspunsul la întâmpinare, acțiunea reclamanților nu are ca temei raportat la prevederile legii speciale o răspundere civilă contractuală, ci o răspundere potrivit dreptului comun extracontractuală, astfel că nu se justifică apărarea pârâtei în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul lipsei contractului și în consecință, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, raportat la solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite în calitate de coautori ai realizării tehnice pe perioada 01 iulie 2009 - 30 iunie 2012 problema care s-a ridicat în raport de conținutul expertizelor a fost aceea dacă prin raportare la modificările aduse realizării tehnice de către pârâtă aceasta își mai menține în prezent caracterul de noutate raportat la perioada pentru care s-au solicitat drepturi bănești de către reclamanți.

Astfel, atât din cuprinsul expertizei întocmite de către expert C.P. cât și din cuprinsul expertizei întocmite de către expert T.V. rezultă că realizarea tehnică a reclamanților nu îndeplinește condițiile de noutate și utilitate ca urmare a modificărilor tehnice efectuate de pârâtă, modificările apreciate de expert T.V. ca fiind fundamentale și de volum mare fizic și valoric și care au condus la creșterea gradului de siguranță în funcționarea motorului de 7,2 MW. Chiar și prin nota expertului asistent B.G. nu se contestă existența acestor modificări, acesta însă apreciind că abaterea de la soluția tehnică a dus la o înrăutățire a funcționării motoarelor.

Având în vedere concluziile concordante ale expertizelor încuviințate de instanță din care rezultă fără dubiu că realizarea tehnică a suferit modificări fundamentale și că deci nu mai există o identitate propriu-zisă între realizarea tehnică concepută de reclamanți și cea rezultată în urma modificărilor aduse de către pârâtă, deci apreciind că nu mai îndeplinește condițiile de noutate, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată, întrucât reclamanții nu mai dovedesc îndreptățirea la acordarea vreunor drepturi bănești, context în care nu s-a mai impus în cauză administrarea probei expertizei contabile. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C.I. și V.G.. Prin Decizia civilă nr. 64 din data de 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții C.I.

și V.G. împotriva sentinței civile nr. 54 din 28 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. 9219/95/2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S.C.E.O. SA Sucursala Electrocentrale Turceni. În motivarea deciziei s-au reținut următoarele. În cauză au fost efectuate 2 expertize tehnice la cererea reclamanților, fiind încuviințată și participarea unui expert asistent din partea reclamanților. Potrivit concluziilor primei expertize, întocmite în cauză de către expertul Popescu Cristinel, realizarea tehnică nu mai îndeplinește condițiile de noutate și utilitate, expertul precizând că la sistemul de branșare au fost aduse modificări tehnice și implementate elemente noi.

La solicitarea reclamanților, prin încheierea din 20 decembrie 2012, instanța de fond a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză, fiind desemnat în cauză expert T.V. De asemenea, instanța a încuviințat participarea unui expert propus de reclamantul C.I. Concluziile expuse de expert T.V. sunt categorice în sensul că realizarea tehină a reclamanților nu mai îndeplinește condițiile de noutate și utilitate, deoarece modificările tehnice efectuate de SE Turceni sunt fundamentale și de volum mare fizic și valoric și totodată au dus la creșterea gradului de siguranță în funcționarea motorului de 7,2 MW al E.P.A. Ambele expertize efectuate în cauză converg spre aceeași concluzie: deși inițial realizarea tehnică a prezentat caracter de noutate și utilitate, prin modificările tehnologice aduse, acest caracter nu s-a mai menținut.

Nici expertul B.G., propus de reclamanți, nu înlătură ideea că au fost realizate modificări la soluția tehnică implementată în 1991. Astfel, deși susține : „caracterul de noutate al soluției tehnice rămâne în continuare metoda de branșare prin intermediul izolatorilor de trecere”, același expert admite că au fost efectuate modificări ale soluției tehnice din 1991, modificări care, în opinia sa, au dus la o înrăutățire a activității motoarelor. Chiar dacă s-ar admite această idee, prerogativa organizatorică aparține exclusiv societății care poate opta pentru orice soluție pe care o apreciază utilă desfășurării propriei activități. Instanța de fond a reținut în mod corect concluziile ambilor experți judiciari numiți în cauză și a concluzionat, potrivit argumentelor expuse de aceștia, faptul că realizarea tehnică nu mai prezintă caracter de noutate și utilitate, astfel încât cererea în despăgubiri formulată de reclamanți nu este întemeiată.

Critica privind respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize (a treia) este nefondată. Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale în cauză. Potrivit art. 212 alin. (1) C. proc. civ., d acă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Dacă după întocmirea primei expertize de către expert P.C., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 212 alin. (1) și a dispus întocmirea unei noi expertize, după efectuarea celei de a doua expertize de către expert T.V., instanța de fond a apreciat corect faptul că nu se mai impune efectuarea unei a treia expertize, situația de fapt fiind deplin lămurită. Este nefondată susținerea recurenților - reclamanți privind necesitatea efectuării unei a treia expertize (denumită impropriu de recurenți contraexpertiză).

Câtă vreme experții desemnați în cauză au formulat concluzii argumentate din punct de vedere tehnic, iar instanța s-a edificat cu privire la situația de fapt, încuviințarea unei a treia expertize ar fi fost inutilă și ar fi dus la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei. În ce privește respingerea obiecțiunilor formulate la expertiza T., instanța de fond a procedat de asemenea corect la respingerea acestora, câtă vreme raportul de expertiză a prezentat documentat tehnic și detaliat toate modificările aduse soluției tehnice implementate în anul 1991. În ce privește măsurătorile efectuate la cutia de borne a unui motor aflat la S.E. Rovinari, expertul a precizat expres că motorul este identic cu cele de la S.E.

Turceni. Nu se poate susține că măsurătorile s-au realizat la un terț fără legătură cu părțile în cauză, câtă vreme S.E. Rovinari face parte din aceeași societate cu S.E. Turceni, respectiv SC C.E.O. SA. În plus obiecțiunile nu vizează modul de efectuare a măsurătorilor și nu contestă în vreun fel raportul întocmit și anexat la expertiză (anexa nr. 3) și nici graficul depus la fila 258 din dosar. De asemenea, instanța de fond a procedat corect la respingerea cererii de recuzare a expertului T.V. Instanța de fond a constatat în mod corect că cererea de recuzare a fost tardiv formulată față de dispozițiile procedurale imperative ale art. 204 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.I.

și V.G. În motivarea recursului reclamantul C.I. a arătat următoarele. a) Hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale fiind date cu nesocotirea dispozițiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 și a art. 120 1 C. civ. relativ la autoritatea de lucru judecat, referitor la condițiile de noutate și utilitate pe care trebuie să le îndeplinească o realizare tehnică, constatate prin sentința civilă nr. 128/2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, irevocabilă prin Decizia nr. 3850 din 18 iunie 2010 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul C.I., alături de alte persoane, a purtat în contradictoriu cu intimata mai multe procese legate de recunoașterea calității de autor asupra realizării tehnice denumită "Branșarea motoarelor electrice de 7,2 Mw", precum și de plata despăgubirilor bănești solicitate pentru folosirea de către intimata pârâtă a creației intelectuale fără acordul autorilor.

Inițial, reclamanților le-a fost recunoscută de către instanță calitatea de autori prin sentința civilă nr. 206/2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 2405/95/2007, sentință menținută de către Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr. 788/2007. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2668 din 24 aprilie 2008 a admis recursul pârâtei și a dispus trimiterea cauzei la instanța de fond cu îndrumarea de a se verifica îndeplinirea condițiilor de atestare a unei realizări tehnice respectiv noutatea și utilitatea. La instanța de fond, s-a format Dosarul nr. 156/95/2009, în care, pentru respectarea îndrumărilor date de Înalta Curte, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili dacă realizarea tehnică denumită " Branșarea motoarelor electrice de 7,2 Mw", este nouă și utilă.

Prin expertiza tehnică întocmită la data de 12. 05. 2009, s-a concluzionat de către expert D.D. Sorin că realizarea tehnică este nouă și utilă. A arătat expertul că realizarea tehnică a mai suferit modificări și îmbunătățiri ale performanțelor tehnice însă autorii acesteia au fost și vor rămâne reclamanții iar realizarea tehnică își păstrează caracterul de noutate și utilitate.

Prin sentința civilă nr. 128/2009 pronunțată în Dosarul nr. 156/95/2009 Tribunalul Gorj a constatat calitatea de autori a recurentului C. alături de celelalte persoane, pentru realizarea tehnică, sentința fiind menținută de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 261/2009 și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3850 din 18 iunie 2010. După recunoașterea calității de autor, prin hotărâri judecătorești irevocabile s-au obținut despăgubiri bănești până la data de 30 iunie 2009. În speța de față au fost solicitate drepturi bănești pentru perioada 1 iulie 2009 -30 iunie 2012 însă acțiunea a fost respinsă cu motivarea că realizarea tehnică nu își mai păstrează caracterul de noutate și utilitate.

Astfel, dacă la data de 18 iunie 2010 Înalta Curte a statuat că realizarea tehnică este nouă și utilă, pentru aceeași perioadă Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, în aprecierea unor expertize eronate, subiective și incomplete, au statuat că aceeași realizare tehnică nu mai este nouă și utilă. Pentru a putea fi reținută ca legală motivarea instanțelor de fond cu privire la pierderea calității de noutate și utilitate a realizării tehnice, trebuia ca din expertizele întocmite să rezulte, fără putință de tăgadă, că modificările stabilite de către experți ca fiind de „un volum mare fizic și valoric" să fie făcute, ca perioadă de timp, după constatarea calității de noutate și utilitate de către instanțele de judecată prin hotărârile irevocabile susmenționate.

După cum se observă niciuna dintre expertizele judiciare încuviințate în cauză nu au precizat că modificările sau îmbunătățirile au fost aduse soluției tehnice după data de 12 mai 2009, când aceasta a fost expertizată de către expertul D.D. Sorin și s-a concluzionat că este nouă și utilă. Deși a invocat aceste aspecte în apel, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acestor critici, nu a analizat dacă prin expertizele efectuate s-a stabilit cronologia modificărilor soluției tehnice ci s-a limitat a arăta că raportul de expertiză Toaxen a concluzionat categoric că realizării tehnice i-au fost aduse modificări și nu își mai păstrează caracterul de noutate și utilitate încălcând astfel puterea de lucru judecat referitoare la îndeplinirea condițiilor de noutate și utilitate.

b) Referitor la modificările stabilite de către experți arată că acestea nu privesc obiectul realizării tehnice, neavând legătură cu aceasta. Aceste îmbunătățiri nu constituie o noutate în stadiul tehnicii, fiind cunoscute și aplicate în stadiul tehnicii (și anume plăcuțele cupal și capetele terminale Raychem). După cum rezultă din prima expertiză întocmită de expert P.C., branșarea prin izolatorul de trecere, ce reprezintă practic ideea de bază a creației autorilor nu a fost înlocuit existând în continuare în instalația pârâtei. Astfel, consideră că metoda de branșare a motoarelor de 7,2 Mw folosită de către pârâtă este tot cea a autorilor reclamanți, păstrându-și în continuare caracterele de noutate și utilitate.

O realizare tehnică nu mai îndeplinește condiția de noutate când aceasta este înlocuită cu o alta nouă sau când a fost înlocuit principiul de bază ce a servit la crearea ei (în speță branșarea prin izolatorul de trecere, principiu care nu a fost înlocuit până în prezent). Deși se susține că metoda tehnică concepută de către recurent și celelalte persoane nu mai este nouă și utilă nu se explică de ce nu a fost înlocuită până în prezent cu o altă metodă mai fiabilă. În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. În motivarea recursului reclamantul V.G. a arătat următoarele.

1. Decizia Curții de Apel Craiova este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a respins cererea de efectuare în cauză a unei contraexpertize care să fie întocmită din trei experți tehnici pentru a se stabili cu certitudine dacă modificările/îmbunătățirile au fost aduse realizării tehnice, după pronunțarea irevocabilă a instanțelor de judecată în Dosarul nr. 156/95/2009 în care s-a recunoscut calitatea de autori ai realizării tehnice denumita „Branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW55 lui C.I., V.G., F.A., B.I.C., P.M. și dacă aceste modificări sau îmbunătățiri au făcut ca realizarea tehnică în sine să nu își mai păstreze caracterul de noutate și utilitate. Inițial, reclamanților le-a fost recunoscută de către instanță calitatea de autori prin sentința civilă nr. 206/2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 2405/95/2007, sentință menținută de către Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr. 788/2007.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2668 din 24 aprilie 2008 a admis recursul pârâtei și a dispus trimiterea cauzei la instanța de fond cu îndrumarea de a se verifica îndeplinirea condițiilor de atestare a unei realizări tehnice, noutatea și utilitatea. La instanța de fond s-a format Dosarul nr. 156/95/2009, în care, pentru respectarea îndrumărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili dacă realizarea tehnică denumită „Branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW" este nouă și utilă. Prin sentința civilă nr. 128/2009 pronunțată în Dosarul nr. 156/95/2009 Tribunalul Gorj a constatat calitatea de autori a reclamanților pentru realizarea tehnică, sentința fiind menținută de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 261/2009 și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3850 din 18 iunie 2010, și că realizarea tehnică este nouă și utilă.

Astfel, la data de 18 iunie 2010, Înalta Curte a statuat că realizarea tehnica este nouă și utilă, iar pentru aceeași perioadă Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, în aprecierea unei expertize eronate și subiective, au stabilit că aceeași realizare tehnică nu mai este nouă și utilă. 2. Instanța de fond a greșit când a dispus respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit de expertul T.V., întrucât acestea erau întemeiate, expertul nerăspunzând la obiectivele expertizei așa cum au fost încuviințate de către instanță, aceeași greșeală a făcut-o și Curtea de Apel Craiova, respingând cererea lor de a se efectua o contraexpertiză de trei experți tehnici imparțiali și neutri. Expertul trebuia să stabilească în mod cronologic care au fost modificările aduse realizării tehnice,,Branșarea motoarelor electrice de 12 MW" de către pârâtă.

Pentru a răspunde în mod imparțial la acest obiectiv, expertul trebuia să pornească de la obiectul realizării tehnice așa cum a fost descris în anexa la cererea din 08 iulie 1991. Obiectul și scopul realizării tehnice a fost acela de a scoate cablurile electrice din cutia de borne a motorului unde erau conectate direct la bornele motorului în afara acestuia la temperatura mediului ambiant, prin izolatori de trecere. Prin lucrarea sa expertul T.V. nu a stabilit care a fost cronologia modificărilor sau îmbunătățirilor aduse de pârâtă la realizarea tehnică raportat la data când a fost recunoscuta calitatea de autori ai realizării tehnice și au fost constatate ca îndeplinite condițiile de noutate și utilitate ale realizării tehnice, de către instanțele de judecată în Dosarul nr. 156/95/2009.

Expertul a identificat modificări care nu au nici o legătură cu obiectul realizării tehnice. Din lecturarea acestor modificări se constată că acestea nu sunt modificări propriu zise ci o înlocuire a conexiunii rigide cu una flexibilă, o tehnologie de realizare a capetelor terminale ale cablurilor de alimentare și o folosire a unui adaos de placă cupal la contactul dintre aluminiu și cupru cunoscută în stadiul tehnicii. Între expertul tehnic T.V. și expertul parte B.G. există puncte de vedere diferite. Curtea de Apel Craiova nu a ținut cont de cererile lor și s-a pronunțat pe baza unei expertize efectuate de expertul T.V. care a fost recuzat de ei și care, făcând afirmații eronate, a indus în eroare instanța.

3. În mod greșit a soluționat prima instanța de fond și de apel cererea de recuzare a expertului T.V. având în vedere că a făcut dovada conflictului de interese dintre acesta și pârâtă. A depus la dosarul instanței de fond și un contract de prestări servicii între pârâtă și firma soției expertului, însă acesta avea obligația de a aduce la cunoștință instanței și părților aceste aspecte. Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin are a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susținând și faptul că în cadrul recursurilor nu s-ar fi invocat decât motive de netemeinicie iar nu de nelegalitate. Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos. Este nefondată excepția nulității recursurilor, invocată de către intimata pârâtă, pe considerentul că prin motivarea în fapt a recursurilor nu s-ar fi invocat motive de nelegalitate ci de netemeinicie.

Deși nu s-a menționat expres în cadrul niciunuia dintre recursuri temeiul de drept în care se încadrează motivele de recurs formulate cu referire la cel puțin unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în unul din motivele prevăzute de art. 304. Înalta Curte a constatat că recursurile conțin motive de fapt care pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., așa cum se va menționa mai jos. Întrucât ambele recursuri cuprind în esență aceleași motive de recurs, vor fi analizate concomitent, urmând a evidenția elementele specifice fiecăruia dintre ele.

Este nefondat motivul de recurs prin care se susține încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ca urmare a respingerii recursului formulat împotriva deciziei pronunțate în apel), referitor la condițiile de noutate și utilitate pe care trebuia să le îndeplinească realizarea tehnică, motiv de recurs ce va fi analizat din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa cum s-a reținut și în Decizia nr. 3098 din 4 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția I civilă, pronunțată în litigiul dintre părți care a avut ca obiect pretențiile deduse din aceeași realizare tehnică, aferente perioadei 1 iulie 2006-30 iunie 2009, îndeplinirea de către realizarea tehnică a condițiilor prevăzute de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, și anume noutatea la nivelul unității și utilitatea acesteia, a fost clarificată în litigiul soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, litigiu în care s-a menționat și data în raport de care se fac verificările aferente. Obiectul litigiului finalizat prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție l-a constituit constatarea calității reclamanților de coautori ai realizării tehnice în cauză, în temeiul art. 73 din Legea nr. 64/1991.

Prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele, în ceea ce privește data în raport de care se fac verificările referitoare la îndeplinirea de către realizarea tehnică a condițiilor privind noutatea la nivelul unității și utilitatea acesteia: ”Condițiile de atestare a unei realizări tehnice se raportează la data la care aceasta este făcută publică (în ceea ce privește noutatea) și se aplică (din perspectiva utilității), stadiul tehnicii fiind cel de la data respectivă iar nu de la o dată ulterioară.” Astfel, noutatea și utilitatea realizării tehnice se verifică în raport de data la care aceasta este făcută publică și aplicată, moment la care se raportează și stadiul tehnicii.

Pentru cererile vizând despăgubiri pentru o perioadă ulterioară acestui moment se poate invoca faptul că soluția propusă prin realizarea tehnică nu se mai aplică în forma de la data la care a fost făcută publică, că a suferit modificări în timp, situație de fapt a cărei verificare nu coincide cu verificarea noutății și utilității realizării tehnice, în sensul prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1991. Faptul că pârâta, deși invocă, în fapt, modificarea soluției tehnice, în mod impropriu, susține că acest lucru ar afecta noutatea realizării tehnice nu poate duce la concluzia existenței puterii de lucru judecat sub aspectul neintervenirii în timp a modificărilor soluției propuse prin realizarea tehnică, întrucât nu acesta a fost obiectul cercetării judecătorești finalizate prin pronunțarea Deciziei civile nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa cum s-a reținut anterior.

Nu se poate reține existența puterii de lucru judecat nici sub aspectul nemodificării soluției tehnice până la data de 30 iunie 2009, raportat la litigiul finalizat prin Decizia nr. 3098 din 4 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și care a avut ca obiect pretențiile deduse din aceeași realizare tehnică, aferente perioadei 1 iulie 2006-30 iunie 2009, având în vedere că acest aspect nu rezultă a fi fost invocat în apărare de către pârâtă, astfel că nici nu a putut fi analizat de către instanțe, pentru a intra în puterea de lucru judecat.

Intimata pârâtă a invocat în recursul soluționat prin hotărârea menționată anterior că realizarea tehnică în cauză nu ar mai fi nouă față de stadiul actual al tehnicii, susținere considerată neîntemeiată de către instanța de recurs, ținând cont de faptul că noutatea se verifică prin raportare la data la care realizarea tehnică a fost făcută publică, așa cum reiese din Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu la stadiul actual al tehnicii. Astfel, prin această decizie instanța de recurs nu a analizat, legat de această apărare a pârâtei, dacă au intervenit sau nu modificări în timp ale realizării tehnice în cauză, față de momentul la care aceasta a fost făcută publică.

Întinderea puterii de lucru judecat este dată de dispozitivul și considerentele hotărârii care susțin acest dispozitiv iar nu de concluziile unui raport de expertiză administrat în acea cauză. Motivul principal al respingerii acțiunii de către prima instanță de fond a fost reprezentat de concluzia la care s-a ajuns, din interpretarea probelor administrate, în sensul că realizarea tehnică a suferit modificări fundamentale și că nu mai există o identitate propriu-zisă între realizarea tehnică concepută de reclamanți și cea rezultată în urma modificărilor aduse de către pârâtă, motiv pentru care reclamanții nu mai dovedesc îndreptățirea la acordarea vreunor drepturi bănești. Faptul că în mod impropriu prima instanță de fond a calificat această situație de fapt ca reprezentând nemaiîndeplinirea de către realizarea tehnică a condiției noutății nu poate duce în sine la casarea deciziei date în apel.

Atâta timp cât nu există motive de casare care să implice modificarea situației de fapt determinată prin analiza probelor administrate în cauză în sensul menționat anterior, o astfel de casare nu ar fi decât formală. În ceea ce privește motivele de recurs prin care se susține greșita respingere a cererii de efectuare a unei contraexpertize și a obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit de către expertul T.V., Înalta Curte a reținut că aceste critici vizează temeinicia hotărârii atacate, iar nu nelegalitatea acesteia. Prin aceste motive se critică, în principal, modul în care a fost administrată proba cu expertiza în fața primei instanțe, și cele reținute de către acesta.

Expertiza solicitată în apel a fost respinsă de către instanța de apel raportându-se la faptul că în fața primei instanțe au fost efectuate două expertize prin care s-a ajuns la aceeași concluzie, astfel că prin încuviințarea unei a treia expertize în cauză s-ar fi tergiversat soluționarea acesteia. În recurs, prin raportare la prevederile art. 304 partea introductivă C. proc. civ., nu pot fi formulate critici referitoare la modalitatea de interpretare și administrare a probelor țde către instanțele de fond, cu consecința reanalizării acestor probe, întrucât aceste critici privesc temeinicia, iar nu legalitatea hotărârii atacate. Expertiza depusă în recurs nu poate fi avută în vedere în susținerea pretențiilor recurenților având în vedere, pe de o parte, că reprezintă o expertiză extrajudiciară, nefiind respectat astfel principiul nemijlocirii administrării probelor, iar, pe de altă parte, că în recurs, potrivit art. 305 C. proc.

civ. nu este admisibilă decât proba cu înscrisuri. Susținerile recurentului Ciorobea Vasile, legat de același aspect menționat anterior, în sensul că prin respingerea de către prima instanță a obiecțiunilor la expertiza efectuată de către expertul T.V. și a contraexpertizei de către instanța de apel s-a încălcat puterea de lucru judecat a hotărârilor menționate anterior, sub aspectul neintervenirii modificărilor până la 12 mai 2009, sunt nefondate, prin raportare la cele reținute mai sus, în cadrul analizei motivului de recurs privind încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârilor anterioare. Este nefondat motivul de recurs invocat de către reclamantul V.G. prin care se susține greșita soluționare de către instanțele de fond a cererii de recuzare a expertului T.V., întrucât a făcut dovada existenței conflictului de interese dintre acesta și pârâtă.

Cererea de recuzare a expertului T.V. a fost respinsă de către prima instanță de fond ca fiind tardiv formulată prin raportare la prevederile art. 204 alin. (2) C. proc. civ., nefiind analizată pe fond, soluție considerată legală de către instanța de apel. Prin motivul de recurs formulat recurentul nu a arătat de ce consideră nelegală decizia instanței de apel sub aspectul interpretării art. 204 alin. (2) C. proc. civ., nu a arătat de ce consideră că în acest caz nu a intervenit decăderea din dreptul de a formula cererea de recuzare, drept exercitat după trecerea termenului prevăzut de lege. Obiectul recursului îl constituie soluția instanței de apel. Atâta timp cât nu s-au formulat critici de nelegalitate față de această soluție, care să ducă la constatarea nelegalității respingerii ca tardivă a cererii de recuzare, instanța de recurs nu poate intra în analiza temeiniciei motivelor de recuzare formulate față de expertul T.V.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 316 raportat la art. 295 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții C.I. și V.G. împotriva Deciziei nr. 64 din data de 16 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 aprilie 2014.