ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3202/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj, reclamanții C.I. și V.G. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E.O. SA - Sucursala Electrocentrale Turceni pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești care se cuvin reclamanților în calitate de coautori ai realizării tehnice denumită "branșarea motoarelor electrice de 7,2 Mw1 pe perioada 1 iulie 2009 - 30 iunie 2012 corespunzător cotelor de contribuție respectiv C.I. - 50%, V.G. -35%, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt coautorii realizării tehnice "branșarea motoarelor electrice de 7,2 Mw" care a fost implementată în procesul de producție al pârâtei, soluție tehnică folosită și în prezent fiind aplicată la un număr de 6 motoare.

S~a mai menționat că prin sentința nr. 128 din 19 mai 2009 a Tribunalului Gorj s-a constatat că reclamanții sunt autorii realizării tehnice, în dosarul în care s-a pronunțat sentința fiind întocmită o expertiză tehnică de către expert D.D. în care s~a concluzionat că realizarea tehnică a fost implementată de pârâtă și este folosita și în prezent, pârâta realizând importante economii prin folosirea acesteia. În drept s-au invocat dispozițiile art. 73 din Legea nr. 64/1991. Prin sentința civilă nr. 54 din 28 martie 2013, Tribunalul Gorj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. A respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții C.I. și V. în contradictoriu cu pârâta SC C.E.O.

SA - Sucursala Electrocentrale Turceni, având ca obiect drept de autor și drepturi conexe. Prin Decizia nr. 64 din 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții C.I. și V.G. împotriva sentinței civile nr. 54 din 28 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă. Prin Decizia nr. 1167 din 8 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții C.I. și V.G. împotriva deciziei instanței de apel.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că este nefondat motivul de recurs prin care se susține încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ca urmare a respingerii recursului formulat împotriva deciziei pronunțate în apel), referitor la condițiile de noutate și utilitate pe care trebuia să le îndeplinească realizarea tehnică.

Așa cum s-a reținut și în Decizia nr. 3098 din 4 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în litigiul dintre părți care a avut ca obiect pretențiile deduse din aceeași realizare tehnică, aferente perioadei 1 iulie 2006-30 iunie 2009, îndeplinirea de către realizarea tehnică a condițiilor prevăzute de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 și anume, noutatea ia nivelul unității și utilitatea acesteia, a fost clarificată în litigiul soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, litigiu în care s-a menționat și data în raport de care se fac verificările aferente. Obiectul litigiului finalizat prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție l-a constituit constatarea calității reclamanților de coautori ai realizării tehnice în cauză, în temeiul art. 73 din Legea nr. 64/1991.

Prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele, în ceea ce privește data în raport de care se fac verificările referitoare la îndeplinirea de către realizarea tehnică a condițiilor privind noutatea la nivelul unității și utilitatea acesteia: "Condițiile de atestare a unei realizări tehnice se raportează la data la care aceasta este făcută publică (în ceea ce privește noutatea) și se aplică (din perspectiva utilității), stadiul tehnicii fiind cel de la data respectivă, iar nu de ia o dată ulterioară." Astfel, noutatea și utilitatea realizării tehnice se verifică în raport de data la care aceasta este tăcuta publică și aplicată, moment la care se raportează și stadiul tehnicii.

Pentru cererile vizând despăgubiri pentru o perioadă ulterioară acestui moment se poate invoca faptul că soluția propusă prin realizarea tehnică nu se mai aplică în forma de la data la care a fost făcută publică, că a suferit modificări în timp, situație de fapt a cărei verificare nu coincide cu verificarea noutății și utilității realizării tehnice, în sensul prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1991. Faptul că pârâta, deși invocă în fapt, modificarea soluției tehnice, în mod impropriu susține că acest lucru ar afecta noutatea realizării tehnice, nu poate duce la concluzia existenței puterii de lucru judecat sub aspectul neintervenirîi în timp a modificărilor soluției propuse prin realizarea tehnică, întrucât nu acesta a fost obiectul cercetării judecătorești finalizate prin pronunțarea Deciziei civile nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa cum s-a reținut anterior.

Nu se poate reține existența puterii de lucru judecat nici sub aspectul nemodificării soluției tehnice până la data de 30 iunie 2009, raportat la litigiul finalizat prin Decizia nr. 3098 din 4 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și care a avut ca obiect pretențiile deduse din aceeași realizare tehnică, aferente perioadei 1 iulie 2006-30 iunie 2009, având în vedere că acest aspect nu rezultă a fi fost invocat în apărare de către pârâtă, astfel că nici nu a putut fi analizat de către instanțe, pentru a intra în puterea de lucru judecat.

Intimata pârâtă a invocat în recursul soluționat prin hotărârea menționată anterior că realizarea tehnică în cauză nu ar mai fi nouă față de stadiul actual al tehnicii, susținere considerată neîntemeiată de către instanța de recurs, ținând cont de faptul că noutatea se verifică prin raportare Ia data la care realizarea tehnică a fost făcută publică, așa cum reiese din Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și justiție, iar nu la stadiul actual al tehnicii. Astfel, prin această decizie instanța de recurs nu a analizat, legat de această apărare a pârâtei, daca au intervenit sau nu modificări în timp ale realizării tehnice în cauză, față de momentul la care aceasta a fost făcută publică.

Întinderea puterii de lucru judecat este dată de dispozitivul și considerentele hotărârii care susțin acest dispozitiv, iar nu de concluziile unui raport de expertiză administrat în acea cauză. Motivul principal al respingerii acțiunii de către prima instanță de fond a fost reprezentat de concluzia la care s-a ajuns, din interpretarea probelor administrate, în sensul ca realizarea tehnică a suferit modificări fundamentale și ca nu mai există o identitate propriu-zisă între realizarea tehnică concepută de reclamanți și cea rezultată în urma modificărilor aduse de către pârâtă, motiv pentru care reclamanții nu mai dovedesc îndreptățirea la acordarea vreunor drepturi bănești. Faptul că în mod impropriu prima instanță de fond a calificat această situație de fapt ca reprezentând nemaiîndeplinirea de către realizarea tehnică a condiției noutății nu poate duce în sine la casarea deciziei date în apel.

Atâta timp cât nu există motive de casare care să implice modificarea situației de fapt determinată prin analiza probelor administrate în cauză în sensul menționat anterior, o astfel de casare nu ar fi decât formală. În ceea ce privește motivele de recurs prin care se susține greșita respingere a cererii de efectuare a unei contraexpertize și a obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit de către expertul T.V., Înalta Curte a reținut că aceste critici vizează temeinicia hotărârii atacate, iar nu nelegalitatea acesteia. Prin aceste motive se critică, în principal, modul în care a fost administrata proba cu expertiza în fața primei instanțe șt cele reținute de către acesta.

Expertiza solicitată în apel a fost respinsă de către instanța de apel raportându-se la faptul că în fața primei instanțe au fost efectuate două expertize prin care s-a ajuns la aceeași concluzie, astfel că prin încuviințarea unei a treia expertize în cauză s-ar fi tergiversat soluționarea acesteia. În recurs, prin raportare la prevederile art. 304 partea introductivă C. proc. civ., nu pot fi formulate critici referitoare la modalitatea de interpretare și administrare a probelor de către instanțele de fond, cu consecința reanalizării acestor probe, întrucât aceste critici privesc temeinicia, iar nu legalitatea hotărârii atacate. Expertiza depusă în recurs nu poate fi avută în vedere în susținerea pretențiilor recurenților având în vedere, pe de o parte, că reprezintă o expertiză extrajudiciară, nefiind respectat astfel principiul nemîjloeiriî administrării probelor, iar, pe de altă parte, ca în recurs, potrivit art. 305 C. proc.

civ. nu este admisibilă decât proba cu înscrisuri. Susținerile recurentului C.V., legat de același aspect menționat anterior, în sensul că prin respingerea de către prima instanță a obiecțiunîlor la expertiza efectuată de către expertul T.V. și a contraexpertizei de către instanța de apel s-a încălcat puterea de lucru judecat a hotărârilor menționate anterior, sub aspectul neintervenirii modificărilor până la 12 mai 2009, sunt nefondate, prin raportare la cele reținute mai sus, în cadrul analizei motivului de recurs privind încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârilor anterioare. Este nefondat motivul de recurs invocat de către reclamantul V.G. prin care se susține greșita soluționare de către instanțele de fond a cererii de recuzare a expertului T.V., întrucât a făcut dovada existenței conflictului de interese dintre acesta și pârâtă.

Cererea de recuzare a expertului T.V. a fost respinsă de către prima instanță de fond ca fiind tardiv formulată prin raportare la prevederile art. 204 alin. (2) C. proc. civ., nefiind analizată pe fond, soluție considerată legală de către instanța de apel. Prin motivul de recurs formulat, recurentul nu a arătat de ce consideră nelegală decizia instanței de apel sub aspectul interpretării art. 204 alin. (2) C. proc. civ., nu a arătat de ce consideră că în acest caz nu a intervenit decăderea din dreptul de a formula cererea de recuzare, drept exercitat după trecerea termenului prevăzut de lege. Obiectul recursului îl constituie soluția instanței de apel. Atâta timp cât nu s-au formulat critici de nelegalttate față de această soluție, care să ducă la constatarea nelegalitățil respingerii ca tardivă a cererii de recuzare, instanța de recurs nu poate intra în analiza temeiniciei motivelor de recuzare formulate față de expertul T.V.

Împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire reclamantul V.G., susținând că este potrivnică următoarelor Decizii nr. 3850 din 18 iunie 2010, nr. 924 din 22 februarie 2013, nr. 3089 din 4 iunie 2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii, revîzuentul a arătat că ultima soluție este In contradicție cu primele trei, toate cele patru procese purtându-se între aceleași părți și având același obiect sau obiecte în strânsă legătură unele cu altele - drepturile de autor cu privire la realizarea tehnică „branșarea motoarelor electrice de 7,2 Mw" și fiind soluționate de aceeași instanță de recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție.

Decizia atacată aduce atingere dreptului revizuentului la un proces echitabil, așa curn este reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că dreptul său de autor a fost recunoscut de Înalta Curte și, conform Legii nr. 64/1991, ar fi trebuit să-i aducă acestuia beneficii materiale, însă a rămas fără niciun efect în urma pronunțării hotărârii a cărei revizuire o solicită. Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța de recurs nu ar fi trebuit să se limiteze la cercetarea motivelor de nelegalitate dacă printr-o analiză completă a acestora nu s-ar fi reparat soluția inechitabilă adoptată de instanțele fondului. Toate expertizele tehnice efectuate în celelalte trei cauze au stabilit noutatea și utilitatea realizării tehnice contrar expertizei tehnice întocmite în ultimul dosar de expertul T.V.

Modificările tehnologice au fost analizate în totalitate și de expertul D.D., acestea fiind mult anterioare anului 2009. Caracterul de noutate și utilitate a fost constatat și de expertul C.M. Subiectivismul expertului T. este evident și este foarte probabil să se datoreze relațiilor contractuale ce au existat la un moment dat între fuma administrată de soția acestuia și pârâtă. Chiar dacă s-a respins cererea de recuzare ca tardivă, instanța ar fi trebuit să analizeze toate probele dosarului și să constate că raportul de expertiză T. emite o opinie izolată nesusținută de niciun alt înscris sau raport de expertiză întocmit în celelalte 3 cauze.

Înalta Curte de Casație și Justiție face abstracție de Decizia nr. 3850 din 18 iunie 2010 pronunțată cu aproape 4 ani în urmă și de raportul de expertiză D. ce a fundamentat motivarea acesteia din acel moment și pronunță în prezent o soluție potrivnică, contradictorie, ce nu are suport probator, singura probă avută în vedere fiind expertiza T., deși ar fi fost just să fie analizat întregul material probator existent la dosar.

Nu este just ca în prezent revizuentul să piardă cel mai important drept - acela de a valorifica realizarea tehnică - pentru simplul motiv ca un expert părtinitor, interesat în a susține cauza pârâtei, formulează concluzii neadevărate cărora instanța de judecată le atribuie valoare probatorie absolută (probabil considerând că este o lucrare de specialitate), deși existau la dosar numeroase alte probe printre care și alte expertize mai complexe și structurate care au concluzionat fără niciun dubiu că realizarea tehnică aparține revizuentului în calitate de coautor, este nouă și utilă în raport cu stadiul tehnicii și este exploatată de pârâtă.

Relevanța cea mai mare o are faptul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție supusă revizuirii desființează efectele Deciziei nr. 3850 din 18 iunie 2010, efecte ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aducându-se atingere atât dreptului revizuentului prevăzut de art. 73 din Legea nr. 64/1991, cât și principiului de drept al autorității lucrului judecat. În prezent, unica posibilitate de a remedia soluția evident eronată pronunțată de Înalta Curte în Decizia nr. 1167 din 08 aprilie 2014 este promovarea unei cereri de revizuire. Înalta Curte constată inadmisibiîitatea cererii de revizuire, în considerarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile Ia admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază aceasta și a următoarelor considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., text legal invocat de revizuent în susținerea cererii formulate, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Motivul de revizuire invocat în susținerea cererii vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunțate în aceeași cauza, în rezolvarea aceluiași raport juridic dedus judecății, deci între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză, Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Pentru existența acestui caz de revizuire este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentala față de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității de lucru judecat. În speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, nu există identitate de obiect m privința hotărârilor pretins potrivnice: litigiul finalizat prin Decizia nr. 3850 din 18 iunie 2010 a vizat recunoașterea calității reclamanților de autori ai realizării tehnice denumite „branșarea motoarelor electrice de 7,2 Mw", iar litigiile în care s-au pronunțat Deciziile nr. 924 din 22 februarie 2013, nr. 3098 din 4 iunie 2013 și nr. 1167 din 8 aprilie 2014 au vizat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce li se cuvin reclamanților în calitate de coautori ai realizării tehnice denumita „branșarea motoarelor electrice de 7,2 Mw" pentru perioade diferite de timp. Așadar, cum între hotărârile pretins contradictorii nu există identitate de obiect, se constată că prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi întrunită tripla identitate de obiect, cauză și părți, trebuie îndeplinită și o altă condiție de admisibilitate a cererii de revizuire și anume, aceea ca în litigiul finalizat prin pronunțarea deciziei a cărei retractare se solicită, invocându-se excepția puterii de lucru judecat, instanța să fi omis a o soluționa. În cazul în care excepția a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire deoarece, într-o astfel de situație, problema dacă există sau nu în acea cauză o hotărâre anterioară cu putere de lucru judecat în conformitate cu prevederile art. 1201 C. civ. a format obiectul judecății și a fost rezolvată negativ. Judecându-se o astfel de cerere, instanța ar fi obligată să se pronunțe asupra temeiniciei soluției date în legătură cu excepția, ceea ce nu este posibil într-o revizuire.

Doctrina și jurisprudența au reiterat în mod constant această condiție de admisibilitate a cererii de revizuire în situația analizării contrarietății de hotărâri potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Or, în speța, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs s-a pronunțat asupra criticii prin care s-a susținui încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitor la condițiile de noutate și utilitate pe care trebuia să le îndeplinească realizarea tehnică.

Cu privire la cererile vizând despăgubiri pentru o perioadă ulterioară s-a arătat că noutatea și utilitatea realizării tehnice se verifică în raport de data la care aceasta este făcută publică și aplicată, moment la care se raportează și stadiul tehnicii Referitor la Decizia nr. 3850 din 18 iunie 2010a Înaltei Curți, ce a avut ca obiect recunoașterea calității reclamanților de autori ai realizării tehnice, instanța supremă a reținut că nu există putere de lucru judecat sub aspectul neintervenirii în timp a modificărilor soluției propuse prin realizarea tehnică, întrucât nu acesta a fost obiectul cercetării judecătorești finalizate prin pronunțarea acestei decizii.

În ceea ce privește cea de-a doua decizie invocata de revizuent, respectiv Decizia nr. 3098 din 4 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu s-a reținut existența puterii de lucru judecat sub aspectul nemodificării soluției tehnice până la data de 30 iunie 2009, raportat la litigiul finalizat prin Decizia nr. 3098 din 4 iunie 2013 ce a avut ca obiect pretențiile deduse din aceeași realizare tehnică, aferente perioadei 1 iulie 2006-30 iunie 2009. Această chestiune - dacă au intervenit sau nu modificări în timp ale realizării tehnice în cauză, față de momentul la care aceasta a fost tăcută publica - nu a fost invocată în apărare de către pârâtă și nu a fost analizată de către instanța de recurs pentru a intra în puterea de lucru judecat.

Cea de-a treia decizie în raport cu care revizuentul invocă existența unei contrarietății - Decizia nr. 924 din 22 februarie 2013 a Înaltei Curți s-a pronunțat pe o excepție și anume, nulitatea recursului. Ca urmare, nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.

În litigiul finalizat prin Decizia nr. 1167 din 8 aprilie 2014, a cărei retractare o solicită revizuentul, s-a reținut că puterea de lucru judecat se analizează raportat la dispozitivul hotărârii și Ia considerentele care susțin acest dispozitiv, motivul principal al respingerii acțiunii fiind reprezentat de concluzia la care s-a ajuns din interpretarea probelor administrate, constatându-se că realizarea tehnică a suferit modificări fundamentale și că nu mai există o identitate propriu-zisa între realizarea tehnică concepută de reclamanți și cea rezultată în urma modificărilor aduse de către pârâtă, motiv pentru care reclamanții nu mai dovedesc îndreptățirea la acordarea vreunor drepturi bănești.

În prezenta cale extraordinară de atac, prin susținerile invocate, revizuentul V.G. a formulat de fapt un recurs la recurs, deoarece a reiterat criticile aduse In fața instanței de recurs, ce nu pot fi reanalizate și nu pot fi încadrate în condițiile expres și limitativ prevăzute pentru exercitarea unei revizuiri în scopul retractării hotărârii judecătorești. În considerarea argumentelor expuse, care susțin inadmisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecința.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul V.G. împotriva Deciziei nr. 1167 din data de 8 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noimbrie2014.