ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3850/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3850/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia

civilă nr. 261 din 19 octombrie 2009 a respins apelul declarat de pârâtul SC

C.E. Turceni SA împotriva Sentinței civile nr. 128 de la 19 mai 2009 pronunțată

de Tribunalul Gorj, secția civilă, în dosar nr. 156/95/2009, în contradictoriu

cu reclamanții C.I., V.G., P.F.A. și B.I.C., ca nefondat.

A fost obligat

apelantul-pârât C.E. Turceni SA la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de

judecată, către intimatul reclamant C.I.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin acțiune

reclamanții C.I., V.G., P.M., F.A. și B.I.C. au chemat în judecată pe pârâta SC

C.E. Turceni SA solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate

calitatea acestora de autori ai realizării tehnice denumite "branșarea

motoarelor electrice de 7,2 MW", în următoarele procente: C.I. 50%, V.G.

35%,P.M. 5%, F.A. 5% și B.I.C. 5%.

În motivarea acțiunii

au arătat că sunt autorii soluției tehnice menționate, care a fost implementată

în procesul de producție al pârâtei SC C.E. Turceni SA, aceasta fiind folosită

și în prezent.

Această soluție a

primit avizul Comisiei Tehnice de Avizare din 3 august 1990, iar din adresa din

9 iulie 1991 a conducerii F.E. Turceni a rezultat că soluția tehnică realizată

de aceștia a fost experimentată și generalizată în Termocentrala Turceni până

în anul 1991.

Au mai arătat

reclamanții că prin adresa din 4 octombrie 2005 pârâtul recunoaște că

realizarea tehnică nouă a fost aplicată la 10 motoare electrice EPA la

blocurile 1, 2, 3, 6, 7 începând cu anul 1991, iar, în prezent, soluția tehnică

echipează un număr de 8 motoare EPA; pârâta refuză să le ateste calitatea de

autori în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 64/1991.

Prin Sentința civilă

nr. 206/2007 Tribunalul Gorj a respins excepția inadmisibilității invocată de

pârâtă și a admis acțiunea reclamanților, constatându-se că reclamanții sunt

autorii realizării tehnice.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta, iar prin Decizia civilă nr. 788/2007 Curtea de

Apel Craiova a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că obiectul dosarului

este constatarea calității reclamanților de autori, iar nu dacă realizarea

tehnică întrunește condițiile legale.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta apelantă, iar prin Decizia civilă nr. 2668 din

24 aprilie 2008 s-a admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție

recursul, s-a casat decizia instanței de apel și rejudecând apelul, acesta a

fost admis, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași

instanță de fond

Din îndrumările

deciziei de casare s-a reținut necesitatea analizării condițiilor de atestare a

unei realizări tehnice, fapt ce ține de esența unei acțiuni de genul celei de

față. În acest sens, s-a arătat în considerentele deciziei că, potrivit art. 73

alin. (1) din Legea nr. 64/1991, realizarea tehnică trebuie să fie nouă și

utilă unității care este obligată să ateste calitatea de autor a

solicitantului. S-a mai reținut și că acțiunea ce face obiectul litigiului nu

este afectată de prescriptibilitate.

Prin Sentința civilă

nr. 128 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj (Dosarul nr. 156/95/2009)

s-a admis acțiunea formulată de reclamanții C.I., V.G., P.M., F.A. și B.I.C. în

contradictoriu cu pârâta SC C.E. Turceni SA Turceni.

S-a constatat că

reclamanții sunt autorii realizării tehnice denumită "branșarea motoarelor

electrice de 7,2 MW" cu contribuțiile: C.I. 50%;V.G. 35%; P.M. 5%, F.A. 5%

și B.I.C. 5%.

A fost obligată

pârâta la plata a 3539 RON către reclamantul C.I. și 600 RON către reclamantul

V.G., cheltuieli de judecată.

În motivarea

sentinței s-a reținut că din probele administrate rezultă că soluția tehnică

realizată de reclamanți a însemnat o noutate din punct de vedere tehnic la

nivelul unității pârâte, fiind generalizată începând cu anul 1991 la un număr

de 10 motoare electrice EPA, la blocurile 1, 2, 3, 6 și 7, iar acum soluția

tehnică echipează un număr de 6 motoare la blocurile 1, 3 și 7.

Utilitatea acestei

realizări tehnice este recunoscută implicit prin atestarea folosirii acesteia

din anul 1991, folosire ce a condus la rezolvarea unor deranjamente tehnice,

care ar fi atras nefuncționarea în parametrii normali a motoarelor în cauză.

S-a apreciat că,

raportat la caracterul de noutate și utilitate al realizării tehnice, sunt

aplicabile dispozițiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, în sensul că

unitatea care aplică această realizare tehnică are obligația să ateste

calitatea de autor a reclamanților în cotele solicitate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel SC C.E. Turceni SA, criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

În dezvoltarea

motivelor de apel s-a invocat faptul că din raportul de expertiză tehnică nu

rezultă întrunirea cumulativă a elementelor juridice cerute privind noutatea și

utilitatea. S-a arătat că obiecțiunile la raportul de expertiză au fost

respinse în mod neîntemeiat și nu s-a încuviințat efectuarea unei noi

expertize.

S-a invocat că în mod

greșit s-a apreciat elementul de noutate al realizării tehnice la nivelul

anului 1991 și nu la data formulării cererii, iar elementul de utilitate nu a

fost dovedit decât prin prisma duratei de existență fizică a motoarelor.

S-a mai criticat

hotărârea și în ceea ce privește reținerea calității procesuale active a

reclamanților, susținându-se că această realizare tehnică aparține societății

pârâte, fiind adusă la cunoștință pentru prima dată sub numele societății, iar

adresa din 4 mai 2005 nu reprezintă o recunoaștere a calității de autor a

reclamanților.

S-a constatat că

apelul nu este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

- Critica privind

lipsa calității procesuale active a reclamanților este nefondată, cu adresa din

9 iulie 1991 pârâta recunoscând că soluția tehnică a fost realizată de

reclamanți, iar prin cererea din 8 iulie 1991 reclamanții au solicitat

acordarea brevetului pentru inovație, astfel că realizarea tehnică fost adusă

la cunoștință publică pentru prima dată de către reclamanți, așa încât aceștia

au calitatea de autori ai realizării tehnice și pe cale de consecință calitate

procesuală activă.

- Criticile privind

greșita reținere a caracterului de noutate și utilitate realizării tehnice sunt

nefondate, probele administrate făcând dovada noutății și utilității.

O realizare tehnică

va fi considerată ca fiind nouă, dacă nu este conținută în stadiul tehnicii.

Stadiul tehnicii

cuprinde toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului înainte de

data depunerii cererii de constatare a realizării tehnice.

Noutatea realizării

se apreciază la data depunerii cererii de constatare, realizării tehnice și nu

după date ulterioare, cum se susține în motivele de recurs, pârâta fiind în

culpă pentru neîndeplinirea procedurii prevăzută de art. 73 din Legea nr.

64/1991.

În mod fondat s-a

reținut că realizarea tehnică este și utilă, fiind remediate deranjamentele

tehnice care duceau la nefuncționarea în parametrii normali a motoarelor.

S-a constatat că prin

raportul de expertiză s-a răspuns la obiectivele stabilite de către instanță,

obligatorii conform deciziei de casare, astfel că în mod temeinic și legal

instanța a respins cererea pentru efectuarea unei noi expertize.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC C.E. Turceni SA

criticând-o sub următoarele aspecte redate în încadrarea făcută de parte.

- Sentința a fost

dată prin prisma unor situații de fapt și nu de drept, așa cum este legal

conform art. 111 C. proc. civ.

Prin acțiunea în

constatarea unui drept ar trebui să se urmărească consolidarea unui drept

subiectiv preexistent. Acțiunea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate,

intimații - reclamanți putând cere realizarea dreptului, cum de altfel au și

făcut.

- Chiar și raportul

de expertiză întocmit în cauză arătă o situație de fapt și nu una de drept.

Societatea a cerut neomologarea, pentru faptul că acesta este confuz și arată o

situație de fapt.

- Instanța de fond și

instanța de apel nu au avut un rol activ, în sensul că observând raportul de

expertiză depus nu l-au confruntat în niciun fel cu criticile formulate în

scris de societate chiar înainte de încheierea dezbaterilor, nefiind analizate

aspectele de noutate și utilitate și prin prisma actelor și rapoartelor depuse

de societate.

- Decizia cuprinde

motive contradictorii, în sensul că sunt considerați autori conform

dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 64/1994, instanța putând prin prisma

acestui articol să oblige societatea să plătească despăgubiri, dacă sunt

înregistrate rezultate economice. Conform art. 304 (8) instanța a atribuit

greșit calitatea de autori, prin prisma acestei norme juridice, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății.

- Conform motivului

de recurs prevăzut de art. 304 punct 7 C. proc. civ., hotărârile date nu sunt

motivate în drept, motivarea fiind una străină normei juridice a art. 111 C.

proc. civ.

- Societatea SC C.E.

Turceni nu putea încheia un contract pentru o realizare tehnică ce nu

îndeplinea dispozițiile normei juridice prevăzute de art. 73 din Legea nr.

64/1991.

De aceea, prin art.

73 din Legea nr. 64/1991 se impune ca realizarea tehnică să întrunească cele

două condiții "noutate și utilitate". Sub acest aspect, noutatea se

caracterizează prin: perioadă scurtă de timp, ceva ce a mai fost implementat la

nivel de societate, de-abia descoperit, etc. Prin această normă juridică nu

este instituit vreun termen pe ore, zile, luni sau ani. De aceea este un drept

în principiu temporar, în sensul că nu este recunoscut nelimitat în timp.

Altfel spus, titularul dreptului deține doar temporar monopolul asupra

obiectului dreptului, motiv pentru care orice obligație neexercitată în timp

util se prescrie.

Noutatea sancționează

autorii unei realizări tehnice ce nu și-au cerut recunoaștere în timp util. În

cauză totul se raportează la anul 1991.

Raportul întocmit

este confuz prin faptul că totul se raportează la anul 1991, rezultând că

lucrarea realizată în anul 1991 nu reprezintă vreo noutate pentru stadiul

actual al tehnicii; această realizare a suferit modificări și va mai suferi

modificări - pagina 18 paragraful 3, denumit concluzii; incidentele în urma

acestei modificări (1991) se produceau în continuare, motoarele erau protejate

încă din faza de proiectare cu multiple dispozitive de sesizare a schimbării de

tensiune, defectându-se destul de greu; a arătat expertul că societatea nu are

rapoarte pentru a putea ști câte incidente au avut loc în anul 1990, comparativ

cu anul 1991, 1992, 1993, 1994, 1995, rezultând astfel utilitatea acestei

soluții. În același timp se arată prin răspunsul VI, pag. 16 că nu există

documente sau înregistrări pentru a putea preciza care sunt realizările

economice.

Răspunsul dat de

societate domnului C.I. prin adresa din 04 mai 2009, a fost unul clar: -

"... societatea nu consideră noutate o modificare a sistemului de

alimentare a motoarelor de 7,2 MW, după trecerea a 15 ani. Cu atât mai mult cu

cât această modificare s-a realizat în exercitarea sarcinilor de serviciu".

- Realizarea tehnică

"branșarea motoarelor de 7,2 MW" a fost adusă la cunoștința forurilor

superioare prin adrese înaintate de către societatea I.E. Turceni (F.E.

Turceni) - desenul nr. F - 41-016-01-00; este proprietatea I.E. Turceni,

conform adresei din 3 august 1990 s-a avizat experimentarea și nu soluția; prin

adresa din 09 iulie 1991 se cere o examinare din punct de vedere tehnic și

economic a propunerii de inovație, răspunsul e minuta din 15 aprilie 1992 ce se

încheie între F.E. Turceni și ICEMENRG București, iar caietul de sarcini e

produsul F.E. Turceni pe baza comenzii D.G.P.E.E.T. Conform art. 4 din Legea

nr. 8/1996 se prezumă a fi autor, până la proba contrarie, persoana sub numele

căreia opera (lucrarea) a fost adusă pentru prima dată la cunoștință, ori în

cauză documentele sunt proprietatea societății.

- Nu există niciun

document prin care să le fi fost recunoscută calitatea de autori; documentele

aflate la dosar cauzei arată un singur lucru, că "F.E. Turceni a realizat

și experimentat o soluție ..." - minuta încheiată în data de 15 aprilie

1992, act aflat la dosarul cauzei și semnat în numele societății de către P.M.,

intimat - reclamant;

Cei cu atribuții de

conducere atunci, îndeplinind sarcinile de serviciu conform fișei postului,

erau obligați să găsească soluții la defecțiunile apărute la echipamentele

electrice și nu pot acum să încerce să-și atribuie și rolul de autori.

- La dosarul cauzei

nu se află vreun document prin care să se confirme faptul că în perioada 1991 -

1995 reclamanții ar fi înaintat vreo cerere prin care să solicite încheierea

vreunui contract.

Analizând decizia de

apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, în considerarea celor ce succed:

- La pronunțarea

hotărârii nu s-au încălcat dispozițiile art. 111 C. proc. civ., din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât acțiunea întemeiată pe

dispozițiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 este o acțiune în

realizarea dreptului și nu o acțiune în constatarea existenței unui drept

preexistent - aspect dezlegat cu putere de lucru judecat, cu incidența și a

art. 315 C. proc. civ., prin Decizia nr. 2668 din 24 aprilie 2008 a acestei

instanțe pronunțate în cauză.

Faptul că raportul de

expertiză constată o situație de fapt și nu una de drept nu se analizează din

perspectiva art. 111 C. proc. civ., care se referă la cererea de chemare în

judecată.

- Lipsa de rol activ

invocată în cadrul celei de-a treia critici vizează de fapt neîncuviințarea de

către instanța de apel a unui nou raport de expertiză, solicitat cu motivarea

că din cel întocmit în fața primei instanțe nu rezultă întrunirea condițiilor

de noutate și utilitate prevăzută de art. 73 din Legea nr. 64/1991 - cerere

respinsă motivat la termenul din 13 octombrie 2009.

Această critică ține

de temeinicia hotărârii, nefiind circumscrisă dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ.

- A patra critică

poate fi analizată din perspectiva art. 304 pct. 9 și nu 7, respectiv pct. 8 C.

proc. civ., punând în discuție legalitatea hotărârilor pronunțate în cauză.

În temeiul art. 73

din Legea nr. 64/1991 este necesară mai întâi atestarea calității de autor al

unei realizări tehnice, calitate care conferă și drepturile aferente, inclusiv

cu privire la despăgubiri pentru folosirea acesteia.

- Nu este fondat nici

motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. față de cele

reținute mai sus cu privire la critica referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 111 C. proc. civ.

- Potrivit art. 73

alin. (1) din Legea nr. 64/1991 realizarea tehnică trebuie să fie nouă la

nivelul unității și să fie utilă acesteia, pentru ca unitatea să fie obligată

să ateste calitatea de autor.

Prescripția dreptului

de a formula prezenta acțiune a fost înlăturată prin decizia de recurs

pronunțată anterior în cauză, sus-menționată, impunându-se prin puterea

conferită de art. 315 C. proc. civ.

Instanța de apel a

reținut că prin probele administrate s-a făcut dovada acestor condiții,

instanța de recurs nemaiputând reaprecia probele administrate.

De asemenea, s-a

reținut, ca situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată în recurs, că

reclamanții au calitatea de autori, aducând pentru prima dată la cunoștință

publică realizarea tehnică.

Reaprecierea probelor

administrate, în sensul invocat că realizarea a fost făcută publică prima dată

de societate, contrar situației de fapt reținută, nu este permisă de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Condițiile de

atestare a unei realizări tehnice se raportează la data la care aceasta este

făcută publică (în ceea ce privește noutatea) și se aplică (din perspectiva

utilității), stadiul tehnicii fiind cel de la data respectivă și nu de la o

dată ulterioară.

Refuzul unității de

atestare a calității de autori și trecerea timpului nu-i pot sancționa pe

aceștia, care s-ar vedea puși în ipoteza susținută de recurentă în situația de

a fi analizate cerințele legale în raport de alte elemente intervenite în

stadiul tehnicii la nivelul unității, ulterior datei la care realizarea tehnică

a fost făcută publică de către ei și, respectiv, aplicată.

Criticile vizând

raportul de expertiză efectuat în cauză presupune reanalizarea acestei probe,

lucru nepermis de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

- Critica referitoare

la inexistența documentelor prin care să le fi recunoscut reclamanților calitatea

de autori presupune analizarea temeiniciei hotărârii, respectiv reaprecierea

probelor administrate, în condițiile în care instanța de apel a reținut, cu

referire la proba avută în vedere, că pârâta a recunoscut că realizarea tehnică

le aparține reclamanților.

- În ceea ce privește

o eventuală incompatibilitate, cu trimitere la sarcinile de serviciu ale

autorilor, recurenta a reluat critica de apel fără ca formularea acesteia în

recurs să vizeze modul de dispunere asupra criticii și să se circumscrie astfel

vreunuia dintre motivele prevăzute de art. 304. Decizia de apel, respectiv

modul de dispunere asupra criticilor formulate, sunt supuse căii de atac a

recursului, conform art. 299 C. proc. civ.

- În condițiile în

care acțiunea ce face obiectul cauzei de față, formulată în baza art. 73 din

Legea nr. 64/1991, nu este afectată de prescriptibilitate, iar situația

litigioasă dintre părți este de necontestat, nu poate fi primită nici ultima

critică de recurs.

Constatând că nu sunt

fondate criticile formulate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7

și 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. dispunând respingerea recursului ca nefondat.

Cu aplicarea art. 274

C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 2500 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.E. Turceni SA împotriva Deciziei nr.

261 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentă

la plata sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2010.

Procesat

de GGC - NN