ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3850/2010

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 261 din 19 octombrie 2009 a respins apelul declarat de pârâtul SC C.E. Turceni SA împotriva Sentinței civile nr. 128 de la 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, în dosar nr. 156/95/2009, în contradictoriu cu reclamanții C.I., V.G., P.F.A. și B.I.C., ca nefondat. A fost obligat apelantul-pârât C.E. Turceni SA la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant C.I. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin acțiune reclamanții C.I., V.G., P.M., F.A. și B.I.C. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E. Turceni SA solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea acestora de autori ai realizării tehnice denumite "branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW", în următoarele procente: C.I.

50%, V.G. 35%,P.M. 5%, F.A. 5% și B.I.C. 5%. În motivarea acțiunii au arătat că sunt autorii soluției tehnice menționate, care a fost implementată în procesul de producție al pârâtei SC C.E. Turceni SA, aceasta fiind folosită și în prezent. Această soluție a primit avizul Comisiei Tehnice de Avizare din 3 august 1990, iar din adresa din 9 iulie 1991 a conducerii F.E. Turceni a rezultat că soluția tehnică realizată de aceștia a fost experimentată și generalizată în Termocentrala Turceni până în anul 1991. Au mai arătat reclamanții că prin adresa din 4 octombrie 2005 pârâtul recunoaște că realizarea tehnică nouă a fost aplicată la 10 motoare electrice EPA la blocurile 1, 2, 3, 6, 7 începând cu anul 1991, iar, în prezent, soluția tehnică echipează un număr de 8 motoare EPA; pârâta refuză să le ateste calitatea de autori în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 64/1991.

Prin Sentința civilă nr. 206/2007 Tribunalul Gorj a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamanților, constatându-se că reclamanții sunt autorii realizării tehnice. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, iar prin Decizia civilă nr. 788/2007 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că obiectul dosarului este constatarea calității reclamanților de autori, iar nu dacă realizarea tehnică întrunește condițiile legale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta apelantă, iar prin Decizia civilă nr. 2668 din 24 aprilie 2008 s-a admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție recursul, s-a casat decizia instanței de apel și rejudecând apelul, acesta a fost admis, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond Din îndrumările deciziei de casare s-a reținut necesitatea analizării condițiilor de atestare a unei realizări tehnice, fapt ce ține de esența unei acțiuni de genul celei de față. În acest sens, s-a arătat în considerentele deciziei că, potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, realizarea tehnică trebuie să fie nouă și utilă unității care este obligată să ateste calitatea de autor a solicitantului.

S-a mai reținut și că acțiunea ce face obiectul litigiului nu este afectată de prescriptibilitate. Prin Sentința civilă nr. 128 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj (Dosarul nr. 156/95/2009) s-a admis acțiunea formulată de reclamanții C.I., V.G., P.M., F.A. și B.I.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.E. Turceni SA Turceni. S-a constatat că reclamanții sunt autorii realizării tehnice denumită "branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW" cu contribuțiile: C.I. 50%;V.G. 35%; P.M. 5%, F.A. 5% și B.I.C. 5%. A fost obligată pârâta la plata a 3539 RON către reclamantul C.I. și 600 RON către reclamantul V.G., cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței s-a reținut că din probele administrate rezultă că soluția tehnică realizată de reclamanți a însemnat o noutate din punct de vedere tehnic la nivelul unității pârâte, fiind generalizată începând cu anul 1991 la un număr de 10 motoare electrice EPA, la blocurile 1, 2, 3, 6 și 7, iar acum soluția tehnică echipează un număr de 6 motoare la blocurile 1, 3 și 7. Utilitatea acestei realizări tehnice este recunoscută implicit prin atestarea folosirii acesteia din anul 1991, folosire ce a condus la rezolvarea unor deranjamente tehnice, care ar fi atras nefuncționarea în parametrii normali a motoarelor în cauză. S-a apreciat că, raportat la caracterul de noutate și utilitate al realizării tehnice, sunt aplicabile dispozițiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, în sensul că unitatea care aplică această realizare tehnică are obligația să ateste calitatea de autor a reclamanților în cotele solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC C.E. Turceni SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică. În dezvoltarea motivelor de apel s-a invocat faptul că din raportul de expertiză tehnică nu rezultă întrunirea cumulativă a elementelor juridice cerute privind noutatea și utilitatea. S-a arătat că obiecțiunile la raportul de expertiză au fost respinse în mod neîntemeiat și nu s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize. S-a invocat că în mod greșit s-a apreciat elementul de noutate al realizării tehnice la nivelul anului 1991 și nu la data formulării cererii, iar elementul de utilitate nu a fost dovedit decât prin prisma duratei de existență fizică a motoarelor.

S-a mai criticat hotărârea și în ceea ce privește reținerea calității procesuale active a reclamanților, susținându-se că această realizare tehnică aparține societății pârâte, fiind adusă la cunoștință pentru prima dată sub numele societății, iar adresa din 4 mai 2005 nu reprezintă o recunoaștere a calității de autor a reclamanților. S-a constatat că apelul nu este fondat, în considerarea următoarelor argumente: - Critica privind lipsa calității procesuale active a reclamanților este nefondată, cu adresa din 9 iulie 1991 pârâta recunoscând că soluția tehnică a fost realizată de reclamanți, iar prin cererea din 8 iulie 1991 reclamanții au solicitat acordarea brevetului pentru inovație, astfel că realizarea tehnică fost adusă la cunoștință publică pentru prima dată de către reclamanți, așa încât aceștia au calitatea de autori ai realizării tehnice și pe cale de consecință calitate procesuală activă.

- Criticile privind greșita reținere a caracterului de noutate și utilitate realizării tehnice sunt nefondate, probele administrate făcând dovada noutății și utilității. O realizare tehnică va fi considerată ca fiind nouă, dacă nu este conținută în stadiul tehnicii. Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului înainte de data depunerii cererii de constatare a realizării tehnice. Noutatea realizării se apreciază la data depunerii cererii de constatare, realizării tehnice și nu după date ulterioare, cum se susține în motivele de recurs, pârâta fiind în culpă pentru neîndeplinirea procedurii prevăzută de art. 73 din Legea nr. 64/1991. În mod fondat s-a reținut că realizarea tehnică este și utilă, fiind remediate deranjamentele tehnice care duceau la nefuncționarea în parametrii normali a motoarelor.

S-a constatat că prin raportul de expertiză s-a răspuns la obiectivele stabilite de către instanță, obligatorii conform deciziei de casare, astfel că în mod temeinic și legal instanța a respins cererea pentru efectuarea unei noi expertize. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC C.E. Turceni SA criticând-o sub următoarele aspecte redate în încadrarea făcută de parte. - Sentința a fost dată prin prisma unor situații de fapt și nu de drept, așa cum este legal conform art. 111 C. proc. civ. Prin acțiunea în constatarea unui drept ar trebui să se urmărească consolidarea unui drept subiectiv preexistent. Acțiunea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, intimații - reclamanți putând cere realizarea dreptului, cum de altfel au și făcut.

- Chiar și raportul de expertiză întocmit în cauză arătă o situație de fapt și nu una de drept. Societatea a cerut neomologarea, pentru faptul că acesta este confuz și arată o situație de fapt. - Instanța de fond și instanța de apel nu au avut un rol activ, în sensul că observând raportul de expertiză depus nu l-au confruntat în niciun fel cu criticile formulate în scris de societate chiar înainte de încheierea dezbaterilor, nefiind analizate aspectele de noutate și utilitate și prin prisma actelor și rapoartelor depuse de societate. - Decizia cuprinde motive contradictorii, în sensul că sunt considerați autori conform dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 64/1994, instanța putând prin prisma acestui articol să oblige societatea să plătească despăgubiri, dacă sunt înregistrate rezultate economice.

Conform art. 304 (8) instanța a atribuit greșit calitatea de autori, prin prisma acestei norme juridice, interpretând greșit actul juridic dedus judecății. - Conform motivului de recurs prevăzut de art. 304 punct 7 C. proc. civ., hotărârile date nu sunt motivate în drept, motivarea fiind una străină normei juridice a art. 111 C. proc. civ. - Societatea SC C.E. Turceni nu putea încheia un contract pentru o realizare tehnică ce nu îndeplinea dispozițiile normei juridice prevăzute de art. 73 din Legea nr. 64/1991. De aceea, prin art. 73 din Legea nr. 64/1991 se impune ca realizarea tehnică să întrunească cele două condiții "noutate și utilitate". Sub acest aspect, noutatea se caracterizează prin: perioadă scurtă de timp, ceva ce a mai fost implementat la nivel de societate, de-abia descoperit, etc. Prin această normă juridică nu este instituit vreun termen pe ore, zile, luni sau ani.

De aceea este un drept în principiu temporar, în sensul că nu este recunoscut nelimitat în timp. Altfel spus, titularul dreptului deține doar temporar monopolul asupra obiectului dreptului, motiv pentru care orice obligație neexercitată în timp util se prescrie. Noutatea sancționează autorii unei realizări tehnice ce nu și-au cerut recunoaștere în timp util.

În cauză totul se raportează la anul 1991. Raportul întocmit este confuz prin faptul că totul se raportează la anul 1991, rezultând că lucrarea realizată în anul 1991 nu reprezintă vreo noutate pentru stadiul actual al tehnicii; această realizare a suferit modificări și va mai suferi modificări - pagina 18 paragraful 3, denumit concluzii; incidentele în urma acestei modificări (1991) se produceau în continuare, motoarele erau protejate încă din faza de proiectare cu multiple dispozitive de sesizare a schimbării de tensiune, defectându-se destul de greu; a arătat expertul că societatea nu are rapoarte pentru a putea ști câte incidente au avut loc în anul 1990, comparativ cu anul 1991, 1992, 1993, 1994, 1995, rezultând astfel utilitatea acestei soluții.

În același timp se arată prin răspunsul VI, pag. 16 că nu există documente sau înregistrări pentru a putea preciza care sunt realizările economice. Răspunsul dat de societate domnului C.I. prin adresa din 04 mai 2009, a fost unul clar: - "... societatea nu consideră noutate o modificare a sistemului de alimentare a motoarelor de 7,2 MW, după trecerea a 15 ani. Cu atât mai mult cu cât această modificare s-a realizat în exercitarea sarcinilor de serviciu". - Realizarea tehnică "branșarea motoarelor de 7,2 MW" a fost adusă la cunoștința forurilor superioare prin adrese înaintate de către societatea I.E. Turceni (F.E. Turceni) - desenul nr. F - 41-016-01-00; este proprietatea I.E. Turceni, conform adresei din 3 august 1990 s-a avizat experimentarea și nu soluția; prin adresa din 09 iulie 1991 se cere o examinare din punct de vedere tehnic și economic a propunerii de inovație, răspunsul e minuta din 15 aprilie 1992 ce se încheie între F.E.

Turceni și ICEMENRG București, iar caietul de sarcini e produsul F.E. Turceni pe baza comenzii D.G.P.E.E.T. Conform art. 4 din Legea nr. 8/1996 se prezumă a fi autor, până la proba contrarie, persoana sub numele căreia opera (lucrarea) a fost adusă pentru prima dată la cunoștință, ori în cauză documentele sunt proprietatea societății. - Nu există niciun document prin care să le fi fost recunoscută calitatea de autori; documentele aflate la dosar cauzei arată un singur lucru, că "F.E. Turceni a realizat și experimentat o soluție ..." - minuta încheiată în data de 15 aprilie 1992, act aflat la dosarul cauzei și semnat în numele societății de către P.M., intimat - reclamant; Cei cu atribuții de conducere atunci, îndeplinind sarcinile de serviciu conform fișei postului, erau obligați să găsească soluții la defecțiunile apărute la echipamentele electrice și nu pot acum să încerce să-și atribuie și rolul de autori.

- La dosarul cauzei nu se află vreun document prin care să se confirme faptul că în perioada 1991 - 1995 reclamanții ar fi înaintat vreo cerere prin care să solicite încheierea vreunui contract. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed: - La pronunțarea hotărârii nu s-au încălcat dispozițiile art. 111 C. proc. civ., din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 este o acțiune în realizarea dreptului și nu o acțiune în constatarea existenței unui drept preexistent - aspect dezlegat cu putere de lucru judecat, cu incidența și a art. 315 C. proc.

civ., prin Decizia nr. 2668 din 24 aprilie 2008 a acestei instanțe pronunțate în cauză. Faptul că raportul de expertiză constată o situație de fapt și nu una de drept nu se analizează din perspectiva art. 111 C. proc. civ., care se referă la cererea de chemare în judecată. - Lipsa de rol activ invocată în cadrul celei de-a treia critici vizează de fapt neîncuviințarea de către instanța de apel a unui nou raport de expertiză, solicitat cu motivarea că din cel întocmit în fața primei instanțe nu rezultă întrunirea condițiilor de noutate și utilitate prevăzută de art. 73 din Legea nr. 64/1991 - cerere respinsă motivat la termenul din 13 octombrie 2009. Această critică ține de temeinicia hotărârii, nefiind circumscrisă dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. - A patra critică poate fi analizată din perspectiva art. 304 pct. 9 și nu 7, respectiv pct. 8 C. proc. civ., punând în discuție legalitatea hotărârilor pronunțate în cauză. În temeiul art. 73 din Legea nr. 64/1991 este necesară mai întâi atestarea calității de autor al unei realizări tehnice, calitate care conferă și drepturile aferente, inclusiv cu privire la despăgubiri pentru folosirea acesteia. - Nu este fondat nici motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. față de cele reținute mai sus cu privire la critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. - Potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 realizarea tehnică trebuie să fie nouă la nivelul unității și să fie utilă acesteia, pentru ca unitatea să fie obligată să ateste calitatea de autor.

Prescripția dreptului de a formula prezenta acțiune a fost înlăturată prin decizia de recurs pronunțată anterior în cauză, sus-menționată, impunându-se prin puterea conferită de art. 315 C. proc. civ. Instanța de apel a reținut că prin probele administrate s-a făcut dovada acestor condiții, instanța de recurs nemaiputând reaprecia probele administrate. De asemenea, s-a reținut, ca situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată în recurs, că reclamanții au calitatea de autori, aducând pentru prima dată la cunoștință publică realizarea tehnică. Reaprecierea probelor administrate, în sensul invocat că realizarea a fost făcută publică prima dată de societate, contrar situației de fapt reținută, nu este permisă de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. Condițiile de atestare a unei realizări tehnice se raportează la data la care aceasta este făcută publică (în ceea ce privește noutatea) și se aplică (din perspectiva utilității), stadiul tehnicii fiind cel de la data respectivă și nu de la o dată ulterioară. Refuzul unității de atestare a calității de autori și trecerea timpului nu-i pot sancționa pe aceștia, care s-ar vedea puși în ipoteza susținută de recurentă în situația de a fi analizate cerințele legale în raport de alte elemente intervenite în stadiul tehnicii la nivelul unității, ulterior datei la care realizarea tehnică a fost făcută publică de către ei și, respectiv, aplicată. Criticile vizând raportul de expertiză efectuat în cauză presupune reanalizarea acestei probe, lucru nepermis de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. - Critica referitoare la inexistența documentelor prin care să le fi recunoscut reclamanților calitatea de autori presupune analizarea temeiniciei hotărârii, respectiv reaprecierea probelor administrate, în condițiile în care instanța de apel a reținut, cu referire la proba avută în vedere, că pârâta a recunoscut că realizarea tehnică le aparține reclamanților. - În ceea ce privește o eventuală incompatibilitate, cu trimitere la sarcinile de serviciu ale autorilor, recurenta a reluat critica de apel fără ca formularea acesteia în recurs să vizeze modul de dispunere asupra criticii și să se circumscrie astfel vreunuia dintre motivele prevăzute de art. 304. Decizia de apel, respectiv modul de dispunere asupra criticilor formulate, sunt supuse căii de atac a recursului, conform art. 299 C. proc.

civ. - În condițiile în care acțiunea ce face obiectul cauzei de față, formulată în baza art. 73 din Legea nr. 64/1991, nu este afectată de prescriptibilitate, iar situația litigioasă dintre părți este de necontestat, nu poate fi primită nici ultima critică de recurs. Constatând că nu sunt fondate criticile formulate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. dispunând respingerea recursului ca nefondat. Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.E. Turceni SA împotriva Deciziei nr. 261 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentă la plata sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată către intimați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010. Procesat de GGC - NN