ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 924/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 244 din 23 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4491/95/2006, Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.I., V.G., P.M., F.A. și B.I.C. împotriva pârâtei SC C.E.T. SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului C.I. - 90.762 lei, reclamantului V.G. - 63.534 lei, reclamantului P.M.I. - 9.076 lei, reclamantului F.A. - 9.076 lei și reclamantului B.I.C. - 9.076 lei, sume ce vor fi reactualizate de la data de 15 decembrie 2006 la data plății efective. În motivarea sentinței, s-a constatat că, în cauză, îndreptățirea reclamanților de a solicita despăgubiri a fost deja dezlegată de instanța de apel, în ciclul procesual anterior, care a avut în vedere Sentința nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj, menținută în recurs.

Cu privire la fondul pretențiilor, tribunalul a constatat, pe baza raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C.I. - care a și răspuns la obiecțiunile formulate de părți - atât folosirea de către unitatea pârâtă a realizării tehnice a reclamanților, cât și valoarea economiilor realizate de unitatea pârâtă în perioada iulie 2003 - iunie 2006, iar drepturile cuvenite reclamanților au fost stabilite în raport de aceste economii și de dispozițiile art. 11 din Instrucțiunile nr. 5977 din 24 iunie 1992 emise de R.E.N.E.L. - Divizia Tehnică, Strategie și Retehnologizare. Prin raportul de expertiză sunt respectate procentele de împărțire stabilite între reclamanți și menționate și în dispozitivul sentinței civile nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj.

Apărarea pârâtei din etapa rejudecării, în sensul că în perioada 01 iulie 2003 - 22 iunie 2006 nu a folosit realizarea reclamanților, este contrazisă de probele existente la dosar, în baza cărora instanța a apreciat și că nu este utilă efectuarea unei alte expertize tehnice. Astfel, prin adresa nr. 10305 din 04 mai 2005 emisă către reclamanți, însăși pârâta recunoaște folosirea noutății tehnice la 10 motoare electrice E.P.A. începând cu 1991, prin expertiza întocmită de expertul C.I. se constată și se ia în considerare folosirea realizării la 8 motoare în loc de 10, folosirea acestei realizări tehnice fiind constatată și prin raportul de expertiză efectuat de expertul Dobrotă Daniel Sorin în Dosarul nr. 156/95/2009, dosar în care litigiul s-a purtat între aceleași părți și a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj.

În plus, din obiectul și considerentele sentinței nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj rezultă că noutatea și utilitatea realizării tehnice a reclamanților au fost apreciate și stabilite în raport activitatea aceleiași unități pârâte - SC C.E.T. SA, deci această unitate folosea realizarea tehnică a reclamanților. Față de toate aceste probe și de împrejurarea că după depunerea răspunsului expertului C.I. la obiecțiuni, pârâta nu a solicitat o expertiză contrarie, tribunalul a respins solicitarea pârâtei de efectuare a unei alte expertize.

Tribunalul a constatat că sumele stabilite prin raportul de expertiză au fost actualizate până la data depunerii acestui raport de expertiză, 15 decembrie 2006. Pentru deprecierea acestor sume până la data plății efective culpa revine pârâtei, care, deși a folosit realizarea tehnică a reclamanților, nu a recunoscut drepturile cuvenite reclamanților, împrejurare ce a necesitat formularea unor acțiuni în justiție și amânarea încasării de către reclamanți a drepturilor cuvenite. Prin decizia nr. 356 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția a I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C.E.T. SA împotriva sentinței menționate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță a stabilit în mod corect utilizarea realizării tehnice de către pârâtă pe perioada iulie 2003 - iunie 2006 la un număr de 8 motoare, în acest sens fiind atât constatările lucrării tehnice a expertului C.I. în primul ciclu procesual, ale lucrării tehnice efectuate de expert D.D.D. în Dosarul nr. 156/2009 al Tribunalului Dolj, raport pe baza căruia s-a constatat caracterul de realizare tehnică a soluției propuse de reclamanți, cât și recunoașterea pârâtei din adresa nr. 10305 din 04 mai 2005 - către reclamantul C.I. ca răspuns la cererea formulată - recunoaștere privind utilizarea soluției la opt motoare, în perioada de referință.

Au fost înlăturate referirile pârâtei la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert C. în Dosarul nr. 5644/95/2009, întrucât privește altă perioadă de utilizare a realizării tehnice, respectiv perioada 2006 - 2009 și oricum confirmă de asemenea folosirea soluției la un număr de 8 motoare până în septembrie 2006. De asemenea, a fost respins și cel de-al doilea motiv de apel, deoarece în cauză nu se mai impunea dovedirea de către reclamanți a utilității realizării tehnice, această chestiune fiind tranșată prin sentința civilă nr. 128/2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 156/96/2009, menținută în urma exercitării căilor de atac. Prin această sentință, prin care s-a constatat că reclamanții sunt autorii realizării tehnice denumită „branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW ” , s-a reținut în considerente că utilitatea soluției constă în remedierea deranjamentelor tehnice care duceau la nefuncționarea în parametrii normali a motoarelor.

Este neîntemeiată și critica privitoare la determinarea despăgubirilor datorate, deoarece raportul de expertiză întocmit în cauză a avut în vedere dispozițiile art. 73 alin. (3) fraza a doua din Legea nr. 64/1991, potrivit cărora despăgubirile datorate pentru utilizarea realizării tehnice, în lipsa unui contract, se determină în funcție de rezultatele economice obținute de unitate. Astfel, raportul a stabilit aceste rezultate (în varianta I reținută de prima instanță) pe baza economiilor realizate prin aplicarea soluției, în valoare actualizată la data efectuării expertizei. Extinderea utilizării realizării tehnice noi la nivelul centralei s-a stabilit în cadrul Dosarului nr. 156/95/2009 al Tribunalului Gorj - în care s-a reținut și că soluția a primit avizul Comisiei Tehnice de Avizare nr. 964/1990 - încât nu se mai impunea probarea acestui fapt în speță.

Împotriva deciziei menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC C.E.O. SA criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, în mod greșit, ambele instantanee de fond au valorificat concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Cioacă Ion, care a luat în considerare folosirea realizării tehnice la opt motoare, când, în realitate, este vorba doar de șase motoare, astfel încât calculul despăgubirilor s-a realizat în mod greșit în raport de un număr de opt motoare. Aceste împrejurări sunt confirmate prin procesul-verbal întocmit de expertul tehnic C.M. în Dosarul nr. 5694/95/2009 și recunoscut și însușit de către reclamanții C.I., V.G., prezenți la fața locului cu ocazia constatării, prin semnarea procesului-verbal menționat.

Reclamanții nu au dovedit și nu au explicat utilitatea acestei realizări tehnice, pentru a putea fi stabilită necesitatea și eficiența acesteia. Branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW folosește doar la pornirea și oprirea motoarelor (cele de la blocul 1, 3 și 7), iar expertul Cioacă Ion nu a ținut cont de statistica orelor de funcționare pentru fiecare motor de acționare E.P.A. conform cu rapoartele de tură operative. Mai mult, prin C.T.A. nr. 964 din 03 august 1990 s-a aprobat aplicarea soluției tehnice în discuție numai la un motor E.P.A. experimental la blocul nr. 2, neexistând nici un act din care ulterior să se decidă extinderea soluției la nivelul centralei. Aplicarea soluției tehnice s-a hotărât fără a avea acceptul Compartimentului Retehnologizare, într-o perioada în care reclamanții ocupau funcții de conducere (director) în cadrul unității.

De asemenea experimentul s-a făcut pe instalația întreprinderii, cu materialele întreprinderii, în timp ce executanții erau angajați ai întreprinderii și erau plătiți pentru alte atribuții (posibil și premiați pentru această soluție). Nu li s-a cerut restituirea salariului pentru perioada cât au lucrat la experimentare, fiind de fapt plătiți să lucreze pentru menținerea în stare bună a instalației existente conform fișelor de post. Recurenta a formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată acordate, susținând că sunt exagerate față de munca prestată și depusă de către avocat, impunându-se diminuarea cuantumului acestora. La termenul din 22 februarie 2013, Înalta Curte a pus în discuția părților încadrarea motivelor de recurs formulate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. și a incidenței sancțiunii nulității recursului, în cazul imposibilității unei asemenea încadrări juridice, reținând cauza spre soluționare asupra excepției nulității recursului și asupra recursului declarat. Față de excepția nulității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată. Cu toate că recurenta a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs, nu rezultă că acestea ar putea fi încadrate în cazul de recurs expres precizat ori în vreunul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Toate susținerile formulate sunt reiterări ale motivelor de apel, fără a conține vreo critică la adresa considerentelor prin care instanța de apel a răspuns acestor motive.

În acest sens, Înalta Curte reține că prin decizia recurată au fost înlăturate referirile pârâtei la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit într-un alt dosar între aceleași părți, respectiv Dosarul nr. 5644/95/2009, cu motivarea că cele două cauze, deși au ca obiect tot acordarea de despăgubiri cuvenite pentru realizarea tehnică „Branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW” ce aparține reclamanților, privesc perioade diferite de utilizare a realizării tehnice.

Astfel, pretențiile sunt formulate, în speță, pentru perioada mai 2003 - mai 2006, în timp ce în dosarul nr. 5644/95/2009, vizează perioada 2006 - 2009. Instanța de apel a reținut, totodată, că, oricum, acea expertiză confirmă folosirea soluției la un număr de 8 motoare până în septembrie 2006. Se observă că, prin motivele de recurs, este reluată susținerea privind folosirea realizării tehnice de către recurentă la un nivel de 8 motoare, și nu de 6 motoare electrice, fără vreo referire la argumentele instanței de apel prin care a înlăturat motivul de apel pe același aspect, nici măcar la împrejurarea că numărul de 6 motoare pretins de către pârâtă s-a folosit abia ulterior perioadei pentru care se solicită în speță despăgubiri, în condițiile în care instanța de apel a reținut această împrejurare și din cuprinsul expertizei extrajudiciare invocate de către recurenta - pârâtă în cursul judecății.

Or, reiterarea generică a susținerilor din faza procesuală anterioară, fără vreo referire la argumentele deciziei de apel, nu reprezintă critici de nelegalitate, susceptibile de încadrare în vreunul dintre cazurile reglementate de art. 304 C. proc. civ., susținerile pe acest aspect urmând a fi, în consecință, înlăturate. Aceeași concluzie se impune și în privința utilității realizării tehnice, aspect în legătură cu care instanța de apel, înlăturând susținerile pârâtei, s-a pronunțat în sensul că nu se mai impunea a fi dovedit de către reclamanți în cauză, această chestiune fiind tranșată prin sentința civilă nr. 128/2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 156/96/2009, irevocabilă.

Recurenta nu a combătut în niciun fel aprecierea instanței de apel privind puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești anterioare, ci doar a reiterat absența utilității realizării tehnice, ceea ce nu reprezintă o critică de nelegalitate a deciziei recurate, dat fiind contextul în care instanța de apel a cercetat acest aspect, motiv pentru care și aceste susțineri vor fi înlăturate. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, se constată că instanța de apel a înlăturat susținerile pârâtei referitoare la cuantumul exagerat al sumelor de bani stabilite în sarcina sa prin hotărârea primei instanțe, față de munca prestată și depusă de către avocat, astfel încât motivul de recurs ce conțin o reiterare a acelorași susțineri nu constituie o critică de nelegalitate a deciziei de apel, vizând modul de apreciere a cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de către tribunal.

Se constată, în aceste condiții, că nu s-au formulat critici de nelegalitate față de decizia recurată, ci exclusiv de netemeinicie, ce nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În această situație, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., operează sancțiunea preconizată în art. 306 alin. (1) C. proc. civ., anume nulitatea recursului. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat. Conform art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurentă la 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimații reclamanți C.I., V.G., F.A., P.M. și B.I.C. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.E.O. SA împotriva Deciziei nr. 356 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurenta pârâtă SC C.E.O. SA la 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către intimații reclamanți C.I., V.G., F.A., P.M. și B.I.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2013.