ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 924/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 924/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr.

244 din 23 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4491/95/2006, Tribunalul Gorj, secția

civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.I., V.G., P.M., F.A. și B.I.C.

împotriva pârâtei SC C.E.T. SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului C.I.

- 90.762 lei, reclamantului V.G. - 63.534 lei, reclamantului P.M.I. - 9.076

lei, reclamantului F.A. - 9.076 lei și reclamantului B.I.C. - 9.076 lei, sume

ce vor fi reactualizate de la data de 15 decembrie 2006 la data plății

efective.

În

motivarea sentinței, s-a constatat că, în cauză, îndreptățirea reclamanților de

a solicita despăgubiri a fost deja dezlegată de instanța de apel, în ciclul

procesual anterior, care a avut în vedere Sentința nr. 128/2009 a Tribunalului

Gorj, menținută în recurs.

Cu

privire la fondul pretențiilor, tribunalul a constatat, pe baza raportului de

expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C.I. - care a și răspuns la obiecțiunile

formulate de părți - atât folosirea de către unitatea pârâtă a realizării

tehnice a reclamanților, cât și valoarea economiilor realizate de unitatea

pârâtă în perioada iulie 2003 - iunie 2006, iar drepturile cuvenite

reclamanților au fost stabilite în raport de aceste economii și de dispozițiile

art. 11 din Instrucțiunile nr. 5977 din 24 iunie 1992 emise de R.E.N.E.L. -

Divizia Tehnică, Strategie și Retehnologizare. Prin raportul de expertiză sunt

respectate procentele de împărțire stabilite între reclamanți și menționate și

în dispozitivul sentinței civile nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj.

Apărarea

pârâtei din etapa rejudecării, în sensul că în perioada 01 iulie 2003 - 22

iunie 2006 nu a folosit realizarea reclamanților, este contrazisă de probele

existente la dosar, în baza cărora instanța a apreciat și că nu este utilă

efectuarea unei alte expertize tehnice.

Astfel,

prin adresa nr. 10305 din 04 mai 2005 emisă către reclamanți, însăși pârâta

recunoaște folosirea noutății tehnice la 10 motoare electrice E.P.A. începând

cu 1991, prin expertiza întocmită de expertul C.I. se constată și se ia în

considerare folosirea realizării la 8 motoare în loc de 10, folosirea acestei

realizări tehnice fiind constatată și prin raportul de expertiză efectuat de

expertul Dobrotă Daniel Sorin în Dosarul nr. 156/95/2009, dosar în care

litigiul s-a purtat între aceleași părți și a fost soluționat prin Sentința civilă

nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj.

În

plus, din obiectul și considerentele sentinței nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj

rezultă că noutatea și utilitatea realizării tehnice a reclamanților au fost

apreciate și stabilite în raport activitatea aceleiași unități pârâte - SC C.E.T.

SA, deci această unitate folosea realizarea tehnică a reclamanților.

Față

de toate aceste probe și de împrejurarea că după depunerea răspunsului

expertului C.I. la obiecțiuni, pârâta nu a solicitat o expertiză contrarie,

tribunalul a respins solicitarea pârâtei de efectuare a unei alte expertize.

Tribunalul

a constatat că sumele stabilite prin raportul de expertiză au fost actualizate

până la data depunerii acestui raport de expertiză, 15 decembrie 2006. Pentru

deprecierea acestor sume până la data plății efective culpa revine pârâtei,

care, deși a folosit realizarea tehnică a reclamanților, nu a recunoscut

drepturile cuvenite reclamanților, împrejurare ce a necesitat formularea unor

acțiuni în justiție și amânarea încasării de către reclamanți a drepturilor

cuvenite.

Prin

decizia nr. 356 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția a I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârâta SC C.E.T. SA împotriva sentinței menționate.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță a

stabilit în mod corect utilizarea realizării tehnice de către pârâtă pe

perioada iulie 2003 - iunie 2006 la un număr de 8 motoare, în acest sens fiind

atât constatările lucrării tehnice a expertului C.I. în primul ciclu procesual,

ale lucrării tehnice efectuate de expert D.D.D. în Dosarul nr. 156/2009 al

Tribunalului Dolj, raport pe baza căruia s-a constatat caracterul de realizare

tehnică a soluției propuse de reclamanți, cât și recunoașterea pârâtei din

adresa nr. 10305 din 04 mai 2005 - către reclamantul C.I. ca răspuns la cererea

formulată - recunoaștere privind utilizarea soluției la opt motoare, în

perioada de referință.

Au

fost înlăturate referirile pârâtei la raportul de expertiză extrajudiciară

întocmit de expert C. în Dosarul nr. 5644/95/2009, întrucât privește altă

perioadă de utilizare a realizării tehnice, respectiv perioada 2006 - 2009 și

oricum confirmă de asemenea folosirea soluției la un număr de 8 motoare până în

septembrie 2006.

De

asemenea, a fost respins și cel de-al doilea motiv de apel, deoarece în cauză

nu se mai impunea dovedirea de către reclamanți a utilității realizării

tehnice, această chestiune fiind tranșată prin sentința civilă nr. 128/2009

pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 156/96/2009, menținută în urma

exercitării căilor de atac.

Prin

această sentință, prin care s-a constatat că reclamanții sunt autorii

realizării tehnice denumită „branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW

”

, s-a reținut în considerente că utilitatea soluției constă

în remedierea deranjamentelor tehnice care duceau la nefuncționarea în

parametrii normali a motoarelor.

Este

neîntemeiată și critica privitoare la determinarea despăgubirilor datorate,

deoarece raportul de expertiză întocmit în cauză a avut în vedere dispozițiile art.

73 alin. (3) fraza a doua din Legea nr. 64/1991, potrivit cărora despăgubirile

datorate pentru utilizarea realizării tehnice, în lipsa unui contract, se

determină în funcție de rezultatele economice obținute de unitate. Astfel,

raportul a stabilit aceste rezultate (în varianta I reținută de prima instanță)

pe baza economiilor realizate prin aplicarea soluției, în valoare actualizată

la data efectuării expertizei.

Extinderea

utilizării realizării tehnice noi la nivelul centralei s-a stabilit în cadrul Dosarului

nr. 156/95/2009 al Tribunalului Gorj - în care s-a reținut și că soluția a

primit avizul Comisiei Tehnice de Avizare nr. 964/1990 - încât nu se mai

impunea probarea acestui fapt în speță.

Împotriva

deciziei menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC C.E.O. SA criticând-o

pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, în mod greșit, ambele instantanee

de fond au valorificat concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară

întocmit de expertul Cioacă Ion, care a luat în considerare folosirea

realizării tehnice la opt motoare, când, în realitate, este vorba doar de șase

motoare, astfel încât calculul despăgubirilor s-a realizat în mod greșit în

raport de un număr de opt motoare.

Aceste

împrejurări sunt confirmate prin procesul-verbal întocmit de expertul tehnic C.M.

în Dosarul nr. 5694/95/2009 și recunoscut și însușit de către reclamanții C.I.,

V.G., prezenți la fața locului cu ocazia constatării, prin semnarea

procesului-verbal menționat.

Reclamanții

nu au dovedit și nu au explicat utilitatea acestei realizări tehnice, pentru a

putea fi stabilită necesitatea și eficiența acesteia. Branșarea motoarelor

electrice de 7,2 MW folosește doar la pornirea și oprirea motoarelor (cele de

la blocul 1, 3 și 7), iar expertul Cioacă Ion nu a ținut cont de statistica

orelor de funcționare pentru fiecare motor de acționare E.P.A. conform cu

rapoartele de tură operative.

Mai

mult, prin C.T.A. nr. 964 din 03 august 1990 s-a aprobat aplicarea soluției

tehnice în discuție numai la un motor E.P.A. experimental la blocul nr. 2,

neexistând nici un act din care ulterior să se decidă extinderea soluției la

nivelul centralei.

Aplicarea

soluției tehnice s-a hotărât fără a avea acceptul Compartimentului

Retehnologizare, într-o perioada în care reclamanții ocupau funcții de

conducere (director) în cadrul unității. De asemenea experimentul s-a făcut pe

instalația întreprinderii, cu materialele întreprinderii, în timp ce executanții

erau angajați ai întreprinderii și erau plătiți pentru alte atribuții (posibil

și premiați pentru această soluție). Nu li s-a cerut restituirea salariului

pentru perioada cât au lucrat la experimentare, fiind de fapt plătiți să

lucreze pentru menținerea în stare bună a instalației existente conform fișelor

de post.

Recurenta

a formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată acordate,

susținând că sunt exagerate față de munca prestată și depusă de către avocat,

impunându-se diminuarea cuantumului acestora.

La

termenul din 22 februarie 2013, Înalta Curte a pus în discuția părților

încadrarea motivelor de recurs formulate în vreunul dintre cazurile prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. și a incidenței sancțiunii nulității recursului, în

cazul imposibilității unei asemenea încadrări juridice, reținând cauza spre

soluționare asupra excepției nulității recursului și asupra recursului

declarat.

Față

de excepția nulității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că

este întemeiată.

Cu

toate că recurenta a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs,

nu rezultă că acestea ar putea fi încadrate în cazul de recurs expres precizat

ori în vreunul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Toate

susținerile formulate sunt reiterări ale motivelor de apel, fără a conține vreo

critică la adresa considerentelor prin care instanța de apel a răspuns acestor

motive.

În

acest sens, Înalta Curte reține că prin decizia recurată au fost înlăturate

referirile pârâtei la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit într-un alt

dosar între aceleași părți, respectiv Dosarul nr. 5644/95/2009, cu motivarea că

cele două cauze, deși au ca obiect tot acordarea de despăgubiri cuvenite pentru

realizarea tehnică „Branșarea motoarelor electrice de 7,2 MW” ce aparține

reclamanților, privesc perioade diferite de utilizare a realizării tehnice.

Astfel, pretențiile sunt formulate, în speță, pentru perioada mai 2003 - mai

2006, în timp ce în dosarul nr. 5644/95/2009, vizează perioada 2006 - 2009.

Instanța de apel a reținut, totodată, că, oricum, acea expertiză confirmă

folosirea soluției la un număr de 8 motoare până în septembrie 2006.

Se

observă că, prin motivele de recurs, este reluată susținerea privind folosirea

realizării tehnice de către recurentă la un nivel de 8 motoare, și nu de 6

motoare electrice, fără vreo referire la argumentele instanței de apel prin

care a înlăturat motivul de apel pe același aspect, nici măcar la împrejurarea

că numărul de 6 motoare pretins de către pârâtă s-a folosit abia ulterior

perioadei pentru care se solicită în speță despăgubiri, în condițiile în care

instanța de apel a reținut această împrejurare și din cuprinsul expertizei

extrajudiciare invocate de către recurenta - pârâtă în cursul judecății.

Or,

reiterarea generică a susținerilor din faza procesuală anterioară, fără vreo

referire la argumentele deciziei de apel, nu reprezintă critici de

nelegalitate, susceptibile de încadrare în vreunul dintre cazurile reglementate

de art. 304 C. proc. civ., susținerile pe acest aspect urmând a fi, în

consecință, înlăturate.

Aceeași

concluzie se impune și în privința utilității realizării tehnice, aspect în

legătură cu care instanța de apel, înlăturând susținerile pârâtei, s-a

pronunțat în sensul că nu se mai impunea a fi dovedit de către reclamanți în

cauză, această chestiune fiind tranșată prin sentința civilă nr. 128/2009

pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 156/96/2009, irevocabilă.

Recurenta

nu a combătut în niciun fel aprecierea instanței de apel privind puterea de

lucru judecat a hotărârii judecătorești anterioare, ci doar a reiterat absența

utilității realizării tehnice, ceea ce nu reprezintă o critică de nelegalitate

a deciziei recurate, dat fiind contextul în care instanța de apel a cercetat

acest aspect, motiv pentru care și aceste susțineri vor fi înlăturate.

În

ceea ce privește cheltuielile de judecată, se constată că instanța de apel a

înlăturat susținerile pârâtei referitoare la cuantumul exagerat al sumelor de

bani stabilite în sarcina sa prin hotărârea primei instanțe, față de munca

prestată și depusă de către avocat, astfel încât motivul de recurs ce conțin o

reiterare a acelorași susțineri nu constituie o critică de nelegalitate a

deciziei de apel, vizând modul de apreciere a cuantumului cheltuielilor de

judecată acordate de către tribunal.

Se

constată, în aceste condiții, că nu s-au formulat critici de nelegalitate față

de decizia recurată, ci exclusiv de netemeinicie, ce nu pot fi încadrate în

vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În

această situație, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., operează

sancțiunea preconizată în art. 306 alin. (1) C. proc. civ., anume nulitatea

recursului.

Față

de considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu

și va constata nul recursul declarat.

Conform

art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurentă la 2.000 lei cheltuieli de

judecată în recurs către intimații reclamanți C.I., V.G., F.A., P.M. și B.I.C.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Constată

nul recursul declarat de pârâta SC C.E.O. SA împotriva Deciziei nr. 356 din 15

noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă

pe recurenta pârâtă SC C.E.O. SA la 2.000 lei reprezentând cheltuieli de

judecată în recurs către intimații reclamanți C.I., V.G., F.A., P.M. și B.I.C.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 22 februarie 2013.