ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6277/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Gorj la 15 februarie 2011, reclamanta SC C.E.T. SA a chemat în

judecată pe pârâtul I.G.D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună întoarcerea executării silite prin restabilirea situației

anterioare, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de

484.695 RON, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la data

de 16 decembrie 2009 la data plății.

În motivarea acțiunii,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 404

1

și urm. C. proc. civ.,

reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 85 din 29 mai 2008 pronunțată de

Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi de autor, s-a admis acțiunea formulată

de I.G.D. și a fost obligată SC C.E.T. SA la plata sumei de 363.586 RON către acesta.

Prin decizia

nr. 292 din 03 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

a fost respins apelul pârâtei SC C.E.T. SA și al celorlalte pârâte împotriva sentinței

menționate, iar prin decizia nr. 6560 din 03 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție au fost admise recursurile declarate de societățile pârâte, fiind respinsă

pe fond acțiunea reclamantului. Până la rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 85/2009,

pârâtul a procedat la executarea silită a conturilor societății reclamante, încasând

astfel suma de 484.695,21 RON, la data de 16 decembrie 2009, în dosarul de executare

silită din 2009.

Reclamanta SC

C.E.T. SA și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat

obligarea pârâtului la plata sumei de 565.884,75 RON, din care 484.684,21 RON sumă

reținută prin executorul judecătoresc și 84.845,53 RON actualizarea și dobânda legală

aferentă de la data reținerii prin executare silită până la data introducerii acțiunii.

Pârâtul I.G.D.

a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul

Finanțelor, reprezentat de D.G.F.P. Dolj, solicitând ca, în situația în care va

cădea în pretenții, să-l despăgubească cu suma de 34.904 RON, achitată către acesta

cu titlu de impozit pe venit aferent sumei de 484.695 RON.

Pe cale de excepție,

pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Gorj în soluționarea

cauzei întemeiate pe dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Prin încheierea

din 24 mai 2011 a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Gorj, precum și cererea de disjungere a cererii de chemare în garanție formulată

de reclamantă.

Prin sentința

civilă nr. 337 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Gorj a fost admisă în parte

cererea precizată, s-a dispus întoarcerea executării silite și a fost obligat pârâtul

să restituie reclamantei suma de 531.359,30 RON.

S-a admis cererea

de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și

a fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtului suma de 34.904 RON, reprezentând

impozit încasat de la acesta.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin decizia nr. 6560 din 03 decembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, pe fond s-a respins acțiunea

reclamantului I.G.D., pârâtul din prezenta cauză, nu s-a dispus restabilirea situației

anterioare, astfel că s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile cerute

de art. 404

1

și urm. C. proc. civ.

S-a apreciat că

nu este întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului și la plata dobânzii

legale aferente, întrucât prin actualizarea sumei încasate de pârât cu indicele

de inflație este acoperit în totalitate prejudiciul suferit de reclamantă.

Întrucât pentru

suma de 484.695,21 RON încasată de la reclamantă pârâtul a plătit Statului Român,

reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Gorj, suma de 34.904 RON,

reprezentând impozit aferent, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat

în cauză de expert B.A., a fost admisă cererea de chemare în garanție.

Împotriva sentinței

menționate a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice,

prin D.G.F.P. Gorj, invocând lipsa calității sale procesuale pasive, susținând că

în cauză trebuia citată A.F.P. Tg. Jiu, instituție care, deși nu are personalitate

juridică, poate să stea în proces, în condițiile art. 41 C. proc. civ.

Calea de atac

a fost calificată drept apel, în condițiile art. 404

1

alin. (3) C.

proc. civ. și art. 282

1

C. proc. civ. și având în vedere că obiectul

pretențiilor reclamantei îl constituie restituirea unei sume de bani, al cărei cuantum

a fost precizat la peste 500.000 RON, acțiunea fiind una în pretenții, de competența

în primă instanță a tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Prin decizia

nr. 369 pronunțată la 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția a I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de

chematul în garanție Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice,

prin D.G.F.P. Gorj, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul

nr. 31/1954 și ale art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, Statul Român este reprezentat

de Ministerul Finanțelor cu excepția cazurilor în care legea stabilește anumite

alte organe în acest scop.

S-a constatat

că activitatea de colectare a taxelor și impozitelor, inclusiv a celor pe venituri

se realizează de către acest minister, prin organele proprii, una dintre atribuțiile

prevăzute la art. 3 din H.G. nr. 34/2009 fiind acela de a aplica, prin organele

abilitate, modalitățile de executare silită și măsurile asigurătorii pentru recuperarea

creanțelor bugetare.

S-a apreciat că

nu este fondată susținerea recurentului în sensul că trebuia să stea în proces administrația

locală care a încasat efectiv impozitul de la pârât, întrucât acesteia îi revine

obligația de restituire a impozitului, cât timp actul normativ menționat dispune

expres că reprezentantul statului în fața instanțelor de judecată este Ministerul

Finanțelor, iar nu subunitățile sale lipsite de personalitate juridică.

Cât privește fondul

cauzei, s-a constatat că în mod corect s-a admis cererea de chemare în garanție,

reținându-se că reclamanta a executat o obligație de plată a unei sume de bani care

a fost ulterior desființată prin hotărârea irevocabilă de Înalta Curte de Casație

și Justiție, așa încât și impozitul perceput de la pârât pentru sumele încasate

trebuie restituit, nefiind datorat de acesta.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, D.G.F.P. Gorj în numele și pentru

Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, recurenta a susținut că decizia instanței de apel este dată cu aplicarea

greșită a legii în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale

a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a învederat,

astfel, că potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 97 din H.G. nr. 34/2009, în materia

colectării impozitelor și taxelor competența aparține Ministerului Finanțelor Publice,

prin intermediul A.N.A.F., iar potrivit H.G. nr. 109/2009, art. 4 alin. (2)

pct. 37 aceasta din urmă reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de

urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice

fiscale.

De asemenea, recurenta

a arătat că raportul juridic fiscal s-a creat între pârâtul I.G.D. și A.F.P. Tg.

Jiu, organul fiscal unde acesta a depus declarațiile fiscale, acesta având obligația

de restituire a impozitului.

S-a invocat, totodată,

incidența dispozițiilor art. 2 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004,

precum și a dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora

calitatea procesuală pasivă ar aparține A.F.P. Tg. Jiu și nu Statului Român, reprezentat

prin Ministerul Finanțelor Publice.

Examinând criticile

invocate de recurenta-pârâtă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru

considerentele ce succed:

Instanța de apel

a respins excepția lipsei calității procesuale active a Statului Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, cu motivarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 25

din Decretul nr. 31/1954, precum și ale art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, potrivit

cărora Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul, ca subiect de drepturi și

obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă

nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice.

Instanța de apel

a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 34/2009, fără a avea

în vedere și dispozițiile art. 3 pct. 97 din acest act normativ, care prevăd că

în materia colectării impozitelor și taxelor competența aparține Ministerului Finanțelor

Publice, prin A.N.A.F.

În același sens,

dispozițiile art. 17 alin. (1) C. proc. fisc., precum și dispozițiile art. 4

alin. (2) pct. 37 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F.

reglementează calitatea acesteia de reprezentant a statului în fața instanțelor,

ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale.

Prin urmare, din

coroborarea dispozițiilor menționate rezultă că dispozițiile art. 3 pct. 81 din

H.G. nr. 34/2009 se aplică numai în măsura în care legea nu stabilește în mod expres

un alt organ care să asigure reprezentarea Statului Român. În consecință, fiind

în discuție restituirea sumei de 34.904 RON ce reprezintă impozit pe venit, raportul

juridic fiscal s-a creat ca urmare a reținerii impozitului, între pârâtul I.G.D.

și A.F.P. Tg. Jiu, ca organ fiscal la care s-au depus declarațiile fiscale, și nu

între acesta și Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român.

În plus, se va

constata că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice

nr. 1899/2004, restituirea impozitului reținut se efectuează la cererea contribuabilului,

în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul

fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit

prevederilor art. 33 din O.G. nr. 92/2003.

Or, conform

art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, pentru administrarea impozitelor, taxelor

și contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența

revine organului fiscal județean, local sau al Municipiului București, în a cărui

rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

Prin urmare, Curtea

va reține că instanța de apel a constatat nelegal calitatea procesuală pasivă a

Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, respingând ca

nefondat apelul declarat de acesta.

În consecință,

urmează să se admită recursul declarat de chematul în garanție și, în temeiul

art. 312 alin. (3) C. proc. civ. să se modifice decizia atacată în sensul admiterii

apelului declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva

sentinței civile nr. 337 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Gorj, secția I civilă.

Se va schimba

în parte sentința menționată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Gorj,

și respingerii cererii de chemare în garanție a acestuia, cerere formulată de pârâtul

I.G.D., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de chematul în garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de D.G.F.P. Gorj, împotriva deciziei nr. 369 din 29 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică decizia

recurată, în sensul că admite apelul declarat de același chemat în garanție împotriva

sentinței nr. 337 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Gorj, secția I civilă.

Schimbă în parte

sentința, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Gorj, și respinge cererea

de chemare în garanție a acestuia, cerere formulată de pârâtul I.G.D., ca fiind

îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012.