ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1629/2018

Curtea de apel, examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a reținut că: Prin Decizia de casare cu nr. 1089/20.06.2017, Înalta Curte consideră că prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea în fapt menționată în notele de ședință înregistrate la Curtea de Apel Craiova la data de 9.05.2016 s-a susținut în principal faptul că, Contractul nr. x/2000 a fost încheiat de către reclamanți, cu CNL Oltenia Târgu Jiu - E., prin reprezentanții acestei subunități, și că, astfel ar produce efecte doar cu privire la această subunitate, iar nu și cu privire la alte subunități. Cum în speță s-a pus problema unor drepturi solicitate pentru aplicarea realizării tehnice în cauză, exclusiv în temeiul acestui contract, în alte subunități ale CNLO, anume exploatările miniere Jilț, se contestă deci existența dreptului reclamanților, anterior transmiterii drepturilor și obligațiilor între Compania Națională a Lignitului "Oltenia" și pârâta Societatea Comercială F. - S.A. Analizând cu o mai mare atenție susținerile efectuate prin notele de ședință depuse la data de 9.05.2016 reiese că intimata argumentează că, în primul rând, Contractul nr. x/2000 fiind încheiat de către reclamanți, cu CNL Oltenia - E., prin reprezentanții acestei subunități, acesta ar produce efecte doar cu privire la această subunitate, iar nu și cu privire la alte subunități. În al doilea rând, apreciază intimata că prin modul de reorganizare a CNL Oltenia, prin H.G. nr. 103/2004, Societatea Comercială "D." - S.A. nu ar fi continuatoarea acesteia, decât cu privire la exploatările miniere Jilț și Drăgotești. Contractul nr. x/2000, fiind încheiat de către reclamanți, cu CNL Oltenia - E.nu și-ar extinde deci efectele și cu privire la noua companie, Societatea Comercială F. - S.A., continuatoarea Societății Comerciale "D." - S.A., întrucât nu s-ar referi și la exploatările miniere Jilț și Drăgotești. În opinia Curții, o astfel de construcție juridică tinde la omisiunea unor chestiuni de fapt și de drept, pentru a impune o soluție întemeiată pe excepția lipsei calității procesuale pasive, dovadă că intimata nici nu precizează într-o manieră indiscutabilă cine ar fi persoana care ar avea calitate procesuală pasivă, ci lasă a deduce că ar fi probabil Societatea Comercială pentru Închiderea-Conservarea Minelor - S.A. Târgu Jiu. Or, reluând în discuție prevederile H.G. nr. 103/2004, rezultă că au fost reorganizate fosta Companie Națională a Lignitului "Oltenia" - S.A. Târgu Jiu și fosta Societate Comercială de Producere a Energiei Electrice și Termice "Termoelectrica", prin înființarea a trei noi societăți comerciale. În ceea ce privește Societatea Comercială pentru Închiderea-Conservarea Minelor S.A., se reține că, în conformitate cu art. 7 din H.G. nr. 103/2004, la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, denumirea Companiei Naționale a Lignitului "Oltenia" - S.A. Târgu Jiu s-a modificat în Societatea Comercială pentru Închiderea-Conservarea Minelor - S.A. Târgu Jiu, dar aceasta avea ca obiect principal de activitate, astfel cum rămâne după divizare, "obligația încasării creanțelor și plata datoriilor preluate de la exploatările miniere și subunitățile care au fuzionat cu centralele de producere a energiei electrice și termice în condițiile art. 1 alin. (1), precum și închiderea minelor nerentabile pentru lichidarea pierderilor, cu propuneri de privatizare pentru acele active ce pot fi valorificate în condițiile legii, având ca efect scutirea de penalități și datorii în condițiile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare." Însă, schimbarea denumirii fostei Companii Naționale a Lignitului "Oltenia" - S.A., în Societatea Comercială pentru Închiderea-Conservarea Minelor - S.A., nu înseamnă că aceasta din urmă a devenit succesoarea în drepturi a fostei companii, de vreme ce obiectul său de activitatea a fost unul limitat, rămas după divizare, doar la încasarea creanțelor și plata datoriilor preluate de la exploatările miniere, iar art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 103/2004 a prevăzut expres că, prin divizare, toate drepturile și obligațiile aferente exploatării miniere G. au fost preluate de Societatea Comercială "D." - S.A. De altfel, aceste probleme de drept, legate de modul în care s-au transmis drepturile și obligațiile aferente exploatării miniere Jilț, o dată cu reorganizarea fostei Companiei Naționale a Lignitului "Oltenia" - S.A. Târgu Jiu, prin H.G. nr. 103/2004 și H.G. nr. 1024/2011, au fost dezlegate anterior de instanțe, prin Decizia nr. 80/15.03.2010, pronunțată în primul apel de către Curtea de Apel Craiova, cât și cu ocazia introducerii în cauză a S.C. F. S.A. la prima instanță, în cel de-al doilea ciclu procesual, prin încheierea de ședință din 22.10.2012, când s-a constatat că a intervenit o transmisiune a calității procesuale către aceasta, de la fostele D. S.A. și E. S.A., potrivit H.G. nr. 1024/2011 (ambele soluții confirmate de instanțele superioare), astfel încât, Curtea a apreciat că, prin repunerea în discuție a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte, chiar dacă se invocă elemente noi, față de cele avute în vedere anterior la soluționarea acestei excepții, nu se aduce o argumentare esențială, de natură a conduce la schimbarea soluției pe această excepție. De remarcat este că prin recursul promovat, intimata a completat motivarea excepției, prin aceea că ar lipsi un contract valabil, care ar viza fostele Exploatări miniere G., după ce inițial se invocă și lipsa de opozabilitate a acestui contract față de intimată. În mod evident se confundă opozabilitatea unui act juridic, care presupune un act juridic valabil, dar care nu produce efecte în raport de o persoană, cu valabilitatea unui act juridic, care presupune un act juridic viciat de un motiv de nulitate sau de orice alt motiv de încetare a efectelor sale juridice, prin expirarea unui termen, împlinirea unei cauze rezolutorii, etc. Or, în condițiile în care, în rândurile de mai sus s-a arătat de ce S.C. F. S.A. a preluat toate drepturile și obligațiile aferente tuturor exploatărilor miniere aflate în discuție în prezenta cauză, precum și în absența unei acțiuni prin care, în caz de reușită, să se constate lipsa de opozabilitate sau prin care să se anuleze actul juridic producător de efecte în speță, acțiune care să nu fie promovată direct în faza procesuală a apelului, pentru a nu fi calificată doar ca o apărare lipsită de eficiență, în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, pentru toate aceste motive, Curtea de apela respins și în rejudecare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata pârâtă prin notele de ședință din 09.05.2016.

Analiza motivelor de apel: 2.1. Cu titlu preliminar s-a motivat opțiunea prezentei instanțe de a nu suplini ansamblul probator deja administrat în cauză, pe parcursul unei proceduri care s-a derulat într-un interval de timp considerabil, în vederea alinierii și a cauzei de față la standardele respectării unui termen rezonabil de soluționare. 2.2. Pe fond, din examinarea sentinței atacată, prin prisma criticilor formulate și în raport de îndrumările date de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin deciziile de casare, Curtea a apreciat că apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 25/06.02.2015 a fost apreciat ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: Astfel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 64/1991, în forma în vigoare pe perioada pe care se solicită plata despăgubirilor, cu următorul conținut: "(1) Pentru invențiile create și realizate în condițiile art. 5 alin. (1) cu clauză contrară și, respectiv, ale art. 5 alin. (2) inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului. (2) Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției." Curtea de apel a apreciat și reiterează în continuare că, în executarea acestui contract, în raport de dispozițiile art. 969 C. civ. - Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante - și în temeiul art. 36 din Legea nr. 64/1991, reclamanții sunt îndreptățiți la a primi despăgubiri, ca urmare a exploatării invenției acestora la G. Nord și Sud, aferente perioadei 01.01.2006 - 31.12.2008, despăgubirile impunându-se a fi stabilite în funcție de aportul economic al invenției. Pentru determinarea eficienței economice pe perioada menționată, la prima instanță a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate, raportul depus și răspunsurile la obiecțiunile formulate de părți propunând valori diferite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților. Pentru aceste motive, Curtea de apel a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor pentru utilizarea invenției acestora la G. Nord și Sud, aferente perioadei 01.01.2006 - 31.12.2008, în cuantumul stabilit prin ultimul supliment la raportul de expertiză, respectiv suma de 419.914 RON, pentru reclamantul A., suma de 251.948 RON pentru reclamantul C. și suma de 167.965 RON, pentru reclamantul B., sume nete actualizate la data de 01.05.2014 și care, pentru acoperirea devalorizării monedei naționale în perioada ulterioară acestei date, vor fi actualizate în continuare, în funcție de rata inflației, până la data plătii efective. 2.

Totodată, în raport de dispozițiile art. 1082 C. civ. de la 1864, intimata pârâtă a fost obligată la plata către reclamanți și a dobânzii legale la sumele menționate, pentru neexecutarea obligației de plată a drepturilor cuvenite autorilor invenției, dobânzi care au fost solicitate și se cuvin reclamanților de la data introducerii acțiunii, conform art. 1088 C. civ. Prin notele de ședință depuse în prezentul ciclu procesual, apelanții solicită a se face aplicare și dispozițiilor art. 1089 C. civ., considerând că dobânda "este debit cel puțin pentru un an întreg". Potrivit dispozițiilor art. 1089 C. civ., dobânda pe timpul trecut poate produce dobândă, sau prin cerere în judecată, sau prin convențiune specială, numai ca, sau în cerere sau în convențiune, să fie chestiune de dobândă debită cel puțin pentru un an întreg. Or, nefiind cazul de convenție special încheiată între părți în acest sens, se pune problema de modul cum este formulată cererea de chemare în judecată. Apelanții apreciază însă în mod eronat că dobânda "este debit cel puțin pentru un an întreg", după momentul introducerii cererii de chemare în judecată, ceea ce intră în contradicție cu textul art. 1089 C. civ., care impune ca în cerere, să fie chestiune de dobândă debită cel puțin pentru un an întreg, iar nu ulterior formulării cererii. 2.

În ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii din data de 30.01.2015, din motivarea apelului rezultă că acesta vizează mai degrabă măsura repunerii cauzei pe rol, ulterior reținerii acesteia spre soluționare la termenul de judecată din 28.11.2014 și dispunerea, din oficiu, de către instanță a refacerii raportului de expertiză, aceste critici urmând a fi analizate, în considerarea art. 282 alin. (2) C. proc. civ., tot în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței nr. 25/06.02.2015. În speță, repunerea cauzei pe rol a fost motivată prin aceea că sunt necesare lămuriri și completarea probatoriului, încadrându-se în categoria motivelor care, potrivit art. 151 C. proc. civ., pot determina repunerea cauzei pe rol. Or, în cauză, atât timp cât clauzele Contractului nr. x/14.03.2000, pe care reclamanții și-au întemeiat cererea în despăgubiri, sunt în sensul că numai în primul an de utilizare a invenției autorii sunt îndreptățiți la un procent de 30%, cât din probele administrate a rezultat că anii 2006, 2007 și 2008 nu au fost primii ani de utilizare a invenției în exploatarea minieră G. Nord și Sud, iar suplimentul la raport din data de 31.10.2014 lua în calcul un procent de 30% pentru calculul drepturilor reclamanților, măsură dispusă de prima instanță, din oficiu, la termenul din data de 16.01.2015, de refacere a raportului de expertiză în sensul corectării aspectelor menționate, apare a fi una justificată. 2.

S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței nr. 25/06.02.2015, inclusiv cele referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție, formulate de intimata pârâtă împotriva S.C. J. S.R.L., ca parte chemată în garanție. Sub aspectul acestei dispoziții, s-a constatat că intimata pârâtă a solicitat în rejudecarea apelului admiterea cererii de chemare în garanție, dar nu a declarat apel împotriva modului de soluționare a acestei cereri la prima instanță, deși Tribunalul Gorj a analizat în fond temeinicia cererii de chemare în garanție, iar nu în temeiul vreunei excepții procesuale, legate de respingerea acțiunii principale. Pe de altă parte, s-a reținut că argumentele în baza cărora prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a S.C. J. S.R.L., anume acelea că unitatea care a fabricat dispozitivele nu poate fi obligată la plata drepturilor de autor, întrucât prin HCA nr. 11/1999 a CNL Oltenia S.A. au fost însușite și aprobate drepturile cuvenite autorilor pentru invenția "dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat", sunt corecte și au fost reținute de instanțele de judecată și în litigiile anterioare purtate de reclamanți, în ceea ce privește plata despăgubirilor pentru această invenție, fiind confirmate și de instanțele superioare în căile de atac exercitate. Înalta Curte a apreciat cu putere de lucru judecat că este nefondat motivul de recurs prin care s-a susținut că instanța de apel a soluționat în mod greșit cererea de chemare în garanție, formulată de către intimata Societatea F., prin care solicita obligarea S.C. J. S.R.L. la plata despăgubirilor solicitate de către reclamanți. 2.

Ca o consecință a admiterii acestui apel și schimbării dispozitivului Sentinței nr. 25/06.02.2015, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților și a cererii accesorii a acestora privind cheltuielile de judecată, s-a impus și admiterea apelului declarat împotriva Sentinței nr. 145/08.05.2015, de completare a dispozitivului celei dintâi sentințe. Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., apelul împotriva Sentinței nr. 145/08.05.2015 s-a admis și s-a schimbat această sentință, în sensul respingerii cererii de completare a dispozitivului Sentinței nr. 25/06.02.2015, cu dispoziția referitoare la obligarea reclamanților la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată la prima instanță, cheltuieli la care pârâta nu mai este îndreptățită, urmare a admiterii în parte a acțiunii în apel. 2.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți împotriva încheierii din data de 09.04.2015 prin care s-a respins cererea acestora de recuzare împotriva judecătorului învestit cu soluționarea cauzei la prima instanță, Curtea de apel a apreciat că acesta este nefondat, în raport de motivele de recuzare invocate. Drept urmare, Curtea de apel a apreciat că imparțialitatea judecătorului nu a fost afectată, astfel că a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de reclamanți. 3. În baza art. 274 C. proc. civ., intimata pârâtă a fost obligată la plata către apelanții reclamanți a cheltuielilor de judecată efectuate în toate ciclurile procesuale desfășurate până în prezent, în măsura dovedirii lor și a aprecierii cuantumului lor rezonabil, după cum urmează: Cheltuielile de judecată, astfel cum au fost solicitate de către apelanții-reclamanți au constat în onorarii de expert, cheltuieli de transport și onorariile avocaților. Potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Totodată, practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului statuează în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli de judecată, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere și alții împotriva României, Raicu împotriva României). Dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării. Chiar dacă, în ceea ce privește activitatea concretă îndeplinită de avocat, nu pot fi identificate motive distincte de reducere a onorariului, în aprecierea acestei activități, instanța nu poate ignora însă valoarea extrem de ridicată a onorariilor de avocați, astfel cum sunt dovedite în speță. Nici valoarea pricinii nu ar putea fi reținută pentru a justifica cuantumul ridicat al onorariului achitat, în condițiile în care, valoarea onorariilor nu ar putea depăși o proporție de maxim 25% din obiectul litigiului sau să ajungă la valori excesiv de mari, de aproximativ 100.000 RON. Prin urmare, pentru a crea un criteriu obiectiv de reducere a cuantumului onorariilor de avocați suportate de către toți reclamanții, având în vedere și că indiferent de valorile lor diferite ca și cuantum de onorariu, activitatea prestată de către avocați a condus la un scop comun, de stabilire a îndreptățirii la primirea unor pretenții, instanța a considerat că se impune o reducere cu 1/2 a valorii totale a acestor onorarii, pentru a ajunge la un rezultat apreciat a fi echitabil. Împotriva Deciziei nr. 2876 din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs pârâta Societatea F. S.A. care a susținut următoarele critici de nelegalitate a deciziei recurate: Se susține că Decizia nr. 2876/31.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, prin notele de ședință din data de 06.05.2016 intimata F. a invocat o excepție nouă în acest proces, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere situația că, actul în baza căruia au fost stabilite îndrumări de acordare a despăgubirilor respectiv Contractul nr. x/14.03.2000 nu este actul opozabil intimatei din prezenta cauză. Instanța a soluționat în mod nelegal cauza, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura și înțelesul lămurit vădit neîndoielnic al acestuia. În acest sens, efectele Contractului nr. x/2000 au fost înțelese greșit de către instanța de apel, în sensul că, trebuia să constate că actul juridic dedus judecații - Contractul civil nr. x/2000 se refera exclusiv la raporturile civile dintre autorii reclamanți A., B. și C. cu subunitatea E., în ce privește aplicarea invenției și drepturile cuvenite strict în cadrul acesteia. Ori, instanța i-ar fi obligat nelegal la plata unor sume (extraordinar de mari, nejustificate) pentru utilizarea CSR în cadrul fostei G. - actuale H., în lipsa unei temei contractual valabil (adică cu aplicarea greșită a legii). În speța de față, instanța de apel este ținută de îndrumarea Înaltei Curți de Casație și Justiție de a se pronunța pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta F. prin notele de ședință din data de 09.05.2016 depuse la Curtea de Apel Craiova în stadiul procesual anterior. Mai mult decât atât, prin Decizia de casare nr. 1089/20.06.2017 Înalta Curte de Casație și Justiție București a constatat că, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă în faza de apel în rejudecare la Curtea de Apel Craiova este întemeiată pe alte motive de fapt și de drept astfel încât, dacă nu ar fi fost o excepție nouă, diferită de excepția soluționată în prim ciclu procesual în Dosarul nr. x/2008 nu ar mai fi trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Craiova ci ar fi constatat că excepția este aceeași cu excepția invocată în primul ciclu procesual și ar fi respins recursul Societății F. S.A. Se mai susține că instanța a obligat în mod nelegal pârâta la plata unor despăgubiri în condițiile în care, din expertiza tehnică efectuată la Tribunalul Gorj de către expertul tehnic dr. ing. I., rezultă că nu a fost utilizată această soluție tehnică, dimpotrivă soluția din brevetul de invenție nu este aceeași cu dispozitivele CSR 630 P. În aceste condiții, dreptul la un proces echitabil bazat pe probe a fost încălcat. În concluzie, efectele Contractului nr. x/2000 nu se puteau întinde și asupra subunității G. din moment ce nu s-a făcut dovada că există un contract încheiat cu fosta G. (H.) și, în situația în care, instanța de apel ar fi admis aceasta excepție nu ar mai fi putut să constate aplicarea prevederilor art. 969 și art. 36 câtă vreme aceste articole de lege se referă exclusiv la raporturi juridice întemeiate în baza unui contract, mai mult, nu a fost utilizată soluția brevetată. O altă critică vizează faptul că decizia Curții de Apel Craiova se bazează pe motive străine față de natura pricinii și contradictorii, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, din considerentele deciziei de casare rezultă că "în speță, se pune problema unor drepturi solicitate pentru aplicarea realizării tehnice în cauză, exclusiv în temeiul acestui contract".Or, instanța de apel reține că, este vorba despre utilizarea unei invenții și își motivează soluția pe prevederile art. 36 din Legea nr. 64/1991 potrivit căruia pentru invențiile create ș realizate în condițiile art. 5 (1) și art. 5 (2) inventatorii beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe baza de contract încheiat cu solicitantul sau, după caz. În acest sens, hotărârea adoptată de către Curtea de Apel Craiova trebuie să reflecte realitatea doar într-una dintre variante: or, este vorba despre utilizarea unei realizări tehnice pe baza Contractului nr. x/2000 (așa cum a stabilit instanța de recurs), este vorba despre situația folosirii unei invenții în temeiul art. 36 din lege, fiind evident că, nu poate să existe o dublă situație juridica cu privire la speța dedusă judecăți., Astfel, se arată că instanța de apel reține temeiul de drept prevăzut de art. 969 C. civ. potrivit căruia convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, dar prin raportare la art. 36 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție care se referă la folosirea unei invenții, se creează o motivare contradictorie câtă vreme din actele și lucrările dosarului, rezultă că nu este vorba despre utilizarea unei invenții, Contractul nr. x/2000 se referă la utilizarea unei realizări tehnice ca atare, temeiul de drept pentru cele două situații de fapt fiind diferit, soluția adoptată este contradictorie și străină de natura pricinii, fiind dată cu încălcarea Legii nr. 64/1991 și a dispozițiilor din C. civ. Invocându-se prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vechi, se mai arată că instanța de apel a soluționat în mod nelegal cererea privind actualizarea drepturilor patrimoniale cu dobânda legală deoarece Contractul nr. x/2000 nu prevede actualizarea cu dobânda. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Prima critică formulată vizează incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținându-se că, în interpretarea greșită a actului juridic dedus judecații, instanța a schimbat natura și înțelesul lămurit vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că, efectele Contractului nr. x/2000 au fost înțelese greșit de către instanța de apel. Se arată că trebuia instanța să constate că actul juridic dedus judecății - Contractul civil nr. x/2000- se referă exclusiv la raporturile civile dintre autorii reclamanți A., B. și C. cu subunitatea E., în ce privește aplicarea invenției și drepturile cuvenite strict în cadrul acesteia. Această critică nu subzistă. Pentru a fi incident motivul de nelegalitate sus menționat, este necesar ca instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, să schimbe natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Așa cum s-a reținut în ciclurile procesuale anterioare, recurenta pârâtă, prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive cu motivarea în fapt din cuprinsul notelor de ședință înregistrate la Curtea de Apel Craiova la 9.05.2016 a arătat în principal faptul că acel Contract nr. x/2000 a fost încheiat de către reclamanți cu F. - E., prin reprezentanții acestei subunități, și că astfel ar produce efecte doar cu privire la această subunitate iar nu și cu privire la alte subunități. Cum în speță s-a pus problema unor drepturi solicitate pentru aplicarea realizării tehnice în cauză, exclusiv în temeiul acestui contract (prin deciziile de casare anterioare reținându-se răspunderea contractuală) în alte subunități ale CNLO, anume exploatările miniere Jilț, în principal existența dreptului reclamanților anterior transmiterii drepturilor și obligațiilor între Compania Națională F. și pârâta recurentă, în mod just Curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, neavând loc o schimbare a naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății. Înalta Curte constată, așadar, că prima critică a recurentei nu poate fi reținută întrucât instanța de apel în mod corect a soluționat excepția invocată, interpretând în mod just actul juridic dedus judecății și anume Contractul nr. x/2000. În plus, instanțele de control judiciar au stabilit că actul juridic anterior menționat, încheiat între recurenții-reclamanți și CNLO, dată fiind reorganizarea succesivă a societăților din domeniul energetic și al exploatărilor miniere, dispuse prin hotărâri de guvern, este opozabil și pârâtei inițiale din cauza de față - S.C. D. S.A., ca efect al H.G. nr. 103/2004, pârâta fiind succesoare a Companiei Naționale a Lignitului Oltenia (CNLO), potrivit art. 1 alin. (1) din această hotărâre de guvern; în sprijinul aceleiași concluzii, au fost invocate și dispozițiile art. 15 alin. (1) din același act normativ potrivit cărora: "societățile înființate în baza art. 1 alin. (1) vor prelua toate drepturile și își vor asuma toate obligațiile minelor, carierelor și exploatărilor miniere divizate din cadrul Companiei Naționale a Lignitului "Oltenia" - S.A. Târgu Jiu și integrate în entitățile nou-create și se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile în curs." În al doilea ciclu procesual din cauza de față, a avut loc o nouă reorganizare a entităților juridice din domeniul exploatărilor miniere și domeniul energetic, astfel că, urmare a adoptării H.G. nr. 1024/2011 a avut loc fuziunea prin contopire a mai multor societăți (între care, S.C. D. S.A., S.C. E. S.A., respectiv pârâta și intervenienta chemată în garanție de către reclamanți) și constituirea unei noi societăți comerciale pe acțiuni - Societatea Comercială F. S.A. Ca efect al acestei noi reorganizări, prima instanță a dispus introducerea în cauză a succesoarei universale a pârâtei și chematei în garanție, întrucât în favoarea S.C. F. S.A. a operat o transmisiune legală de calitate procesuală; de asemenea, potrivit art. 4 din H.G. nr. 1024/2011: "De la data înregistrării în registrul comerțului, Societatea Comercială F. - S.A. preia toate drepturile și va fi ținută de toate obligațiile fostelor societăți comerciale supuse fuziunii și se subrogă în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile în curs." Date fiind aceste măsuri adoptate și momentul procesual în care ele au intervenit (rejudecarea de către prima instanță), s-a considerat că opozabilitatea Contractului nr. x/2000 este operantă și față de pârâta actuală a cauzei - Societatea Comercială F. - S.A., potrivit dezlegărilor date de instanțele de control judiciar în contradictoriu cu antecesoarea sa. Pe de altă parte, nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentă nu este fondat. Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, așa cum învederează recurenta pârâtă. Astfel, Curtea de apel reține în mod just că în speță s-a pus problema unor drepturi solicitate pentru aplicarea realizării tehnice în cauză, exclusiv în temeiul acestui contract, în alte subunități ale CNLO, anume exploatările miniere Jilț, contestându-se deci existența dreptului reclamanților, anterior transmiterii drepturilor și obligațiilor între Compania Națională a Lignitului "Oltenia" și pârâta Societatea Comercială F. - S.A. Drept urmare, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 64/1991, în forma în vigoare pe perioada pe care se solicită plata despăgubirilor. În fapt, s-a reținut că între unitatea angajatoare și inventatorii, salariați ai acesteia, cu privire la drepturile patrimoniale acordate pentru realizarea invenției "dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat", s-a încheiat Contractul nr. x/14.03.2000, contract care, așa cum s-a reținut, este opozabil societății pârâte. Potrivit clauzelor acestui contract, autorii invenției urmau să primească, în primul an un cuantum al drepturilor de 30%, iar în anii următorii de 20%. Curtea de apel a motivat că, în executarea acestui contract, în raport de dispozițiile art. 969 C. civ. și în temeiul art. 36 din Legea nr. 64/1991, reclamanții sunt îndreptățiți la a primi despăgubiri, ca urmare a exploatării invenției acestora la G. Nord și Sud, aferente perioadei 01.01.2006 - 31.12.2008, despăgubirile impunându-se a fi stabilite în funcție de aportul economic al invenției. Cu privire la acordarea drepturilor cuvenite autorilor pentru această invenție, prin Hotărârea nr. 11/28.11.1999 a Consiliului de administrație al CNLO s-a aprobat acordarea drepturilor cuvenite autorilor pentru invenție, iar prin Contractul nr. x/2000 încheiat între CNLO și autorii invenției, valabil între 01.04.1998 și 22.01.2009, compania se obliga să plătească inventatorilor un procent din eficiența economică, respectiv 30% pentru primul an al perioadei 1998 - 2009 și 20% pentru restul anilor. Ca atare, pornind de la această situație de fapt reținută în cauză și potrivit celor stabilite prin deciziile de casare, hotărârea instanței de rejudecare cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, decizia recurată îndeplinind cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind identificate considerente contradictorii în sensul celor solicitate de recurenta pârâtă. În ceea ce privește ultima critică circumscrisă motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta pârâtă nu a indicat în ce constă acesta, precizând doar că instanța a soluționat în mod nelegal cererea privind actualizarea drepturilor patrimoniale cu dobânda legală. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca instanța să fi interpretat sau aplicat greșit dispozițiile legale incidente sau să fi pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal. Înalta Curte apreciază că în mod corect Curtea de apel a interpretat și aplicat prevederile legale incidente, reținând că, în raport de dispozițiile art. 1082 C. civ. de la 1864, intimata pârâtă poate fi obligată la plata către reclamanți și a dobânzii legale calculate la sumele menționate, pentru neexecutarea obligației de plată a drepturilor cuvenite autorilor invenției, dobânzi care au fost solicitate și se cuvin reclamanților de la data introducerii acțiunii, conform art. 1088 C. civ. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de pârâta Societatea F. S.A. împotriva Deciziei nr. 2876 din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în baza art. 312 C. proc. civ. și se va menține decizia recurată.