ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6560/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6560/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin decizia civilă nr. 292 din 3

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel C., secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de

pârâții SC Complexul Energetic T. SA, SC Complexul Energetic R. SA, Societatea

Națională a Lignitului Oltenia SA, Exploatarea Minieră M., Exploatarea Minieră

de Cariere R.P., împotriva sentinței civile nr. 85 din 29 mai 2008 pronunțată

de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimatul reclamant I.G.D., intimații

pârâți Exploatarea Minieră de Carieră J., Exploatarea Minieră R., S.M.

Prigoria, intimații chemați în garanție SC U. SA Rovinari prin lichidator judiciar

SC S. SRL Tg. Jiu, SC U.M.R. SRL Rovinari, SC G. SRL și SC U.R. SRL Tg. Jiu.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de apel a avut în vedere următoarele motive:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Gorj la data de 7 februarie 2007 reclamantul I.G.D. a chemat în

judecată pe pârâtele Complexul Energetic T., Complexul Energetic R., Complexul

Energetic C. (I.), Societatea Națională a Lignitului Oltenia, Exploatarea Minieră

de Carieră J., Exploatarea Minieră de Carieră R., S.M. Prigoria, Exploatarea Minieră

de Carieră R.P., Exploatarea Minieră de Carieră M. și a solicitat ca prin

sentința ce se va pronunța acestea să fie obligate la plata sumelor estimative,

reprezentând drepturi de autor (rezervându-și dreptul de a-și majora

pretențiile în funcție de concluziile raportului de expertiză) pentru perioada

01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, astfel: Complexul Energetic T. în solidar

cu Exploatarea Minieră de Carieră J. pentru perioada, suma estimativă de 150.000

RON; Complexul Energetic R. în solidar cu Exploatarea Minieră de Carieră R.,

suma estimativă de 50.000 RON, Complexul Energetic C. în solidar cu S.M.

Prigoria, suma estimativă de 30.000 RON și Societatea Națională a Lignitului

Oltenia în solidar cu Exploatarea Minieră de Carieră R.P. și Exploatarea Minieră

de Carieră M. suma estimativă de 200.000 RON.

S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la

plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii

până la data efectuării plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtele, prin întâmpinările formulate,

au solicitat să fie respinsă acțiunea reclamantului, întrucât acesta nu are calitate

procesuală activă, nefăcând dovada transcrierii drepturilor sale de succesiune și

nu există contracte între reclamant și pârâte.

Au mai susținut pârâtele ca nu datorează

reclamantului drepturile de autor solicitate, întrucât îu procesul lor de producție

folosesc alte tipuri de cupe decât cele care fac obiectul brevetului de invenție

din 1999.

De asemenea, pârâtele au formulat cereri

de chemare în garanție împotriva societăților care le-au furnizat cupele folosite

în procesul de producție și anume: SC U.M.R. SRL SA Rovinari, SC G. SRL Tg. Jiu,

SC U.R. SRL Tg. Jiu și SC U. Rovinari prin lichidator judiciar S. SPRL, arătând

că în situația în care vor cădea în pretenții, să fie obligate chematele în garanție

să le despăgubească, întrucât prin contractele încheiate cu acestea este prevăzută

obligația furnizorului de a despăgubi achizitorul împotriva oricăror încălcări ale

dreptului de proprietate intelectuală.

Chematele în garanție, prin întâmpinările

formulate, au solicitat să fie respinse cererile pârâtelor, întrucât produsele livrate

acestora au fost realizate în baza unor contracte de furnizare, din cadrul documentelor

principale ale contractelor făcând parte caietele de sarcini care conțin prescripțiile

tehnice și constructive ale produsului care urmează să fie fabricat și livrat și

cu care pârâtele în calitate de achizitoare au fost de acord.

Prin sentința civilă nr. 85 din 29 mii

2008 pronunțata de Tribunalul Gorj s-a dispus după cum urmează

S-a respins excepția lipsei calității procesuale

act a reclamantului.

S-au respins cererile de chemare în garanție

formulate de Exploatarea Minieră de Carieră R.P., Societatea Națională a

Lignitului Oltenia Tg. Jiu, SC Complexul Energetic T. SA, împotriva chematelor în

garanție SC G. SRL Tg. Jiu, SC U. SA Rovinari prin lichidator judiciar S. SPRL,

SC U.M.R. SRL SA Rovinari și SC U.R. SA Tg. Jiu.

S-a admis acțiunea formulată de reclamantul

I.G.D. în contradictoriu cu pârâții Complexul Energetic T., Complexul Energetic

R., Complexul Energetic C. (I.), Societatea Națională a Lignitului Oltenia, Exploatarea

Minieră de Carieră J. Exploatarea Minieră de Carieră R., SM Prigoria, Exploatarea

Minieră de Carieră R.P., Exploatarea Minieră de Carieră M. chematele în garanție

SC U. SA Rovinari prin lichidator judiciar SC S. SRL, SC U.M.R. SA Rovinari, SC

G. SRL, SC U.R. SRL Tg. Jiu.

Au

fost obligate pârâtele , în solidar, la plata către reclamant a următoarelor sume

reprezentând drepturi de autor cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii

07 februarie 2007 până la plata efectivă, după cum urmează: Complexul Energetic

T. cu Exploatarea Minieră de Carieră J. la plata sumei de 363.586 RON, Complexul

Energetic R.cu Exploatarea Minieră de Carieră R.la plata sumei de 48.528 RON, Complexul

Energetic C. cu SM Prigoria la plata sumei de 43.999 RON, Societatea Națională

a Lignitului Oltenia cu Exploatarea Minieră R.P. la 285.582 RON, Societatea

Națională a Lignitului Oltenia cu Exploatarea Minieră de Carieră M. la 47.139 RON.

Au mai fost obligate pârâtele, în solidar,

la 10.500 RON cheltuieli judecată, către reclamant.

În motivarea sentinței s-a reținut că I.G.D.,

autorul reclamantului, împreună cu P.I. și S.N. sunt autorii invenției „cupă pentru

excavator" brevetată, iar între autorii invenției și fosta Compania

Națională a Lignitului Tg. Jiu s-a încheiat contractul de concesiune din 1999, pentru

care s-a transmis dreptul la eliberarea brevetului de invenție pe toată durata valabilitate

a brevetului, părțile stabilind și modalitatea de plată a drepturi inventatorilor.

Pârâtele au folosit invenția la un număr

de 27 excavatoare ERC -14 30/7, iar ca urmare a folosirii au obținut o serie de

beneficii, sumele realizate în perioada verificată fiind arătate defalcat în raportul

expertiză și în anexele acestuia.

Apărarea pârâtelor în sensul că nu au folosit

în activitatea lor invenția nu a fost reținută, fiind infirmată de concluziile rapoartelor

de expertiză și de constatările făcute la fața locului, prin procesele - verbale

întocmite în prezența reprezentanților părților.

În raport de concluziile expertizei, instanța

a stabilit sumele ce reprezintă cota de 20 % din beneficiul realizat și raportat

la convenția încheiată între inventatori, a obligat pârâtele la sumele cuvenite

reclamantului.

A apreciat instanța că reclamantul este

îndreptățit și la plata dobânzii legale pentru sumele datorate de la data introducerii

acțiunii până la plata efectivă.

Instanța a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului, întrucât acesta a făcut dovada calității de moștenitor

față de autorul său cu certificatul de moștenitor, supliment la certificatul de

moștenitor din 15 noiembrie 2000 și că, totodată, prin hotărârile pronunțate anterior,

irevocabile, s-a reținut calitatea procesuală activă a reclamantului.

S-a apreciat că pârâtele sunt succesoare

în drepturi ale Companiei Naționale a Lignitului Oltenia în baza H.G. nr. 103/2004,

preluând toate drepturile și obligațiile ale fostei companii.

Cu privire la cererile de chemare în garanție

s-a apreciat că acestea sunt nefondate , din probe rezultând că pârâtele au fost

cele care au folosit invenția, iar chematele în garanție au livrat produsele în

baza contractelor cu care pârâtele au fost de acord, tipul cupelor fiind impus acestora

de beneficiari prin caietele de sarcini.

S-a constatat că apărarea invocată de către

apelante privind lipsa calității procesuale active a reclamantului decurgând din

faptul că a operat decăderea din dreptul de protecție, urmare a publicării în

M. Of. nr. 3/28.03.2008, este nefondată.

Brevetul, precum și drepturile și obligațiile

ce rezultă din brevet și contractul de cesiune sunt protejate pe toată durata de

valabilitate a brevetului, durată cuprinsă între data acordării brevetului și data

decăderii, care operează începând cu data publicării în M. Of..

Până la data publicării decăderii, părțile

trebuie să-și execute cu bună credință și de bună voie obligațiile ce rezultă din

lege și convenție, astfel că drepturile solicitate pentru perioada 01 ianuarie 2006

- 31 decembrie 2006 trebuie acordate dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții

prevăzute de lege.

Analizând raportul de expertiză efectuat

de expert B.I., s-a constatat că acesta nu a răspuns obiectivelor avute în vedere

de instanță în soluționarea cauzei, unele probleme analizate neavând legătură cu

cauza, iar altele fiind reținute în mod greșit. Astfel, aprecierile expertului privind

greșit reținere a caracterului de noutate și utilitate al realizării tehnice, erorile

de fond și procedură realizate de OSIM București la eliberarea brevetului, inaplicabilitatea

tehnică, sunt chestiuni care exced cadrului prezentei judecăți, astfel că în cauză

concluziile și reținerile acestui expert au fost înlăturate.

Expertiza efectuată de experții Ț.S. și

M.M. a răspuns obiectivelor instanței și a lămurit aspectele: dacă modelul de cupă

folosit de pârâte prezintă caracteristic constructive și funcționale diferite de

obiectul brevetului; dacă s-a realizat eficiența economică și în ce a constat aceasta.

Raportat la concluziile expertizei tehnice

și contabile, s-a constatat că în cauză criticile invocate de către apelante privind

greșita reținere a stării de fapt ce vizează identitatea dintre cupele folosite

în exploatare și datele tehnice ale brevetului, respectiv susținerea că au fost

folosite cupe care nu se află sub protecția brevetului, sunt nefondate.

Din constatările personale ale expertului,

care fac dovada deplină până la înscrierea în fals, rezultă că pârâtele folosesc

aplicația tehnică la un număr de 26 excavatoare și prin aplicarea acestei realizări

tehnice s-a realizat eficiența tehnică și economică, pârâtele realizând beneficii.

Expertul a constatat că, cupele SIP folosite

de pârâte au configurația cupei din brevetul de invenție, neexistând deosebiri majore,

păstrându-se configurația din brevet pentru elementele considerate definitorii,

respectând teoria variantelor de execuție, iar modificarea unghiului de așchiere

s-a făcut în scopul de a adapta cupa la specificul frontului de excavare și că,

exceptând diferențele de unghi de așchiere care nu schimbă elementele esențiale,

cupele corespund întru totul brevetului de invenție, neputându-se concluziona că

ne aflăm în fața unei cupe diferite de cea protejată.

Nefondate sunt și criticile privind greșita

determinare a eficienței economice, aceasta fiind calculată raportat la consumul

real și consumul normat, la consumul efectiv de dinți utilizați și varianta SIP

și varianta originală; diferența de consum șuruburi și bolțari; masa minieră exploatată;

cheltuielile de producție, etc - eficiența economică fiind determinată în raport

de cupele folosite de fiecare apelantă în parte, iar sumele datorate au fost calculate

în mod corect, în raport de contractul de cesiune, cât și de convenția încheiată

între inventatori.

Chiar dacă prin expertiza efectuată în

apel s-au calculat sume mai mari, aceasta nu afectează legalitatea primei hotărâri,

avându-se în vedere că reclamantul nu a declarat apel , iar apelantelor nu li se

poate agrava situația în propria cale de atac.

Criticile privind lipsa calității procesuale

active a reclamantului sunt nefondate, acesta făcând dovada dreptului și interesului

său cu certificatul de moștenitor, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Legii

nr. 64/1991.

În mod fondat s-a reținut că pârâtele au

calitate procesuală pasivă, calitate care rezultă din faptul că acestea sunt succesoare

în drepturi și obligații ale fostei Compania Națională a Lignitului Oltenia, urmare

reorganizării în baza H.G. nr. 103/2004.

Critica privind greșita soluționare a cererii

de chemare în garanție, este neîntemeiată, din probe rezultând că utilajele livrate

au fost conforme cu caietele sarcini impuse de către pârâte, ceea ce presupunea

folosirea brevetului, iar utilizatori ai obiectului brevetului au fost pârâtele,

care au realizat beneficii din exploatare.

Argumentul invocat de către Societatea

Națională a Lignitului Oltenia, în sensul că mai există brevete privind exploatarea

cupelor, nu are relevanță, prin expertiză stabilindu-se că în cauză cupele exploatate

sunt conform brevetului în care este autor al invenției este autorul reclamantului.

Critica privind greșita actualizare a sumelor

și totodată obligarea la plata dobânzii este nefondată, expertul nerealizând o reactualizare

a sumelor datorate, ci doar le-a determinat în raport de acele criterii de eficiență

și reducere a cheltuielilor, iar obligarea la plata dobânzii s-a făcut în baza dispozițiilor

legale art. 1088 C. civ..

Nefondată este și critica privind greșita

obligare a pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată, acestea putând

fi suportate și în solidar, după interesul și raportul juridic dedus judecății,

iar în cauză drepturile și obligațiile părților derivă dintr-un raport juridic inițial

comun.

Împotriva deciziei de apel au formulat

cereri de recurs pârâții-apelarți,

în

care, pe lângă aspecte ce țin de modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității

procesuale pasive și active, tipul de cupă utilizat, de cumulul dintre dobândă și

reactualizarea sumei, s-a criticat modul de interpretare a dispozițiilor Legii

nr. 64/1991 cu privire la data de la care operează decăderea din drepturile conferite

de brevet pentru neplata taxelor de menținere în vigoare a acesteia.

S-a subliniat că, potrivit art. 43 Legea

nr. 64/1991, menținerea în vigoare a brevetului este condiționată de plata taxelor

la termenele și în condițiile prevăzute de lege. În aceste condiții, decăderea operează

de la data neplății acestora, iar în cauză titularul a fost decăzut din drepturi

începând din data de 22 iunie 1999, potrivit adresei O.S.I.M. din data de 1 octombrie

2009.

Față de dispozițiile art. 4 din contractul

de cesiune din 1999, care sunt în sensul că acesta se încheie pe întreaga perioadă

de valabilitate a brevetului (prin valabilitate înțelegându-se menținerea în vigoare

a brevetului prin plata taxelor de menținere în vigoare conform legii și nu valabilitatea

invenției din punct de vedere tehnic) și în condițiile în care acesta nu mai este

în vigoare pentru neplata acestor taxe, nu mai poate fi atrasă răspunderea contractuală.

Reclamantul-intimat I.G.D. a formulat întâmpinare,

prin care a contestat recursurile formulate în cauză, susținând faptul că în condițiile

în care decăderea a fost publicată la data de 28 martie 2008, până la această dată

părțile trebuie să-și execute obligațiile ce decurg din lege și convenție.

Exploatarea Minieră de Carieră M. a adus

la cunoștința instanței că și-a modificat denumirea în Exploatarea de Carieră Husnicioasa,

iar Exploatarea de Carieră R.P. a învederat faptul că recurenta Exploatarea Minieră

de Carieră R.P. s-a desființat, iar obiectul dosarului se află în zona sa de competență.

Recurenta a invocat accepția de neconstitaționalitate

a art. 43 alin. (3) fraza a 2-a din și a art. 45 alin. (3) fraza a 2-a Legea

nr. 64/1991.

Deși a indicat două texte de lege, în realitate

este vorba de aceeași prevedere legală, care era conținută în art. 45 din lege în

forma publicată în M. Of. nr. 752/15.10.2002 și care actualmente este conținută

în art. 43 Legea nr. 64/1991, republicată în temeiul art. IV Legea nr. 28/2007 în

M. Of. nr. 541/8.08.2007.

Textul de lege vizat prevede că:

„Decăderea titularului din drepturi se

înregistrează în Registrul Național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul

Oficial de Proprietate Industrială".

Recurenta a susținut că acest text încalcă

art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1),

art. 52 alin. (1) din Constituția României.

În motivarea excepției, recurenta a prezentat

pe scurt istoricul litigiului și a susținut că publicarea de către O.S.I.M. a decăderii

brevetului în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală la aproape 9 ani de

la data neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetului îi creează un prejudiciu,

prin aceea că a fost obligată la plata către inventatori a unor sume de bani pentru

un brevet de invenție decăzut din drepturi, deci nelegal.

Analizând cu prioritate cererea de sesizare

a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta

pârâtă Exploatarea de Carieră R.P., Înalta Curte constată următoarele:

Art. 43 alin. (3) fraza a 2-a Legea

nr. 64/1991 este în vigoare, are legătură cu soluționarea cauzei și nu a fost declarat

neconstituțional, aceste condiții impuse de art. 29 Legea nr. 47/1992 privind organizarea

și funcționarea Curții Constituționale fiind îndeplinite.

Cu toate acestea, nu se impune sesizarea

Curții Constituționale, deoarece recurenta care invocă excepția nu arată în ce constă

contradicția dintre textul de lege menționat și articolele din Constituție indicate

în cerere.

Ceea ce solicită recurenta este, în realitate,

ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe dacă este legal ca ea să

fie obligată la plata unor sume de bani către inventatori, în baza unui brevet de

invenție căzut în domeniul public, dar a cărui decădere a fost publicată în Buletinul

Oficial de Proprietate Intelectuală după aproape 9 ani de la neplata taxelor de

menținere în vigoare.

Or, o atare analiză nu incumbă Curții Constituționale,

ci instanței de drept comun sesizată cu judecata recursului declarat de aceeași

parte care a invocat excepția și îh cadrul căruia s-a și formulat o asemenea critică

de nelegalitate, adică Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A naiizând recursurile Înalta Curte constată

ca acestea sunt fondate în limitele și pentru considerentele cesewr arăta în continuare.

Critica de recurs ce vizează decăderea

din drepturile decurgând din brevet, ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată, ceea ce face inutilă analiza tuturor

celorlalte.

S-a reținut în speță, ca situație de fapt

necontestată de niciuna dintre părți, că:

Temeiul pretențiilor reclamantului îl reprezintă

contractul de cesiune din 19 mai 1999 încheiat între inventatorii I.G.D., autorul

reclamantului I.G.D., P.I. și S.N., în calitate de cedenți pe de o parte și Compania

Națională a Lignitului Oltenia - ale cărei succesoare în drepturi sunt pârâtele,

îh calitate de cesionară, pe de altă parte.

Prin acest contract, cedenții au cesionat

unității ai cărei angajați erau, în baza art. 5 alin. (1) lit. b) Legea nr. 64/1991,

dreptul la eliberarea brevetului pentru invenția „Cupa pentru excavator cu rotor",

îh schimbul unei redevențe.

În contract s-a prevăzut la art. 4 că „prezentul

contract încetează odată cu valabilitatea brevetului sau la data convenită de părți

sau în caz de forjă majoră".

În baza contractului menționat, cesionara

a obținut de la O.S.I.M. brevetul de invenție.

Ulterior acordării brevetului, părțile

contractului de cesiune au mai încheiat un contract, din 2002, prin care au stabilit

procentual drepturile cuvenite inventatorilor din exploatarea invenției, „pe toată

perioada de valabilitate a brevetului de invenție", cum s-a menționat în

art. 2 lit. d).

Întrucât titulara brevetului nu a achitat

taxele de menținere în vigoare, O.S.I.M. a dispus decăderea din drepturile conferite

de brevet începând cu data de 22 iunie 1999, decăderea fiind publicată în Buletinul

Oficial de Proprietate Intelectuală nr. 3 din 28 martie 2008.

În raport de această situație de fapt,

curtea de apel a procedat greșit atunci când a considerat că decăderea din drepturile

conferite de brevet produce efecte numai pentru viitor, adică începând cu data publicării

în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, 28 martie 2008.

Conform art. 43 alin. (2) Legea nr. 64/1991

pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție titularul datorează

anual taxe de menținere în vigoare a brevetului.

Alin. 3 al aceluiași articol prevede că

neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet.

Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul național al brevetelor

de invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală.

Din interpretarea textului enunțat rezultă

că sancțiunea decăderii operează la data expirării termenului în care titularul

de brevet nu și-a executat obligația și nu la data constatării decăderii de către

O.S.I.M. sau, după caz, de către instanță ori de la data publicării acestei sancțiuni

în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, cum a reținut instanța de apel.

Măsura decăderii sancționează nerespectarea

termenului de plată a taxelor, taxe care sunt datorate tocmai pentru menținerea

în vigoare a brevetului.

A accepta că decăderea operează de la o

dată ulterioară scadenței de plată a taxelor ar echivala cu menținerea în vigoare

a brevetului pe o perioadă de timp pentru care taxele nu au fost plătite, ceea ce

contravine atât literei cât și spiritului reglementării care prevede obligația de

plată a taxelor și sancțiunea nerespectării obligației.

Faptul că data de la care operează decăderea

este data limită la care mai puteau fi plătite taxele de menținere în vigoare rezultă

implicit și din art. 44 al Legii nr. 64/1991, în care se prevede că titularul brevetului

care din motive temeinice nu a putut să respecte un termen în procedurile în fața

O.S.I.M. este repus în situația anterioară după o anumită procedură, cu excepția

mai multor ipoteze, printre care și cea de nerespectare a termenelor legale de plată

a taxelor de menținere în vigoare a brevetului.

Singura posibilitatea pe care o oferă legea

titularului care nu a respectat termenele de plată a taxelor de menținere în vigoare

este aceea de a solicita revalidarea, conform procedurii din art. 37 al legii.

Cu privire la data de la care se produc

efectele decăderii Înalta Curte s-a mai pronunțat în același sens prin deciziile

nr. 3942 din 22 iunie 2010, nr. 4612 din 21 septembrie 2010 și nr. 6561 din 3 decembrie

2010.

Față de cele anterior arătate rezultă că,

în speță, titularul a fost decăzut din drepturile conferite de brevetul de invenție

începând cu data de 22 iunie 1999, așa cum a comunicat O.S.I.M.

Nu rezultă că s-ar fi cerut și obținut

revalidarea brevetului și nici că reclamantul, ca persoană interesată de menținerea

în vigoare a brevetului, ar fi plătit el însuși taxele în conformitate cu art. 39

alin. (3) Legea nr. 64/1991, care prevede o atare posibilitate.

Cum, potrivit voinței părților - care are

putere de lege între acestea conform art. 969 C. civ. - durata de valabilitate a

contractului de cesiune din 1999 este aceeași cu durata de valabilitate a brevetului

și cum în contractul din 2002 aceleași părți au convenit că drepturile de autor

se acordă pentru toată perioada de valabilitate a brevetului de invenție, iar această

perioadă a încetat la data de 22 iunie 1999, rezultă că nu mai există temei pentru

obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești conform acestui contract, respectiv

pentru angajarea răspunderii contractuale a acestora.

Aceasta deoarece acțiunea reclamantului

a fost întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, invocându-se nerespectarea

contractelor din 1999 și din 2002.

Așa fiind, toate celelalte chestiuni litigioase

invocate prin cererile de recurs formulate în cauză nu se mai impun a fi analizate.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile

și va modifica decizia, în sensul admiterii apelurilor declarate de aceeași pârâți

împotriva sentinței primei instanțe, cu aplicarea și a art. 296 C. proc. civ..

Se va schimba, în parte, sentința, în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamantul I.G.D., ca nefondată.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

sentinței cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale

active și a cererilor de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu soluționarea excepției invocată de recurenta Exploatarea de Cariera R.P. privind

neconstituționalitatea prevederilor art. 43 alin. (3) fraza a 2-a și art. 45

alin. (3) fraza a 2-a Legea nr. 64/1991.

Admite recursurile declarate de pârâții

Exploatarea Minieră de Cariere R.P., continuat de Exploatarea de Carieră R.P., SC

Complexul Energetic C., Exploatarea Minieră M., continuat de Exploatarea De Carieră

H., SC Complexul Energetic T. SA, SC Complexul Energetic R.SA, Societatea Națională

a Lignitului Oltenia SA împotriva deciziei nr. 292 din 03 noiembrie 2009 a Curții

de Apel C., secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică decizia în sensul că:

Admite apelurile declarate de aceiași pârâți

împotriva sentinței civile nr. 85 din 29 mai 2008 a Tribunalului Gorj.

Schimbă, în parte, sentința, în sensul

că respinge acțiunea formulată de reclamantul I.G.D., ca nefondată.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la modul de soluționare a excepției

lipsei calității procesuale active și a cererilor de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.