ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6560/2010

Prin decizia civilă nr. 292 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel C., secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții SC Complexul Energetic T. SA, SC Complexul Energetic R. SA, Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA, Exploatarea Minieră M., Exploatarea Minieră de Cariere R.P., împotriva sentinței civile nr. 85 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimatul reclamant I.G.D., intimații pârâți Exploatarea Minieră de Carieră J., Exploatarea Minieră R., S.M. Prigoria, intimații chemați în garanție SC U. SA Rovinari prin lichidator judiciar SC S. SRL Tg. Jiu, SC U.M.R. SRL Rovinari, SC G. SRL și SC U.R.

SRL Tg. Jiu. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a avut în vedere următoarele motive: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj la data de 7 februarie 2007 reclamantul I.G.D. a chemat în judecată pe pârâtele Complexul Energetic T., Complexul Energetic R., Complexul Energetic C. (I.), Societatea Națională a Lignitului Oltenia, Exploatarea Minieră de Carieră J., Exploatarea Minieră de Carieră R., S.M.

Prigoria, Exploatarea Minieră de Carieră R.P., Exploatarea Minieră de Carieră M. și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța acestea să fie obligate la plata sumelor estimative, reprezentând drepturi de autor (rezervându-și dreptul de a-și majora pretențiile în funcție de concluziile raportului de expertiză) pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, astfel: Complexul Energetic T. în solidar cu Exploatarea Minieră de Carieră J. pentru perioada, suma estimativă de 150.000 RON; Complexul Energetic R. în solidar cu Exploatarea Minieră de Carieră R., suma estimativă de 50.000 RON, Complexul Energetic C. în solidar cu S.M. Prigoria, suma estimativă de 30.000 RON și Societatea Națională a Lignitului Oltenia în solidar cu Exploatarea Minieră de Carieră R.P.

și Exploatarea Minieră de Carieră M. suma estimativă de 200.000 RON. S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii până la data efectuării plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtele, prin întâmpinările formulate, au solicitat să fie respinsă acțiunea reclamantului, întrucât acesta nu are calitate procesuală activă, nefăcând dovada transcrierii drepturilor sale de succesiune și nu există contracte între reclamant și pârâte. Au mai susținut pârâtele ca nu datorează reclamantului drepturile de autor solicitate, întrucât îu procesul lor de producție folosesc alte tipuri de cupe decât cele care fac obiectul brevetului de invenție din 1999. De asemenea, pârâtele au formulat cereri de chemare în garanție împotriva societăților care le-au furnizat cupele folosite în procesul de producție și anume: SC U.M.R.

SRL SA Rovinari, SC G. SRL Tg. Jiu, SC U.R. SRL Tg. Jiu și SC U. Rovinari prin lichidator judiciar S. SPRL, arătând că în situația în care vor cădea în pretenții, să fie obligate chematele în garanție să le despăgubească, întrucât prin contractele încheiate cu acestea este prevăzută obligația furnizorului de a despăgubi achizitorul împotriva oricăror încălcări ale dreptului de proprietate intelectuală. Chematele în garanție, prin întâmpinările formulate, au solicitat să fie respinse cererile pârâtelor, întrucât produsele livrate acestora au fost realizate în baza unor contracte de furnizare, din cadrul documentelor principale ale contractelor făcând parte caietele de sarcini care conțin prescripțiile tehnice și constructive ale produsului care urmează să fie fabricat și livrat și cu care pârâtele în calitate de achizitoare au fost de acord.

Prin sentința civilă nr. 85 din 29 mii 2008 pronunțata de Tribunalul Gorj s-a dispus după cum urmează S-a respins excepția lipsei calității procesuale act a reclamantului. S-au respins cererile de chemare în garanție formulate de Exploatarea Minieră de Carieră R.P., Societatea Națională a Lignitului Oltenia Tg. Jiu, SC Complexul Energetic T. SA, împotriva chematelor în garanție SC G. SRL Tg. Jiu, SC U. SA Rovinari prin lichidator judiciar S. SPRL, SC U.M.R. SRL SA Rovinari și SC U.R. SA Tg. Jiu. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul I.G.D. în contradictoriu cu pârâții Complexul Energetic T., Complexul Energetic R., Complexul Energetic C. (I.), Societatea Națională a Lignitului Oltenia, Exploatarea Minieră de Carieră J. Exploatarea Minieră de Carieră R., SM Prigoria, Exploatarea Minieră de Carieră R.P., Exploatarea Minieră de Carieră M. chematele în garanție SC U. SA Rovinari prin lichidator judiciar SC S. SRL, SC U.M.R.

SA Rovinari, SC G. SRL, SC U.R. SRL Tg. Jiu. Au fost obligate pârâtele , în solidar, la plata către reclamant a următoarelor sume reprezentând drepturi de autor cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii 07 februarie 2007 până la plata efectivă, după cum urmează: Complexul Energetic T. cu Exploatarea Minieră de Carieră J. la plata sumei de 363.586 RON, Complexul Energetic R.cu Exploatarea Minieră de Carieră R.la plata sumei de 48.528 RON, Complexul Energetic C. cu SM Prigoria la plata sumei de 43.999 RON, Societatea Națională a Lignitului Oltenia cu Exploatarea Minieră R.P. la 285.582 RON, Societatea Națională a Lignitului Oltenia cu Exploatarea Minieră de Carieră M. la 47.139 RON. Au mai fost obligate pârâtele, în solidar, la 10.500 RON cheltuieli judecată, către reclamant.

În motivarea sentinței s-a reținut că I.G.D., autorul reclamantului, împreună cu P.I. și S.N. sunt autorii invenției „cupă pentru excavator" brevetată, iar între autorii invenției și fosta Compania Națională a Lignitului Tg. Jiu s-a încheiat contractul de concesiune din 1999, pentru care s-a transmis dreptul la eliberarea brevetului de invenție pe toată durata valabilitate a brevetului, părțile stabilind și modalitatea de plată a drepturi inventatorilor. Pârâtele au folosit invenția la un număr de 27 excavatoare ERC -14 30/7, iar ca urmare a folosirii au obținut o serie de beneficii, sumele realizate în perioada verificată fiind arătate defalcat în raportul expertiză și în anexele acestuia. Apărarea pârâtelor în sensul că nu au folosit în activitatea lor invenția nu a fost reținută, fiind infirmată de concluziile rapoartelor de expertiză și de constatările făcute la fața locului, prin procesele - verbale întocmite în prezența reprezentanților părților.

În raport de concluziile expertizei, instanța a stabilit sumele ce reprezintă cota de 20 % din beneficiul realizat și raportat la convenția încheiată între inventatori, a obligat pârâtele la sumele cuvenite reclamantului. A apreciat instanța că reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzii legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă. Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acesta a făcut dovada calității de moștenitor față de autorul său cu certificatul de moștenitor, supliment la certificatul de moștenitor din 15 noiembrie 2000 și că, totodată, prin hotărârile pronunțate anterior, irevocabile, s-a reținut calitatea procesuală activă a reclamantului.

S-a apreciat că pârâtele sunt succesoare în drepturi ale Companiei Naționale a Lignitului Oltenia în baza H.G. nr. 103/2004, preluând toate drepturile și obligațiile ale fostei companii. Cu privire la cererile de chemare în garanție s-a apreciat că acestea sunt nefondate , din probe rezultând că pârâtele au fost cele care au folosit invenția, iar chematele în garanție au livrat produsele în baza contractelor cu care pârâtele au fost de acord, tipul cupelor fiind impus acestora de beneficiari prin caietele de sarcini. S-a constatat că apărarea invocată de către apelante privind lipsa calității procesuale active a reclamantului decurgând din faptul că a operat decăderea din dreptul de protecție, urmare a publicării în M. Of.

nr. 3/28.03.2008, este nefondată. Brevetul, precum și drepturile și obligațiile ce rezultă din brevet și contractul de cesiune sunt protejate pe toată durata de valabilitate a brevetului, durată cuprinsă între data acordării brevetului și data decăderii, care operează începând cu data publicării în M. Of.. Până la data publicării decăderii, părțile trebuie să-și execute cu bună credință și de bună voie obligațiile ce rezultă din lege și convenție, astfel că drepturile solicitate pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006 trebuie acordate dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege. Analizând raportul de expertiză efectuat de expert B.I., s-a constatat că acesta nu a răspuns obiectivelor avute în vedere de instanță în soluționarea cauzei, unele probleme analizate neavând legătură cu cauza, iar altele fiind reținute în mod greșit.

Astfel, aprecierile expertului privind greșit reținere a caracterului de noutate și utilitate al realizării tehnice, erorile de fond și procedură realizate de OSIM București la eliberarea brevetului, inaplicabilitatea tehnică, sunt chestiuni care exced cadrului prezentei judecăți, astfel că în cauză concluziile și reținerile acestui expert au fost înlăturate. Expertiza efectuată de experții Ț.S. și M.M. a răspuns obiectivelor instanței și a lămurit aspectele: dacă modelul de cupă folosit de pârâte prezintă caracteristic constructive și funcționale diferite de obiectul brevetului; dacă s-a realizat eficiența economică și în ce a constat aceasta.

Raportat la concluziile expertizei tehnice și contabile, s-a constatat că în cauză criticile invocate de către apelante privind greșita reținere a stării de fapt ce vizează identitatea dintre cupele folosite în exploatare și datele tehnice ale brevetului, respectiv susținerea că au fost folosite cupe care nu se află sub protecția brevetului, sunt nefondate. Din constatările personale ale expertului, care fac dovada deplină până la înscrierea în fals, rezultă că pârâtele folosesc aplicația tehnică la un număr de 26 excavatoare și prin aplicarea acestei realizări tehnice s-a realizat eficiența tehnică și economică, pârâtele realizând beneficii.

Expertul a constatat că, cupele SIP folosite de pârâte au configurația cupei din brevetul de invenție, neexistând deosebiri majore, păstrându-se configurația din brevet pentru elementele considerate definitorii, respectând teoria variantelor de execuție, iar modificarea unghiului de așchiere s-a făcut în scopul de a adapta cupa la specificul frontului de excavare și că, exceptând diferențele de unghi de așchiere care nu schimbă elementele esențiale, cupele corespund întru totul brevetului de invenție, neputându-se concluziona că ne aflăm în fața unei cupe diferite de cea protejată.

Nefondate sunt și criticile privind greșita determinare a eficienței economice, aceasta fiind calculată raportat la consumul real și consumul normat, la consumul efectiv de dinți utilizați și varianta SIP și varianta originală; diferența de consum șuruburi și bolțari; masa minieră exploatată; cheltuielile de producție, etc - eficiența economică fiind determinată în raport de cupele folosite de fiecare apelantă în parte, iar sumele datorate au fost calculate în mod corect, în raport de contractul de cesiune, cât și de convenția încheiată între inventatori. Chiar dacă prin expertiza efectuată în apel s-au calculat sume mai mari, aceasta nu afectează legalitatea primei hotărâri, avându-se în vedere că reclamantul nu a declarat apel , iar apelantelor nu li se poate agrava situația în propria cale de atac.

Criticile privind lipsa calității procesuale active a reclamantului sunt nefondate, acesta făcând dovada dreptului și interesului său cu certificatul de moștenitor, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 64/1991. În mod fondat s-a reținut că pârâtele au calitate procesuală pasivă, calitate care rezultă din faptul că acestea sunt succesoare în drepturi și obligații ale fostei Compania Națională a Lignitului Oltenia, urmare reorganizării în baza H.G. nr. 103/2004. Critica privind greșita soluționare a cererii de chemare în garanție, este neîntemeiată, din probe rezultând că utilajele livrate au fost conforme cu caietele sarcini impuse de către pârâte, ceea ce presupunea folosirea brevetului, iar utilizatori ai obiectului brevetului au fost pârâtele, care au realizat beneficii din exploatare.

Argumentul invocat de către Societatea Națională a Lignitului Oltenia, în sensul că mai există brevete privind exploatarea cupelor, nu are relevanță, prin expertiză stabilindu-se că în cauză cupele exploatate sunt conform brevetului în care este autor al invenției este autorul reclamantului. Critica privind greșita actualizare a sumelor și totodată obligarea la plata dobânzii este nefondată, expertul nerealizând o reactualizare a sumelor datorate, ci doar le-a determinat în raport de acele criterii de eficiență și reducere a cheltuielilor, iar obligarea la plata dobânzii s-a făcut în baza dispozițiilor legale art. 1088 C. civ.. Nefondată este și critica privind greșita obligare a pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată, acestea putând fi suportate și în solidar, după interesul și raportul juridic dedus judecății, iar în cauză drepturile și obligațiile părților derivă dintr-un raport juridic inițial comun.

Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs pârâții-apelarți, în care, pe lângă aspecte ce țin de modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și active, tipul de cupă utilizat, de cumulul dintre dobândă și reactualizarea sumei, s-a criticat modul de interpretare a dispozițiilor Legii nr. 64/1991 cu privire la data de la care operează decăderea din drepturile conferite de brevet pentru neplata taxelor de menținere în vigoare a acesteia. S-a subliniat că, potrivit art. 43 Legea nr. 64/1991, menținerea în vigoare a brevetului este condiționată de plata taxelor la termenele și în condițiile prevăzute de lege. În aceste condiții, decăderea operează de la data neplății acestora, iar în cauză titularul a fost decăzut din drepturi începând din data de 22 iunie 1999, potrivit adresei O.S.I.M.

din data de 1 octombrie 2009. Față de dispozițiile art. 4 din contractul de cesiune din 1999, care sunt în sensul că acesta se încheie pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului (prin valabilitate înțelegându-se menținerea în vigoare a brevetului prin plata taxelor de menținere în vigoare conform legii și nu valabilitatea invenției din punct de vedere tehnic) și în condițiile în care acesta nu mai este în vigoare pentru neplata acestor taxe, nu mai poate fi atrasă răspunderea contractuală. Reclamantul-intimat I.G.D. a formulat întâmpinare, prin care a contestat recursurile formulate în cauză, susținând faptul că în condițiile în care decăderea a fost publicată la data de 28 martie 2008, până la această dată părțile trebuie să-și execute obligațiile ce decurg din lege și convenție.

Exploatarea Minieră de Carieră M. a adus la cunoștința instanței că și-a modificat denumirea în Exploatarea de Carieră Husnicioasa, iar Exploatarea de Carieră R.P. a învederat faptul că recurenta Exploatarea Minieră de Carieră R.P. s-a desființat, iar obiectul dosarului se află în zona sa de competență. Recurenta a invocat accepția de neconstitaționalitate a art. 43 alin. (3) fraza a 2-a din și a art. 45 alin. (3) fraza a 2-a Legea nr. 64/1991. Deși a indicat două texte de lege, în realitate este vorba de aceeași prevedere legală, care era conținută în art. 45 din lege în forma publicată în M. Of. nr. 752/15.10.2002 și care actualmente este conținută în art. 43 Legea nr. 64/1991, republicată în temeiul art. IV Legea nr. 28/2007 în M. Of.

nr. 541/8.08.2007. Textul de lege vizat prevede că: „Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul Național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială". Recurenta a susținut că acest text încalcă art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1), art. 52 alin. (1) din Constituția României. În motivarea excepției, recurenta a prezentat pe scurt istoricul litigiului și a susținut că publicarea de către O.S.I.M. a decăderii brevetului în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală la aproape 9 ani de la data neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetului îi creează un prejudiciu, prin aceea că a fost obligată la plata către inventatori a unor sume de bani pentru un brevet de invenție decăzut din drepturi, deci nelegal.

Analizând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta pârâtă Exploatarea de Carieră R.P., Înalta Curte constată următoarele: Art. 43 alin. (3) fraza a 2-a Legea nr. 64/1991 este în vigoare, are legătură cu soluționarea cauzei și nu a fost declarat neconstituțional, aceste condiții impuse de art. 29 Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale fiind îndeplinite. Cu toate acestea, nu se impune sesizarea Curții Constituționale, deoarece recurenta care invocă excepția nu arată în ce constă contradicția dintre textul de lege menționat și articolele din Constituție indicate în cerere.

Ceea ce solicită recurenta este, în realitate, ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe dacă este legal ca ea să fie obligată la plata unor sume de bani către inventatori, în baza unui brevet de invenție căzut în domeniul public, dar a cărui decădere a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală după aproape 9 ani de la neplata taxelor de menținere în vigoare. Or, o atare analiză nu incumbă Curții Constituționale, ci instanței de drept comun sesizată cu judecata recursului declarat de aceeași parte care a invocat excepția și îh cadrul căruia s-a și formulat o asemenea critică de nelegalitate, adică Înaltei Curți de Casație și Justiție. A naiizând recursurile Înalta Curte constată ca acestea sunt fondate în limitele și pentru considerentele cesewr arăta în continuare.

Critica de recurs ce vizează decăderea din drepturile decurgând din brevet, ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată, ceea ce face inutilă analiza tuturor celorlalte. S-a reținut în speță, ca situație de fapt necontestată de niciuna dintre părți, că: Temeiul pretențiilor reclamantului îl reprezintă contractul de cesiune din 19 mai 1999 încheiat între inventatorii I.G.D., autorul reclamantului I.G.D., P.I. și S.N., în calitate de cedenți pe de o parte și Compania Națională a Lignitului Oltenia - ale cărei succesoare în drepturi sunt pârâtele, îh calitate de cesionară, pe de altă parte. Prin acest contract, cedenții au cesionat unității ai cărei angajați erau, în baza art. 5 alin. (1) lit. b) Legea nr. 64/1991, dreptul la eliberarea brevetului pentru invenția „Cupa pentru excavator cu rotor", îh schimbul unei redevențe.

În contract s-a prevăzut la art. 4 că „prezentul contract încetează odată cu valabilitatea brevetului sau la data convenită de părți sau în caz de forjă majoră". În baza contractului menționat, cesionara a obținut de la O.S.I.M. brevetul de invenție. Ulterior acordării brevetului, părțile contractului de cesiune au mai încheiat un contract, din 2002, prin care au stabilit procentual drepturile cuvenite inventatorilor din exploatarea invenției, „pe toată perioada de valabilitate a brevetului de invenție", cum s-a menționat în art. 2 lit. d). Întrucât titulara brevetului nu a achitat taxele de menținere în vigoare, O.S.I.M.

a dispus decăderea din drepturile conferite de brevet începând cu data de 22 iunie 1999, decăderea fiind publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală nr. 3 din 28 martie 2008. În raport de această situație de fapt, curtea de apel a procedat greșit atunci când a considerat că decăderea din drepturile conferite de brevet produce efecte numai pentru viitor, adică începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, 28 martie 2008. Conform art. 43 alin. (2) Legea nr. 64/1991 pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție titularul datorează anual taxe de menținere în vigoare a brevetului. Alin. 3 al aceluiași articol prevede că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet.

Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală. Din interpretarea textului enunțat rezultă că sancțiunea decăderii operează la data expirării termenului în care titularul de brevet nu și-a executat obligația și nu la data constatării decăderii de către O.S.I.M. sau, după caz, de către instanță ori de la data publicării acestei sancțiuni în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, cum a reținut instanța de apel. Măsura decăderii sancționează nerespectarea termenului de plată a taxelor, taxe care sunt datorate tocmai pentru menținerea în vigoare a brevetului.

A accepta că decăderea operează de la o dată ulterioară scadenței de plată a taxelor ar echivala cu menținerea în vigoare a brevetului pe o perioadă de timp pentru care taxele nu au fost plătite, ceea ce contravine atât literei cât și spiritului reglementării care prevede obligația de plată a taxelor și sancțiunea nerespectării obligației. Faptul că data de la care operează decăderea este data limită la care mai puteau fi plătite taxele de menținere în vigoare rezultă implicit și din art. 44 al Legii nr. 64/1991, în care se prevede că titularul brevetului care din motive temeinice nu a putut să respecte un termen în procedurile în fața O.S.I.M. este repus în situația anterioară după o anumită procedură, cu excepția mai multor ipoteze, printre care și cea de nerespectare a termenelor legale de plată a taxelor de menținere în vigoare a brevetului.

Singura posibilitatea pe care o oferă legea titularului care nu a respectat termenele de plată a taxelor de menținere în vigoare este aceea de a solicita revalidarea, conform procedurii din art. 37 al legii. Cu privire la data de la care se produc efectele decăderii Înalta Curte s-a mai pronunțat în același sens prin deciziile nr. 3942 din 22 iunie 2010, nr. 4612 din 21 septembrie 2010 și nr. 6561 din 3 decembrie 2010. Față de cele anterior arătate rezultă că, în speță, titularul a fost decăzut din drepturile conferite de brevetul de invenție începând cu data de 22 iunie 1999, așa cum a comunicat O.S.I.M. Nu rezultă că s-ar fi cerut și obținut revalidarea brevetului și nici că reclamantul, ca persoană interesată de menținerea în vigoare a brevetului, ar fi plătit el însuși taxele în conformitate cu art. 39 alin. (3) Legea nr. 64/1991, care prevede o atare posibilitate.

Cum, potrivit voinței părților - care are putere de lege între acestea conform art. 969 C. civ. - durata de valabilitate a contractului de cesiune din 1999 este aceeași cu durata de valabilitate a brevetului și cum în contractul din 2002 aceleași părți au convenit că drepturile de autor se acordă pentru toată perioada de valabilitate a brevetului de invenție, iar această perioadă a încetat la data de 22 iunie 1999, rezultă că nu mai există temei pentru obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești conform acestui contract, respectiv pentru angajarea răspunderii contractuale a acestora. Aceasta deoarece acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, invocându-se nerespectarea contractelor din 1999 și din 2002. Așa fiind, toate celelalte chestiuni litigioase invocate prin cererile de recurs formulate în cauză nu se mai impun a fi analizate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica decizia, în sensul admiterii apelurilor declarate de aceeași pârâți împotriva sentinței primei instanțe, cu aplicarea și a art. 296 C. proc. civ.. Se va schimba, în parte, sentința, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul I.G.D., ca nefondată. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active și a cererilor de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocată de recurenta Exploatarea de Cariera R.P. privind neconstituționalitatea prevederilor art. 43 alin. (3) fraza a 2-a și art. 45 alin. (3) fraza a 2-a Legea nr. 64/1991. Admite recursurile declarate de pârâții Exploatarea Minieră de Cariere R.P., continuat de Exploatarea de Carieră R.P., SC Complexul Energetic C., Exploatarea Minieră M., continuat de Exploatarea De Carieră H., SC Complexul Energetic T. SA, SC Complexul Energetic R.SA, Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA împotriva deciziei nr. 292 din 03 noiembrie 2009 a Curții de Apel C., secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică decizia în sensul că: Admite apelurile declarate de aceiași pârâți împotriva sentinței civile nr. 85 din 29 mai 2008 a Tribunalului Gorj. Schimbă, în parte, sentința, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul I.G.D., ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active și a cererilor de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.