ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7946/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 6561 din 3 decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă de proprietate intelectuală a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocată de recurenta Exploatarea de Carieră Roșia privind neconstituționalitatea prevederilor art. 43 alin. (3) fraza a 2-a și art. 45 alin. (3) fraza a 2-a din Legea nr. 64/1991. A admis recursurile declarate de pârâtele Exploatarea Minieră Mehedinți, continuat de Exploatarea de Carieră Husnicioara, Societatea Națională a Lignitului Oltenia S.A. și Exploatarea Minieră de Cariere Roșia, continuat de Exploatarea de Carieră Roșia împotriva Deciziei nr. 269 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie; a modificat decizia în sensul că a respins apelurile declarate de reclamantul I.G.D.

și de intervenientul P.G.I. împotriva Sentinței civile nr. 200 din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Gorj; au fost admise apelurile declarate de pârâte împotriva aceleiași sentințe; a fost schimbată sentința în sensul că acțiunea și cererea de intervenție au fost respinse în tot; cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată în fond și în apel formulate de reclamant și intervenient, au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. La data de 17 decembrie 2010, petiționarul P.I. a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 - 321 C. proc. civ. La cerere a fost anexată Chitanța din 15 decembrie 2010 reprezentând taxa judiciară de timbru de 10 RON și un timbru judiciar de 0,30 RON.

În motivarea căii extraordinare de atac s-a susținut incidența dispozițiilor art. 317 alin. (2) și 318 alin. (1) C. proc. civ. Contestația în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată să își desființeze propria hotărâre în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență." În art. 317 alin. (2) C. proc.

civ. se dispune: „Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond". În speță, analizând motivele din cererile de recurs se constată că niciunul din cei doi recurenți nu a invocat vreuna din ipotezele prevăzute de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce face ca, pe cale de consecință, dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. să nu fie incidente.

De altfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că la data judecării pricinii procedura de citare a fost legal îndeplinită, împrejurare reținută ca atare în încheierea de dezbateri, iar judecătorii nu au încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență, ci decizia a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu competența stabilită prin dispozițiile art. 4 C. proc. civ. Cât privește motivul întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., urmează de asemenea a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". În speță, nici una din cele două teze nu este incidență în cauză.

Cât privește prima teză se reține că, în realitate contestatorul este nemulțumit de modul cum au fost soluționate recursurile, dar, pe calea contestației în anulare, nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare. Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății. Greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege sau a făcut reaprecierea materialului probator, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs. Cât privește cea de-a doua teză se constată că instanța a avut în vedere toate problemele litigioase, ce au fost structurate în analiza făcută recursurilor. Astfel, cu privire la aspectul vizând consecințele căderii în domeniul public a brevetului de invenție și data de la care se produc aceste consecințe față de părțile din proces s-a reținut că se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind analizate ca atare. Înalta Curte a statuat că celelalte chestiuni litigioase, referitoare la întinderea drepturilor reclamanților și cele referitoare la identitatea dintre culpele utilizate de pârâte și cele brevetate nu se impun a fi analizate deoarece privesc chestiuni de fapt și nu sunt încadrabile în conținutul art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, nu se poate reține nici incidența celei de a doua teze, instanța procedând la structurarea criticilor și analizând doar criticile de nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. La data judecării contestației în anulare consilier juridic D.I. și consilier juridic M.V. au invocat excepția netimbrării căii de atac, solicitând anularea contestației în anulare ca netimbrată.

Înalta Curte, analizând excepția invocată, constată că la dosar se află 2 timbre judiciare însumând valoarea de 0,30 RON și Chitanța din 15 decembrie 2010, reprezentând taxa judiciară de timbru de 10 RON aferentă contestației în anulare. Așa fiind, excepția netimbrării va fi respinsă în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a dispozițiilor O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. Pentru considerentele expuse, va fi respinsă ca nefondată excepția netimbrării cererii invocată de intimata Exploatarea de Carieră Roșia și va fi respinsă ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul P.G.I împotriva Deciziei nr. 6561 din 3 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată excepția netimbrării cererii invocată de intimata Exploatarea de Carieră Roșia. Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul P.G.I. împotriva Deciziei nr. 6561 din 3 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 571/95/2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2011.