ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7946/2011

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 6561 din 3 decembrie

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă de proprietate

intelectuală a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepției invocată de recurenta Exploatarea de Carieră Roșia privind

neconstituționalitatea prevederilor art. 43 alin. (3) fraza a 2-a și art. 45

alin. (3) fraza a 2-a din Legea nr. 64/1991.

A admis recursurile

declarate de pârâtele Exploatarea Minieră Mehedinți, continuat de Exploatarea

de Carieră Husnicioara, Societatea Națională a Lignitului Oltenia S.A. și

Exploatarea Minieră de Cariere Roșia, continuat de Exploatarea de Carieră Roșia

împotriva Deciziei nr. 269 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie; a modificat decizia în

sensul că a respins apelurile declarate de reclamantul I.G.D. și de

intervenientul P.G.I. împotriva Sentinței civile nr. 200 din 20 octombrie 2008

a Tribunalului Gorj; au fost admise apelurile declarate de pârâte împotriva

aceleiași sentințe; a fost schimbată sentința în sensul că acțiunea și cererea

de intervenție au fost respinse în tot; cererile privind acordarea

cheltuielilor de judecată în fond și în apel formulate de reclamant și

intervenient, au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

La data de 17

decembrie 2010, petiționarul P.I. a formulat contestație în anulare împotriva

acestei decizii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 - 321 C. proc.

civ. La cerere a fost anexată Chitanța din 15 decembrie 2010 reprezentând taxa

judiciară de timbru de 10 RON și un timbru judiciar de 0,30 RON.

În motivarea căii

extraordinare de atac s-a susținut incidența dispozițiilor art. 317 alin. (2)

și 318 alin. (1) C. proc. civ.

Contestația în

anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită instanței care

a pronunțat hotărârea atacată să își desființeze propria hotărâre în cazurile

și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Potrivit art. 317

alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație

în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au

putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii;

fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare

la competență."

În art. 317 alin. (2)

C. proc. civ. se dispune: „Cu toate acestea, contestația poate fi primită

pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate

prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de

verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost

judecat în fond".

În speță, analizând

motivele din cererile de recurs se constată că niciunul din cei doi recurenți

nu a invocat vreuna din ipotezele prevăzute de art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., ceea ce face ca, pe cale de consecință, dispozițiile art. 317 alin. (2)

C. proc. civ. să nu fie incidente.

De altfel, din actele

și lucrările dosarului rezultă că la data judecării pricinii procedura de

citare a fost legal îndeplinită, împrejurare reținută ca atare în încheierea de

dezbateri, iar judecătorii nu au încălcat dispozițiile de ordine publică

privitoare la competență, ci decizia a fost pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în conformitate cu competența stabilită prin dispozițiile

art. 4 C. proc. civ.

Cât privește motivul

întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., urmează de asemenea

a fi respins.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare".

În speță, nici una

din cele două teze nu este incidență în cauză.

Cât privește prima

teză se reține că, în realitate contestatorul este nemulțumit de modul cum au

fost soluționate recursurile, dar, pe calea contestației în anulare, nu se pot

valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor

sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o

cale extraordinară de atac de retractare.

Fiind un text de

excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată

extensiv.

Instituind acest

motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile

materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori

confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea

eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale

judecății.

Greșeala materială nu

trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un

text de lege sau a făcut reaprecierea materialului probator, pentru că altfel

s-ar ajunge, pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

Cât privește cea de-a

doua teză se constată că instanța a avut în vedere toate problemele litigioase,

ce au fost structurate în analiza făcută recursurilor.

Astfel, cu privire la

aspectul vizând consecințele căderii în domeniul public a brevetului de

invenție și data de la care se produc aceste consecințe față de părțile din

proces s-a reținut că se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., fiind analizate ca atare.

Înalta Curte a statuat

că celelalte chestiuni litigioase, referitoare la întinderea drepturilor

reclamanților și cele referitoare la identitatea dintre culpele utilizate de

pârâte și cele brevetate nu se impun a fi analizate deoarece privesc chestiuni

de fapt și nu sunt încadrabile în conținutul art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, nu se

poate reține nici incidența celei de a doua teze, instanța procedând la

structurarea criticilor și analizând doar criticile de nelegalitate potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

La data judecării

contestației în anulare consilier juridic D.I. și consilier juridic M.V. au

invocat excepția netimbrării căii de atac, solicitând anularea contestației în

anulare ca netimbrată.

Înalta Curte,

analizând excepția invocată, constată că la dosar se află 2 timbre judiciare

însumând valoarea de 0,30 RON și Chitanța din 15 decembrie 2010, reprezentând

taxa judiciară de timbru de 10 RON aferentă contestației în anulare.

Așa fiind, excepția

netimbrării va fi respinsă în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. g) coroborat cu

art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a

dispozițiilor O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Pentru considerentele

expuse, va fi respinsă ca nefondată excepția netimbrării cererii invocată de

intimata Exploatarea de Carieră Roșia și va fi respinsă ca neîntemeiată

contestația în anulare formulată de contestatorul P.G.I împotriva Deciziei nr.

6561 din 3 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

excepția netimbrării cererii invocată de intimata Exploatarea de Carieră Roșia.

Respinge ca

neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul P.G.I. împotriva

Deciziei nr. 6561 din 3 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr.

571/95/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2011.