ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 141/2012

Asupra cauzei civile da față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 309 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile formulate de reclamantul Iordănescu Grigore și de intervenientul P.C.I. împotriva sentinței civile nr. 155 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, secția civilă în contradictoriu, cu intimații pârâți E.M.R.P., S.N.L.O., E.M.M., intimații chemați în garanție SC U.M.R. SA Rovinari, SC U. SA prin lichidator S.S.P.R.L. și SC G. SRL; s-a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj. Împotriva acestei decizii au promovat recurs reclamantul, intervenientul și pârâta Exploatarea de Carieră Roșia, fiecare invocând motive proprii de nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 6562 din 3 decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate de recurenta E.C.R., privind neconstituționalitatea prevederilor art. 43 alin. (3) fraza a II-a și art. 45 alin. (3) fraza a II-a din Legea nr. 64/1991; a fost admis recursul formulat de pârâta E.M.C.R. și continuat de E.C.R.; s-a modificat decizia recurată, în sensul că au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamant și intervenient; au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamant și intervenient împotriva deciziei civile nr. 309 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Intervenientul P.C.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei instanței de recurs la data de 17 decembrie 2010, calea extraordinară de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală sub nr. 10384/1/2010. Prin cererea de declarare a acestei căi de atac, contestatorul a învederat că va proceda la depunerea ulterioară a motivelor contestației în anulare, printr-un memoriu separat, după ce va primi decizia nr. 6562/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul de judecată din 23 septembrie 2011, primul în cauză, Înalta Curte a dispus suspendarea soluționării contestației în anulare în aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatându-se lipsa părților la termen și având în vedere că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Prin cererea formulată la 27 septembrie 2011, intimata pârâtă E.C.R. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, repunerea pe rol fiind dispusă pentru termenul de azi, 13 ianuarie 2012. Constatând că nici până la această dată contestatorul intervenient nu a procedat la motivarea căii de atac, Înalta Curte, la termenul de azi a invocat excepția nulității contestației în anulare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi formulată pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 (contestația în anulare propriu zisă sau obișnuită) ori art. 318 C. proc.

civ. (contestația în anulare specială), cea din urmă având ca obiect exclusiv deciziile instanțelor de recurs. În Titlul V - Căile extraordinare de atac, Capitolul I 1 - Contestația în anulare, reglementată prin dispozițiile art. 317 - 321 C. proc. civ. nu se prevăd forme de procedură speciale, derogatorii de la dreptul comun în ce privește cererea prin care instanța este învestită cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac, astfel că, Înalta Curte constată că în această materie este aplicabil dreptul comun. Astfel, în Titlul II – Dispoziții generale de procedură, art. 82 C. proc. civ.

prevede că: „Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor și ale reprezentantului, obiectul cererii și semnătura.” Aplicând această regulă generală în materia contestației în anulare, rezultă că nerespectarea formelor de procedură pentru legala formulare a acesteia cu consecința legalei învestiri a instanței, este susceptibilă să antreneze aplicarea sancțiunii nulității în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nulitate care, nefiind expres prevăzută de lege, este una virtuală. Art. 105 alin. (2) C. proc. civ. dispune că: „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămare se presupune până la dovada contrarie.” Textul anterior interesează din perspectiva clasificării nulităților de procedură în exprese sau virtuale (cu efect în ce privește proba vătămării), fără însă a avea vreo influență asupra naturii imperative sau dispozitive a normei, întrucât pot exista norme imperative care prevăd expres nulitatea și norme dispozitive care să prevadă explicit sancțiunea nulității, după cum pot exista și norme dispozitive sau imperative pentru a căror încălcare să opereze o nulitate virtuală. Așa fiind, nerespectarea dispozițiilor care prevăd în mod expres nulitatea va duce, după caz, la o nulitate absolută sau relativă, în funcție de caracterul imperativ sau dispozitiv al normei încălcate, regula fiind valabilă și în cazul nulităților virtuale.

Aplicând la materia contestației în anulare cele redate cu privire la nulitățile de procedură, întrucât aceasta este o cale extraordinară de atac posibil a fi exercitată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, normele ce o reglementează sunt norme de ordine publică. În consecință, încălcarea oricăreia dintre ele atrage nulitatea absolută a actului de procedură neregulat sau defectuos îndeplinit, ceea ce este pe deplin aplicabil în privința unei cereri prin care partea arată că recurge la formularea unei contestații în anulare (astfel cum a procedat contestatorul), fără a indica însă ipoteza legală pe care se întemeiază dintre cele de la art. 317 și 318 C. proc. civ., nulitatea fiind una virtuală.

Nulitățile absolute, de ordine publică pot fi invocate și de instanță din oficiu, astfel cum dispune art. 108 alin. (1) C. proc. civ. Față de cele ce preced, Înalta Curte în aplicarea dispozițiilor art. 317 și 318 C. proc. civ. rap. la art. 105 alin. (2) și art. 108 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulă contestația în anulare formulată de contestatorul P.C.I., împotriva deciziei civile nr. 6562 din 3 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2012.