ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1938/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a luat în examinare recursurile declarate de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor București - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova și de inculpații C.C.D. și T.P.M. împotriva deciziei penale nr. 115 din 29 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 424/95/2010, privind și pe intimații inculpați B.E.V. și P.C.A., prilej cu care, față de excepția de nelegalitate a dispozițiilor OMF 678/2001, emis cu nerespctarea prevederilor legale în materia normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative reținute prin Legea nr. 24/2000, excepție invocată de recurentul - inculpat C.C.D.

prin avocat I.N., instanța a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor. Avocat I.N., pentru recurentul inculpat C.C.D., a susținut excepția de nelegalitate invocată prin cererea scrisă, solicitând, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din același act, sesizarea Secției Contencios Administrativ a Curții de Apel Craiova, competentă să soluționeze excepția de nelegalitate, întrucât a apreciat că sunt îndeplinite cerințele legale în acest sens. Având cuvântul, reprezentantul parchetului a solicitat respingerea cererii formulate pentru inculpatul C.C.D., ca neîntemeiată. Curtea de apel, după deliberare, a apreciat că cererea formulată de inculpatul C.C.D.

prin apărător, prin care a solicitat sesizarea instanței de Contencios Administrativ și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate invocată, este neîntemeiată, dispunând respingerea întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, respectiv soluționarea cauzei penale pe fond nu depinde de actul administrativ invocat - OMF 687/2001 privind valoarea în vamă a autoturismelor (din actele existente la dosar rezultând că, în cauză, s-au calculat obligații bugetare reprezentând taxe vamale, accize și TVA, în raport de mai multe acte normative, respectiv Legea nr. 523/2003 pentru accize, O.U.G. nr. 215/1999, tariful vamal al României pe anul 2002, făcându-se referire și la OMF 687/2001 în ceea ce privește termenul legal al calculului obligațiilor).

Nefiind ridicate alte excepții și nefiind formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra recursurilor. Declarând închise dezbaterile, curtea de apel a rămas în pronunțare și, față de cererea de amânare a pronunțării formulată de avocat I.N. pentru recurentul inculpat C.C.D., potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. pen., pronunțarea a fost amânată pentru data de 16 martie 2011, pentru a se acorda posibilitatea apărătorului să depună la dosar concluzii scrise. Ulterior, prin încheierea din 16 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, având nevoie de timp pentru deliberare, conform dispozițiilor art. 306 C. proc.

pen., a amânat pronunțarea în cauză la data de 23 martie 2011. Prin decizia penală nr. 452 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis recursurile declarate de inculpații C.C.D. și T.P.M. împotriva deciziei penale nr. 115 din 29 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 424/95/2010, privind și pe intimații inculpați B.E.V. și P.C.A., a extins efectele recursurilor declarate de inculpați și cu privire la inculpatul B.E.V. și a casat în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 2413 din 23 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 22.3/318/2005, descontopind pedepsele aplicate inculpaților, care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) din același cod, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., ca urmare a prescripției speciale. Au fost recontopite pedepsele aplicate inculpaților, T.P.M., B.E.V. și C.C.D. având de executat pedepse de câte 2 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții din sentință. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor București - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova împotriva deciziei penale nr. 115 din 29 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 424/95/2010.

A fost obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului, dispunându-se, totodată, ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.C., în cuantum de 300 lei, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva încheierii de ședință din data de 9 martie 2011, dată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 424/95/2010 a declarat recurs inculpatul C.C.D., criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a excepției de nelegalitate invocată. Înalta Curte, examinând recursul declarat pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art.21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. În speță, inculpatul C.C.D. a declarat recurs împotriva încheierii din 09 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. 424/95/2010, aceasta fiind o încheiere de amânare a pronunțării, care nu face parte din enumerarea limitativă a hotărârilor și încheierilor care se atacă cu recurs potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc. pen. Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. l lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.C.D. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.C.D. împotriva încheierii din 09 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 424/95/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2011.