ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3976/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul excepției de

nelegalitate

Prin cererea formulată

la data de 01 octombrie 2010, în Dosarul nr. 2042/95/2009 al Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, având ca obiect recursul declarat de

pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj - S.P.C.R.P.C.Î.A. împotriva sentinței

civile nr. 1192 din 21 ianuarie 2010 a Tribunalului Gorj, intimatul-reclamant D.C.

a invocat, în temeiul art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate

a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul

Administrației și Internelor, raportat la prevederile C. fisc. și cele ale art.

44 Constituția României.

În motivarea excepției

de nelegalitate, reclamantul a susținut că, prin dispozițiile criticate, i se cere

să facă dovada plății taxei speciale de primă înmatriculare, care era percepută

în baza art. 214

1

–214

3

C. fisc., articole abrogate prin

art. 14 O.U.G. nr. 50/2008.

În opinia reclamantului,

instituția intimată a solicitat în mod abuziv să facă dovada plății taxei de poluare

prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008, în condițiile în care în art. 7 alin. (1) lit.

j) Ordinul nr. 1501/2006 nu este prevăzut acest lucru, iar Ordinul nu a suferit

modificări în sensul înlocuirii taxei speciale cu taxa de poluare.

Prin încheierea de ședință

din data de 16 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2042/95/2010, a fost admisă

cererea reclamantului D.C. și s-a dispus sesizarea Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a

dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) Ordinul nr. 1501/2006 și suspendarea cauzei

până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.

Instanța a reținut că

de actul administrativ atacat prin excepția de nelegalitate depinde soluționarea

litigiului, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub

nr. 3223/54/2010.

2.Hotărârile care au generat

conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 578

din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate formulată

de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului

Gorj - S.P.C.R.P.C.Î.A. și Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea

Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a avut în vedere opțiunea reclamantului, în sensul că instanța

competentă cu soluționarea excepției de nelegalitate este instanța de contencios

administrativ de la sediul emitentului actului administrativ ce formează obiectul

excepției de nelegalitate, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă

nr. 3232 din 04 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că, în cauza de față, nu se pot aplica

prevederile art. 10 alin. (3) teza I Legea nr. 554/2004, deoarece numai în cazul

în care reclamantul formulează în contencios administrativ o acțiune în anularea

unui act administrativ și repararea prejudiciului, acesta are posibilitatea legală

de alegere între instanța domiciliului său și cea de la domiciliul pârâtului, astfel

încât, față de prevederile art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004, competența soluționării

prezentei excepții de nelegalitate aparține instanței de contencios administrativ

din circumscripția instanței competente să judece fondul cauzei, în cadrul căreia

a fost invocată.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte,

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauza supusă dezbaterii,

a fost invocată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j)

Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor.

Excepția de nelegalitate

reprezintă un incident procesual ce se soluționează în conformitate cu dispozițiile

art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora:

„

1)

Legalitatea

unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție,

din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând

că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin

încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă

cauza. Î

ncheierea

de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi

de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată

odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în

fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ

competentă să o soluționeze”

Din prevederile menționate

mai sus, rezultă că,

în

cazul în care instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate constată

că de actul administrativ vizat depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează,

prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă, respectiv

instanța

de contencios administrativ competentă material să soluționeze excepția, în raport

cu prevederile art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanța

competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ,

astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. f) Legea nr. 554/2004, respectiv

instanța competentă să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.

Din punct de vedere al

competenței materiale, instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate

poate fi tribunalul sau curtea de apel, în funcție de emitentul actului administrativ

atacat, autoritate publică locală sau centrală, conform art. 10 alin. (1) Legea

nr. 554/2004.

Astfel, întrucât obiectul

excepției de nelegalitate invocate îl reprezintă prevederile Ordinului nr. 1501/2006

emis de Ministerul Administrației și Internelor, care este o autoritate publică

centrală, competența materială aparține curții de apel, ca instanță competentă material

să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.

Este adevărat că, potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, competența teritorială în cauzele

de contencios administrativ este alternativă, reclamantul având posibilitatea de

a se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului

și că, în speță, intimatul-reclamant și-a exercitat acest drept de opțiune prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 2042/95/2010, însă aceste

dispoziții nu se aplică în cauza de față, în ceea ce privește competența de soluționare

a excepției de nelegalitate.

În conformitate cu prevederile

art. 4 Legea nr. 554/2004, pentru ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat

excepția de nelegalitate este cea competentă a o soluționa, aceasta este obligată

a se pronunța asupra excepției invocate.

Într-o astfel de ipoteză

nu mai devine operant caracterul alternativ al competenței teritoriale, statuat

de alin. (3) al art. 10 Legea nr. 554/2004, mai exact, autorul excepției nu are

dreptul de a alege între instanța de la domiciliul său și instanța în a cărei rază

teritorială se află sediul pârâtului (emitentul actului), astfel cum se prevede

în cazul cererii de chemare în judecată întemeiată pe art. 1 alin. (1) Legea

nr. 554/2004.

O astfel de soluție dă

expresie nu doar principiului celerității soluționării cauzelor de contencios administrativ,

dar este de natură a eficientiza însuși actul de judecată, între altele și prin

împiedicarea efectuării cheltuielilor aferente transmiterii cauzelor de la o instanță

la alta, în condițiile în care instanța în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate

era cea competentă a o soluționa.

Este evident faptul că

reclamantul a ales ca instanța de la domiciliul său să judece cererea de chemare

în judecată, respectiv Tribunalul Gorj, iar, datorită acestei opțiuni, Curtea de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, este competentă material

să soluționeze recursul formulat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj

și tot Curtea de Apel Craiova este competentă material și teritorial să soluționeze

excepția de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant în fața instanței de recurs.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte, reținând că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză

vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul

Administrației și Internelor, iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a, coroborat

cu art. 2 alin. (1) lit. f) Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare

a acestei excepții aparține curții de apel, față de dispozițiile art. 4 alin. (1)

din același act normativ, va stabili competența de soluționare a excepției de nelegalitate

în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul D.C. și pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor,

în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august

2011.