ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2995/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 decembrie 2010, Curtea

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată

de către intimatul-reclamant T.G., în contradictoriu cu recurenta-pârâtă I.P.J.

Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Pemise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule,

a sesizat Curtea de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate a

art. 7 lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 al M.A.I. și a suspendat judecata cauzei

până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut următoarele:

La data de 19 octombrie

2010, T.G., în calitate de reclamant în Dosarul nr. 2266/95/2010 al Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de M.A.I., raportat la prevederile

C. fisc. și cele ale art. 44 din Constituția României.

În motivarea excepției

de nelegalitate, reclamantul a susținut că prin dispozițiile criticate i se cere

să facă dovada plății taxei speciale de primă înmatriculare, care era percepută

în baza art. 214

1

– 214

3

C. fisc., articole abrogate prin

art. 14 din O.U.G. nr. 50/2008.

În opinia reclamantului,

intimata a solicitat în mod abuziv să facă dovada plății taxei de poluare prevăzute

de O.U.G. nr. 50/2008, de vreme ce în art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006

nu este prevăzut acest lucru, iar ordinul nu a suferit modificări în sensul înlocuirii

taxei speciale cu taxa de poluare.

Constatând că de actul

administrativ atacat ca nelegal - Ordinul nr. 1501/2006, art. 7 alin. (1) - depinde

soluționarea litigiului, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Craiova a admis cererea reclamantului

T.G. și, față de opțiunea acestuia, în sensul că instanța competentă cu soluționarea

excepției de nelegalitate este instanța de contencios administrativ de la sediul

emitentului actului administrativ ce formează obiectul excepției de nelegalitate,

în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel București cu

soluționarea excepției de nelegalitate a art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul

nr. 1501/2006 și a suspendat cauza până la soluționarea excepției de nelegalitate.

Investită prin declinare,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 2338 din 25 martie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența soluționării cauzei

în favoarea Curții de Apel Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului

negativ de competență.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, în vederea soluționării unei cereri în materia contenciosului administrativ,

reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul

pârâtului, această normă juridică fiind imperativă.

S-a arătat că opțiunea

reclamantului se exercită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată,

că, odată exercitat acest drept de opțiune, el produce efectul investirii instanței,

că reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii făcute, nici pe parcursul judecății

în primă instanță, nici în căile de atac, iar instanța investită în aceste condiții

va fi competentă să soluționeze atât cererea de chemare în judecată, cât și cererile

accesorii sau incidentale formulate, în temeiul art. 17 C. proc. civ.

Instanța a mai reținut

că, în speță, reclamantul a ales ca instanța de la domiciliul său să judece cererea

de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Gorj. Din cauza acestei alegeri, Curtea

de Apel Craiova este competentă material să soluționeze recursul și tot Curtea de

Apel Craiova este competentă teritorial să soluționeze excepția de nelegalitate

invocată de intimatul-reclamant pe parcursul recursului.

Din aceste motive, în

baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel București a admis

excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența soluționării

cauzei la Curtea de Apel Craiova și, constatând ivit un conflict negativ de competență,

în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție

cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte, soluționând

conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect excepția de nelegalitate

invocată de reclamantul T.G. în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În cauză a fost invocată

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul

nr. 1501/2006 emis de M.A.I.

Excepția de nelegalitate

reprezintă un incident procesual ce se soluționează în conformitate cu dispozițiile

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit

cărora: „

1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea

litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ

competentă și suspendă cauza. Î

ncheierea de sesizare a instanței de contencios

administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge

cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune

în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate

este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze”

Din prevederile menționate

mai sus, rezultă că,

în

cazul în care instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate constată

că de actul administrativ vizat depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează,

prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă, respectiv

instanța

de contencios administrativ competentă material să soluționeze excepția, în raport

cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanța

competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ,

astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, respectiv

instanța competentă să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.

Din punct de vedere al

competenței materiale, instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate

poate fi Tribunalul sau Curtea de Apel, în funcție de emitentul actului administrativ

atacat, autoritate publică locală sau centrală, conform art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Astfel, întrucât obiectul

excepției de nelegalitate invocate îl reprezintă prevederile Ordinului nr. 1501/2006

emis de M.A.I., care este o autoritate publică centrală, competența materială aparține

Curții de Apel, ca instanță competentă material să soluționeze în fond legalitatea

actului administrativ.

Este adevărat că potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 competența teritorială în

cauzele de contencios administrativ este alternativă, reclamantul având posibilitatea

de a se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului

și că în speță recurentul-reclamant și-a exercitat acest drept de opțiune prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 2266/95/2010, însă aceste dispoziții

nu se aplică în cauza de față, în ceea ce privește competența de soluționare a excepției

de nelegalitate.

În conformitate cu prevederile

art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru ipoteza în care instanța în fața căreia s-a

ridicat excepția de nelegalitate este cea competentă a o soluționa, aceasta este

obligată a se pronunța asupra excepției invocate.

Într-o astfel de ipoteză

nu mai devine operant caracterul alternativ al competenței teritoriale, statuat

de alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, mai exact autorul excepției nu are

dreptul de a alege între instanța de la domiciliul său și instanța în a cărei rază

teritorială se află sediul pârâtului (emitentul actului), astfel cum se prevede

în cazul cererii de chemare în judecată întemeiată pe art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

O astfel de soluție dă

expresie nu doar principiului celerității soluționării cauzelor de contencios administrativ,

dar este de natură a eficientiza însuși actul de judecată, între altele și prin

împiedicarea efectuării cheltuielilor aferente transmiterii cauzelor de la o instanță

la alta, în condițiile în care instanța în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate

era cea competentă a o soluționa.

Este evident faptul că

reclamantul a ales ca instanța de la domiciliul său să judece cererea de chemare

în judecată, respectiv Tribunalul Gorj, iar, datorită acestei opțiuni, Curtea de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, este competentă material

să soluționeze recursul formulat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj

și tot Curtea de Apel Craiova este competentă material și teritorial să soluționeze

excepția de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant în fața instanței de recurs.

În concluzie, Înalta Curte,

reținând că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză vizează un act administrativ

emis de o autoritate publică centrală, respectiv M.A.I., iar potrivit art. 10

alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004,

competența materială de soluționare a acestei excepții aparține Curții de Apel,

față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ, va stabili competența

de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe T.G., I.P.J. Gorj – Serviciul Public Comunitar

Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule și pe M.A.I., în favoarea

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2011.