ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2995/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către intimatul-reclamant T.G., în contradictoriu cu recurenta-pârâtă I.P.J. Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Pemise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule, a sesizat Curtea de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 7 lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 al M.A.I. și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: La data de 19 octombrie 2010, T.G., în calitate de reclamant în Dosarul nr. 2266/95/2010 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de M.A.I., raportat la prevederile C. fisc. și cele ale art. 44 din Constituția României. În motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că prin dispozițiile criticate i se cere să facă dovada plății taxei speciale de primă înmatriculare, care era percepută în baza art. 214 1 – 214 3 C. fisc., articole abrogate prin art. 14 din O.U.G.

nr. 50/2008. În opinia reclamantului, intimata a solicitat în mod abuziv să facă dovada plății taxei de poluare prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008, de vreme ce în art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 nu este prevăzut acest lucru, iar ordinul nu a suferit modificări în sensul înlocuirii taxei speciale cu taxa de poluare. Constatând că de actul administrativ atacat ca nelegal - Ordinul nr. 1501/2006, art. 7 alin. (1) - depinde soluționarea litigiului, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Craiova a admis cererea reclamantului T.G.

și, față de opțiunea acestuia, în sensul că instanța competentă cu soluționarea excepției de nelegalitate este instanța de contencios administrativ de la sediul emitentului actului administrativ ce formează obiectul excepției de nelegalitate, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 și a suspendat cauza până la soluționarea excepției de nelegalitate. Investită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2338 din 25 martie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în vederea soluționării unei cereri în materia contenciosului administrativ, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, această normă juridică fiind imperativă. S-a arătat că opțiunea reclamantului se exercită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, că, odată exercitat acest drept de opțiune, el produce efectul investirii instanței, că reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii făcute, nici pe parcursul judecății în primă instanță, nici în căile de atac, iar instanța investită în aceste condiții va fi competentă să soluționeze atât cererea de chemare în judecată, cât și cererile accesorii sau incidentale formulate, în temeiul art. 17 C. proc.

civ. Instanța a mai reținut că, în speță, reclamantul a ales ca instanța de la domiciliul său să judece cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Gorj. Din cauza acestei alegeri, Curtea de Apel Craiova este competentă material să soluționeze recursul și tot Curtea de Apel Craiova este competentă teritorial să soluționeze excepția de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant pe parcursul recursului. Din aceste motive, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei la Curtea de Apel Craiova și, constatând ivit un conflict negativ de competență, în baza art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia. Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect excepția de nelegalitate invocată de reclamantul T.G. în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În cauză a fost invocată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de M.A.I.

Excepția de nelegalitate reprezintă un incident procesual ce se soluționează în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora: „ 1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Î ncheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.

Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze” Din prevederile menționate mai sus, rezultă că, în cazul în care instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate constată că de actul administrativ vizat depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă, respectiv instanța de contencios administrativ competentă material să soluționeze excepția, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, respectiv instanța competentă să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.

Din punct de vedere al competenței materiale, instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate poate fi Tribunalul sau Curtea de Apel, în funcție de emitentul actului administrativ atacat, autoritate publică locală sau centrală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, întrucât obiectul excepției de nelegalitate invocate îl reprezintă prevederile Ordinului nr. 1501/2006 emis de M.A.I., care este o autoritate publică centrală, competența materială aparține Curții de Apel, ca instanță competentă material să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 competența teritorială în cauzele de contencios administrativ este alternativă, reclamantul având posibilitatea de a se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului și că în speță recurentul-reclamant și-a exercitat acest drept de opțiune prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 2266/95/2010, însă aceste dispoziții nu se aplică în cauza de față, în ceea ce privește competența de soluționare a excepției de nelegalitate. În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este cea competentă a o soluționa, aceasta este obligată a se pronunța asupra excepției invocate.

Într-o astfel de ipoteză nu mai devine operant caracterul alternativ al competenței teritoriale, statuat de alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, mai exact autorul excepției nu are dreptul de a alege între instanța de la domiciliul său și instanța în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului (emitentul actului), astfel cum se prevede în cazul cererii de chemare în judecată întemeiată pe art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. O astfel de soluție dă expresie nu doar principiului celerității soluționării cauzelor de contencios administrativ, dar este de natură a eficientiza însuși actul de judecată, între altele și prin împiedicarea efectuării cheltuielilor aferente transmiterii cauzelor de la o instanță la alta, în condițiile în care instanța în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate era cea competentă a o soluționa.

Este evident faptul că reclamantul a ales ca instanța de la domiciliul său să judece cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Gorj, iar, datorită acestei opțiuni, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, este competentă material să soluționeze recursul formulat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj și tot Curtea de Apel Craiova este competentă material și teritorial să soluționeze excepția de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant în fața instanței de recurs.

În concluzie, Înalta Curte, reținând că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv M.A.I., iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a acestei excepții aparține Curții de Apel, față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe T.G., I.P.J. Gorj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule și pe M.A.I., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.