ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2281/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 228/2011 din 4 mai 2011, Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SNL O. SA în contradictoriu cu pârâtul P.I., avțnd ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 178.716,50 RON actualizată cu indicele de inflație, la care să se adauge dobțnda legală, de la data introducerii acțiunii până la data plății efective. Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate și în raport de temeiul acțiunii, art. 404 1 C. proc. civ., instanța de fond a reținut următoarele: În baza sentinței civile nr. 200/2008 pronunțată de Tribunalul Gorj și deciziei civile nr. 269/2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, reclamanta a achitat pârâtului suma de 178.716,50 RON reprezentând drepturi de autor.

Prin decizia civilă nr. 656 din 3 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise apelurile declarate împotriva deciziei nr. 269/2009 și a fost schimbată sentința civilă nr. 200/2008 a Tribunalului Gorj, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamantul I.G.D. și a cererii de intervenție formulată de P.I. În consecință, tribunalul a apreciat îndeplinite cerințele prevăzute de art. 404 1 C. proc. civ., în condițiile în care a fost desființat titlu executoriu, ceea ce impune restabilirea sitiuației anterioare. Împotriva sentinței de fond a declarat apel pârâtului P.I., iar Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 299 din 13 septembrie 2011, a respins ca nefondat apelul.

Apelantul a susținut necompetența tribunalului în soluționarea cererii, aceasta revenind instanței de executare, iar pe fond a arătat că reclamanta nu a făcut dovada unui titlu executoriu care a fost desființat. Considerentele instanței de apel au apreciat drept nefondate ambele critici ale apelantului. Față de excepția de necompetență, Curtea a invocat dispozițiile art. 159 1 C. proc. civ. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a precizat ce se înțelege prin noțiunea de titlu executoriu, care poate constitui temei pentru întoarcerea executării silite în ipoteza desființării lui. Împotriva acestei decizii a promovat recurs, în cadrul termenului legal pârâtul P.I., înregistrat inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 1379 din data de 13 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare secției a II-a civilă. Cauza a fost repartizată aleatoriu pe rolul secției a II-a civilă a Înaltei Curți. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii. În susținerea acestor motive de nelegalitate recurentul a arătat că instanța a dat o interpretare greșită obiectului acțiunii și a aplicat greșit dispozițiile art. 404 1 C. proc. civ., intimata a efectuat plata drepturilor bănești de bună voie și nu ca urmare a executării silite.

Reclamanta avea la dispoziție acțiunea privind plata nedatorată sau cea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză și nu întoarcerea executării silite. Pentru admisibilitatea acestei acțiuni, reclamanta trebuie să facă dovada existenței unui titlu executoriu care a fost desființat sau a desființării unei executări silite. Instanța de apel a interpretat greșit sintagma de titlu executoriu. Sentința 200/2008 a Tribunalului Gorj a fost desființată, dar nu era titlu executoriu. Intimata SNL O. SA Târgu Jiu a formulat note de ședință, prin care a învederat, în principal fuziunea dintre SC C.E.C. SA, C.E. Rovinari, C.E. Turceni SA și SNL O. SA, fiind înființată SC C.E.O. SA prin H.G. nr. 1024/2011.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, ambele instanțe făcând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale. Înalta Curte, analizând recursul, în raport de dispozițiile legale invocate și de criticile dezvoltate în susținerea acestora, constată că este nefondat. Deși recurentul a încadrat în drept cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor se constată că acestea pot fi subsumate doar motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează în această situație aplicarea greșită a legii. Recurentul a susținut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 404 1 C. proc. civ. față de temeiul acțiunii de față, care are ca obiect întoarcerea executării silite.

Dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ. reglementează situația în care a fost desființat titlu executoriu sau însăși executarea silită, care dă dreptul părții la restabilirea situației anterioare. Întoarcerea executării este posibilă prin două modalități procedurale și anume chiar pe temeiul hotărârii prin care se desființează hotărârea anterioară executată în timp sau pe calea unei acțiuni separate. În speța de față, sentința civilă nr. 200/2008 a Tribunalului Gorj rămasă definitivă prin decizia nr. 269/2009 a Curții de Apel Craiova a reprezentat titlu executoriu în baza căruia reclamanta a achitat de bunăvoie pretențiile cuprinse în acest titlu. Dispozițiile care reglementeză instituția întoarcerii executării silite au la bază dreptul părții, care a obținut desființarea executării, la restabilirea situației anterioare.

În consecință, legea nu distinge între ipoteza executării silite a titluluiexecutoriu și executarea de bunăvoie, precum nici la existența unei încheieri de investire cu formulă executorie. Înțelesul textului de lege evocat, art. 404 1 C. proc. civ., în ceea ce privește titlul executoriu are în vedere conceptul în sens larg al noțiunii, unde hotărârea judecătorească reprezintă specia, iar prima noțiune o include pe cea de a doua. Procedura învestirii cu formulă executorie a unei hotărâri este confundată de către recurent cu forța executorie a hotărârii în temeiul căreia reclamanta a efectuat plata de bunăvoie a sumei stabilite în titlul executoriu. În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.I. împotriva deciziei nr. 299 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.