ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6561/2010

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Judecata în primă instanță Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2008 reclamantul I.G.D. a chemat în judecată pe pârâtele Societatea Națională a Lignitului Oltenia, Exploatarea Minieră de Cariere R.P. și Exploatarea Minieră de Cariere M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să le oblige pe pârâte la plata estimativă a sumei de 200.000 RON reprezentând drepturi de autor pentru invenția „Cupe pentru excavator" pentru perioada 1 ianuarie 2007- 31 decembrie 2007, rezervându-și dreptul de a-și majora pretențiile în funcție de concluziile raportului de expertiză necesar în cauză. A solicitat și obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii, până la data efectuării plăților, plus cheltuieli de judecată.

Pârâtele au formulat cereri de chemare în garanție împotriva SC U.M.R. SA Rovinari și SC G. SA Târgu-Jiu, în calitate de furnizori ai cupelor de excavator utilizate în perioada de referință a acțiunii. La data de 16 aprilie 2008 P.C.I., coautor al invenției, a formulat cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor de autor în cuantum de 15% pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, indexate cu indicele de inflație de la data când trebuiau achitate până la data plății, obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii, până la data efectuării plății, precum și la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 200 din 20 octombrie 2008, Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională a Lignitului Oltenia, Exploatarea Minieră de Cariere R.P., Exploatarea Minieră de Cariere M. și chematele în garanție SC U.M.R.

SA Rovinari și SC G. SA, precum și cererea de intervenție principală; a respins cererile de chemare în garanție; a obligat pe pârâta Exploatarea Minieră de Cariere R.P., în solidar cu Societatea Națională a Lignitului Oltenia, la 355.918 RON către reclamant și la 82.508 RON către intervenient, cu titlul de despăgubiri; a obligat pe pârâta Exploatarea Minieră de Cariere M., în solidar cu Societatea Națională a Lignitului Oltenia, la 104.721 RON către reclamant și la 24.044 RON către intervenient, cu titlul de despăgubiri; a obligat pe pârâta Exploatarea Minieră de Cariere R.P., în solidar cu Societatea Națională a Lignitului Oltenia, la 6.745,7 RON taxă de timbru și la 2.897,3 RON taxă de timbru aferentă despăgubirilor reclamant, respectiv către intervenient; a obligat pe pârâta Exploatarea Minieră de Cariere M., în solidar cu Societatea Națională a Lignitului Oltenia, la 3.3441,62 RON taxă de timbru și la 1.432,96 RON taxă de timbru aferentă despăgubirilor reclamant, respectiv către intervenient; a obligat pe pârâte, în solidar, respectiv Exploatarea Minieră de Cariere R.P.

și M. la câte 4.513,5 RON taxă de expertiză, prima către reclamant și cea doua către intervenient; a obligat pe pârâta Exploatarea Minieră de Cariere R.P., în solidar cu Societatea Națională a Lignitului Oltenia, la 400 RON cheltuieli de judecată către reclamant și Exploatarea Minieră de Cariere M. la 2.000 RON către intervenient în solidar cu Societatea Națională a Lignitului Oltenia. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: La data de 19 mai 1999 autorii invenției, în calitatea lor de salariați ai Compania Națională a Lignitului Oltenia, au încheiat un contract de cesiune prin care au transmis dreptul la eliberarea brevetului de invenție către unitatea ai cărei salariați erau, în conformitate cu dispozițiile art. 5 și art. 48 Legea nr. 64/1991, cesiunea fiind totală, pe tot teritoriul României și pe toată durata de valabilitate brevetului.

De la data încheierii contractului de cesiune acesta nu a suferit modificări, nu s-au întocmit acte adiționale și nu au avut loc alte negocieri privind condițiile de derulare a contractului de cesiune. Ulterior între autori a intervenit o înțelegere, care a rămas definitivă și irevocabilă prin sentința nr. 1468 din 17 martie 2006, în legătură cu procentele cuvenite autorilor și, după caz, moștenitorilor lor, din exploatarea invenției. Prin contractul nr. 1/2002 încheiat între Compania Națională a Lignitului Oltenia și cei trei autori s-a stabilit atestarea calității de autor la data de 30 mai 2001 de către O.S.I.M., arătându-se că drepturile de autor se acordă pe toată perioada de valabilitate a brevetului de invenție și că procentul de 20% din eficiența economică rezultată în urma exploatării invenției reprezintă drepturilor autorilor.

În aceleași condiții s-a încheiat și contractul din 2002 cu referire la Exploatarea Minieră de Cariere Rovinari, având în vedere faptul că celălalt contract, respectiv care a fost încheiat cu referire la Exploatarea Minieră de Cariere R.P.. Conform expertizei, în perioada anului 2007, invenția „Cupă de excavator cu rotor," tip SIP a fost folosită de către Exploatarea Minieră de Cariere R.P. la un număr de zece excavatoare ERC, iar de către Exploatarea Minieră de Cariere M. la trei excavatoare, menționându-se că toate cupele folosite au geometria și caracteristicile cupei SIP, brevet de invenție. În ceea ce privește cererile de chemare în garanție a SC T.J.M.R. SA Rovinari și SC G. SA Tg.

Jiu, s-a reținut că nu rezultă cu certitudine faptul că cupele de excavator livrate de acestea sunt cupe SIP brevetate conform prescripțiilor brevetului, având în vedere concluzia experților în sensul că acestea prezintă variante de execuție, fără a putea aprecia dacă cele trei cupe prezentate sub denumirile cupă SIP, cupă poligonală și cupă LJREX II, sunt identice din punct de vedere al aspectului geometric, al modului de echipare , al părții tăietoare și al funcționalității.

Referitor la cuantumul drepturilor autorilor, instanța a reținut că cei trei experți l-au calculat în funcție de procentele stabilite prin contracte și obiectivele instanței, din eficiența economică rezultată în urma exploatării invenției, în raport de criteriile prezentate de Societatea Națională a Lignitului Oltenia și admise de instanță, respectiv garanția tehnică de funcționare și masa minieră excavată, având în vedere că pârâte Societatea Națională a Lignitului Oltenia în calitate de cesionar nu a ținut o evidență specială privind numărul de aplicații și valoarea profitului post-calculat, iar pentru perioada solicitată niciuna din hotărârile atașate nu vizează calcularea drepturilor de autor pentru perioada solicitată în cererea de față.

Cu privire la capătul de cerere ce vizează plata dobânzilor legale tribunalul a reținut că este nefondat, întrucât în contractele negociate inițial s-a stabilit în art. 2 că etapele post-calculate se realizează fără indexări lunare, trimestriale, semestriale și anuale, însă având în vedere că cesionarul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în această clauză, la sumele neachitate se va aplica indicele de inflație la momentul executării de bună voie sau executării silite conform dispozițiilor art. 371 1 și următoarele C. proc. civ. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a procedat la reducerea onorariului de avocat, invocând prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și jurisprudența CEDO.

Judecata în apel Prin decizia civilă nr. 269 din 21 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a apelanților pârâți; a respins excepția lipsei calității procesuale active a apelantului reclamat și apelantului intervenient; a admis apelurile declarate de reclamantul I.G.D. și de intervenientul P.C.I. împotriva sentinței; a admis în parte apelurile declarate de pârâtele Exploatarea Minieră de Cariere R.P., Exploatarea Minieră M. și Societatea Națională a Lignitului Oltenia; a schimbat sentința, în sensul că a obligat pârâta Exploatarea Minieră de Cariere R.P., în solidar cu pârâta Societatea Națională a Lignitului Oltenia la 452.558 RON către reclamant și la 96.977 RON către intervenient, iar pe pârâta Exploatarea Minieră de Cariere M. în solidar cu Societatea Națională a Lignitului Oltenia Tg.

Jiu la 131.873 RON către reclamant și la 28.259 RON către intervenient, sume actualizate conform indicelui de inflație, la care se adaugă dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii, 9 ianuarie 2008, respectiv a cererii de intervenție, 16 aprilie 2008, până la data plății efective; a înlăturat obligarea pârâtelor de la plata taxelor de timbru acordate reclamantului și intervenientului; a obligat pe pârâtele Exploatarea Minieră de Cariere R.P. și Exploatarea Minieră de Cariere M., în solidar cu pârâta Societatea Națională a Lignitului Oltenia Tg. Jiu, la câte 14.000 RON onorariu de avocat la instanța de fond; a menținut restul dispozițiilor sentinței. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Conform art. 33 alin. (1) Legea nr. 64/1991, brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe întreaga durată de protecție a acestuia.

Titularul are obligația să plătească taxele de menținere în vigoare a brevetului de invenție pe întreaga perioadă de valabilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (2) Legea nr. 64/1991, beneficiind de un termen de grație potrivit art. 5 bis. alin. (1) al Convenției de la Paris, privind protecția proprietății industriale în forma revizuită la Conferința de la Haga din 1925. Potrivit art. 43 alin. (3) Legea nr. 64/1991, neplata taxei legale de menținere în vigoare a brevetului se sancționează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet. Decăderea titularului din drepturile conferite de brevetul de invenție se înregistrează în Registrul național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

Decăderea are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet, decăderea fiind totală și producând efecte numai pentru viitor. În condițiile în care decăderea nu produce efecte pentru trecut, abia începând cu data publicării acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, respectiv 28 martie 2008, se poate pune în discuție lipsa protecției legale și pierderea dreptului de exploatare a brevetului, fiind lipsit de relevanță faptul că taxa nu a fost plătită din 1999. Cum reclamantul și intervenientul au solicitat acordarea de despăgubiri pentru o perioadă de timp anterioară datei de 28 martie 2008, excepțiile invocate de pârâta Exploatarea Minieră de Cariere R.P. se impun a fi respinse.

Pe fond, din concluziile expertizei tehnice întocmite în faza procesuală a apelului de expert Ț.S.L.D., rezultă că invenția „Cupă de excavator cu rotor" tip SIP ce a format obiectul brevetului de invenție, a fost folosită în perioada anului 2007 la un număr de 10 excavatoare ERC la Exploatarea Minieră de Cariere R.P. și la un număr de 3 excavatoare la Exploatarea Minieră de Cariere M.. Expertul și-a fundamentat concluziile pe constatările din teren și în același timp pe evidențele existente la sediul celor două pârâte, îndeosebi adresa din 11 august 2008 emisă de pârâta Exploatarea Minieră de Cariere M., care prin conținutul său atestă implicit folosirea de către această pârâtă a cupelor ce au format obiectul brevetului de invenție.

Referitor la pârâta Exploatarea Minieră de Cariere R.P., expertul a concluzionat că invenția ca soluție tehnică a fost înregistrată cu adresa din 29 octombrie 1998, a fost avizată de fostul Compania Națională a Lignitului Oltenia Tg. Jiu prin procesul de avizare din 11 martie 1999 și aprobată prin art. 5 din Hotărârea Consiliului de Administrație al Compania Națională a Lignitului Oltenia Tg. Jiu, ceea ce dovedește în mod cert că invenția celor doi coautori - reclamantul și intervenientul -a fost folosită și de către această pârâtă. Expertul a arătat că pe parcursul exploatării invenției, pârâtele au adus o serie de modificări tehnologice și constructive legate de valorile unghiurilor de poziționare a dinților la cupa încărcătoare față de cupa tăietoare, fără ca aceste modificări să personalizeze un alt tip de cugă în raport cu cupa tip SIP, ce a constituit obiectul invenției.

În finalul concluziilor lucrării întocmite, expertul a conchis că urmare a utilizării invenției pe perioada de referință 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2007, paratele au realizat o eficiență economică de 4.174.512 RON, cota de 20% reprezentând drepturi de autor conform clauzelor inserate în contractul de cesiune din 19 mai 1999, fiind de 834.902 RON. Având în vedere înțelegerea încheiată între autorii invenției, respectiv autorul reclamantului - I.G.D. și intervenientul P.C.I., înțelegere rămasă definitivă și irevocabilă prin sentința civilă nr. 1468 din 17 martie 2006 a Judecătoriei Tg. Jiu, expertul a calculat drepturile patrimoniale cuvenite reclamantului în calitate de moștenitor al autorului I.G.D., reprezentând 70% din suma de 834.902 RON, cât și drepturile patrimoniale ale intervenientului, reprezentând 15% din aceeași sumă.

Argumentele expuse de expertul în specialitatea tehnologiei construcțiilor de mașini pentru susținerea punctului său de vedere, concordă cu concluziile experților tehnici numiți la instanța de fond. Curtea apreciază că reclamantul și intervenientul sunt îndreptățiți la plata drepturilor patrimoniale stabilite prin expertiza tehnică de specialitate întocmită în calea de atac a apelului, fără ca aceste sume să fie supuse impozitului pe venit de 15 % prevăzut de O.G. nr. 73/1999, așa cum greșit a concluzionat prima instanță. Art. 21 O.G. nr. 73/1999, temei legal la care prima instanță a făcut referire în considerentele hotărârii pronunțate, ce prevedea un impozit pe venit de 15%, a fost abrogat prin art. 85 Legea nr. 493/2002, astfel încât în mod nelegal instanța de fond și-a raportat soluția la un text de lege ce nu mai era în vigoare la data pronunțării hotărârii.

Mai mult, prin O.G. nr. 7/2001 veniturile din drepturile de proprietate intelectuală sunt considerate venituri din activități independente și se supun regulilor de determinare pentru astfel de venituri. Prin urmare, critica reclamantului și cea a intervenientului din acest punct de vedere este întemeiată, cei doi fiind îndreptățiți să primească sumele stabilite de expertul numit de instanța de apel, fără ca aceste sume să fie impozitate cu cota de 15 %. Critica referitoare la neacordarea sumelor actualizate, dar și dobânzilor legale de la data formulării cererilor până la data plății efective este de asemenea întemeiată. Potrivit principiului nominalismului monetar, creditorul este îndreptățit să primească de la debitorul său suma exactă de bani pe care acesta din urma o datora.

În condițiile inflației, actualizarea sumei datorate în raport de coeficientul de devalorizare a monedei naționale, reprezintă aducerea debitului la valoarea actuală a monedei, astfel încât prejudiciul suferit prin neachitarea debitului la termen să fie integral acoperit. Actualizarea sumelor nu exclude acordarea dobânzilor legale ce se cuvin creditorului, în temeiul dispozițiilor art. 1082 raportat la art. 1088 C. civ.. Față de aceste considerente, cererile reclamantului și intervenientului privind acordarea sumelor actualizate, cât și acordarea dobânzilor legale sunt pe deplin justificate, prima instanță rezolvând greșit cererile formulate de părți sub acest aspect. Cât privește critica reclamantului și intervenientului referitoare la diminuarea nejustificată a onorariului de avocat de către instanța de fond, este de asemenea justificată.

Deși art. 274 alin. (3) C. proc. civ. dă posibilitatea instanței să reducă onorariul de avocat, în speță prima instanță în mod greșit a făcut aplicarea acestui text de lege, deoarece suma de 14.000 RON achitată cu titlul de onorariu de avocat atât de reclamant, cât și de intervenient este justificată față de complexitatea cauzei, de durata în timp și de faptul că reprezentarea a presupus formularea de cereri, întâmpinări și concluzii. Ultima critică formulată de reclamant și intervenient vizează obligarea pârâtelor la plata către reclamant și, respectiv, intervenient a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru. Această critică a fost formulată și de apelantele pârâte, fiecare din cele trei pârâte susținând că au fost obligate în mod greșit la plata taxelor judiciare de timbru către reclamant și intervenient.

Critica invocată este întemeiată, pentru faptul că sumele menționate în considerentele și dispozitivul hotărârii cu titlul de taxă judiciară de timbru nu au fost achitate de reclamant și intervenient. Pe de altă parte, aceste sume nici nu erau datorate de cele două părți, în raport de dispozițiile art. 5 Legea nr. 146/1997, care prevede expres că taxa de timbru pentru cauzele ce au ca obiect drepturile de autor, se achită o taxă judiciară de timbru fixă, de 39 RON. Critica formulată de pârâta Exploatarea Minieră de Cariere R.P., referitoare la excepția de neexecutare a contractului de cesiune din 1999, invocată de această parte la termenul de judecată din 22 februarie 2008, este nefondată.

Prima instanță nu s-a pronunțat prin încheiere cu privire la excepția invocată, însă acest lucru nu atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate, întrucât susținerile formulate de pârâtă pe calea excepției de neexecutare a contractului de cesiune vizau în realitate aspecte de fond care nu puteau fi rezolvate decât prin pronunțarea asupra cauzei deduse judecății. Or, prin sentința pronunțată tribunalul s-a pronunțat implicit cu privire la susținerile pârâtei legate de neexecutarea de către cedent a obligației impusă prin clauza 3.2 din contract, câtă vreme a concluzionat în sensul că pârâtele au utilizat invenția în procesul de producție și au obținut eficiență economică. De altfel, pârâta Exploatarea Minieră de Cariere R.P.

nu a făcut nici o probă în sensul susținerilor sale, respectiv nu a dovedit că autorii invenției nu au transmis documentele și datele necesare pentru exploatarea invenției. Pe de altă parte, chiar dacă autorii invenției nu ar fi transmis aceste documente, s-a demonstrat clar că invenția a fost utilizată de pârâte, așa încât acestea au obligația să achite cota - parte din eficiența economică reclamantului și intervenientului. Critica comună formulată de cele trei apelante pârâte, privind expertiza efectuată la instanța de fond se apreciază ca rămasă tară obiect câtă vreme curtea de apel, ca instanță devolutivă, a dispus efectuarea unei expertize îu specialitatea tehnologiei construcțiilor de mașini, probă solicitată de apelantele pârâte prin motivele de apel.

Susținerea pârâtei Exploatarea Minieră de Cariere R.P. în sensul că drepturile patrimoniale solicitate de reclamant și intervenient nu pot fi indexate, întrucât în acest mod ar fi încălcate prevederile art. 2 din contractele din 2000, care stabilesc expres că drepturile de autor se acordă neindexate, este nefondată. Clauza inserată în art. 2 lit. f) din cele două contracte referitoare la acordarea sumelor neindexate ar fi fost aplicabilă în situația în care sumele cuvenite autorilor invenției ar fi fost achitate cu respectarea termenelor stabilite în contractele menționate. Câtă vreme pârâtele nu și-au respectat obligația asumată prin aceste contracte reclamantul și intervenientul au dreptul să primească sumele cuvenite în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în apel, actualizate conform indicelui de inflație de la data formulării cererilor până la data plății efective, pentru că numai în acest mod prejudiciul suferit poate fi acoperit.

Atât la fond cât și în calea de atac a apelului, instanțele de judecată au fost preocupate să stabilească adevărul în cauza dedusă judecății, administrând toate probele considerate utile și pertinente, iar în final la pronunțarea soluțiilor s-a făcut o examinare a întregului material probator, prevalând argumentele susținute de probe ale tuturor pârtilor implicate în proces. În atare situație, susținerea pârâtei Societatea Națională a Lignitului Oltenia Tg. Jiu cu trimitere la respectarea dreptului la un proces echitabil, în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu se confirmă. Judecata în recurs Împotriva deciziei au declarat recurs pârâtele Exploatarea Minieră M., continuat de Exploatarea de Carieră H., Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA și Exploatarea Minieră de Cariere R.P., continuat de Exploatarea de Carieră R.P..

1.Recursul declarat de pârâta Exploatarea Miniera M. În motivarea cererii sale, recurenta susține următoarele: 1.1.În fapt, cupele de excavator care au făcut obiectul brevetului de invenție au suferit modificări majore, care le deosebește fundamental de cele brevetate. Expertizele dispuse în cauza inițial au fost realizate de experți care nu erau specialiști în domeniul construcțiilor de mașini, iar în apel de un expert care s-a dovedit a fi subiectiv în favoarea reclamantului și a intervenientului. 1.2. În ceea ce privește valabilitatea brevetului de invenție, acesta a devenit neprotejat începând cu data de 22 iunie 1999, el putând fi folosit de oricine prin neplata taxei de menținere în vigoare a acestuia.

Din adresa din 1 octombrie 2009 emisă de O.S.I.M., care se afla în dosarul cauzei la instanța de apel, rezultă că titularul brevetului a fost înștiințat prin notificarea O.S.I.M. din 14 aprilie 2008, că termenul de 6 luni pentru revalidarea brevetului a expirat prin neplata taxei de menținere în vigoare a acestuia. Recurenta solicită admiterea recursului, casarea celor doua soluții pronunțate de instanța de fond și cea de apel, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului și intervenientului. l.Recursul dedarat de pârâta Societatea Naționala a Livratului Oltenia S.A. Târgu Jiu Recurenta critică decizia în baza art. 304 pct 8 și 9 C. proc. civ. și susține, în esență, că ea nu folosește nici un tip de dinte care să asigure unghiul de așchiere prevăzut în brevetul de invenție, iar norma de consum stabilită de experți nu este cea reală.

De asemenea este surprinzătoare concluzia că, deși chematele în garanție nu îi furnizează cupe de excavator identice cu cele brevetate, la fața locului s-au găsit astfel de cupe. În opinia recurentei, se impune refacerea expertizei de către un expert TCM, iar în acest scop, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta mai invocă și dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din CEDO, proces în cadrul căruia observațiile sale să fie în mod real ascultate. 3.Recmstd declarat de Exploatarea Miniera de Cariere R.P. 3.1.Recurenta critică decizia pentru nelegalitate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând interpretarea greșită a prevederilor Legii nr. 64/1991 a brevetelor de invenție cu ocazia respingerii excepțiilor invocate.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta susține următoarele: În conformitate cu dispozițiile instanței de judecată de la termenul din data de 16 septembrie 2009, apelanta-intimată Societatea Națională a Lignitului Oltenia, prin adresa din 28 septembrie 2009 a întreprins demersuri la O.S.I.M. în vederea clarificării situației juridice a brevetului de invenție. Urmare a acestui fapt, O.S.I.M., prin adresa din 1 octombrie 2009, a comunicat: „Compania Națională a Lignitului Oltenia Tg. Jiu, titular al brevetului de invenție, acordat în baza cererii brevet de invenție, cu data de depozit 21 iunie 1999, a decăzut din drepturi începând cu data de 22 iunie 1999, pentru neplata taxei de menținere în vigoare". Perioada de valabilitate a brevetului, adică durata de protecție a acestuia este de 20 de ani cu începere de la data de depozit sub condiția plății taxei menținere în vigoare.

În speță nu a intervenit revalidarea brevetului, astfel cum este statuat prin art. 39 Legea nr. 64/1991, coroborat cu prevederile art. 61 Regulamentul din 21 mai 2008 de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție publicat în M. Of. nr. 456/18.06.2008, termenul de 6 luni pentru revalidare, care curge de la data de 28 martie 2008, fiind expirat. În conformitate cu prevederile art. 43 Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție precum și ale Regulii 73 alin. (9) și (10) din Regulamentul de aplicare a legii, înregistrarea, publicarea și examinarea cererilor de brevet de invenție, invocarea priorității, eliberarea brevetelor de invenție, menținerea în vigoare a acestora sunt supuse taxelor la termenele și în cuantumul stabilit de lege.

Neplata acestor taxe se înregistrează în Registrul național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. În opinia legiuitorului, de vreme ce taxele nu au fost plătite, titularul brevetului de invenție este decăzut din drepturile conferite de brevet ope legs, de la data înregistrării neplății în Registrul Național al Brevetelor de Invenție și nu de la data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, operațiune subsidiară. Aceasta explică faptul că, deși titularul brevetului a fost decăzut din drepturi din anul 1999, publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială s-a realizat abia în 28 martie 2008. De la data înregistrării neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetului de invenție, titularul brevetului este decăzut din drepturile conferite prin brevet, invenția putând fi utilizată de către oricine fără autorizarea prealabilă a titularului de brevet.

Nici alegațiile cu privire la existența contractului de cesiune de creanță din 1999 nu pot fi primite, cu motivarea că respectivul contract de cesiune conține în articolul 4 clauza conform cu care acesta se încheie pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului - prin valabilitate înțelegându-se menținerea în vigoare a brevetului prin plata taxelor de menținere conform legii și nu valabilitatea invenției din punct de vedere tehnic - or, de vreme ce invenția poate fi utilizată de către orice terț, societatea apelantă nu poate răspunde nici contractual. Odată ce titularul brevetului de invenție a fost decăzut din drepturile conferite de brevet și nu a intervenit o revalidare a brevetului, invenția poate fi liber exploatată de oricine, fără ca cei care pretind că au vreun drept asupra invenției să poată solicita despăgubiri pentru folosirea acesteia.

În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 1728 din 14 martie 2008. Din contractul de cesiune din 19 mai 1999 intervenit între inventatori și cesionara Compania Națională a Lignitului Oltenia rezultă în mod cert că valabilitatea acestuia este pe toată durata de valabilitate a brevetului de invenție. Pe cale de consecință și contractul din 2002, încheiat ca document subsecvent contractului de cesiune pe care își întemeiază solicitările reclamantul și intervenientul devine lipsit eficiență juridică, situație care face să nu mai subziste temeiul solicitării drepturilor de autor de către aceștia. 3.2. A doua critică vizează nelegalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., pe considerentul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției de neexecutare a contractului invocată de către recurenta-pârâtă Exploatarea Minieră de Cariere R.P.. Totodată, se invocă și încălcarea de către instanța de fond și apel a prevederilor art. 969 C. civ., în sensul că în mod nelegal nu s-a admis excepția, deși din probele administrate reieșea că reclamantul și intervenientul nu au executat prevederile stipulate la clauza 3, pct. 3.2. din contractul de cesiune din 19 mai 1999 3.3. A treia critică vizează nelegalitatea deciziei recurate pe considerentul greșitei obligări a recurentei la plata drepturilor de autor, câtă vreme nu folosește invenția ai cărei autori sunt reclamantul și intervenientul.

Dacă se trece peste această apărare, în opinia recurentei se impune reducerea sumelor la plata cărora a fost obligată, pentru următoarele argumente: În conformitate cu prevederile legislației invențiilor, prin folosirea unei invenții se înțelege realizarea produsului în strictă conformitate cu conținutul revendicărilor. Invenția poate fi utilizată în totalitatea ei, cu alte cuvinte caracteristicile tehnico-funcționale ale produsului sunt identice cu cele protejate prin revendicări sau doar parțial, adică numai o parte din caracteristicile tehnico-funcționale ale produsului coincid cu cele din revendicări, situație în care trebuie stabilită ponderea utilizării invenției din total produs, în raport de care trebuie stabilită eficiența economică.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3) Legea nr. 64/1991 a brevetelor de invenție republicată, revendicările se interpretează în strictă conformitate cu descrierea și desenele invenției. În cazul în care invenția se referă numai la o parte a unui produs, iar din evidențe rezultă eficiența economică pentru întregul produs, se procedează mai întâi la stabilirea ponderii invenției în produsul respectiv și pe această bază se determină eficiența economică obținuți prin aplicarea invenției brevetate. Instanța de apel nu a făcut aplicabilitatea acestor texte de lege, fapt care a condus la acordarea de drepturi bănești necuvenite, ce se constituie îmbogățire fără just temei a intimatului-reclamant și intimatului-intervenient, fapt sancționat de art. 992 C. civ..

În continuare, recurenta explicitează în mod amănunțit care sunt deficiențele raportului de expertiză efectuat în apel, raport care a condus îh opinia sa la pronunțarea unei hotărâri greșite. A patra critică vizează nelegalitatea deciziei recurate pe temeiul interpretării și aplicării greșite de către instanța de apel a prevederilor art. 969 C. civ. și a art. 2 din contractul din 2002, care este legea părților, convenție în care părțile au convenit că sumele acordate cu titlu de drepturi de autor se acordă neindexate, deci neactualizate, în timp ce în cauza de față aceste sume au fost acordate de către instanța de apel actualizate cu coeficientul de inflație, acordându-se și dobânda de la data introducerii cererii pană la data efectivă a plății fapt contrar prevederilor art. 969, 977 și 983 C. civ..

A cincea critică vizează nelegalitatea deciziei din perspectiva prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.. Recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a procedat la majorarea onorariilor avocaților în prima fază procesuală, deși este nejustificat de mare raportat la complexitatea și caracterul de noutate al cauzei. Apărătorii reclamantului și intervenientului au susținut aceleași cauze cu aceleași obiect și între aceleași părți, de-a lungul mai multor ani, ceea ce face ca existența caracterului de noutate, dar și a complexității muncii depuse de avocat în prezenta cauză să nu subziste, deci apărarea să fie să fie una de rutină. Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea acțiunii în totalitate sau, în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii prin diminuarea drepturilor de autor și a cheltuielilor de judecată.

Intimatul-reclamant I.G.D. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea tuturor recursurilor ca nefondate. Recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 43 alin. (3) fraza a 2-a și a art. 45 alin. (3) fraza a 2-a Legea nr. 64/1991. Deși a indicat două texte de lege, în realitate este vorba de aceeași prevedere legală, care era conținută în art. 45 Lege în forma publicată în M. Of. nr. 752/15.10.2002 și care actualmente este conținută în art. 43 Legea nr. 64/1991, republicată în temeiul art. IV Legea nr. 28/2007 în M. Of. nr. 541/08.08.2007. Textul de lege vizat prevede că: „Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul Național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială". Recurenta a susținut că acest text încalcă art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1), art. 52 alin. (1) din Constituția României.

În motivarea excepției, recurenta a prezentat pe scurt istoricul litigiului și a susținut că publicarea de către O.S.I.M. a decăderii brevetului în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială la aproape 9 ani de la data neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetului îi creează un prejudiciu, prin aceea că a fost obligată la plata către inventatori a unor sume de bani pentru un brevet de invenție decăzut din drepturi, deci nelegal. Intimatul-reclamant a formulat un punct de vedere scris, prin care s-a opus sesizării Curții Constituționale, cu motivarea că excepția este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituțională nu se poate modifica ori completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța supra modului de aplicare sau de interpretare a legii.

Intimatul-intervenient P.C.I. s-a opus de asemenea sesizării Curții Constituționale, arătând că omisiunea din textul menționat a termenului în care O.S.I.M. trebuie să publice decăderea din drepturi în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nu face textul neconstituțional, o asemenea omisiune putând determina o intervenție legislativă. Celelalte recurente-pârâte au pus oral concluzii de sesizare a Curții Constituționale. Analizând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta pârâtă Exploatarea de Carieră R.P., Înalta Curte constată următoarele: Art. 43 alin. (3) fraza a 2-a Legea nr. 64/1991 este în vigoare, are legătură cu soluționarea cauzei și nu a fost declarat neconstituțional, aceste condiții impuse de art. 29 Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale fiind îndeplinite.

Cu toate acestea, nu se impune sesizarea Curții Constituționale, deoarece recurenta care invocă excepția nu arată în ce constă contradicția dintre textul de lege menționat și articolele din Constituție indicate în cerere. Ceea ce solicită recurenta este, în realitate, ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe dacă este legal ca ea să fie obligată la plata unor sume de bani către inventatori, în baza unui brevet de invenție căzut în domeniul public, dar a cărui decădere a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială după aproape 9 ani de la neplata taxelor de menținere în vigoare. Or, o atare analiză nu incumbă Curții Constituționale, ci instanței de drept comun sesizată cu judecata recursului declarat de aceeași parte care a invocat excepția și în cadrul căruia s-a și formulat o asemenea critică de nelegalitate, adică Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând recursurile Înalta Curte constată că acestea sunt fondate în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Motivele de recurs formulate de cele trei pârâte privesc mai multe chestiuni litigioase, și anume: care sunt consecințele căderii în domeniul public a brevetului de invenție; data de la care se produc aceste consecințe față de părțile din proces; identitatea dintre cupele de excavator utilizate de pârâte și cele pentru care s-a eliberat brevetul de invenție; modul de calcul al eficienței economice obținute prin utilizarea cupelor de excavator, posibilitatea indexării sumelor și acordării dobânzilor, reducerea onorariului de avocat al părții care a câștigat procesul.

Primele două chestiuni litigioase se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care, fondat fiind, face inutilă analiza tuturor celorlalte. Astfel, s-a reținut ca situație de fapt, necontestată de niciuna din părțile litigante, că: Fundamentul pretențiilor reclamantului și intervenientului îl reprezintă contractul de cesiune din 19 mai 1999 încheiat între inventatorii I.G.D., autorul reclamantului I.G.D., P.C.I. și S.N., în calitate de cedenți pe de o parte și Compania Națională a Lignitului Oltenia - ale cărei succesoare în drepturi sunt pârâtele, în calitate de cesionară, pe de altă parte. Prin acest contract, cedenții au cesionat unității ai cărei angajați erau, în baza art. 5 alin. (1) lit. b) Legea nr. 64/1991, dreptul la eliberarea brevetului pentru invenția „Cupa pentru excavator cu rotor", în schimbul unei redevențe.

În contract s-a mai prevăzut la art. 1.2 că „cesiunea este totală pe tot teritoriul României și pe toată durata de valabilitate a brevetului", iar la art. 4 că „prezentul contract încetează odată cu valabilitatea brevetului sau la data convenită de părți sau în caz de forță majoră". În baza contractului menționat, cesionara a obținut de la O.S.I.M. brevetul de invenție. Ulterior acordării brevetului, părțile contractului de cesiune au mai încheiat un contract, din 2002, prin care au stabilit procentual drepturile cuvenite inventatorilor din exploatarea invenției, „pe toată perioada de valabilitate a brevetului de invenție", cum s-a menționat în art. 2 lit. d). Întrucât titulara brevetului nu a achitat taxele de menținere în vigoare, O.S.I.M.

a dispus decăderea din drepturile conferite de brevet începând cu data de 22 iunie 1999, decăderea fiind publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 3/28.03.2008. În raport de această situație de fapt, curtea de apel a procedat greșit atunci când a considerat că decăderea din drepturile conferite de brevet produce efecte numai pentru viitor, adică începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 3/28.03.2008. Conform art. 43 alin. (2) Legea nr. 64/1991 pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție titularul datorează anual taxe de menținere în vigoare a brevetului. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet.

Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală. Din interpretarea logică a textului enunțat rezultă că sancțiunea decăderii operează la data expirării termenului în care titularul de brevet nu și-a executat obligația și nu la data constatării decăderii de către O.S.I.M. sau, după caz, de către instanță ori de la data publicării acestei sancțiuni în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, cum a reținut instanța de apel. Măsura decăderii sancționează nerespectarea termenului de plată a taxelor, taxe care sunt datorate tocmai pentru menținerea în vigoare a brevetului.

A accepta că decăderea operează de la o dată ulterioară scadenței de plată a taxelor ar echivala cu menținerea în vigoare a brevetului pe o perioadă de timp pentru care taxele nu au fost plătite, ceea ce contravine atât literei, cât și spiritului reglementării care prevede obligația de plată a taxelor și sancțiunea nerespectării obligației. Faptul că data de la care operează decăderea este data limită la care mai puteau fi plătite taxele de menținere în vigoare rezultă implicit și din art. 44 al Legii nr. 64/1991, în care se prevede că titularul brevetului care din motive temeinice nu a putut să respecte un termen în procedurile în fața O.S.I.M. este repus în situația anterioară după o anumită procedură, cu excepția mai multor ipoteze, printre care și cea de nerespectare a termenelor legale de plată a taxelor de menținere în vigoare a brevetului.

Singura posibilitatea pe care o oferă legea titularului care nu a respectat termenele de plată a taxelor de menținere în vigoare este aceea de a solicita revalidarea, conform procedurii din art. 37 al legii. Cu privire la data de la care se produc efectele decăderii Înalta Curte s-a mai pronunțat în același sens prin deciziile nr. 3942 din 22 iunie 2010 și nr. 4612 din 21 septembrie 2010. Față de cele anterior arătate rezultă că, în speță, titularul a fost decăzut din drepturile conferite de brevetul de invenție începând cu data de 22 iunie 1999, așa cum a comunicat O.S.I.M. Nu rezultă că s-ar fi cerut și obținut revalidarea brevetului și nici că reclamanții, ca persoane interesate de menținerea în vigoare a brevetului, ar fi plătit ei înșiși taxele în conformitate cu art. 39 alin. (3) Legea nr. 64/1991, care prevede o atare posibilitate.

Cum, potrivit voinței părților - care are putere de lege între acestea conform art. 969 C. civ.

- durata de valabilitate a contractului de cesiune din 1999 este aceeași cu durata de valabilitate a brevetului, cum în contractul din 2002 aceleași părți au convenit că drepturile de autor se acordă pentru toată perioada de valabilitate a brevetului de invenție, iar această perioadă a încetat la data de 22 iunie 1999, rezultă că nu mai există temei pentru obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești cuvenite inventatorilor pentru anul 2007. Aceasta deoarece acțiunea reclamantului ca și cererea de intervenție principală au fost întemeiate pe răspunderea civilă contractuală, invocându-se nerespectarea contractelor din 1999 și din 2002. Așa fiind, toate celelalte chestiuni litigioase care privesc întinderea drepturilor reclamanților nu se mai impun a fi analizate, ca de altfel nici cele referitoare la identitatea dintre cupele utilizate de pârâte și cele brevetate, care, privind chestiuni de fapt, nu sunt încadrabile în art. 304 C. proc.

civ.. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 și 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica decizia. În baza art. 296 C. proc. civ. va respinge apelurile declarate de reclamant și de intervenient împotriva sentinței tribunalului, va admite apelurile declarate de pârâte, va schimba în tot sentința și va respinge în tot acțiunea și cererea de intervenție principală. Pe cale de consecință, va respinge și cererile reclamantului și intervenientului de acordare a cheltuielilor de judecată, în fond și în apel; va menține restul dispozițiilor din sentință și din decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocată de recurenta Exploatarea de Cariera R.P. privind neconstituționalitatea prevederilor art. 43 alin. (3) fraza a 2-a și art. 45 alin. (3) fraza a 2-a Legea nr. 64 /1991. Admite recursurile declarate de pârâtele Exploatarea Minieră M., continuat de Exploatarea de Carieră H., Societatea Națională a Lignitulu Oltenia SA și Exploatarea Minieră de Cariere R.P., continuat de Exploatarea de Carieră R.P. împotriva deciziei nr. 269 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia în sensul că: Respinge apelurile declarate de reclamantul I.G.D.

și de intervenientul P.C.I. împotriva sentinței civile nr. 200 din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Gorj. Admite apelurile declarate de pârâte împotriva aceleiași sentințe. Schimbă sentința, în sensul că: Respinge în tot acțiunea și cererea de intervenție. Respinge cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată în fond și în apel formulate de reclamant și intervenient. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.