ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2797/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2797/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 167 din data de 27 ianuarie

2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N.

și M.A. împotriva sentinței nr. 36 din 15 februarie 2012, pronunțată

de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtele Societatea

Comercială Complexul Energetic Oltenia SA și Societatea Comercială Complexul Energetic

Oltenia SA - Divizia Sucursala Minieră, Exploatarea de Carieră R.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele argumente:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Gorj reclamanții au solicitat instanței să se constate

că pârâtele (cadrul procesual în privința acestora fiind ulterior extins) le-au

încălcat și încalcă drepturile de proprietate industrială asupra invenției denumită

„Cupă poligonală pentru excavator”, protejată prin brevetul de invenție din 30

decembrie 2005, urmând să se dispună obligarea lor, în solidar, la plata despăgubirilor

aferente, actualizate cu coeficientul de inflație de la data când erau datorate

până la data plății, dar și la plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii,

până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de

proces.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că sunt autorii invenției „Cupă poligonală pentru excavator”,

dar și deținători exclusivi ai dreptului asupra invenției, în temeiul contractului

de cesiune încheiat cu SC U. Rovinari SA, prin lichidator judiciar SC S. SRL, iar

pârâtele au folosit dinții de cupă protejați prin brevet cu rea credință, refuzând

că încheie cu aceștia contractele impuse de Legea nr. 64/1991.

În drept, reclamanții

și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2), art. 59

alin. (1) și (3), art. 63 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 și art. 1088 C. civ.

Tribunalul Gorj, secția

I civilă, prin sentința civilă nr. 36 din 15 februarie 2012, a respins acțiunea,

pentru următoarele motive:

Reclamanții sunt autorii

invenției denumită „Cupă poligonală pentru excavator”, protejată prin brevetul de

invenție din 30 decembrie 2005.

Titularul brevetului de

invenție, SC U. SA Rovinari, prin contractul de cesiune încheiat între lichidatorul

judiciar SC S. SPRL, denumit în continuare cedent, și reclamanții, în calitate

de cesionari, a transmis prin cesionarilor calitatea de titulari și drepturile conferite

cedentului de brevetul de invenție, având perioada de valabilitate 19 decembrie

2001-19 decembrie 2021.

Potrivit art. 45

alin. (3) din Legea nr. 64/1991 transmiterea drepturilor decurgând din brevet și

valabilitatea acestuia față de terți are loc de la momentul publicării în BOPI a

cesiunii.

Așa cum rezultă din Buletinul

din 30 iulie 2009 cesiunea s-a publicat la 30 iulie 2009 și, prin urmare, anterior

acestei date reclamanții nu erau titularii brevetului invocat, sumele solicitate

cu titlu de despăgubiri putându-se cere numai pentru perioada ulterioară.

Reclamanții și-au fundamentat

cererea pe dreptul exclusiv de exploatare a invenției de către titularul de brevet

și pe dreptul la reparație patrimonială pentru încălcarea dreptului exclusiv de

exploatare, drept conferit de art. 32 din Legea nr. 64/1991.

Acest drept conferit de

art. 32 din Legea nr. 64/1991 trebuie analizat în raport de limitele impuse de dispoz.

art. 34 și art. 45 din aceeași lege, care reglementează transmiterea drepturilor

decurgând din brevet și opozabilitatea transmiterii față de terți, precum și în

raport de sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 43 din lege.

În cazul de față, pentru

brevetul din 30 decembrie 2005 s-a dispus decăderea din drepturi a titularilor de

brevet pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare, respectiv de titularul

SC U. Rovinari SA, care a fost decăzută din drepturile conferite de brevet începând

cu data de 23 decembrie 2003, așa cum rezultă din publicarea mențiunii decăderii

ce a fost publicată în BOPI nr. 3 din 28 martie 2008, decăderea fiind totală și

are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet.

Din hotărârea comisiei

de examinare din 2 februarie 2009 rezultă că, în urma achitării taxelor aferente,

cererea de revalidare a fost admisă în baza dispozițiilor art. 37 din Legea nr.

64/1991, publicarea mențiunii revalidării făcându-se în BOPI 3 din 30 martie 2009

-Secțiunea invenții.

În intervalul dintre decăderea

din drepturi și revalidarea brevetului, invenția aparține domeniului public, nu

este protejată juridic, astfel că terții o pot folosi fără a se reține că s-a încălcat

dreptul conferit de art. 32 din Legea nr. 64/1991.

În aceste condiții,

pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2007 (solicitată prin acțiune) și 30

martie 2009 când s-a publicat revalidarea, folosirea de către pârâtă a invenției

ce face obiectul brevetului din 30 decembrie 2005 nu constituie o încălcare a dreptului

exclusiv de exploatare deoarece pe această perioadă de decădere invenția nu a fost

protejată juridic.

Reclamanții au devenit

titularii brevetului de invenție din 30 decembrie 2005 ca urmare a contractului

de cesiune încheiat cu U. SA Rovinari, cesiune ce a fost publicată în BOPI nr.

7 din 30 iulie 2009, astfel că dreptul exclusiv de exploatare poate fi invocat de

reclamanți împotriva pârâtei numai după această dată, conform art. 45 alin. (3)

din Legea nr.  64/1991, potrivit cu care transmiterea produce efecte față de terți

numai începând cu data publicării în BOPI și a mențiunii transmiterii înregistrate

la O.S.I.M.

Pentru intervalul de timp

cuprins între 30 iulie 2009 și 30 iunie 2010 pârâtele au dobândit un drept de folosință

ulterioară, personal și gratuit, astfel că folosirea unei părți din invenție în

această perioadă nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de proprietate al

titularului de brevet și nu dă dreptul la reparația patrimonială solicitată de reclamanți

pe această perioadă.

Din analiza dispozițiilor

art. 34 lit. e) din Legea nr. 64/1991 rezultă că nu constituie încălcarea drepturilor

prevăzute de art. 32 și 33 folosirea cu bună credință sau luarea măsurilor efective

și serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre

decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului - în acest

caz invenția poate fi folosită în continuare de acea persoană în volumul existent

la data publicării mențiunii revalidării și dreptul la folosire nu poate fi transmis

decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenția, ori cu o fracțiune din

patrimoniu, care este afectat exploatării invenției.

Pe cale de consecință,

reglementarea posesiunii ulterioare este în favoarea terților, legea permițând exploatarea

unei invenții care într-o anumită perioadă se găsește în domeniul public.

Terțul care folosește

cu bună credință sau a luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției,

beneficiază de un drept de posesiune ulterioară și personală și aceasta din considerente

de echitate.

Se cer însă a fi întrunite

anumite condiții, respectiv folosirea cu bună-credință sau luarea de măsuri efective

și serioase de folosire a invenției de către terțul interesat, iar invenția să fi

fost folosită în intervalul dintre decăderea titularului din drepturi și publicarea

revalidării.

Pârâtele au folosit așa

cum rezultă din raportul de expertiză tehnică dinți de excavator desen, care nu

sunt decât o variantă a brevetului din 30 decembrie 2005, în același timp cu alte

tipuri de dinți care nu fac obiectul invenției la un număr de două excavatoare.

Coroborând concluziile

raportului de expertiză cu celelalte dovezi administrate în cauză, rezultă că pârâtele

foloseau invenția reclamanților și anterior publicării revalidării brevetului de

invenție, reținând că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 34 lit.

f) din Legea nr. 64/1991.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței primei instanțe este nefondat.

Nu sunt întemeiate criticile

apelanților din primul motiv de apel, în sensul că instanța de fond s-a pronunțat

pe ceea ce nu s-a cerut, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 34 lit.

f) din Legea nr. 64/1991.

Prin raportare la temeiul

de drept invocat de apelanți prin cererea introductivă, instanța trebuia să verifice

dacă intimata a efectuat acte dintre cele care să constituie o încălcare a dreptului

exclusiv de exploatare a invenției, iar o asemenea analiză nu se putea face decât

prin prisma dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 republicată, care

enumeră actele care aduc atingere dreptului prevăzut la alin. (1) al acestui art.,

dar și prin raportare la dispozițiile art. 34 lit. a)-g) din lege, la care legiuitorul

a prevăzut limitativ situațiile de excepție care nu constituie astfel de încălcări.

Instanța s-a pronunțat

în limitele învestirii, reținând corect că în intervalul dintre decăderea din drepturi

și revalidarea brevetului invenția aparține domeniului public, nefiind protejată

juridic, astfel că terții o pot folosi fără a încălca dreptul conferit de art. 32

din Legea nr. 64/1991.

Nu pot fi primite nici

criticile din cel de al doilea motiv de apel în sensul că intimata nu putea beneficia

de protecția prevăzută de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, în condițiile

în care pentru perioada 01 iulie 2007-30 iulie 2009 invenția nu a fost protejată

juridic.

Așa cum prevede în mod

expres art. 32 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, dreptul exclusiv la exploatarea

invenției este recunoscut titularului brevetului de invenție, iar despăgubirile

potrivit art. 59 alin. (3) din aceeași lege se acordă pentru încălcarea dreptului

conferit prin textul menționat, ceea ce duce la concluzia că persoana îndreptățită

la aceste despăgubiri este tot titularul brevetului de invenție.

Până la încheierea contractului

de cesiune cu SC U. Rovinari SA și înregistrarea acestuia în BOPI cu efect de opozabilitate

față de terți, respectiv 30 iulie 2009, apelanții nu au avut calitatea de titulari

ai brevetului de invenție, această calitate revenind cedentului SC U. Rovinari SA,

astfel că este legală soluția instanței, în sensul că dreptul prevăzut de art. 32

din Legea nr. 64/1991 nu poate fi invocat de apelanți anterior datei de 30

iulie 2009.

Instanța a apreciat judicios

că s-a dispus decăderea din drepturi a titularilor de brevet pentru neplata taxelor

legale de menținere în vigoare, respectiv de titularul SC U. Rovinari SA, care a

fost decăzut din drepturile conferite de brevetul din 31 decembrie 2005, începând

cu data de 23 decembrie 2003, așa cum rezultă din publicarea mențiunii decăderii

ce a fost publicată în BOPI nr. 3 din 28 martie 2008, decăderea fiind totală și

având ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet.

De aceea, este justă concluzia

la care s-a ajuns cu privire la perioada cuprinsă între 1 iulie 2007-30 iulie 2009

când s-a publicat revalidarea, în sensul că folosirea de către intimată a invenției

ce face obiectul brevetului din 30 decembrie 2005 nu constituie o încălcare a dreptului

exclusiv de exploatare, deoarece pe această perioadă de decădere invenția nu a fost

protejată juridic.

Cu privire la perioada

de timp cuprinsă între 30 iulie 2009 și 30 iunie 2010, s-a reținut corect de instanță

că intimata a dobândit un drept de folosință ulterioară, personal și gratuit, astfel

că folosirea unei părți din invenție în această perioadă nu constituie o încălcare

a dreptului exclusiv de proprietate al titularului de brevet și nu dă dreptul la

reparația patrimonială solicitată de apelanți pentru această perioadă.

În perioada cuprinsă între

data decăderii din drepturi a titularului de brevet (25 decembrie 2003) și data

revalidării (30 iulie 2009), invenția a fost în domeniul public, putând fi folosită

de terți în mod liber, fără ca o astfel de acțiune să constituie o încălcare a dreptului

de exploatare exclusivă recunoscut în favoarea titularului de brevet, care să deschidă

calea unei acțiuni în despăgubiri.

Textul legal prevăzut

de art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată conferă posibilitatea terților

de bună-credință de a continua utilizarea invenției, cu condiția menținerii volumului

existent la data publicării mențiunii revalidării, rațiunea adoptării unei asemenea

prerogative legale rezidă tocmai în considerente de echitate.

Astfel, ar fi împovărător

ca un terț de bună-credință care a folosit invenția în perioada în care aceasta

nu era protejată juridic, aflându-se în domeniul public, să i se refuze posibilitatea

de a o utiliza în viitor, neputându-i-se imputa o eventuală lipsă de diligență,

câtă vreme sancțiunea decăderii a devenit, prin publicarea în BOPI, opozabilă erga

omnes.

Terții care folosesc personal

și cu bună credință o invenție în perioada cuprinsă între data decăderii titularului

din drepturi și publicarea revalidării beneficiază de un drept de posesiune ulterioară

și personală, astfel că orice activitate a acestora care implică folosirea invenției,

în același volum cu cel existent la data publicării revalidării, deși efectuat fără

acordul titularului de brevet, nu constituie contrafacere și nu dă dreptul titularului

de brevet să pretindă despăgubiri.

Prin urmare, nu este întemeiată

susținerea apelanților că intimata a fost de rea-credință, în condițiile în care

a folosit invenția și anterior decăderii titularului din protecție, aspect care

face inoperante dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată.

În cauză, decăderea din

protecție a operat la data de 25 decembrie 2003 și nu la data publicării acestei

sancțiuni în BOPI, respectiv 28 martie 2008, sens în care s-a pronunțat Înalta Curte

de Casație și Justiție în considerentele deciziilor nr. 3942 din 22 iunie 2010,

nr. 4612 din 21 septembrie 2010 și nr. 6561 din 3 decembrie 2010, arătând că decăderea

titularului brevetului de invenție pentru neplata taxelor de menținere în vigoare

a brevetului, potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 republicată, operează

de la momentul încetării obligației de plată a taxelor, publicarea în BOPI având

rolul de a asigura doar opozabilitatea față de terți, formalitate care nu poate

fi invocată în nici un caz de părți, respectiv de titularul brevetului de invenție

însuși - a conchis astfel Înalta Curte de Casație și Justiție că decăderea nu produce

efecte de la data publicării în BOPI, ci de la momentul neplății la scadență a taxelor,

acesta fiind momentul de la care invenția poate fi folosită liber de către terți.

Decăderea din protecție

a titularului de brevet SC U. Rovinari SA a operat la data de 25 decembrie 2003,

pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare, aspect acceptat de apelanți,

care au învederat instanței că lipsirea de protecție a brevetului de invenție a

operat în perioada 25 decembrie 2003-30 martie 2009, dar au susținut că intimata

a implementat invenția anterior, fapt care exclude buna-credință a acesteia.

Nu există dovezi din care

să reiasă în mod lipsit de echivoc că pârâta ar fi utilizat fără drept invenția

care face obiectul brevetului în perioada anterioară pierderii protecției. Adresa

din 03 martie 2010, invocată de apelanți în susținerea tezei relei-credințe a intimatei,

a fost înregistrată la sediul destinatarului la data de 01 martie 2010, deci ulterior

publicării revalidării brevetului de invenție (30 iulie 2009), astfel că nu are

semnificație juridică în ceea ce privește buna-credință a utilizatorului invenției,

pentru că nu se referă la perioada avută în vedere de art. 34 lit. f) din Legea

nr. 64/1991 republicată, și anume perioada cuprinsă între data decăderii și data

publicării revalidării brevetului de invenție în BOPI.

Intimata a achiziționat

dinții de cupă folosiți în procesul de exploatare prin licitație publică de la furnizorul

M. Pitești, în perioada în care brevetul de exploatare s-a aflat în domeniul public,

așa cum s-a dovedit cu contractul de furnizare din 25 noiembrie 2008, încheiat în

baza acordului cadru din 4 aprilie 2007 și a raportului procedurii de atribuire

din 19 martie 2007, aspect reținut și în cuprinsul raportului de expertiză efectuat

în cauză.

Acest raport a evidențiat

faptul că dinții de cupă care au făcut obiectul brevetului de invenție din 30

decembrie 2005, al cărui titulari sunt apelanții, au fost utilizați în limita existentă

la momentul publicării mențiunii de revalidare, volumul fiind identic cu cel existent

anterior revalidării.

De asemenea, intimata

nu produce și nu comercializează dinți de cupă, pe care i-a achiziționat prin licitație

publică de la furnizori, care și-au asumat obligația potrivit O.U.G. nr. 34/2006

privind achizițiile publice de a despăgubi achizitorii în eventualitatea unor litigii

având ca obiect proprietatea intelectuală, astfel că intimata a luat măsuri efective

și serioase de folosire a invenției în intervalul de timp cuprins între data decăderii

și data publicării revalidării.

În ultimul motiv de apel

a fost invocat faptul că eronat instanța a reținut că apelanții pot avea calitate

procesuală activă de a solicita despăgubiri pentru utilizarea invenției numai pentru

perioada 30 iulie 2008-30 iunie 2010 și a fost invocată decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 3228 din 25 mai 2010 în Dosarul nr. 6064/95/2007, dar nici

aceste critici nu sunt întemeiate, în condițiile în care prin această decizie s-a

statuat cu privire la existența legitimării procesuale active în formularea unei

acțiuni în despăgubiri întemeiate pe art. 32 din Legea nr. 64/1991 republicată,

dar nu cu privire la îndreptățirea apelanților de a obține despăgubiri de la intimată

pe acest temei.

În consecință, chiar dacă

din probele administrate în cauză a rezultat o eficiență economică pentru intimată,

apelanții nu pot primi reparația patrimonială solicitată, pentru argumentele expuse

anterior.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs reclamanții, formulând următoarele motive:

în apărare aplicabilitatea dispozițiilor art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991,

ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

s-a reținut că pentru perioada 01 iulie 2007 - 30 iulie 2009 (data publicării

contractului de cesiune brevet către reclamanți în BOPI) apelanții nu au avut calitatea

de titulari ai brevetului de invenție, această calitate revenind cedentului, U.

Rovinari SA, astfel că dreptul nu poate fi invocat de apelanți anterior datei de

30 iulie 2009.

Art. 45 din Legea nr.

64/1991 nu limitează dreptul de exploatare a invenției pe întreaga sa durată (de

cel ce devine titular de brevet în temeiul cesiunii), ci numai de la care cesionarul

este îndreptățit să-și exercite exclusiv dreptul de exploatare a invenției, față

de terți acesta începând cu data publicării în BOPI a mențiunilor transmiterilor

înregistrate la O.S.I.M.

Până în momentul publicării

cesiunii în BOPI, titularul de brevet nu-și poate exercita prerogativele conferite

de art. 32 alin. (1) din lege față de terți, dar din momentul publicării nu exista

niciun impediment ca titularul de brevet să se îndrepte împotriva acelora ce i-au

încălcat drepturile conferite de art. 32 alin. (1) din Lege, inclusiv pentru perioada

anterioară publicării cesiunii în BOPI.

Interpretarea corectă

a deciziei nr. 3238/2010 a Înaltei Curți, dar și a disp. art. 32 alin. (1)

și art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, republicată, atestă faptul că reclamanții,

în calitate de titulari ai brevetului de invenție, au calitatea procesuală activă

de a solicita despăgubiri pentru utilizarea nelegală a invenției pentru întreaga

perioadă solicitată prin acțiune (01 iulie 2004-30 iunie 2007), nu numai pentru

perioada 30 iulie 2009 (data publicării cesiunii în BOPI) - 30 iunie 2010, cum au

reținut ambele instanțe.

S-a interpretat greșit

decizia nr. 3238/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

nedându-se eficiență puterii de lucru judecat a acestei hotărâri cu privire la problemele

de drept dezlegate, în legătură cu dreptul titularilor de brevet de a exploata exclusiv

invenția pe întreaga durata de valabilitate a brevetului, avându-se în vedere disp.

art. 45 alin. (3) și 32 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 republicată - cu aplicarea

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

instanței de apel în sensul că pentru perioada cuprinsă între 30 iulie 2009 și 30

iulie 2010 s-a reținut corect de către instanța de fond că intimata a dobândit

un drept de folosință ulterioară, personal și gratuit în temeiul dispozițiilor

art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată - motiv de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din adresa din 17

iunie 2012 emisă de O.S.I.M. către inventatorului titular de brevet P.F. rezultă

că brevetul din 30 decembrie 2005 a beneficiat permanent de protecție până la data

de 19 decembrie 2011 (acțiunea vizând despăgubiri până pe 30 iunie 2010), ca urmare

a revalidării, arătându-se că pentru perioada 19 decembrie 2001-19 decembrie 2009

taxele de menținere în vigoare au fost achitate cu factura fiscală din 12

februarie 2009, iar pentru perioada 19 decembrie 2009-19 decembrie 2011 cu factura

fiscală din 19 noiembrie 2010.

Art. 34 lit. f) acordă

protecție terților care folosesc cu bună credință sau ia măsuri efective și serioase

de folosire a invenției în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului

de brevet și revalidarea brevetului.

Norma în discuție

privește pe terțul care folosește o invenție cu bună credință sau care a luat măsuri

efective și serioase de folosire a invenției în perioada dintre decăderea din drepturi

a titularului de invenție și până la revalidare.

Pârâta SC Complexul Energetic

Oltenia SA nu este un terț, deoarece a preluat invenția, în calitate de succesoare

a fostei Companii Naționale a Lignitului Oltenia, în urma reorganizării legale succesive.

Compania Națională a Lignitului Oltenia a implementat invenția pe baze contractuale,

iar SC Complexul Energetic Oltenia SA a continuat folosirea, existând în acest sens

probe la dosar.

În speță, intervalul de

timp relevant pentru terți este cuprins între 28 martie 2008 (data publicării în

BOPI a mențiunii decăderii) și 30 martie 2009 (data publicării în BOPI a mențiunii

hotărârii de admitere a cererii de revalidare), însă expertiza contabilă atestă

faptul că pârâtele au utilizat invenția în toată perioada pentru care se solicită

despăgubirile (1 iulie 2007-30 iunie 2010), făcând inaplicabile disp. art. 34

lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată, ce protejează numai terții care au implementat

invenția în perioada 28 martie 2008-30 martie 2009.

Dispozițiile legale nu

sunt aplicabile nici în varianta în care se reține că brevetul de invenție a fost

decăzut din protecție în intervalul 19 decembrie 2003-30 martie 2009 (terții

de bună-credință neputându-se preleva de intervalul 19 decembrie 2003-28 martie

2008 în opinia recurenților), deoarece pârâtele n-au implementat invenția în

perioada suscitată, fiind făcute dovezi certe în acest sens.

Implementarea invenției

în perioada când era protejată și nu în perioada decăderii din protecție a

brevetului de invenție face inaplicabile în speță dispozițiile art. 34

lit. f) din Legea nr. 64/1991 - toate facturile au fost emise în perioada în care

invenția brevetată era protejată, 19 decembrie 2001-19 decembrie 2003, iar nu în

perioada dintre decăderea din drepturi a titularului brevetului de invenție și până

la revalidare, respectiv 20 decembrie 2003-30 septembrie 2009.

Pârâta-recurenta este

de rea credință, aspect ce reiese din faptul că aceasta a organizat licitații publice

pentru achiziționarea produselor brevetate, luate de la producătorul SC M.B.C. SA

Pitești, care nu avea consimțământul titularului de brevet să producă dinții pentru

cupa.

De altfel, nici ipoteza

alternativă prevăzută de lege, a luării de măsuri efective și serioase de folosire

a invenției de către pârâtă nu a fost dovedită - nici nu putea fi dovedită având

în vedere susținerea permanentă a pârâtei că nu a folosit invenția.

S-a reținut în mod

greșit ca fiind îndeplinită cerința că pârâtele au folosit invenția în

același volum după revalidare, situație în care ar fi exonerate de orice răspundere

- arătându-se elementele tehnice care demonstrează acest lucru.

Reclamanții și-au

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Pârâta a formulat întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea

modului de apreciere de către instanța de apel a efectelor decăderii din drepturile

conferite de brevet.

Analizând decizia de apel

în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

în considerarea argumentelor ce succed:

dosarului de față are ca obiect despăgubirile solicitate de reclamanți

pentru utilizarea, la Exploatarea R., în perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2010, a

invenției „Cupă poligonală pentru excavator”, ce face obiectul brevetului din

30 decembrie 2005, fără consimțământul lor, autori ai invenției și

titulari ai drepturilor patrimoniale ce decurg din brevet.

Necontestat, brevetul

de invenție a fost acordat, în calitate de titular, SC U. Rovinari SA, cu dată

a depozitului reglementar 19 decembrie 2001, operând ulterior decăderea acestei

societăți din drepturile conferite de brevet ca urmare a neplății taxelor

de menținere în vigoare a acestuia, decăderea fiind publicată în (BOPI) Buletinul

Oficial de Proprietate Industrială nr. 3 din 28 martie 2008.

În ceea ce privește

data la care a operat decăderea din drepturile conferite de brevet titularului SC

U. Rovinari SA, pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare, instanța

de apel a reținut-o ca fiind 25 decembrie 2003, subliniindu-se că acest aspect

a fost acceptat de apelanți, care au învederat instanței că lipsirea de protecție

a brevetului de invenție a operat în perioada 25 decembrie 2003-30 martie 2009,

dar au susținut că intimata a implementat invenția anterior, fapt care exclude buna-credință

a acesteia.

Considerentele instanței

de apel relativ la această dată nu au fost contestate prin cererea de recurs, cu

arătarea nelegalității constatării prin decizia de apel - ceea ce face să se

bucure de putere de lucru judecat considerentul instanței în sensul că decăderea

a operat la data de 25 decembrie 2003.

Brevetul de invenție

a fost ulterior revalidat, operațiune publicată în BOPI nr. 3 din 30

martie 2009.

Nu prezintă relevanță

revalidarea brevetului pentru perioada anterioară revalidării, câtă vreme, urmare

a decăderii din drepturi, invenția aparține domeniului public, nefiind protejată

juridic, și putea fi folosită de terți fără a se încălca drepturile prevăzute de

art. 32 din Legea nr. 64/1991.

art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, cesiunea produce efecte față de terți

numai de la data publicării în BOPI a mențiunii transmiterii înregistrate la

OSIM și, prin urmare, reclamanții, ca cesionari ai drepturilor patrimoniale

decurgând din brevet, puteau pretinde despăgubiri de la terțul ce exploatează

fără acordul lor invenția, numai după data publicării cesiunii, deci numai

pe perioada 30 iulie 2009 - 30 iunie 2010 din cea dedusă judecății - cum în

mod corect s-a reținut în cauză.

Aceasta întrucât obligația

de despăgubire ce îi incumbă terțului este determinată de fapta sa de exploatare

a unei invenții fără consimțământul titularului, iar de această calitate,

cu toate drepturile pe care aceasta le conferă se pot prevala reclamanții,

în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, numai după data publicării cesiunii,

respectiv data de 30 iulie 2009.

fond au justificat soluțiile pronunțate în cauză pe dispozițiile

art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție,

care prevede că „Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute

la art. 32 și 33 folosirea cu bună-credință sau luarea măsurilor

efective și serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp

dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului.

În acest caz invenția poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul

existent la data publicării mențiunii revalidării, și dreptul la folosire nu poate

fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenția ori cu o fracțiune

din patrimoniul care este afectat exploatării invenției.”

Pentru a se putea prevala

de motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., relativ la aceste

dispoziții legale, reclamanții trebuia să reclame pronunțarea de

către instanța de apel asupra unui lucru care nu s-a cerut, decizia acestei

instanțe fiind supusă controlului judiciar pe calea recursului, potrivit

art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Critica formulată vizează

însă nemulțumirea reclamanților cu privire la modul de soluționare

a criticii de apel aferentă, relativ la cadrul procesual fixat în fața primei

instanțe, în care pârâții nu ar fi solicitat protecția conferită

de dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 - critică ce se circumscrie

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

După cum în mod corect

a reținut instanța de apel, prin raportare la temeiul de drept invocat

de apelanți prin cererea introductivă, instanța trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite

cerințele acestuia, iar o asemenea analiză nu se putea face decât prin raportare

și la dispozițiile art. 34 lit. a)-g) din lege, prin care legiuitorul a prevăzut

limitativ situațiile de excepție care nu constituie încălcări reclamate în cauză.

Instanța a aplicat în

mod corect norma legală în discuție, reținând astfel că în intervalul dintre

decăderea din drepturi și revalidarea brevetului, invenția aparține domeniului public,

nefiind protejată juridic, astfel că terții o pot folosi fără a se reține că s-a

încălcat dreptul conferit de art. 32 din Legea nr. 64/1991.

Lipsa calității de

terț, în sensul dispozițiilor legale incidente, a fost invocată pentru

prima dată prin cererea de recurs, omisso medio, motiv pentru care critica aferentă

nu va fi analizată.

Utilizarea

invenției pe perioada anterioară decăderii titularului din drepturile decurgând

din brevetul de invenție nu denotă reaua-credință a terțului și

nu înlătură incidența normelor legale susmenționate.

Legiuitorul pretinde terțului,

pentru ca acesta să beneficieze de dreptul de folosință asupra obiectului invenției,

cu titlu gratuit, o atitudine subiectivă ce vizează doar perioada de timp dintre

decădere și revalidarea brevetului, iar aceasta constă în convingerea că, printr-o

astfel de utilizare, nu încalcă vreun drept patrimonial ce decurge dintr-un brevet

de invenție.

Această convingere este

perfect justificată în speță atât timp cât pe perioada cuprinsă între data

decăderii din drepturile conferite de brevet și revalidarea brevetului invenția

nu a beneficiat de protecție juridică, date fiind efectele decăderii.

Sunt întrunite în speță

cerințele de aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) (față

de obligațiile impuse de art. 32 din lege) până la revalidare, ceea ce înseamnă

că pentru această perioadă buna-credință în folosirea invenției înlătură

orice încălcare a drepturilor decurgând din brevet - aspect opozabil reclamanților

și relevant în aplicarea celei de-a teze a art. 34 alin. (1) lit. f) din lege în

ceea ce îi privește.

Pentru perioadă ulterioară

revalidării brevetului, terțul beneficiază de dreptul de a folosi în continuare

invenția, fără ca prin aceasta să încalce în vreun fel drepturile titularului,

conferite de brevet, datorită folosirii cu bună-credință a invenției în

perioada dintre decădere și validare, sub protecția art. 34 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 64/1991.

Întrunirea cerințelor

de aplicare a celei de-a doua teze a acestei norme legale a fost constatată de instanța

de apel, care a reținut, cu referire la proba științifică efectuată în cauză,

că dinții de cupă care au făcut obiectul brevetului de invenție din 30

decembrie 2005, al cărui titulari sunt reclamanții, au fost utilizați în limita

existentă la momentul publicării mențiunii de revalidare, volumul fiind identic

cu cel existent anterior revalidării - situație de fapt care se referă și

la folosirea invenției în perioada decăderii, ce nu poate fi cenzurată de instanța

de recurs, față de limitele impuse de art. 304 C. proc. civ., dată fiind critica

de recurs aferentă.

De altfel, în susținerea

recursului, reclamanții se folosesc și de expertiza contabilă efectuată în

cauză, prin care se atestă faptul că pârâtele au utilizat invenția în toată perioada

pentru care se solicită despăgubirile, respectiv 1 iulie 2007-30 iunie 2010.

Achiziționarea de dinți

de cupă folosiți în procesul de exploatare prin licitație publică de la furnizorul

M. Pitești nu denotă rea credință, în sensul reclamat prin cererea de recurs.

Aceasta întrucât în perioada

respectivă brevetul s-a aflat în domeniul public, instanța făcând referire

la contractul de furnizare din 25 noiembrie 2008, încheiat în baza acordului cadru

din 4 aprilie 2007 și a raportului procedurii de atribuire din 19 martie 2007, cu

mențiunea că acestea au fost reținute și în cuprinsul raportului de expertiză.

Mai mult, reține

instanța de apel, la achizițiile prin licitație publică, furnizorii și-au asumat

obligația, potrivit O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, de a despăgubi

achizitorii în eventualitatea unor litigii având ca obiect proprietatea intelectuală.

decizia nr. 3238/2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție nu se cicumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., aceasta nereprezentând un act juridic dedus judecății, în sensul

acestor dispoziții procedurale, aspectele reclamate putând fi discutate din

perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pe lângă faptul că în

litigiul respectiv s-a justificat prin cererea de recurs lipsa calității procesuale

active pe lipsa calității de titular de brevet, apărare infirmată prin dobândirea

acestei calități prin contractul de cesiune încheiat de reclamanți cu

titularul - chestiune discutată deci în anumite limite, în litigiile generate de

reclamanți pentru aceeași perioadă dar pentru exploatări diferite, Înalta

Curte a confirmat, în mod constant, modul de soluționare din prezenta cauză.

În considerarea acestor

argumente, se constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale,

din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., neputându-se

contura elemente în analiza făcută care să atragă incidența dispozițiilor

art. 304 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., invocate de către reclamanții-recurenți.

Constatându-se, prin urmare,

că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și

a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N.

și M.A. împotriva deciziei nr. 167 din data de 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2014.