ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2797/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 167 din data de 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A.

împotriva sentinței nr. 36 din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtele Societatea Comercială Complexul Energetic Oltenia SA și Societatea Comercială Complexul Energetic Oltenia SA - Divizia Sucursala Minieră, Exploatarea de Carieră R. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele argumente: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj reclamanții au solicitat instanței să se constate că pârâtele (cadrul procesual în privința acestora fiind ulterior extins) le-au încălcat și încalcă drepturile de proprietate industrială asupra invenției denumită „Cupă poligonală pentru excavator”, protejată prin brevetul de invenție din 30 decembrie 2005, urmând să se dispună obligarea lor, în solidar, la plata despăgubirilor aferente, actualizate cu coeficientul de inflație de la data când erau datorate până la data plății, dar și la plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii, până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt autorii invenției „Cupă poligonală pentru excavator”, dar și deținători exclusivi ai dreptului asupra invenției, în temeiul contractului de cesiune încheiat cu SC U. Rovinari SA, prin lichidator judiciar SC S. SRL, iar pârâtele au folosit dinții de cupă protejați prin brevet cu rea credință, refuzând că încheie cu aceștia contractele impuse de Legea nr. 64/1991. În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2), art. 59 alin. (1) și (3), art. 63 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 și art. 1088 C. civ.

Tribunalul Gorj, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 36 din 15 februarie 2012, a respins acțiunea, pentru următoarele motive: Reclamanții sunt autorii invenției denumită „Cupă poligonală pentru excavator”, protejată prin brevetul de invenție din 30 decembrie 2005. Titularul brevetului de invenție, SC U. SA Rovinari, prin contractul de cesiune încheiat între lichidatorul judiciar SC S. SPRL, denumit în continuare cedent, și reclamanții, în calitate de cesionari, a transmis prin cesionarilor calitatea de titulari și drepturile conferite cedentului de brevetul de invenție, având perioada de valabilitate 19 decembrie 2001-19 decembrie 2021. Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 transmiterea drepturilor decurgând din brevet și valabilitatea acestuia față de terți are loc de la momentul publicării în BOPI a cesiunii.

Așa cum rezultă din Buletinul din 30 iulie 2009 cesiunea s-a publicat la 30 iulie 2009 și, prin urmare, anterior acestei date reclamanții nu erau titularii brevetului invocat, sumele solicitate cu titlu de despăgubiri putându-se cere numai pentru perioada ulterioară. Reclamanții și-au fundamentat cererea pe dreptul exclusiv de exploatare a invenției de către titularul de brevet și pe dreptul la reparație patrimonială pentru încălcarea dreptului exclusiv de exploatare, drept conferit de art. 32 din Legea nr. 64/1991. Acest drept conferit de art. 32 din Legea nr. 64/1991 trebuie analizat în raport de limitele impuse de dispoz. art. 34 și art. 45 din aceeași lege, care reglementează transmiterea drepturilor decurgând din brevet și opozabilitatea transmiterii față de terți, precum și în raport de sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 43 din lege.

În cazul de față, pentru brevetul din 30 decembrie 2005 s-a dispus decăderea din drepturi a titularilor de brevet pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare, respectiv de titularul SC U. Rovinari SA, care a fost decăzută din drepturile conferite de brevet începând cu data de 23 decembrie 2003, așa cum rezultă din publicarea mențiunii decăderii ce a fost publicată în BOPI nr. 3 din 28 martie 2008, decăderea fiind totală și are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet. Din hotărârea comisiei de examinare din 2 februarie 2009 rezultă că, în urma achitării taxelor aferente, cererea de revalidare a fost admisă în baza dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 64/1991, publicarea mențiunii revalidării făcându-se în BOPI 3 din 30 martie 2009 -Secțiunea invenții.

În intervalul dintre decăderea din drepturi și revalidarea brevetului, invenția aparține domeniului public, nu este protejată juridic, astfel că terții o pot folosi fără a se reține că s-a încălcat dreptul conferit de art. 32 din Legea nr. 64/1991. În aceste condiții, pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2007 (solicitată prin acțiune) și 30 martie 2009 când s-a publicat revalidarea, folosirea de către pârâtă a invenției ce face obiectul brevetului din 30 decembrie 2005 nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare deoarece pe această perioadă de decădere invenția nu a fost protejată juridic.

Reclamanții au devenit titularii brevetului de invenție din 30 decembrie 2005 ca urmare a contractului de cesiune încheiat cu U. SA Rovinari, cesiune ce a fost publicată în BOPI nr. 7 din 30 iulie 2009, astfel că dreptul exclusiv de exploatare poate fi invocat de reclamanți împotriva pârâtei numai după această dată, conform art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, potrivit cu care transmiterea produce efecte față de terți numai începând cu data publicării în BOPI și a mențiunii transmiterii înregistrate la O.S.I.M. Pentru intervalul de timp cuprins între 30 iulie 2009 și 30 iunie 2010 pârâtele au dobândit un drept de folosință ulterioară, personal și gratuit, astfel că folosirea unei părți din invenție în această perioadă nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de proprietate al titularului de brevet și nu dă dreptul la reparația patrimonială solicitată de reclamanți pe această perioadă.

Din analiza dispozițiilor art. 34 lit. e) din Legea nr. 64/1991 rezultă că nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute de art. 32 și 33 folosirea cu bună credință sau luarea măsurilor efective și serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului - în acest caz invenția poate fi folosită în continuare de acea persoană în volumul existent la data publicării mențiunii revalidării și dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenția, ori cu o fracțiune din patrimoniu, care este afectat exploatării invenției. Pe cale de consecință, reglementarea posesiunii ulterioare este în favoarea terților, legea permițând exploatarea unei invenții care într-o anumită perioadă se găsește în domeniul public.

Terțul care folosește cu bună credință sau a luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției, beneficiază de un drept de posesiune ulterioară și personală și aceasta din considerente de echitate. Se cer însă a fi întrunite anumite condiții, respectiv folosirea cu bună-credință sau luarea de măsuri efective și serioase de folosire a invenției de către terțul interesat, iar invenția să fi fost folosită în intervalul dintre decăderea titularului din drepturi și publicarea revalidării. Pârâtele au folosit așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică dinți de excavator desen, care nu sunt decât o variantă a brevetului din 30 decembrie 2005, în același timp cu alte tipuri de dinți care nu fac obiectul invenției la un număr de două excavatoare.

Coroborând concluziile raportului de expertiză cu celelalte dovezi administrate în cauză, rezultă că pârâtele foloseau invenția reclamanților și anterior publicării revalidării brevetului de invenție, reținând că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe este nefondat. Nu sunt întemeiate criticile apelanților din primul motiv de apel, în sensul că instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Prin raportare la temeiul de drept invocat de apelanți prin cererea introductivă, instanța trebuia să verifice dacă intimata a efectuat acte dintre cele care să constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenției, iar o asemenea analiză nu se putea face decât prin prisma dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 republicată, care enumeră actele care aduc atingere dreptului prevăzut la alin. (1) al acestui art., dar și prin raportare la dispozițiile art. 34 lit. a)-g) din lege, la care legiuitorul a prevăzut limitativ situațiile de excepție care nu constituie astfel de încălcări. Instanța s-a pronunțat în limitele învestirii, reținând corect că în intervalul dintre decăderea din drepturi și revalidarea brevetului invenția aparține domeniului public, nefiind protejată juridic, astfel că terții o pot folosi fără a încălca dreptul conferit de art. 32 din Legea nr. 64/1991.

Nu pot fi primite nici criticile din cel de al doilea motiv de apel în sensul că intimata nu putea beneficia de protecția prevăzută de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, în condițiile în care pentru perioada 01 iulie 2007-30 iulie 2009 invenția nu a fost protejată juridic. Așa cum prevede în mod expres art. 32 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, dreptul exclusiv la exploatarea invenției este recunoscut titularului brevetului de invenție, iar despăgubirile potrivit art. 59 alin. (3) din aceeași lege se acordă pentru încălcarea dreptului conferit prin textul menționat, ceea ce duce la concluzia că persoana îndreptățită la aceste despăgubiri este tot titularul brevetului de invenție.

Până la încheierea contractului de cesiune cu SC U. Rovinari SA și înregistrarea acestuia în BOPI cu efect de opozabilitate față de terți, respectiv 30 iulie 2009, apelanții nu au avut calitatea de titulari ai brevetului de invenție, această calitate revenind cedentului SC U. Rovinari SA, astfel că este legală soluția instanței, în sensul că dreptul prevăzut de art. 32 din Legea nr. 64/1991 nu poate fi invocat de apelanți anterior datei de 30 iulie 2009. Instanța a apreciat judicios că s-a dispus decăderea din drepturi a titularilor de brevet pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare, respectiv de titularul SC U. Rovinari SA, care a fost decăzut din drepturile conferite de brevetul din 31 decembrie 2005, începând cu data de 23 decembrie 2003, așa cum rezultă din publicarea mențiunii decăderii ce a fost publicată în BOPI nr. 3 din 28 martie 2008, decăderea fiind totală și având ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet.

De aceea, este justă concluzia la care s-a ajuns cu privire la perioada cuprinsă între 1 iulie 2007-30 iulie 2009 când s-a publicat revalidarea, în sensul că folosirea de către intimată a invenției ce face obiectul brevetului din 30 decembrie 2005 nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare, deoarece pe această perioadă de decădere invenția nu a fost protejată juridic. Cu privire la perioada de timp cuprinsă între 30 iulie 2009 și 30 iunie 2010, s-a reținut corect de instanță că intimata a dobândit un drept de folosință ulterioară, personal și gratuit, astfel că folosirea unei părți din invenție în această perioadă nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de proprietate al titularului de brevet și nu dă dreptul la reparația patrimonială solicitată de apelanți pentru această perioadă.

În perioada cuprinsă între data decăderii din drepturi a titularului de brevet (25 decembrie 2003) și data revalidării (30 iulie 2009), invenția a fost în domeniul public, putând fi folosită de terți în mod liber, fără ca o astfel de acțiune să constituie o încălcare a dreptului de exploatare exclusivă recunoscut în favoarea titularului de brevet, care să deschidă calea unei acțiuni în despăgubiri. Textul legal prevăzut de art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată conferă posibilitatea terților de bună-credință de a continua utilizarea invenției, cu condiția menținerii volumului existent la data publicării mențiunii revalidării, rațiunea adoptării unei asemenea prerogative legale rezidă tocmai în considerente de echitate.

Astfel, ar fi împovărător ca un terț de bună-credință care a folosit invenția în perioada în care aceasta nu era protejată juridic, aflându-se în domeniul public, să i se refuze posibilitatea de a o utiliza în viitor, neputându-i-se imputa o eventuală lipsă de diligență, câtă vreme sancțiunea decăderii a devenit, prin publicarea în BOPI, opozabilă erga omnes. Terții care folosesc personal și cu bună credință o invenție în perioada cuprinsă între data decăderii titularului din drepturi și publicarea revalidării beneficiază de un drept de posesiune ulterioară și personală, astfel că orice activitate a acestora care implică folosirea invenției, în același volum cu cel existent la data publicării revalidării, deși efectuat fără acordul titularului de brevet, nu constituie contrafacere și nu dă dreptul titularului de brevet să pretindă despăgubiri.

Prin urmare, nu este întemeiată susținerea apelanților că intimata a fost de rea-credință, în condițiile în care a folosit invenția și anterior decăderii titularului din protecție, aspect care face inoperante dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată.

În cauză, decăderea din protecție a operat la data de 25 decembrie 2003 și nu la data publicării acestei sancțiuni în BOPI, respectiv 28 martie 2008, sens în care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziilor nr. 3942 din 22 iunie 2010, nr. 4612 din 21 septembrie 2010 și nr. 6561 din 3 decembrie 2010, arătând că decăderea titularului brevetului de invenție pentru neplata taxelor de menținere în vigoare a brevetului, potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 republicată, operează de la momentul încetării obligației de plată a taxelor, publicarea în BOPI având rolul de a asigura doar opozabilitatea față de terți, formalitate care nu poate fi invocată în nici un caz de părți, respectiv de titularul brevetului de invenție însuși - a conchis astfel Înalta Curte de Casație și Justiție că decăderea nu produce efecte de la data publicării în BOPI, ci de la momentul neplății la scadență a taxelor, acesta fiind momentul de la care invenția poate fi folosită liber de către terți.

Decăderea din protecție a titularului de brevet SC U. Rovinari SA a operat la data de 25 decembrie 2003, pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare, aspect acceptat de apelanți, care au învederat instanței că lipsirea de protecție a brevetului de invenție a operat în perioada 25 decembrie 2003-30 martie 2009, dar au susținut că intimata a implementat invenția anterior, fapt care exclude buna-credință a acesteia. Nu există dovezi din care să reiasă în mod lipsit de echivoc că pârâta ar fi utilizat fără drept invenția care face obiectul brevetului în perioada anterioară pierderii protecției.

Adresa din 03 martie 2010, invocată de apelanți în susținerea tezei relei-credințe a intimatei, a fost înregistrată la sediul destinatarului la data de 01 martie 2010, deci ulterior publicării revalidării brevetului de invenție (30 iulie 2009), astfel că nu are semnificație juridică în ceea ce privește buna-credință a utilizatorului invenției, pentru că nu se referă la perioada avută în vedere de art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată, și anume perioada cuprinsă între data decăderii și data publicării revalidării brevetului de invenție în BOPI.

Intimata a achiziționat dinții de cupă folosiți în procesul de exploatare prin licitație publică de la furnizorul M. Pitești, în perioada în care brevetul de exploatare s-a aflat în domeniul public, așa cum s-a dovedit cu contractul de furnizare din 25 noiembrie 2008, încheiat în baza acordului cadru din 4 aprilie 2007 și a raportului procedurii de atribuire din 19 martie 2007, aspect reținut și în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză. Acest raport a evidențiat faptul că dinții de cupă care au făcut obiectul brevetului de invenție din 30 decembrie 2005, al cărui titulari sunt apelanții, au fost utilizați în limita existentă la momentul publicării mențiunii de revalidare, volumul fiind identic cu cel existent anterior revalidării.

De asemenea, intimata nu produce și nu comercializează dinți de cupă, pe care i-a achiziționat prin licitație publică de la furnizori, care și-au asumat obligația potrivit O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice de a despăgubi achizitorii în eventualitatea unor litigii având ca obiect proprietatea intelectuală, astfel că intimata a luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției în intervalul de timp cuprins între data decăderii și data publicării revalidării.

În ultimul motiv de apel a fost invocat faptul că eronat instanța a reținut că apelanții pot avea calitate procesuală activă de a solicita despăgubiri pentru utilizarea invenției numai pentru perioada 30 iulie 2008-30 iunie 2010 și a fost invocată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3228 din 25 mai 2010 în Dosarul nr. 6064/95/2007, dar nici aceste critici nu sunt întemeiate, în condițiile în care prin această decizie s-a statuat cu privire la existența legitimării procesuale active în formularea unei acțiuni în despăgubiri întemeiate pe art. 32 din Legea nr. 64/1991 republicată, dar nu cu privire la îndreptățirea apelanților de a obține despăgubiri de la intimată pe acest temei.

În consecință, chiar dacă din probele administrate în cauză a rezultat o eficiență economică pentru intimată, apelanții nu pot primi reparația patrimonială solicitată, pentru argumentele expuse anterior. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, formulând următoarele motive: 1. Pârâtele nu au invocat în apărare aplicabilitatea dispozițiilor art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

2. În mod greșit s-a reținut că pentru perioada 01 iulie 2007 - 30 iulie 2009 (data publicării contractului de cesiune brevet către reclamanți în BOPI) apelanții nu au avut calitatea de titulari ai brevetului de invenție, această calitate revenind cedentului, U. Rovinari SA, astfel că dreptul nu poate fi invocat de apelanți anterior datei de 30 iulie 2009. Art. 45 din Legea nr. 64/1991 nu limitează dreptul de exploatare a invenției pe întreaga sa durată (de cel ce devine titular de brevet în temeiul cesiunii), ci numai de la care cesionarul este îndreptățit să-și exercite exclusiv dreptul de exploatare a invenției, față de terți acesta începând cu data publicării în BOPI a mențiunilor transmiterilor înregistrate la O.S.I.M.

Până în momentul publicării cesiunii în BOPI, titularul de brevet nu-și poate exercita prerogativele conferite de art. 32 alin. (1) din lege față de terți, dar din momentul publicării nu exista niciun impediment ca titularul de brevet să se îndrepte împotriva acelora ce i-au încălcat drepturile conferite de art. 32 alin. (1) din Lege, inclusiv pentru perioada anterioară publicării cesiunii în BOPI. Interpretarea corectă a deciziei nr. 3238/2010 a Înaltei Curți, dar și a disp. art. 32 alin. (1) și art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, republicată, atestă faptul că reclamanții, în calitate de titulari ai brevetului de invenție, au calitatea procesuală activă de a solicita despăgubiri pentru utilizarea nelegală a invenției pentru întreaga perioadă solicitată prin acțiune (01 iulie 2004-30 iunie 2007), nu numai pentru perioada 30 iulie 2009 (data publicării cesiunii în BOPI) - 30 iunie 2010, cum au reținut ambele instanțe.

S-a interpretat greșit decizia nr. 3238/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nedându-se eficiență puterii de lucru judecat a acestei hotărâri cu privire la problemele de drept dezlegate, în legătură cu dreptul titularilor de brevet de a exploata exclusiv invenția pe întreaga durata de valabilitate a brevetului, avându-se în vedere disp. art. 45 alin. (3) și 32 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 republicată - cu aplicarea art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. 3. Este nelegală motivarea instanței de apel în sensul că pentru perioada cuprinsă între 30 iulie 2009 și 30 iulie 2010 s-a reținut corect de către instanța de fond că intimata a dobândit un drept de folosință ulterioară, personal și gratuit în temeiul dispozițiilor art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Din adresa din 17 iunie 2012 emisă de O.S.I.M. către inventatorului titular de brevet P.F. rezultă că brevetul din 30 decembrie 2005 a beneficiat permanent de protecție până la data de 19 decembrie 2011 (acțiunea vizând despăgubiri până pe 30 iunie 2010), ca urmare a revalidării, arătându-se că pentru perioada 19 decembrie 2001-19 decembrie 2009 taxele de menținere în vigoare au fost achitate cu factura fiscală din 12 februarie 2009, iar pentru perioada 19 decembrie 2009-19 decembrie 2011 cu factura fiscală din 19 noiembrie 2010. Art. 34 lit. f) acordă protecție terților care folosesc cu bună credință sau ia măsuri efective și serioase de folosire a invenției în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului.

Norma în discuție privește pe terțul care folosește o invenție cu bună credință sau care a luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției în perioada dintre decăderea din drepturi a titularului de invenție și până la revalidare. Pârâta SC Complexul Energetic Oltenia SA nu este un terț, deoarece a preluat invenția, în calitate de succesoare a fostei Companii Naționale a Lignitului Oltenia, în urma reorganizării legale succesive. Compania Națională a Lignitului Oltenia a implementat invenția pe baze contractuale, iar SC Complexul Energetic Oltenia SA a continuat folosirea, existând în acest sens probe la dosar.

În speță, intervalul de timp relevant pentru terți este cuprins între 28 martie 2008 (data publicării în BOPI a mențiunii decăderii) și 30 martie 2009 (data publicării în BOPI a mențiunii hotărârii de admitere a cererii de revalidare), însă expertiza contabilă atestă faptul că pârâtele au utilizat invenția în toată perioada pentru care se solicită despăgubirile (1 iulie 2007-30 iunie 2010), făcând inaplicabile disp. art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată, ce protejează numai terții care au implementat invenția în perioada 28 martie 2008-30 martie 2009. Dispozițiile legale nu sunt aplicabile nici în varianta în care se reține că brevetul de invenție a fost decăzut din protecție în intervalul 19 decembrie 2003-30 martie 2009 (terții de bună-credință neputându-se preleva de intervalul 19 decembrie 2003-28 martie 2008 în opinia recurenților), deoarece pârâtele n-au implementat invenția în perioada suscitată, fiind făcute dovezi certe în acest sens.

Implementarea invenției în perioada când era protejată și nu în perioada decăderii din protecție a brevetului de invenție face inaplicabile în speță dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 - toate facturile au fost emise în perioada în care invenția brevetată era protejată, 19 decembrie 2001-19 decembrie 2003, iar nu în perioada dintre decăderea din drepturi a titularului brevetului de invenție și până la revalidare, respectiv 20 decembrie 2003-30 septembrie 2009. Pârâta-recurenta este de rea credință, aspect ce reiese din faptul că aceasta a organizat licitații publice pentru achiziționarea produselor brevetate, luate de la producătorul SC M.B.C. SA Pitești, care nu avea consimțământul titularului de brevet să producă dinții pentru cupa.

De altfel, nici ipoteza alternativă prevăzută de lege, a luării de măsuri efective și serioase de folosire a invenției de către pârâtă nu a fost dovedită - nici nu putea fi dovedită având în vedere susținerea permanentă a pârâtei că nu a folosit invenția. S-a reținut în mod greșit ca fiind îndeplinită cerința că pârâtele au folosit invenția în același volum după revalidare, situație în care ar fi exonerate de orice răspundere - arătându-se elementele tehnice care demonstrează acest lucru. Reclamanții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea modului de apreciere de către instanța de apel a efectelor decăderii din drepturile conferite de brevet.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed: 1. Cererea ce face obiectul dosarului de față are ca obiect despăgubirile solicitate de reclamanți pentru utilizarea, la Exploatarea R., în perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2010, a invenției „Cupă poligonală pentru excavator”, ce face obiectul brevetului din 30 decembrie 2005, fără consimțământul lor, autori ai invenției și titulari ai drepturilor patrimoniale ce decurg din brevet.

Necontestat, brevetul de invenție a fost acordat, în calitate de titular, SC U. Rovinari SA, cu dată a depozitului reglementar 19 decembrie 2001, operând ulterior decăderea acestei societăți din drepturile conferite de brevet ca urmare a neplății taxelor de menținere în vigoare a acestuia, decăderea fiind publicată în (BOPI) Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 3 din 28 martie 2008. În ceea ce privește data la care a operat decăderea din drepturile conferite de brevet titularului SC U. Rovinari SA, pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare, instanța de apel a reținut-o ca fiind 25 decembrie 2003, subliniindu-se că acest aspect a fost acceptat de apelanți, care au învederat instanței că lipsirea de protecție a brevetului de invenție a operat în perioada 25 decembrie 2003-30 martie 2009, dar au susținut că intimata a implementat invenția anterior, fapt care exclude buna-credință a acesteia.

Considerentele instanței de apel relativ la această dată nu au fost contestate prin cererea de recurs, cu arătarea nelegalității constatării prin decizia de apel - ceea ce face să se bucure de putere de lucru judecat considerentul instanței în sensul că decăderea a operat la data de 25 decembrie 2003. Brevetul de invenție a fost ulterior revalidat, operațiune publicată în BOPI nr. 3 din 30 martie 2009. Nu prezintă relevanță revalidarea brevetului pentru perioada anterioară revalidării, câtă vreme, urmare a decăderii din drepturi, invenția aparține domeniului public, nefiind protejată juridic, și putea fi folosită de terți fără a se încălca drepturile prevăzute de art. 32 din Legea nr. 64/1991.

2. Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, cesiunea produce efecte față de terți numai de la data publicării în BOPI a mențiunii transmiterii înregistrate la OSIM și, prin urmare, reclamanții, ca cesionari ai drepturilor patrimoniale decurgând din brevet, puteau pretinde despăgubiri de la terțul ce exploatează fără acordul lor invenția, numai după data publicării cesiunii, deci numai pe perioada 30 iulie 2009 - 30 iunie 2010 din cea dedusă judecății - cum în mod corect s-a reținut în cauză.

Aceasta întrucât obligația de despăgubire ce îi incumbă terțului este determinată de fapta sa de exploatare a unei invenții fără consimțământul titularului, iar de această calitate, cu toate drepturile pe care aceasta le conferă se pot prevala reclamanții, în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, numai după data publicării cesiunii, respectiv data de 30 iulie 2009. 3. Instanțele de fond au justificat soluțiile pronunțate în cauză pe dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, care prevede că „Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 32 și 33 folosirea cu bună-credință sau luarea măsurilor efective și serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului.

În acest caz invenția poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării mențiunii revalidării, și dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenția ori cu o fracțiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenției.” Pentru a se putea prevala de motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., relativ la aceste dispoziții legale, reclamanții trebuia să reclame pronunțarea de către instanța de apel asupra unui lucru care nu s-a cerut, decizia acestei instanțe fiind supusă controlului judiciar pe calea recursului, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Critica formulată vizează însă nemulțumirea reclamanților cu privire la modul de soluționare a criticii de apel aferentă, relativ la cadrul procesual fixat în fața primei instanțe, în care pârâții nu ar fi solicitat protecția conferită de dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 - critică ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. După cum în mod corect a reținut instanța de apel, prin raportare la temeiul de drept invocat de apelanți prin cererea introductivă, instanța trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite cerințele acestuia, iar o asemenea analiză nu se putea face decât prin raportare și la dispozițiile art. 34 lit. a)-g) din lege, prin care legiuitorul a prevăzut limitativ situațiile de excepție care nu constituie încălcări reclamate în cauză.

Instanța a aplicat în mod corect norma legală în discuție, reținând astfel că în intervalul dintre decăderea din drepturi și revalidarea brevetului, invenția aparține domeniului public, nefiind protejată juridic, astfel că terții o pot folosi fără a se reține că s-a încălcat dreptul conferit de art. 32 din Legea nr. 64/1991. Lipsa calității de terț, în sensul dispozițiilor legale incidente, a fost invocată pentru prima dată prin cererea de recurs, omisso medio, motiv pentru care critica aferentă nu va fi analizată. Utilizarea invenției pe perioada anterioară decăderii titularului din drepturile decurgând din brevetul de invenție nu denotă reaua-credință a terțului și nu înlătură incidența normelor legale susmenționate.

Legiuitorul pretinde terțului, pentru ca acesta să beneficieze de dreptul de folosință asupra obiectului invenției, cu titlu gratuit, o atitudine subiectivă ce vizează doar perioada de timp dintre decădere și revalidarea brevetului, iar aceasta constă în convingerea că, printr-o astfel de utilizare, nu încalcă vreun drept patrimonial ce decurge dintr-un brevet de invenție. Această convingere este perfect justificată în speță atât timp cât pe perioada cuprinsă între data decăderii din drepturile conferite de brevet și revalidarea brevetului invenția nu a beneficiat de protecție juridică, date fiind efectele decăderii.

Sunt întrunite în speță cerințele de aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) (față de obligațiile impuse de art. 32 din lege) până la revalidare, ceea ce înseamnă că pentru această perioadă buna-credință în folosirea invenției înlătură orice încălcare a drepturilor decurgând din brevet - aspect opozabil reclamanților și relevant în aplicarea celei de-a teze a art. 34 alin. (1) lit. f) din lege în ceea ce îi privește. Pentru perioadă ulterioară revalidării brevetului, terțul beneficiază de dreptul de a folosi în continuare invenția, fără ca prin aceasta să încalce în vreun fel drepturile titularului, conferite de brevet, datorită folosirii cu bună-credință a invenției în perioada dintre decădere și validare, sub protecția art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Întrunirea cerințelor de aplicare a celei de-a doua teze a acestei norme legale a fost constatată de instanța de apel, care a reținut, cu referire la proba științifică efectuată în cauză, că dinții de cupă care au făcut obiectul brevetului de invenție din 30 decembrie 2005, al cărui titulari sunt reclamanții, au fost utilizați în limita existentă la momentul publicării mențiunii de revalidare, volumul fiind identic cu cel existent anterior revalidării - situație de fapt care se referă și la folosirea invenției în perioada decăderii, ce nu poate fi cenzurată de instanța de recurs, față de limitele impuse de art. 304 C. proc. civ., dată fiind critica de recurs aferentă.

De altfel, în susținerea recursului, reclamanții se folosesc și de expertiza contabilă efectuată în cauză, prin care se atestă faptul că pârâtele au utilizat invenția în toată perioada pentru care se solicită despăgubirile, respectiv 1 iulie 2007-30 iunie 2010. Achiziționarea de dinți de cupă folosiți în procesul de exploatare prin licitație publică de la furnizorul M. Pitești nu denotă rea credință, în sensul reclamat prin cererea de recurs. Aceasta întrucât în perioada respectivă brevetul s-a aflat în domeniul public, instanța făcând referire la contractul de furnizare din 25 noiembrie 2008, încheiat în baza acordului cadru din 4 aprilie 2007 și a raportului procedurii de atribuire din 19 martie 2007, cu mențiunea că acestea au fost reținute și în cuprinsul raportului de expertiză.

Mai mult, reține instanța de apel, la achizițiile prin licitație publică, furnizorii și-au asumat obligația, potrivit O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, de a despăgubi achizitorii în eventualitatea unor litigii având ca obiect proprietatea intelectuală. 4. Motivul vizând decizia nr. 3238/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se cicumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta nereprezentând un act juridic dedus judecății, în sensul acestor dispoziții procedurale, aspectele reclamate putând fi discutate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pe lângă faptul că în litigiul respectiv s-a justificat prin cererea de recurs lipsa calității procesuale active pe lipsa calității de titular de brevet, apărare infirmată prin dobândirea acestei calități prin contractul de cesiune încheiat de reclamanți cu titularul - chestiune discutată deci în anumite limite, în litigiile generate de reclamanți pentru aceeași perioadă dar pentru exploatări diferite, Înalta Curte a confirmat, în mod constant, modul de soluționare din prezenta cauză. În considerarea acestor argumente, se constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., neputându-se contura elemente în analiza făcută care să atragă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7 și 8 C. proc.

civ., invocate de către reclamanții-recurenți. Constatându-se, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A. împotriva deciziei nr. 167 din data de 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2014.