ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1727/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față. constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de L07.2010, reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A. au chemat în judecată pârâta SC C.E.T.

SA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că pârâta a încălcat și încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamanților asupra invenției denumită „cupă poligonală pentru excavator protejată prin brevetul de invenție din 30 decembrie 2005, să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor reprezentând eficiența economică realizată în perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2010 prin utilizarea neautorizată a dinților cupă excavator, părți componente ale invenției sus-menționate, obligarea pârâtei la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflație de la data datorară până la data plății și plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 289 din 4 iulie 2011, Tribunalul Gorj, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanți și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva O.S.I.M. Prin Deciziei nr. 95 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acțiunea în parte și a obligat pe pârâtă să achite fiecăruia dintre reclamanți câte 26.183,17 lei despăgubiri aferente perioadei 1 iulie 2007 - 30 iunie 2010, sume ce vor fi actualizate eu indicele de inflație, începând cu data de 10 octombrie 2012 și până la data plății efective, precum și la dobânda legală începând cu 1 iulie 2010. A menținut sentința referitor la cererea de chemare în garanție.

Prin Decizia nr. 5431 din 22 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație șt Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A. împotriva Deciziei nr. 95 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. A admis recursul declarat de pârâta SC C.E.O. SA - Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu împotriva aceleiași decizii. A modificat în tot decizia, în sensul că: A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A. împotriva sentinței nr. 289 din 4 iulie 2011 a Tribunalului Gorj, secția I civilă. Împotriva acestei decizii au formulai cerere de revizuire reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N.

și M.A., pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate. în sensul respingerii, ea nefondat, a recursului declarat de pârâta SC C.E.O. SA și admiterii recursului formulat de reclamanți, cu consecința schimbării în parte a deciziei recurate, în sensul obligării pârâtei să plătească fiecărui reclamant câte 130,915,84 lei cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 1 iulie 2007 - 30 iunie 2010, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data când trebuiau primite până la data plății efective, precum și dobânda legală începând cu 1 iulie 2010. În motivarea cererii, revizuenții au arătat că pârâta SC C.E.O. SA a depus întâmpinare la acțiunea introductivă formulalâ de reclamanți, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, pe considerentul că titularul brevetului de invenție este SC U.R.

SA, precum și excepția autorității de lucru judecat, în raport de Decizia civilă nr. 10141 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Revizuenții au arătat că pârâta nu a cerut respingerea acțiunii pe considerentul că beneficiază de dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, care permit terților de bună-credință, ce au luat măsuri serioase de folosire a invenției în perioada când a fost decăzută din protecție, să o folosească fără nicio obligație, în volumul existent Ia data revalidam. Prin sentința civilă nr. 289 din iulie 2011, Tribunalul Gorj a respins acțiunea cu motivarea că brevetul de invenție a fost decăzut din protecție în perioada 23 decembrie 2003 - 30 martie 2009, iar pârâta, implementând invenția în perioada când a fost decăzută din protecție, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Cmtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 95 din 12 decembrie 2012, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 26.183,17 lei despăgubiri, aferente perioadei 1 iulie 2007 - 30 iunie 2010, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație începând cu 10 octombrie 2012 până la data plății efective, precum și dobânda legală începând cu 1 iulie 2010. Pentru a hotărî astfel, curtea de apei a apreciat că în mod greșit tribunalul a aplicat dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, deoarece societatea pârâtă a implementat invenția anterior decăderii din protecție a brevetului de invenție.

Cererea de revizuire se justifică prin aceea că prin Decizia nr. 5431 din 22 noiembrie 2013, înalta Curte de Casație și Justiție a menținut sentința pronunțată de Tribunalul Gorj, hotărâre prin care acțiunea reclamanților a fost respinsă cu motivarea că pârâta beneficiază de dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, deși pârâta nu a invocat în apărare beneficiul prevederilor legale menționate, instanța prommțându-se pe apărări care nu s-au cerut și respingând cererea de chemare în judecată pe aceasta apărare, neinvocată, a acordat intimatei mai mult decât s~a cerut. Cererea de revizuire este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: În susținerea cererii de revizuire au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui luciu cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. are în vedere pronunțarea instanței uitra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății, care alcătuiesc fondul cauzei. Cele trei ipoteze prevăzute de acest text de lege sunt expresia aplicării principiului disponibilității în procesul civil și vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii deduse judecății (pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, precum și acele cereri ale părților care determină cadrul litigiului) și ceea ce instanța a hotărât.

Ceea ce caracterizează aceste cereri care au fixat cadrul litigiului, față de toate celelalte ce pot fi formulate de părți în proces, consta în aceea că, prin pronunțarea asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului, statuând, prin admitere sau respingere, în dispozitivul hotărârii. Or, în speță, instanțele s-au pronunțat asupra pretențiilor deduse judecății prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți. Astfel, instanța de fond, pentru a se pronunța asupra acțiunii cu care a fost învestită a analizat și coroborat probele administrate, stabilind situația de fapt, la care a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente. În acest context, instanța a respins acțiunea, reținând în motivare și faptul că sunt întrunite condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Această soluție a fost menținută prin decizia pronunțată de către instanța de recurs. Drept urmare,în cauză nu este aplicabil cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., deoarece instanțele nu s-au pronunțat extra petita, cu încălcarea principiului disponibilității, ci au soluționat acțiunea în raport cu limitele învestirii, motivând în fapt și în drept hotărârile, Susținerile revizuenților privind neinvoearea de către pârâtă a beneficiului prevederilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 nu pot fi încadrate în motivul de revizuire invocat, având în vedere că această apărare nu isitră în categoria pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată sau prin cereri ale părților care determină cadrul litigiului și asupra cărora instanța se pronunță prin dispozitiv, după cum s-a arătat în considerentele ce preced.

Față de cele reținute, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ce nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N., M.A. împotriva Deciziei nr. 5431 din data de 22 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2014.