ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1727/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cererii de revizuire de față. constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de L07.2010,

reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A. au

chemat în judecată pârâta SC C.E.T. SA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se constate că pârâta a încălcat și încalcă drepturile de

proprietate industrială ale reclamanților asupra invenției denumită „cupă

poligonală pentru excavator protejată prin brevetul de invenție din 30

decembrie 2005, să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor reprezentând

eficiența economică realizată în perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2010 prin

utilizarea neautorizată a dinților cupă excavator, părți componente ale

invenției sus-menționate, obligarea pârâtei la plata acestor sume actualizate

cu indicele de inflație de la data datorară până la data plății și plata

dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii până la data plății, precum

și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 289 din 4 iulie 2011,

Tribunalul Gorj, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanți și a

respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva O.S.I.M.

Prin Deciziei nr. 95 din 12 decembrie 2012,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a

admis acțiunea în parte și a obligat pe pârâtă să achite fiecăruia dintre

reclamanți câte 26.183,17 lei despăgubiri aferente perioadei 1 iulie 2007 - 30

iunie 2010, sume ce vor fi actualizate eu indicele de inflație, începând cu

data de 10 octombrie 2012 și până la data plății efective, precum și la dobânda

legală începând cu 1 iulie 2010. A menținut sentința referitor la cererea de

chemare în garanție.

Prin Decizia nr. 5431 din 22 noiembrie

2013, Înalta Curte de Casație șt Justiție, secția I civilă, a respins, ca

nefondat, recursul formulat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M.,

P.D., M.N. și M.A. împotriva Deciziei nr. 95 din 12 decembrie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă.

A admis recursul declarat de pârâta SC

C.E.O. SA - Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu împotriva aceleiași decizii.

A modificat în tot decizia, în sensul

că:

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N.

și M.A. împotriva sentinței nr. 289 din 4 iulie 2011 a Tribunalului Gorj,

secția I civilă.

Împotriva acestei decizii au formulai

cerere de revizuire reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D.,

M.N. și M.A., pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate. în sensul respingerii, ea

nefondat, a recursului declarat de pârâta SC C.E.O. SA și admiterii recursului

formulat de reclamanți, cu consecința schimbării în parte a deciziei recurate,

în sensul obligării pârâtei să plătească fiecărui reclamant câte 130,915,84 lei

cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 1 iulie 2007 - 30 iunie 2010, sume

ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data când trebuiau primite

până la data plății efective, precum și dobânda legală începând cu 1 iulie 2010.

În motivarea cererii, revizuenții au

arătat că pârâta SC C.E.O. SA a depus întâmpinare la acțiunea introductivă

formulalâ de reclamanți, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a

reclamanților, pe considerentul că titularul brevetului de invenție este SC U.R.

SA, precum și excepția autorității de lucru judecat, în raport de Decizia

civilă nr. 10141 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuenții au arătat că pârâta nu a

cerut respingerea acțiunii pe considerentul că beneficiază de dispozițiile art.

34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, care permit terților de bună-credință, ce au

luat măsuri serioase de folosire a invenției în perioada când a fost decăzută

din protecție, să o folosească fără nicio obligație, în volumul existent Ia

data revalidam.

Prin sentința civilă nr. 289 din iulie

2011, Tribunalul Gorj a respins acțiunea cu motivarea că brevetul de invenție a

fost decăzut din protecție în perioada 23 decembrie 2003 - 30 martie 2009, iar

pârâta, implementând invenția în perioada când a fost decăzută din protecție,

îi sunt aplicabile dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Cmtea de Apel Craiova, prin Decizia nr.

95 din 12 decembrie 2012, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat

sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să plătească

fiecărui reclamant câte 26.183,17 lei despăgubiri, aferente perioadei 1 iulie 2007

- 30 iunie 2010, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație începând cu

10 octombrie 2012 până la data plății efective, precum și dobânda legală

începând cu 1 iulie 2010.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apei

a apreciat că în mod greșit tribunalul a aplicat dispozițiile art. 34 lit. f)

din Legea nr. 64/1991, deoarece societatea pârâtă a implementat invenția

anterior decăderii din protecție a brevetului de invenție.

Cererea de revizuire se justifică prin

aceea că prin Decizia nr. 5431 din 22 noiembrie 2013, înalta Curte de Casație și

Justiție a menținut sentința pronunțată de Tribunalul Gorj, hotărâre prin care

acțiunea reclamanților a fost respinsă cu motivarea că pârâta beneficiază de

dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, deși pârâta nu a invocat în

apărare beneficiul prevederilor legale menționate, instanța prommțându-se pe apărări

care nu s-au cerut și respingând cererea de chemare în judecată pe aceasta

apărare, neinvocată, a acordat intimatei mai mult decât s~a cerut.

Cererea de revizuire este nefondată,

urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

În susținerea cererii de revizuire au

fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora

revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul,

se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu

s-a pronunțat asupra unui luciu cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Motivului de revizuire prevăzut de art.

322 pct. 2 C. proc. civ. are în vedere pronunțarea instanței uitra, extra sau minus

petita în raport de pretențiile deduse judecății, care alcătuiesc fondul

cauzei.

Cele trei ipoteze prevăzute de acest

text de lege sunt expresia aplicării principiului disponibilității în procesul

civil și vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii deduse judecății

(pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată,

precum și acele cereri ale părților care determină cadrul litigiului) și ceea

ce instanța a hotărât.

Ceea ce caracterizează aceste cereri

care au fixat cadrul litigiului, față de toate celelalte ce pot fi formulate de

părți în proces, consta în aceea că, prin pronunțarea asupra lor, instanța

poate pune capăt litigiului, statuând, prin admitere sau respingere, în

dispozitivul hotărârii.

Or, în speță, instanțele s-au

pronunțat asupra pretențiilor deduse judecății prin cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanți.

Astfel, instanța de fond, pentru a se

pronunța asupra acțiunii cu care a fost învestită a analizat și coroborat

probele administrate, stabilind situația de fapt, la care a făcut aplicarea

dispozițiilor legale incidente.

În acest context, instanța a respins

acțiunea, reținând în motivare și faptul că sunt întrunite condițiile de

aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Această soluție a fost menținută prin decizia pronunțată de către instanța de

recurs.

Drept urmare,în cauză nu este

aplicabil cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

deoarece instanțele nu s-au pronunțat extra petita, cu încălcarea principiului

disponibilității, ci au soluționat acțiunea în raport cu limitele învestirii,

motivând în fapt și în drept hotărârile,

Susținerile revizuenților privind

neinvoearea de către pârâtă a beneficiului prevederilor art. 34 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 64/1991 nu pot fi încadrate în motivul de revizuire invocat,

având în vedere că această apărare nu isitră în categoria pretențiilor

formulate prin cererea de chemare în judecată sau prin cereri ale părților care

determină cadrul litigiului și asupra cărora instanța se pronunță prin

dispozitiv, după cum s-a arătat în considerentele ce preced.

Față de cele reținute, Înalta Curte va

respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ce nefondată, cererea de

revizuire formulată de revizuenții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D.,

M.N., M.A. împotriva Deciziei nr. 5431 din data de 22 noiembrie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 iunie 2014.