ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6109/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6109/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01 iulie

2011 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I.,

P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu

pârâtele Societatea Națională a Lignitului Oltenia S.A. și Exploatarea de

Carieră Berbești, să se constate că pârâtele au încălcat și încalcă drepturile

de proprietate industrială ale reclamanților asupra invenției denumită

"Cupă poligonală pentru excavator" protejată prin brevetul de

invenție nr. RO120350 B1 din 30 decembrie 2005. Au mai solicitat, ca pârâtele

să fie obligate, în solidar, la plata despăgubirilor reprezentând eficiența

economică, realizată prin utilizarea neautorizată a "dinților cupă

excavator 1400 (II) desen E14 - 328.05/M", părți componente ale invenției

"Cupă poligonală excavator", în perioada 01 iulie 2007 - 30 iunie

2010 și la plata sumelor datorate, actualizate cu coeficientul de inflație, de

la data când erau datorate până la data plății, cu plata dobânzilor legale de

la data introducerii acțiunii până la data plății.

În motivarea

acțiunii, au arătat că sunt autorii invenției intitulată "Cupă poligonală

pentru excavator", dar și deținătorii exclusivi ai dreptului asupra

invenției, brevetată cu nr. RO120350 B1 din 30 decembrie 2005, în temeiul

contractului de cesiune încheiat cu SC U. R. SA.

Invenția are două

elemente distincte: cupă poligonală pentru excavator și dinți cupă excavator

1400 (II) desen E 14-32805/M, care se pot folosi împreună sau separat.

Susțin reclamanții că

în perioada 01 iulie 2007 - 30 iunie 2010, pârâtele au utilizat la Exploatarea

de Carieră Berbești, în mod nelegal, dinții de cupă excavator 1400 (II) desen E

14-32805/M, ce fac obiectul invenției acestora, montați pe alte tipuri de cupe,

obținându-se importante avantaje economice.

Pârâtele au refuzat

să încheie cu reclamanții contracte economice conform Legii nr. 64/1991, deși

au solicitat acest lucru.

Pârâta Societatea

Națională a Lignitului Oltenia SA - Exploatarea de Carieră Berbești prin

întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că invenția

reclamanților nu a fost și nu este folosită de niciun excavator al pârâtei și

că contractul de cesiune depus de reclamanți, potrivit art. 45 alin. (3) din

Legea nr. 64/1991 își produce efectele începând cu data publicării în Buletinul

oficial de proprietate industrială. În concret, această cesiune a fost

publicată în nr. 7 din 30 iulie 2009 al Buletinului oficial de proprietate

industrială. Ca atare, reclamanții sunt titulari ai brevetului invocat,

începând de la această dată, încât anterior nu pot solicita despăgubiri. Pe de

altă parte, arată pârâtele, dinții de cupă sunt achiziționați de la alți

furnizori care răspund pentru respectarea dreptului de proprietate

intelectuală.

Prin Sentința civilă

nr. 335 din 27 septembrie 2011, Tribunalul Gorj a respins acțiunea, deoarece

conform adeverinței nr. 1013568 din 29 iulie 2009, cesiunea s-a publicat în

Buletinul oficial de proprietate intelectuală nr. 7 din 30 iulie 2009. Ca

atare, anterior acestei date reclamanții nu erau titularii brevetului invocat,

eventualele despăgubiri putându-se solicita pentru perioada ulterioară, pentru

perioada ulterioară fiind aplicabile dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 64/1991.

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu

soluționarea apelului declarat de reclamant, a respins calea de atac, ca

nefondată, prin Decizia nr. 382 din 12 decembrie 2011, pentru considerentele ce

urmează.

Din probele dosarului

a rezultat că reclamanții sunt titulari de brevet, în baza contractului de

cesiune, încheiat cu SC U.R. SA, prin lichidator judiciar S. S.P.R.L., în

calitate de cedent publicat în Buletinul oficial de proprietate intelectuala la

30 iulie 2009.

De la această dată,

potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, reclamanții dobândesc față de

terți calitatea de titular de brevet, care le conferă dreptul de exploatare al

invenției, potrivit art. 32 din lege.

În cauza soluționată

irevocabil prin Decizia civilă nr. 2022 din 24 februarie 2009 - având același

obiect, pentru același brevet de invenție și între aceleași părți, însă pentru

o perioadă anterioară, respectiv 1 iulie 2004 - 30 iunie 2007 - Înalta Curte de

Casație și Justiție a reținut că la acea dată, anterior încheierii contractului

de cesiune, titular al brevetului de invenție era SC U.R. SA, situație în care

art. 32 din Legea nr. 64/1991, privind dreptul exclusiv de exploatare a

invenției, nu este aplicabil reclamanților.

Ca atare, față de

prev. art. 32 din lege rezultă că cererea de despăgubiri pentru drepturile ce

decurg din brevetul de invenție, pe perioada 1 iulie 2007 - 30 iulie 2009, nu

are temei legal, astfel încât, soluția de respingere a acțiunii pentru această

perioadă, este legală și temeinică deoarece reclamanții nu erau titulari ai

brevetului de invenție.

În ceea ce privește

perioada 30 iulie 2009 - 30 iunie 2010, soluția de respingere a acțiunii este,

raportat la probele dosarului corectă față de prevederile art. 34 din lege, cu

referire la dreptul de posesiune ulterioară și personală pentru terțul care

folosește invenția, începută anterior revalidării brevetului, și, după

revalidare, în condițiile prevăzute de lege, și care nu dau dreptul titularului

de brevet de a cere despăgubiri, pentru perioada respectivă.

În ceea ce privește

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în materie, cu trimitere la

deciziile nr. 3238 din 25 mai 2010 și 3292 din 8 aprilie 2011, în raport de

care ar opera puterea lucrului judecat, potrivit art. 1200 alin. (4) C. civ.,

criticile formulate de apelanții reclamanți sunt nefondate, întrucât, în

cauzele soluționate irevocabil prin hotărârile menționate, situația de fapt și

de drept dedusă judecății, diferă de cea din cauza de față, sau chiar confirmă,

cel puțin în parte, considerentele și soluția pronunțată în prezenta cauză.

Astfel, Decizia nr.

14 din 25 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, a fost examinată de instanța

de recurs, numai prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenți;

prin Decizia nr. 3238 din 25 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins recursul declarat de pârâți, menținând Decizia nr. 14 din 15 ianuarie

2009 a Curții de Apel Craiova, însă cu privire la situația ce interesează și în

speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat numai în

sensul că în temeiul art. 45 din Legea nr. 64/1991 dreptul asupra brevetului de

invenție, s-a transmis prin cesiune de la U.R. SA, către reclamanți, astfel cum

rezultă din adeverința din 13 mai 2009 și, drept urmare, în calitate de titulari

ai brevetului de invenție, reclamanții au calitate procesuală activă, în

virtutea dispozițiilor art. 32 din lege, ce conferă titularului un drept

exclusiv de exploatare a invenției, pe întreaga sa durată. Prin urmare, prin

decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se rezolvă în mod diferit

vreuna din problemele ce se ridică în prezenta cauză.

De asemenea, în ceea

ce privește cauza soluționată irevocabil prin Decizia civilă nr. 3292 din 8

aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta vizează o cu totul

altă situație decât cea din prezentul litigiu, în sensul că drepturile

inventatorilor decurg dintr-un contract încheiat cu unitatea care utilizează

invenția; astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție motivează expres că

cererea reclamanților nu este întemeiată pe calitatea de titular al brevetului

de invenție, care a fost Întreprinderea Minieră Rovinari, ci pe cea de autori

ai invenției, care au încheiat cu Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA,

contractul din 14 martie 2000, în temeiul Legii nr. 64/1991, cu dată de

expirare la 22 ianuarie 2009.

Sentința atacată nu

aduce atingere excepției puterii de lucru judecat, în raport de hotărârile

judecătorești la care fac trimitere recurenții.

Criticile ce vizează

inaplicabilitatea în speță a prevederilor art. 34 lit. f) din lege, sunt de

asemenea, nefondate, constituind simple susțineri al reclamanților. Tribunalul,

în raport de actele depuse la dosar și raportul de expertiză întocmit în cauză,

a reținut în mod corect aplicabilitatea dispozițiilor art. 34 lit. f) din Legea

nr. 64/1991, pentru perioada de după publicarea contractului de cesiune, când

reclamanții au dobândit calitatea de titular de brevet. Textul art. 34 lit. f)

din lege nu prevede condiția acordului titularului de brevet, ci numai

"folosirea cu bună-credință sau luarea măsurilor efective și serioase de

folosire a invenției (...)" așa încât, și sub acest aspect, criticile sunt

nefondate, prima instanță motivând, în concret, îndeplinirea condițiilor

prevăzute de textul citat.

În ceea ce privește

completarea motivelor de apel, în sensul că acțiunea este întemeiată pe

calitatea reclamanților, atât de inventatori, cât și de titulari ai brevetului

de invenție, precizarea este irelevantă, întrucât nu există contract încheiat

cu unitatea care folosește invenția iar, calitatea de titular de brevet, le-ar

da dreptul reclamanților la despăgubiri, numai pentru perioada ulterioară datei

de 30 iulie 2009, dacă n-ar fi aplicabile, în speță, prev. art. 34 lit. f) din

lege.

Împotriva încheierii

de ședință de la 5 decembrie 2011 și a deciziei menționate au declarat recurs

reclamanții întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

Instanța a acordat

intimatelor-pârâte ceea ce nu s-a cerut respectiv faptul că beneficiază de

protecția prevăzută de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, motiv

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece intimatele pârâte

s-au apărat doar în sensul că n-au utilizat invenția reclamanților.

Totodată, prin

întâmpinare, Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA recunoștea dreptul de

a solicita despăgubiri numai pentru perioada 30 iulie 2009 - 30 iunie 2010 de

la data publicării contractului de cesiune a brevetului de invenție în

Buletinul oficial de proprietate industrială, dar nu de la pârâte, ci de la

societățile producătoare și furnizoare de dinți pentru cupă care fac obiectul

brevetului de invenție.

Nu s-au administrat

probe nici de reclamanți și nici de către pârâtă pentru a se putea concluziona

dacă sunt sau nu aplicabile în speță dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 64/1991.

O altă critică,

întemeiată pe pct. 9, se referă la dispozițiile art. 32 din Legea nr. 64/1991,

pentru perioada 1 iulie 2007 - 30 iulie 2009 (data de la care s-au solicitat

despăgubirile până la data când s-a publicat în Buletinul oficial de

proprietate intelectuală contractul de cesiune), aplicate eronat atunci când

s-a apreciat că cererea reclamanților este lipsită de temei legal, acțiunea

avându-și fundamentul legal și în dispozițiile art. 63 alin. (1) din Legea nr.

64/1991 care recunosc dreptul inventatorului de a se adresa instanțelor

judecătorești pentru drepturile patrimoniale ce i se cuvin, atât în situația

când se utilizează legal invenția, cât și în situația utilizării ilegale a

acesteia, când despăgubirile sunt solicitate în temeiul art. 59 alin. (1) și

(3) din lege, ca în actuala speță.

Motivarea instanței

de apel este făcută cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece pentru perioada respectivă,

despăgubirile nu s-au cerut numai în calitatea de titulari ai brevetului de

invenție, ci și în aceea de autori ai invenției.

Este greșită și

motivarea instanței potrivit căreia raportul de expertiză efectuat în cauză

este de natură să demonstreze aplicabilitatea dispozițiilor art. 34 alin. (1)

lit. f) din Legea nr. 64/1991, în actuala speță.

Potrivit art. 43

alin. (3) din Legea nr. 64/1991, neplata taxelor anuale de menținere în vigoare

a brevetului de invenție atrage decăderea titularului din drepturile ce decurg

din brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul

național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul oficial de

proprietate industrială.

În speță, publicarea

decăderii a brevetului de invenție în Buletinul oficial de proprietate

intelectuală s-a făcut la data de 28 martie 2008.

Pentru a beneficia de

protecția conferită de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991,

intimatele-pârâte trebuiau să facă dovada implementării invenției în perioada

de la care s-a publicat decăderea din protecție a brevetului în Buletinul

oficial de proprietate intelectuală - 28 martie 2008 până la data publicării în

Buletinul oficial de proprietate industrială, a hotărârii de revalidare a

brevetului de invenție nr. 2 din 14 din 24 februarie 2009, respectiv 30 martie

2009.

Raportul de expertiză

efectuat în cauză, necontestat de reclamanți, face dovada că invenția s-a

utilizat în toată perioada 01 iulie 2007 - 30 iunie 2010, fiind exclusă

implementarea acesteia în perioada de la publicarea în Buletinul oficial de

proprietate intelectuală a decăderii din protecție și revalidării brevetului de

invenție (28 martie 2008 - 30 martie 2009), astfel că, în speță nu erau

aplicabile dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 .

Instanța de apel a

interpretat greșit Decizia nr. 3238 din 25 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, schimbându-i înțelesul vădit și neîndoielnic al acesteia, motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

A reținut instanța de

apel că Decizia nr. 3238/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care

se reținea calitatea procesuală activă a reclamanților, în calitate de titulari

ai brevetului de invenție, pe întreaga durată de exploatare a invenției, confirmă

soluția din actuala speță, nu o infirmă.

Decizia nr. 3238/2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost depusă ca probă, act prin care

se face dovada că printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă s-a

recunoscut dreptul exclusiv de exploatare a invenției, pe întreaga sa durată,

ceea ce atribuie calitatea procesuală activă de a pretinde despăgubiri pentru

utilizarea invenției, pentru toată perioada solicitată prin acțiune și nu numai

pentru perioada 30 iulie 2009 - 30 iunie 2010, cum au reținut instanțele de

fond și de apel.

Interpretarea eronată

a Deciziei nr. 3238/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a condus la

încălcarea de către instanța de apel a dreptului de proprietate industrială,

constând în despăgubirile la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru

prejudiciul cauzat, urmare a neaplicării dispozițiilor art. 59 alin. (3) din

Legea nr. 64/1991.

Este adevărat că

Decizia civilă nr. 3292 din 8 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție vizează o altă situație decât cea din actualul litigiu, în sensul că

în respectiva speță, reclamanții și-au întemeiat cererea pe calitatea de autori

ai invenției și pe răspunderea contractuală, dar decizia a fost depusă nu

pentru a constata deosebirile ci asemănările dintre cele două spețe și

nerespectării principiului "a fortiori".

În completarea

motivelor de apel, s-a arătat că acțiunea a fost formulată în calitate de

inventatori, dar și de titulari ai brevetului de invenție, deoarece dacă, prin

Decizia nr. 3292/2011 se recunoștea dreptul reclamanților, ce au acționat numai

în calitatea de inventatori, de a primi drepturi patrimoniale din utilizarea

legală a invenției acestora, în temeiul unui contract încheiat cu societatea ce

utiliza invenția, cu atât mai mult instanța de apel trebuia să recunoască

dreptul de inventatori și de titulari de brevet, la primirea despăgubirilor

rezultate din utilizarea ilegală a invenției de către intimatele-pârâte, în

afara unui cadru contractual, în condițiile comiterii infracțiunii de

contrafacere prevăzută de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, pentru

încălcarea dispozițiilor art. 32 alin. (2) din aceeași lege.

Instanța de apel a

considerat eronat că se impunea aplicarea prevederilor art. 34, alin. (1) lit.

f), din Legea nr. 64/1991, fără ca intimatele pârâte să fi invocat aceste

dispoziții prin întâmpinări, și fără să facă vreo dovadă a implementării

invenției în perioada de când au luat la cunoștință că brevetul de invenție a

fost decăzut din protecție, 28 martie 2008 până la data publicării revalidării

acestuia în Buletinul oficial de proprietate intelectuală 30 martie 2009.

Raportul de expertiză

efectuat în cauză face dovada că invenția a fost folosită în toată perioada

pentru care s-au solicitat despăgubiri, ceea ce exclude implementarea acesteia

în perioada 28 martie 2008 - 30 martie 2009 și, implicit, aplicarea

dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) Legea nr. 64/1991.

Pârâtele nu puteau

beneficia de protecția prevăzută de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

64/1991, deoarece nu îndeplineau condițiile prevăzute de art. 34 alin. (1) lit.

f) din respectiva lege.

Dispozițiile

sus-menționate permit folosirea invenției și după publicarea mențiunii

revalidării brevetului de invenție, în 2 situații: dacă terții au folosit cu

bună-credință invenția în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a

titularului de brevet și revalidarea brevetului; dacă terții au luat măsuri

efective și serioase de folosire a invenției în intervalul de timp dintre

decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului.

Pârâtele nu sunt

terți de bună-credință, pentru că au continuat să folosească invenția, preluată

de la fosta Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA prin art. 15 alin. (2)

din H.G. nr. 103/2004, fosta Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA fiind

terț de rea-credință ce a implementat invenția în perioada de protecție a

acesteia (19 decembrie 2001 - data de depozit - 20 decembrie 2003 - data

decăderii din protecție a brevetului de invenție) fără consimțământul

titularului de brevet, neexistând un contract pentru utilizarea invenției

protejate; au refuzat să încheie contractul de folosire a invenției cu

titularii de brevet, la cererea acestora, înainte de a se publica în Buletinul

oficial de proprietate intelectuală decăderea din protecție a brevetului de

invenție - 28 martie 2008, dar și după publicarea în Buletinul oficial de

proprietate intelectuală a validării brevetului - 30 septembrie 2009.

Art. 34 alin. (1)

lit. f) în teza a doua, recunoaște dreptul terților de a folosi invenția,

implementată în perioada dintre data decăderii din drepturi a titularului de

brevet și revalidarea brevetului, dacă aceștia au luat măsuri efective și

serioase în intervalul sus-menționat. Pârâtele nu intră sub incidența acestor

dispoziții deoarece: nu au implementat invenția în perioada când era lipsită de

protecție; legea îi protejează numai pe terții care au luat "măsuri

efective și serioase" pentru implementarea invenției în perioada când a

fost lipsită de protecție, aceasta însemnând investiții importante pentru

aprovizionarea sau adaptarea utilajelor în vederea utilizării dinților de cupă

brevetați, măsuri pe care pârâtele nu le-au luat, investiții nu au făcut

deoarece au negat permanent că utilizează dinții brevetați.

În cauză nu au fost

făcute dovezi conform dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f), teza a doua, din

Legea nr. 64/1991. Chiar și în situația, când s-ar fi făcut aceste dovezi

pârâtele nu ar fi putut beneficia de utilizarea, gratuită, a dinților de cupă

decât pentru cei aprovizionați și existenți, pe stoc, la data revalidării

brevetului de invenție, neexistând nicio investiție în "măsuri efective și

serioase" efectuate în perioada lipsei de protecție a invenției, pentru a

justifica utilizarea invenției după revalidarea brevetului de invenție, prin

aprovizionarea altor cantități de dinți de cupă.

Prin urmare, nu se

putea reține buna-credință a Societății Naționale a Lignitului Oltenia SA

pentru implementarea invenției și implicit, nici buna-credință a S.N.L.O. și

E.M.E.C.. Berbești, care în temeiul art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 103/2004, au

preluat toate drepturile, dar și obligațiile aferente fostei E.M.C. Berbești,

ce s-a desprins din Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA, pentru a face

aplicarea art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Înalta Curte,

analizând decizia, prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor

administrate în toate etapele procesuale și a temeiurilor de drept incidente

cauzei reține caracterul fondat al recursului în limitele și pentru argumentele

ce succed.

Prin motivul prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se invocă încălcarea principiului înscris în

art. 969 C. civ., alin. (1), potrivit căruia convențiile legal făcute au putere

de lege între părțile contractante.

Hotărârile

judecătorești invocate nu reprezintă acte juridice încheiate între părțile din

proces a cărei natură ori înțeles să fi fost denaturat de instanță.

În fapt se invocă

încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, art. 1200 pct. 4, cu referire

la art. 1202 alin. (2) C. civ., în sensul că statuările irevocabile ale unei

hotărâri judecătorești se impun deopotrivă părților și instanțelor ulterioare,

care nu pot ignora efectele unei judecăți anterioare, ce a tranșat irevocabil

un aspect al litigiului.

Recurenții invocă

încălcarea celor statuate în hotărârile pronunțate anterior între aceleași

părți în ceea ce privește calitatea lor de titulari ai brevetului de invenție

pe toată perioada pentru care se solicită în prezenta cauză acordarea de

despăgubiri, 01 iulie 2007 - 30 iunie 2010.

Critica, ce va fi

încadrată conform dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. în motivul de

modificare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este nefondată

întrucât la data pronunțării deciziilor menționate părțile nu au învederat

instanțelor de judecată că brevetul de invenție nu mai era protejat, urmare a

neplății taxelor de validare.

Drept urmare,

reținerea instanței superioare de fond că funcția normativă și efectul pozitiv

al lucrului judecat nu au fost încălcate este corectă, în raport de situația de

fapt stabilită în prezenta cauză sub aspectul menționat.

Astfel, pentru

Brevetul nr. 120350 s-a dispus decăderea din drepturi a titularului de brevet

U.R. pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare începând cu data de

25 decembrie 2003.

Este fără relevanță

împrejurarea că a intervenit revalidarea brevetului cu începere de la 30 martie

2009, data publicării în Buletinul oficial de proprietate industrială, pentru

perioada anterioară revalidării, câtă vreme, urmare a decăderii din drepturi,

invenția aparține domeniului public, nefiind protejat juridic, putând fi

folosită de terți fără a se încălca dreptul prevăzut de art. 32 din Legea nr.

64/1991.

Pentru aceleași

argumente va fi respinsă și critica referitoare la neobservarea calității de

autor ai invenției, invocat drept temei al acțiunii.

Prima instanță de

fond invocă drept temei al respingerii acțiunii reclamanților pentru

pretențiile aferente perioadei 30 iulie 2009 - 30 iunie 2010, dispozițiile art.

34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție

conform cărora folosirea cu bună-credință sau luarea măsurilor efective și

serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre

decăderea din drepturi a titularului de brevet și revendicarea brevetului nu

constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 32 și 33, hotărâre

menținută și de instanța superioară de fond.

Pârâta Societatea

Națională a Lignitului Oltenia - Exploatarea de Carieră Berbești a susținut,

astfel cum rezultă din întâmpinările formulate la prima instanță, că invenția

reclamanților nu a fost și nu este folosită la niciun excavator al său, că

efectele contractului de cesiune se produc cu data publicării cesiunii în

Buletinul oficial de proprietate intelectuală nr. 7 din 30 iulie 2009, precum

și faptul că dinții de cupă sunt achiziționați de la alți furnizori care

răspund pentru respectarea dreptului de proprietate intelectuală.

Instanța reține, cu

autoritate de lucru judecat, căci pârâtele nu au formulat apel, că invenția a fost

și este aplicată de pârâtă, concluzionând însă, fără a pune în discuția

părților și, drept consecință, fără administrarea de probe, că devin incidente

dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Instanța superioară

de fond, în loc să devolueze fondul sub acest aspect invocat și argumentat prin

motivele de apel, reține: "Tribunalul, în raport de actele depuse la dosar

și raportul de expertiză întocmit în cauză, a reținut în mod corect

aplicabilitatea dispozițiilor art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, pentru

perioada de după publicarea contractului de cesiune, când reclamanții au

dobândit calitatea de titular de brevet. Textul art. 34 lit. f) din lege nu

prevede condiția acordului titularului de brevet, ci numai "folosirea cu

bună-credință sau luarea măsurilor efective și serioase de folosire a invenției

(...)" așa încât, și sub acest aspect, criticile sunt nefondate, prima

instanță motivând, în concret, îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul

citat".

Apelanții au invocat

reaua-credință a pârâtei, cu argumente punctuale, precum și absența dovezilor

referitoare la măsurile efective și serioase de folosire a invenției, critici

ce nu au fost examinate în mod real de instanță, reluând pur și simplu

concluziile primei instanțe de fond.

Din cele expuse

rezultă că dreptul la apărare al reclamanților a fost încălcat câtă vreme

instanța a aplicat o dispoziție legală fără ca în prealabil să fie pusă în

discuția părților pentru a da posibilitatea administrării de dovezi în sensul

arătat.

Totodată, se constată

că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită cât privește întrunirea

cerințelor art. 34 lit. f) din lege, câtă vreme părțile nu au administrat

probe, iar instanța nu a dispus în calea devolutivă de atac complinirea celor

arătate.

Înalta Curte, față de

dispozițiile art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N.

și M.A. împotriva încheierii din data de 5 decembrie 2011 și a Deciziei nr. 382

din data de 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN