ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2987/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18\iunie 2014 pe rolul Înaltei curți de Casație și Justiție, revizuenții B.N., B.I., D.L., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A. au solicitat revizuirea sentinței 335 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului Gorj, pronunțată în Dosarul nr. 8278/95/2010, rămasă definitivă prin Decizia nr. 211 din 05 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă prin Decizia nr. 1490 din 20 mai 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, pe motiv că este potrivnică Deciziei nr. 6109 din 9 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct 7 C. proc.

civ. La termenul din 31 octombrie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire în raport de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și de hotărârile pretins a fi potrivnice. Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele care urmează: Prin sentința civilă nr. 335 din 27 septembrie 2011, Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D. și M.N., în contradictoriu cu pârâta SN L.O. SA -Exploatarea de Carieră Berbești.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți, a respins calea de atac, ca nefondată, prin decizia nr. 382/12 decembrie 2011. Prin Decizia nr. 6109 din 9 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamanți împotriva încheierii din data de 5 decembrie 2011 și a Deciziei nr. 382 din data de 12 decembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel. În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 211 din data de 5 noiembrie 2013, a respins, ca nefundat, apelul formulat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N.

și M.A. împotriva sentinței civile nr. 335 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanții Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 1490 din 20 mai 2014, a respins, ca nefundat, recursid. Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. Înalta Curte constată că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Revizuenții pretind că hotărârea atacată pe calea revizuirii - sentința civilă nr. 335 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Gorj este potrivnică Deciziei nr. 1490 din 20 mai 2014, pronunțatăde Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Din redarea lucrărilor cauzei se constată că hotărârile pretins a fi potrivnice au fost pronunțate în aceiași dosar, în cicluri procesuale diferite și nu în dosare diferite, chiar dacă există identitate de părți și obiect. Or, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Așa fiind, Înalta Curte, pentru temeiurile arătate, constată că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, astfel că o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței nr. 335 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Gorj, formulată de revizuenții B.N., B.I., D.L., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2014.