ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2987/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2987/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată la data de 18\iunie 2014 pe rolul Înaltei curți de Casație
și Justiție, revizuenții B.N., B.I., D.L., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A.
au solicitat revizuirea sentinței 335 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului
Gorj, pronunțată în Dosarul nr. 8278/95/2010, rămasă definitivă prin Decizia
nr. 211 din 05 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă prin
Decizia nr. 1490 din 20 mai 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,
pe motiv că este potrivnică Deciziei nr. 6109 din 9 octombrie 2012 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
Cererea a fost întemeiată pe
dispozițiile art. 322 pct 7 C. proc. civ.
La termenul din 31 octombrie 2014,
Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire
în raport de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și de hotărârile pretins a fi
potrivnice.
Cererea de revizuire este
inadmisibilă, pentru considerentele care urmează:
Prin sentința civilă nr. 335 din 27
septembrie 2011, Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de reclamanții
B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D. și M.N., în contradictoriu cu
pârâta SN L.O. SA -Exploatarea de Carieră Berbești.
Curtea de Apel Craiova, secția I
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea
apelului declarat de reclamanți, a respins calea de atac, ca nefondată, prin
decizia nr. 382/12 decembrie 2011.
Prin Decizia nr. 6109 din 9 octombrie
2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul
declarat de reclamanți împotriva încheierii din data de 5 decembrie 2011 și a
Deciziei nr. 382 din data de 12 decembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel
Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a casat
decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de
apel.
În rejudecare, Curtea de Apel Craiova,
secția I civilă, prin Decizia nr. 211 din data de 5 noiembrie 2013, a respins,
ca nefundat, apelul formulat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F.,
N.I.M., P.D., M.N. și M.A. împotriva sentinței civile nr. 335 din 27 septembrie
2011 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Împotriva acestei din urmă decizii au
declarat recurs reclamanții
Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, prin Decizia nr. 1490 din 20 mai 2014, a respins, ca nefundat,
recursid.
Potrivit dispozițiilor art. 326 alin.
(3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la
faptele pe care se întemeiază".
Această dispoziție legală fixează
limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent
de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispozițiilor art. 322 alin.
(1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în
instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță
de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri
definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,
în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de
hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și
conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea
acestui principiu.
Înalta Curte constată că în speță nu
sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea
cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii
să existe identitate de părți, obiect și cauză.
Revizuenții pretind că hotărârea
atacată pe calea revizuirii - sentința civilă nr. 335 din 27 septembrie 2011 a
Tribunalului Gorj este potrivnică Deciziei nr. 1490 din 20 mai 2014,
pronunțatăde Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
Din redarea lucrărilor cauzei se
constată că hotărârile pretins a fi potrivnice au fost pronunțate în aceiași
dosar, în cicluri procesuale diferite și nu în dosare diferite, chiar dacă
există identitate de părți și obiect.
Or, rațiunea reglementării revizuirii
prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în
necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat,
când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același
obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Așa fiind, Înalta Curte, pentru
temeiurile arătate, constată că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ
cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși
admisibilitatea cererii de revizuire, astfel că o va respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de
revizuire a sentinței nr. 335 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Gorj,
formulată de revizuenții B.N., B.I., D.L., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,
31 octombrie 2014.