Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.05.2014
respins

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1490/2014

HOTĂRÂRE
20.05.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1490/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. nr. 211 din data de 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanții-apelanți B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A. împotriva sentinței civile nr. 335 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.O.

SA Târgu-Jiu, Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu, Exploatarea Minieră de Carieră B. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 iulie 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții au solicitat instanței să se constate că pârâta a încălcat și încalcă drepturile de proprietate industrială pe care le dețin asupra invenției denumită „Cupă poligonală pentru excavator”, protejată prin brevetul de invenție din 30 decembrie 2005, iar aceasta să fie obligată la plata despăgubirilor reprezentând eficiența economică pe perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2010, actualizate cu coeficientul de inflație, de la data când erau datorate până la data plății, cu plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii până la data plății.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt autorii invenției și deținătorii exclusivi ai drepturilor asupra acesteia, în temeiul contractului de cesiune încheiat cu SC U.R. SA, iar în perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2010 s-au utilizat la Exploatarea de Carieră B., în mod nelegal, dinții de cupă excavator, ce fac obiectul invenției, montați pe alte tipuri de cupe, obținându-se importante avantaje economice. Prin sentința civilă nr. 335 din 27 septembrie 2011, Tribunalul Gorj a respins acțiunea cu motivarea că cesiunea s-a publicat în Buletinul oficial de proprietate intelectuală din 30 iulie 2009 și, ca atare, anterior acestei date reclamanții nu erau titularii brevetului invocat. Eventuale despăgubiri se pot solicita pe perioada ulterioară, pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Prin decizia nr. 382 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți. Prin decizia nr. 6109 de la 9 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamanți, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, reținând în motivare următoarele considerente: Recurenții au invocat încălcarea celor statuate în hotărârile pronunțate anterior între aceleași părți în ceea ce privește calitatea lor de titulari ai brevetului de invenție pe toată perioada pentru care s-a solicitat în prezenta cauză acordarea de despăgubiri, 1 iulie 2007-30 iunie 2010, critică ce este nefondată întrucât la data pronunțării deciziilor menționate părțile nu au învederat instanțelor de judecată că brevetul de invenție nu mai era protejat, urmare a neplății taxelor de validare.

Reținerea instanței superioare de fond că funcția normativă și efectul pozitiv al lucrului judecat nu au fost încălcate este corectă, în raport de situația de fapt stabilită în prezenta cauză sub aspectul menționat. Astfel, pentru brevetul din 30 decembrie 2005 s-a dispus decăderea din drepturi a titularului de brevet SC U.R. SA pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare începând cu data de 25 decembrie 2003. Este fără relevanță împrejurarea că a intervenit revalidarea brevetului cu începere de la 30 martie 2009, data publicării în Buletinul oficial de proprietate industrială, pentru perioada anterioară revalidării, câtă vreme, urmare a decăderii din drepturi, invenția aparține domeniului public, nefiind protejată juridic, putând fi folosită de terți fără a se încălca dreptul prevăzut de art. 32 din Legea nr. 64/1991.

Pentru aceleași argumente a fost respinsă și critica referitoare la neobservarea calității de autor ai invenției, invocat drept temei al acțiunii. Prima instanță de fond a invocat drept temei al respingerii acțiunii reclamanților pentru pretențiile aferente perioadei 30 iulie 2009-30 iunie 2010, dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție. Pârâta S.N.L.O., Exploatarea de Carieră B. a susținut, astfel cum rezultă din întâmpinările formulate la prima instanță, că invenția reclamanților nu a fost și nu este folosită la niciun excavator al său, că efectele contractului de cesiune se produc cu data publicării cesiunii în Buletinul oficial de proprietate intelectuală din 30 iulie 2009, precum și faptul că dinții de cupă sunt achiziționați de la alți furnizori care răspund pentru respectarea dreptului de proprietate intelectuală.

Instanța a reținut, cu autoritate de lucru judecat, căci pârâtele nu au formulat apel, că invenția a fost și este aplicată de pârâtă, concluzionând însă, fără a pune în discuția părților și, drept consecință, fără administrarea de probe, că devin incidente dispozițiile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991. Instanța de apel, în loc să devolueze fondul sub acest aspect invocat și argumentat prin motivele de apel, a reținut că sunt nefondate criticile de apel, prima instanță motivând în concret, îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul citat. Dreptul la apărare al reclamanților a fost încălcat câtă vreme instanța a aplicat o dispoziție legală fără ca în prealabil să fie pusă în discuția părților pentru a da posibilitatea administrării de dovezi în sensul arătat și fără să analizeze apărările formulate în acest sens.

Totodată, s-a constatat că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită cât privește întrunirea cerințelor art. 34 lit. f) din lege, câtă vreme părțile nu au administrat probe, iar instanța nu a dispus în calea devolutivă de atac complinirea celor arătate. În rejudecarea apelului s-a constatat caracterul nefondat al acestuia, în considerarea următoarelor argumente: Limitele rejudecării au fost determinate, potrivit art. 315 C. proc. civ., prin decizia de casare, exclusiv la verificarea incidenței dispozițiilor art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată. Brevetul de invenție, al cărui titular inițial a fost SC U.R.

SA, a fost decăzut din protecție, ca urmare a neplății taxelor de menținere în vigoare, la data de 25 decembrie 2003, hotărârea fiind publicată în Buletinul oficial de proprietate industrială la data de 28 martie 2008 și a fost ulterior revalidat la data de 24 februarie 2009, hotărârea fiind publicată în Buletinul oficial de proprietate industrială la data de 30 iulie 2009. La aceeași dată (30 iulie 2009) a fost publicată în Buletinul oficial de proprietate industrială și cesiunea brevetului de invenție de la cedenta SC U.R. SA către autorii invenției, reclamanții din prezenta cauză.

În perioada cuprinsă între data decăderii din drepturi a titularului de brevet (25 decembrie 2003) și data revalidării (30 iulie 2009) invenția a fost în domeniul public, putând fi folosită de terți în mod liber, fără ca o astfel de acțiune să constituie o încălcare a dreptului de exploatare exclusivă recunoscut în favoarea titularului de brevet, care să deschidă calea unei acțiuni în despăgubiri. Folosirea invenției de către terți în perioada mai sus menționată este prezumată a fi fost făcută cu bună credință, întrucât invenția se afla în domeniul public și nu beneficia de protecție juridică, fiind irelevantă sub acest aspect împrejurarea susținută de reclamanți, în sensul că pârâta ar fi cunoscut că anterior decăderii a existat un drept de proprietate intelectuală al cărui titular este un terț.

Reclamanții au susținut teza potrivit căreia pârâta ar fi fost de rea credință, întrucât a folosit invenția și anterior decăderii titularului din protecție, aspect care face inoperante prevederile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată. Decăderea din protecție a operat la data de 25 decembrie 2003 și nu la data publicării acestei sancțiuni în Buletinul oficial de proprietate industrială, respectiv 28 martie 2008. În acest sens s-a pronunțat instanța supremă în considerentele deciziilor civile nr. 3942 din 22 iunie 2010, nr. 4612 din 21 septembrie 2010 și nr. 6561 din 3 decembrie 2010. Înșiși apelanții reclamanți, prin precizările depuse în rejudecare, au învederat instanței că brevetul de invenție a fost lipsit de protecție în intervalul cuprins între 25 decembrie 2003-30 martie 2009, dar au susținut că fosta C.N.L.O.

a implementat invenția în perioada anterioară 19 decembrie 2001-19 decembrie 2003, ceea ce exclude buna credință a pârâtei, potrivit art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată. Facturile fiscale depuse la dosarul cauzei în rejudecare relevă faptul că în perioada cuprinsă între 2001 (data depozitului reglementar) și 2003 (data decăderii titularului de brevet din protecție) SC U.R. SA, titularul de brevet de la acel moment, a comercializat dinții de cupă care constituie o componentă a invenției către B.A.T.S. Rovinari și Motru, astfel că aceste înscrisuri sunt irelevante sub aspectul aprecierii atitudinii subiective a unității pârâte. Fostele componente ale C.N.L.O., antecesoarea S.N.L.O., nu au folosit dinții de cupă care constituie obiectul invenției în mod nelegal, cu încălcarea dreptului prevăzut de art. 32 din Legea nr. 64/1991, ci au achiziționat aceste componente industriale în schimbul unui preț, de la însuși titularul de brevet de la acea dată, SC U.R.

SA. Prin urmare, nu se poate reține în sarcina lor reaua credință, în sensul invocat de apelanții reclamanți. La dosarul cauzei nu există dovezi din care să reiasă în mod lipsit de echivoc că pârâta ar fi utilizat fără drept invenția care face obiectul brevetului în perioada anterioară pierderii protecției. Adresa din 2010, invocată de apelanții reclamanți în susținerea tezei relei credințe a pârâtei, a fost înregistrată la sediul destinatarului la data de 1 martie 2010, adică ulterior publicării revalidării brevetului de invenție (30 iulie 2009), prin urmare nu are semnificație juridică în ceea ce privește buna credință a utilizatorului invenției, întrucât nu se referă la perioada de referință avută în vedere de art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată, și anume perioada cuprinsă între data decăderii și data publicării revalidării brevetului de invenție în Buletinul oficial de proprietate industrială.

Intimata pârâtă a achiziționat dinții de cupă folosiți în procesul de exploatare al carierei Exploatarea Minieră de Carieră B., prin licitație publică de la furnizorul SC M. SA Pitești, în perioada în care brevetul de invenție s-a aflat în domeniul public, așa cum rezultă din contractul de furnizare din 31 martie 2008, încheiat în baza acordului cadru din 4 aprilie 2007 și a raportului procedurii de atribuire din 19 martie 2007, aspect reținut și în cuprinsul raportului de expertiză întocmit la prima instanță de exp. tehnic P.D. În plus, proba științifică administrată la prima instanță a evidențiat și faptul că dinții de cupă care au făcut obiectul brevetului de invenție din 30 decembrie 2005, ai cărui titulari sunt reclamanții, au fost utilizați în limita existentă la momentul publicării mențiunii de revalidare, volumul fiind identic cu cel existent anterior revalidării.

Cum intimata pârâtă nu produce și nu comercializează dinții de cupă, pe care i-a achiziționat prin licitație publică de la furnizori care și-au asumat, conform dispozițiilor din O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, obligația despăgubirii achizitorilor în eventualitatea unor litigii având ca obiect drepturi de proprietate intelectuală, Curtea a constatat că pârâta a luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției în intervalul de timp cuprins între data decăderii și data publicării revalidării. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N., M.A., criticând-o pentru următoarele motive: 1. S-a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 32 și art. 34 alin. (1) lit. f) Legea nr. 64/1991, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Dispozițiile legale protejează numai terții care au folosit invenția în perioada de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului, nu și terții care au utilizat invenția în perioada anterioară decăderii din drepturi a titularului de brevet (în perioada când brevetul de invenție era protejat). Cu referire la probele care ar demonstra că pârâtele s-au aprovizionat, în perioada de protecție a brevetului de invenție (19 decembrie 2001-19 decembrie 2003) cu dinții pentru cupă excavator ce fac obiectul brevetului de invenție, se susține că nu este îndeplinită prima condiție impusă de aceste dispoziții legale, respectiv aceea de a fi implementat și folosit invenția în perioada când era lipsită de protecție.

2. Sunt străine de natura pricinii, intrând sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivările instanței de apel prin care se încearcă a se demonstra buna-credință a societăților pârâte sau luarea măsurilor efective și serioase de folosire a invenției de către aceste societăți în perioada când brevetul de invenție era lipsit de protecție având în vedere faptul că, așa cum au arătat la motivul 1 de recurs, dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 protejează numai terții de bună credință sau pe aceia care au luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției în perioada decăderii din protecție a brevetului de invenție, nu și terții care au folosit invenția anterior decăderii din protecție.

3. Motivarea instanței potrivit căreia la dosarul cauzei nu există dovezi din care să reiasă în mod lipsit de echivoc că pârâta ar fi utilizat fără drept invenția care face obiectul brevetului în perioada anterioară pierderii protecției intră sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece o asemenea dovadă nu incumbă reclamanților, în calitate de succesori în drepturi ai titularului de brevet, ci acelora care utilizează o invenție protejată. Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, în considerarea argumentelor ce succed: 1. Cererea ce face obiectul dosarului de față are ca obiect despăgubirile solicitate de reclamanți pentru utilizarea, la Exploatarea B., în perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2010, a invenției „Cupă poligonală pentru excavator”, fără consimțământul lor, autori ai invenției și titulari ai drepturilor patrimoniale ce decurg din brevet.

S-a reținut în cauză, necontestat, că brevetul de invenție a fost acordat, în calitate de titular, SC U.R. SA, cu dată a depozitului reglementar 19 decembrie 2001, operând decăderea acestei societăți din drepturile conferite de brevet la data de 25 decembrie 2003 ca urmare a neplății taxelor de menținere în vigoare a acestuia decăderea fiind publicată în Buletinul oficial de proprietate industrială din 28 martie 2008. Brevetul de invenție a fost ulterior revalidat, operațiune publicată în Buletinul oficial de proprietate industrială din 30 martie 2009. Nu prezintă relevanță revalidarea brevetului pentru perioada anterioară revalidării, câtă vreme, urmare a decăderii din drepturi, invenția aparține domeniului public, nefiind protejată juridic, putând fi folosită de terți fără a se încălca drepturile prevăzute de art. 32 din Legea nr. 64/1991.

Oricum, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, cesiunea produce efecte față de terți numai de la data publicării în Buletinul oficial de proprietate industrială a mențiunii transmiterii înregistrate la O.S.I.M. și, prin urmare, reclamanții, ca cesionari ai drepturilor patrimoniale decurgând din brevet, puteau pretinde despăgubiri de la terțul ce exploatează fără acordul lor invenția, numai după data publicării cesiunii, deci numai pe perioada 30 iulie 2009-30 iunie 2010 din cea dedusă judecății. Aceasta întrucât obligația de despăgubire ce îi incumbă terțului este determinată de fapta sa de exploatare a unei invenții fără consimțământul titularului, chestiune confirmată de altfel în primul ciclu procesual.

2. Potrivit art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 32 și art. 33 folosirea cu bună-credință sau luarea măsurilor efective și serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului. În acest caz invenția poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării mențiunii revalidării, și dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenția ori cu o fracțiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenției. Instanța anterioară de recurs a subliniat, sub protecția conferită de art. 315 C. proc.

civ., că prima instanță a reținut, cu autoritate de lucru judecat, căci pârâtele nu au formulat apel, că invenția a fost și este aplicată de pârâtă. Utilizarea invenției pe perioada anterioară decăderii titularului din drepturile decurgând din brevetul de invenție nu denotă reaua-credință a terțului și nu înlătură incidența normelor legale susmenționate. Legiuitorul pretinde terțului, pentru ca acesta să beneficieze de dreptul de folosință asupra obiectului invenției, cu titlu gratuit, o atitudine subiectivă ce vizează doar perioada de timp dintre decădere și revalidarea brevetului, iar aceasta constă în convingerea că, printr-o astfel de utilizare, nu încalcă vreun drept patrimonial ce decurge dintr-un brevet de invenție.

Această convingere este perfect justificată în speță atât timp cât pe perioada cuprinsă între data decăderii din drepturile conferite de brevet și revalidarea brevetului, invenția nu a beneficiat de protecție juridică, date fiind efectele decăderii. Ca atare, sunt întrunite în speță cerințele de aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) (față de obligațiile impuse de art. 32 din lege) până la revalidare, ceea ce înseamnă că pentru această perioadă buna-credință în folosirea invenției înlătură orice încălcare a drepturilor decurgând din brevet, aspect opozabil reclamanților și relevant în aplicarea art. 34 alin. (1) lit. f) din lege în ceea ce îi privește.

Pentru perioadă ulterioară revalidării brevetului, terțul beneficiază de dreptul de a folosi în continuare invenția, fără ca prin aceasta să încalce în vreun fel drepturile titularului, conferite de brevet, datorită folosirii cu bună-credință a invenției în perioada dintre decădere și validare, sub protecția art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991. Întrunirea cerințelor de aplicare a celei de-a doua teze a acestei norme legale a fost constată de instanța de apel, care a reținut că proba științifică administrată la prima instanță a evidențiat și faptul că dinții de cupă care au făcut obiectul brevetului de invenție, ai cărui titulari sunt reclamanții, au fost utilizați în limita existentă la momentul publicării mențiunii de revalidare, volumul fiind identic cu cel existent anterior revalidării, fără ca atare constatare să facă obiectul vreunei critici de recurs.

În considerarea acestor argumente, se constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., neputându-se contura elemente în analiza făcută care să atragă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de către reclamanții-recurenți. 3. Ultima critică de recurs, ce ar putea atrage incidenta în cauză a motivului de reurs prevazut de art. 304 pct. 5 și nu pct. 7 C. proc. civ., nu se mai impune a fi analizată față de cele arătate mai sus relativ la cadrul și limitele în care analizează incidența art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991. Constatându-se, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., dispunând în consecință.

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N., M.A. împotriva deciziei nr. 211 din data de 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2014.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-30
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1698/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin acțiunea înregistrată la data de 1 iulie 2010 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N., M.A., în cotradictoriu cu pârâtele SC C.E.O. SA
ÎCCJ 2014-10-21
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2797/2014
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 167 din data de 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F.
ÎCCJ 2012-10-09
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6109/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 01 iulie 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D.
ÎCCJ 2014-06-03
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1727/2014
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față. constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de L07.2010, reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M.,
ÎCCJ 2021-10-26
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2182/2021
Ședința publică din data de 26 octombrie 2021 Asupra cauzei de față, constată următoarele; I. Circumstanțele cauzei I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă la 1 iulie
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă