Decizia nr. 2182/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 73/2018 a Tribunalului Gorj

Obiectul cereri de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă la 1 iulie 2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Miniera Tg-Jiu, au solicitat să se constate că sunt autorii invenției denumite "Cupă poligonală pentru excavator" protejată prin brevetul de invenție nr. x Bl/30.12.2005, în temeiul contractului de cesiune încheiat cu S.C. K. S.A., prin lichidator și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând eficiența economică, realizată prin utilizarea neautorizată a "dinților cupă excavator 1400 (II) desen E14 - 328.05/M", părți componente ale invenției "Cupă poligonală excavator", în perioada 01 iulie 2010 - 30 iunie 2013, precum și la plata sumelor datorate, actualizate cu coeficientul de inflație, de la data când erau datorate până la data plății, cu plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii până la data plății. Cererea de chemare în judecată a fost precizată de către reclamanți în fața instanței la 5.12.2016, în sensul că pretențiile că vizează perioada 1 iulie 2010 - 31 decembrie 2015. I.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 73 din 22 februarie 2018, Tribunalul Gorj, secția I civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.- Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu să plătească fiecărui reclamant suma de 25.972,20 RON reprezentând despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală de la 01 octombrie 2017 și până la data plății efective. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant 1.771 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Prin aceeași hotărâre, au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâtă împotriva chematelor în garanție L. S.A. și S.C. M. S.A.. I.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 2268 din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu împotriva sentinței tribunalului, a admis apelul declarat de reclamanții A., B., C., E., F., G., H., I., J. și a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că a luat act, pe de o parte, de renunțarea la judecată a reclamantului D. și, pe de altă parte, de cesiunea de drepturi litigioase intervenită între reclamanții A. și I.. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului I. suma de 77.916,6 RON și fiecăruia dintre reclamanții B., C., E., F., G., H., J. suma de 25.972,20 RON reprezentând despăgubiri civile, suma ce se va actualiza cu dobânda legală de la data de 01 octombrie 2017, până la data plătii efective. Au fost menținute dispozițiile sentinței privitoare la modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție și a cheltuielilor de judecată. II. Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au declarat recurs reclamanții B., C., E., F., G., H., I., J., pârâta Complexul Energetic Oltenia SA-Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu și chemata în garanție M. S.A. II.1. Motivele de recurs II.1.1. Recursul reclamanților Prin cererea de recurs, recurenții-reclamanți au invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele: - instanța de apel, în analiza autorității de lucru judecat, nu a observat statuări esențiale cuprinse în decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv faptul că dinții pentru cupă fac obiectul protecției conferite de către brevet, independent de ansamblul cupă - port-dinte - dinte; - instanța de apel a nesocotit autoritatea de lucru judecat și a conchis că întinderea protecției nu se interpretează în sensul invocat de reclamanți atunci când se definește noțiunea de volum de activitate existent la numărul dinților achiziționați, ci folosirea dinților de cupă presupune montarea acestora la cupe de excavator, astfel că, pentru a determina volumul de activitate trebuie stabilit numărul de utilaje la care s-au montat dinții de cupă; - hotărârea recurată conține motive contradictorii, în sensul că instanța de apel, pe de o parte, a motivat că brevetul x Bl. protejează atât dinții pentru cupă, cât și "ansamblul" cupă - port-dinte - dinte, iar pe de altă parte, a reținut că protecția conferită de brevet se întinde doar asupra cupei poligonale în ansamblul ei nu și asupra dinților din cupă priviți în mod distinct și individual; - instanța de apel a încercat să rescrie brevetul de invenție, dând o interpretare descrierii și revendicărilor ce nu corespunde cu cererea de brevet; - în mod greșit a fost folosit în decizia recurată, în raționamentul deductiv noțiunea de "ansamblu" pentru a caracteriza elementele componente ale invenției, pentru a se conchide că dinții de cupă nu sunt protejați decât într-un "ansamblu", protecția lor depinzând de "ansamblu", concluzie evident greșită, deoarece dinții de cupă sunt protejați fără a se face o asemenea distincție. - recurenții-reclamanți conchid că pe baza acestui raționament greșit, instanța a stabilit volumul de activitate al folosirii dinților de cupă prin raportare la numărul de utilaje care folosesc acest "ansamblu", iar nu la numărul fizic de dinți de cupă protejați prin brevet și folosiți de pârâtă. II.1.2. Recursul pârâtei În motivarea căii de atac, pârâta a susținut, în esență, următoarele: - instanța de apel a reținut în mod greșit, în contradictoriu cu cele reținute prin decizia civilă nr. 2328/29.11.2016, decizia civilă nr. 1931 din 19 mai 2018, decizia civilă nr. 5432 din 22 noiembrie 2013 și decizia civilă nr. 2797 din 21 octombrie 2014 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, că autoritatea de lucru judecat se referă la toate tipurile de dinți care au fost analizați de experții tehnici, întrucât hotărârile anterior menționate au avut în vedere doar dinții de cupă excavator 1400 (11) desen E14-328.05/M; - instanța de apel a confundat în mod evident societatea producătoare L. cu M., confuzie făcută și de către doamna expert N. la efectuarea expertizei făcute în primă instanță; - a fost înlăturat în mod inexplicabil brevetul societății L. intitulat "Dinte antivibrații cu fiabilitate ridicată pentru cupă de excavator cu rotor", reținându-se că L. nu deține niciun brevet, deși la pct. 5 din raportul de expertiză efectuat în apel de expert O. se face referire la acest brevet; - hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii deoarece este evident că s-au făcut numeroase confuzii atât referitoare la autoritatea de lucru judecat, cât și cu privire la situația de fapt și de drept constatată prin expertizele tehnice efectuate în dosarul cauzei și în dosarele anterioare; - instanța de fond și cea de apel în mod greșit au motivat hotărârea invocând practica judiciară ce face referire doar la tipul de dinți de cupă excavator 1400 II, desen E14-328.05/M, deși expertiza din cauza de față se referă la eficiența economică obținută ca urmare a tipului de dinți cu fiabilitate sporită. II.1.3. Recursul chematei în garanție M. S.A. Pitești În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 Cod procedură civilă, intimata-chemată în garanție a susținut, în esență, următoarele: - hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2671 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2013; - instanța de apel a omis complet să arate rațiunile pentru care raportul de expertiză efectuat în apel nu a fost luat în considerare, ceea ce împiedică, pe de o parte, ca părțile să formuleze critici asupra acestui aspect și, pe de altă parte, și instanța de recurs este împiedicată să efectueze controlul judiciar; - instanța de apel a omis să analizeze motivul de apel legat de greșita omologare a raportului de expertiză realizat de expert N.; - hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991 și art. 64 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 64/1991. II.2. Apărările formulate în cauză Recurenții-reclamanții au formulat întâmpinare, în termen legal, prin care, în ceea ce privește recursul pârâtei, au invocat excepția nulității acestuia pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Referitor la recursul chematei în garanție, intimații-reclamanți au invocat excepțiile inadmisibilității, a lipsei de interes și a nulității acestuia. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, au susținut că M. S.A. Pitești, chemată în garanție, nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât aceasta nu a atacat cu apel încheierea prin care Tribunalul Gorj a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva sa de către pârâtă. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, intimații-reclamanți au susținut că aceeași chemată în garanție nu are interes în promovarea recursului, având în vedere că pârâta, prin motivele de recurs, nu a criticat soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, iar cu privire la excepția nulității recursului, au susținut că deși prin motivele de recurs recurenta a invocat dispozițiile art. 488 pct. 5, 6, 7 și 8, C. proc. civ., în realitate, aceasta critică modul în care instanța de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză. Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat. Recurenții-reclamanții au depus răspuns la întâmpinare. II.3. Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 21 septembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanții B., C., E., F., G., H., I., J. și de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 2268 din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a reținut excepția lipsei de interes a recursului declarat de chemata în garanție M. S.A. împotriva aceleiași decizii și a prorogat pronunțarea asupra acestei excepții până la soluționarea recursurilor declarate de reclamanți și pârâtă, fixând termen de judecată la data de 26 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs, precum și prin raportare dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul chematei în garanție este lipsit de interes, cel al reclamanților este nefondat, iar recursul pârâtei va fi admis, pentru considerentele ce urmează. Obiectul pricinii de față privește pretenția reclamanților, în calitate de titulari ai brevetului nr. x Bl/30.12.2005, de a se dispune obligarea pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata unor despăgubiri constând în eficiența economică înregistrată de aceasta, prin utilizarea neautorizată, în perioada 01.07.2010 - 31.12.2015, a "dinților cupă excavator 1400 (II) desen E14 - 328.05/M", părți componente ale invenției "Cupă poligonală excavator", solicitând ca sumele ce vor fi stabilite cu titlu de despăgubiri, să fie actualizate cu coeficientul de inflație, de la data când erau datorate până la data achitării efective, cu plata dobânzilor legale, de la data introducerii acțiunii până la data plății. Potrivit situației de fapt reținute de instanțele de fond, recurenții-reclamanți au dobândit calitatea de titulari de brevet în temeiul contractului de cesiune încheiat cu S.C. K. S.A., prin lichidator judiciar P., potrivit contractului de cesiune din 13.05.2009, publicat în BOPI nr. 7/30.07.2009, dată de la care transmiterea drepturilor asupra bevetului a devenit opozabilă terților, în conformitate cu art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 (forma în vigoare în perioada pentru care reclamanții au formulat pretențiile deduse judecății). Prin hotărârile judecătorești pronunțate în litiigile derulate anterior între părți, s-a reținut că până la data de 30.07.2009, reclamanții nu aveau calitatea de titulari de brevet, iar pentru intervalul 30.07.2009-30.06.2010 pretențiile reclamanților au fost respinse, reținându-se, în esență, că pârâta a dobândit, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, un drept de folosință gratuită a obiectului invenției aparținând reclamanților, în același volum cu cel din perioda în care titularul anterior al brevetului (K.) era decăzut din drepturile conferite de acest titlu de proprietate industrială. Perioada de referință pentru speța de față este plasată însă ulterior datei de 30.06.2010, fiind reprezentată de intervalul 1.07.2010 - 31.12.2015, astfel încât, în speță, deși pârâta nu s-a prevalat de prevederile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, analiza efectuată în cauză, în coordonatele simbolice în care aceasta a fost realizată de instanța de apel, este fundamentată pe reținerea unei relații între obiectul pricinii de față și dreptul de folosință gratuită a obiectului invenției, dobândit de pârâtă în perioada în care titularul brevetului era decăzut din drepturile conferite de brevet, ceea ce se constituie într-o excepție de la regula exploatării a obiectului unei invenții doar cu consimțământul titularului. Această constatare a instanței de recurs decurge din împrejurarea confirmării de către curtea de apel a soluției pronunțate de tribunal; or, prima instanță a avut în vedere "extinderea folosirii dinților de cupă identici sau echivalenți cu cei protejați prin brevetul reclamanților, la un număr de 8 excavatoare", extindere ce a avut loc după momentul revalidării brevetului. Atare dezlegare în fapt și în drept a primei instanțe nu a fost reformată în calea de atac și, deși acest aspect a fost invocat de către reclamanți prin motivele de apel (neincidența pentru perioada în discuție a art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, apărare, de altfel, neinvocată de către pârâtă), curtea de apel nu a răspuns acestei critici și nici nu a confirmat explicit raționamentul tribunalului din acest punct de vedere. Înalta Curte constată că apărarea susținută în mod constant de către pârâtă în fața instanțelor de fond (aspect reluat în mod neechivoc și prin propriile motive de apel) privește însă faptul că, în perioada de interes pentru speță, nu a încălcat drepturile exclusive ale reclamanților de exploatare a invenției decurgând din calitatea lor de titulari de brevet, întrucât, în procesul de extracție a cărbunelui, folosește dinții de cupă produși de cele două chemate în garanție - L. S.A. și S.C. M. S.A. Pitești -, cu privire la care s-a arătat că ele însele sunt titulare ale unor drepturi de proprietate industrială - dinți de cupă pentru excavator - și că aceștia sunt diferiți de obiectul protecției ce operează în favoarea reclamanților, conform brevetului de invenție nr. x B1. Astfel, s-a invocat de către pârâtă, că intimata L. S.A. este titulară a certificatelor de întregistrare a modelelor industriale nr. xx, dar și a brevetului de invenție cu titlul "Dinte antivibrații cu fiabilitate ridicată pentru cupă cu excavator cu rotor", nr. x/28.02.2014. În legătură cu drepturile conferite chematei în garanție L. de certificatele de înregistrare a modelelor industriale menționate a fost efectuată expertiză de specialitate la prima instanță, ale cărei concluzii au fost valorificate de tribunal, prima instanță apreciind că deținerea de către chematele în garanție a unor certificate eliberate de OSIM pentru cele 3 modele industriale menționate, nu este de natură să justifice încălcarea dreptului exclusiv al reclamanților de exploatare a brevetului de invenție, deoarece aceste certificate protejează doar aspectul exterior al unor produse, potrivit regimului juridic stabilit de lege pentru aceste titluri de proprietate industrială (art. 2, art. 5 și art. 8 din Legea nr. 129/1992), distincte de drepturile recunoscute unui titular de brevet (în principal, art. 32 din Legea nr. 64/1991). Pe de altă parte, în calea devolutivă de atac, instanța de apel a încuviințat o nouă expertiză în specialitatea proprietate industrială, expertiză ce a fost efectuată de expert O., și ale cărei obiective ar fi fost necesar a se circumscrie verificării condițiilor prevăzute de lege pentru soluționarea fondului pretențiilor reclamanților, anume verificarea întrunirii cerințelor art. 32 alin. (2) lit. a) și (6) din Legea nr. 64/1991, respectiv dacă pârâta, în intervalul 1.07.2010 - 31.12.2015, a folosit în procesul de extracție a cărbunelui, fără consumțământul reclamanților, dinți de cupă identici sau echivalenți celor protejați prin brevetul de invenție ce le aparține. Această expertiză a fost efectuată, părțile au formulat obiecțiuni, cărora expertul le-a răspuns, iar concluziile acesteia, între altele, au fost în sensul că L. S.A. (chemată în garanție de către pârâtă) produce dinții pentru cupă numai în temeiul revendicărilor din propriul brevet. Înalta Curte constată, astfel cum susține recuranta-pârâtă, că pe lângă împrejurarea că instanța de apel nu a revelat importanța pentru speță a acestor concluzii (proba fiind, de altfel, încuviințată pentru verificarea uneia dintre apărările apelante-pârâte), singura referire care se face în cuprinsul deciziei la această lucrare, este exclusiv una inexactă, curtea de apel reținând că expertul ar fi "arătat în răspunsul la obiecțiuni că L. nu deține niciun brevet, corectând astfel mențiunile din raportul de expertiză", în condițiile în care se constată că întreaga expertiză se concentrează pe analizarea însușirilor brevetului nr. x/28.02.2014, având-o ca titulară pe chemata în garanție L. S.A. (conform brevetului de la dosar apel) și pe compararea obiectului acestei invenții cu obiectul brevetului de invenție aparținând reclamanților, nr. x B1. O astfel de verificare stabilită în sarcina expertului este de presupus că era utilă instanței de apel în analizarea motivelor de apel formulate de părți, având în vedere că reclamanții susțineau că pârâta folosește, fără consimțământul lor, dinți de cupă identici sau echivalenți celor ce intră în obiectul de protecție al brevetului ce le aparție, în timp ce apărarea pârâtei era în sensul că a folosit dinți de cupă produși de către L. S.A., acoperiți de protecția acordată acesteia prin propriul brevet de invenție, nr. x/28.02.2014. În acest context, Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă susține în mod fondat că instanța de apel a substituit, în cadrul raționamentului său, societățile producătoare (L. și M.) și a înlăturat în mod neargumentat brevetul societății L. intitulat "Dinte antivibrații cu fiabilitate ridicată pentru cupă de excavator cu rotor" din analiza ce trebuia efectuată în cauză, astfel încât, se reține că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, ce au pornit de la unele confuzii în stabilirea situației de fapt și de drept, constatare ce conduce la reținerea caracterului fondat al motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Totodată, aceeași recurentă-pârâtă a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a autorității de lucru judecat, întrucât instanța de apel ar fi reținut că prin hotărârile judecătorești anterioare, definitive sau irevocabile, după caz, s-ar fi statuat concluzii cu privire la toate tipurile de dinți pe care îi folosește în activitatea de extracție minieră, în condițiile în care, în litigiile precedente, s-au avut în vedere doar dinții de cupă de excavator 1400 II după desenul E14-328.05/M, acoperiți de brevetul reclamanților. Înalta Curte, din punct de vedere procedural, apreciază că o atare critică nu poate fi evaluată pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. care are în vedere doar efectul negativ al lucrului judecat (art. 431 alin. (1) și art. 432), din perspectiva triplei identități de părți, obiect și cauză, astfel cum reiese din intrepretarea coroborată a acestei norme cu art. 497 teza finală din C. proc. civ., întrucât recurenta-pârtă are în vedere pretinsa încălcare a efectului pozitiv al lucrului judecat (art. 431 alin. (2) invocându-se unele dezlegări date de instanțele anterioare cu privire la anumite aspecte litigioase între părți și care ar avea incidență și în speța de față, care ar fi fost greșit reținute sau chiar contrazise în considerentele deciziei recurate. Urmare a acestor precizări, Înalta Curte va analiza critica evocată pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În ceea ce privește însă fondul acestui motiv de casare, având în vedere absența oricărei distincții a instanței de apel în cuprinsul considerentelor deciziei recurate în privința modelului sau tipului de dinți pentru cupă de excavator pe care pârâta îl folosește în exploatările sale miniere ce interesează speța (de altfel, instanța de apel nu a făcut vreo referire la împrejurarea folosirii unor modele diferite de dinți de cupă), Înalta Curte apreciază că este lipsită de elementele necesare pentru evaluarea fondului acestei susțineri și, ca atare, pentru efectuarea controlului judiciar. Astfel cum s-a arătat, curtea de apel a reținut că intimata L. S.A. nu este titulară de brevet, contrar dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 64/1991, care o îndreptățesc să invoce, la rândul său, exclusivitatea drepturilor de exploatare a propriei sale invenții și, în consecință, și pe pârâtă să justifice folosirea (exclusivă sau parțială), în activitatea sa, a dinților de cupă produși potrivit acestui brevet al chematei în garanție, însă instanța de apel nu a analizat în mod efectiv această apărare a recurentei-pârâte prin decizia recurată. Cu alte cuvinte, constatarea că recurenta-pârâtă folosește, total sau parțial, în activitatea de extracție minieră (la exploatările miniere ce fac obiectul prezentei cauze, precizate de reclamanți la dosar primă instanță, și la care face trimitere sentința tribunalului), dinți de cupă care nu sunt identici sau echivalenți cu dinții pentru cupă excavator 1400 (II) desen E14 - 328.05/M, acoperiți de protecția acordată prin brevetul x B1, avându-i ca titulari pe reclamanți, ar fi permis instanței de apel o raportare corectă la dispozițiile legale incidente în cauză - art. 32 alin. (2) lit. a) și alin. (6) din Legea nr. 64/1991 de care reclamanții s-au pravalat. În plus, o atare analiză ar fi fost de natură a permite și instanței de recurs efectuarea controlului judiciar, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de raportare a instanței de apel la unele dezlegările juridicționale ale instanțelor anterioare din cuprinsul hotărârilor judecătorești irevocabile sau definitive invocate de părți, dezlegări care, prin ipoteză, ar fi putut avea incidență și în speța de față. Singura hotărâre judecătorească reținută în mod explicit în decizia recurată, în sensul indicării problemei de drept dezlegate și pe care a considerat-o relevantă și prezenta cauză, cu valoarea efectului pozitiv al lucrului judecat, a fost decizia civilă nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul x/2013, anume referitor la chestiunea întinderii protecției acordate prin brevet, în sensul că brevetul al cărui titulari sunt reclamanții, protejează atât dinții pentru cupă, dar și ansamblul cupă - port dinte - dinte. În acest context, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți invocă în mod nefondat că instanța de apel a stabilit în mod greșit întinderea protecției conferite prin brevet, încălcând autoritatea de lucru judecat a aceleiași decizii nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Pentru considerentele arătate în precedent, cu referire la critica similară a pârâtei (încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat), și această critică a reclamanților va fi analizată pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Or, așa cum s-a enunțat, curtea de apel s-a raportat în mod corect la considerentele deciziei civile nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește întinderea protecției conferite prin brevet, fără a nega faptul că dinții de cupă fac obiectul protecției conferite prin brevet, independent de ansamblul cupă - port dinte - dinte; pe de altă parte, în considerentele soluției primei instanțe se indică ambere repere factuale în evaluarea cererii de contrafacere. În consecința acestei premise, instanța de apel în mod corect a confirmat raționamentul tribunalului sub acest aspect, anume că pentru verificarea pretențiilor deduse judecății este necesar a se avea în vedere numărul de utilaje la care dinții de cupă (care ar trebui să fie identici sau echivalenți celor protejați în favoarea reclamanților). Prin urmare, Înalta Curte va înlătura ca nefondat și motivul de recurs al reclamanților dezvoltat pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât considerentele din decizia recurată, din acest punct de vedere, nu sunt contradictorii. Se constată, totodată, că recurenții-reclamanți, deși se raportează la obiectul protecției brevetului lor astfel cum a fost menționat, în susținerea acestei critici au în vedere o altă premisă, inexistentă în speță, anume că brevetul al căror titulari sunt protejează exclusiv dinții de cupă, independent de ansamblul în care sunt integrați, întrucât circumscriu această critică necesității verificării pretențiilor lor independent de numărul de utilaje (excavatoare) la care pârâta ar fi folosit, fără consimțământul lor, dinți pentru cupă excavator, identici sau echivalenți celor pentru care invocă drepturi exclusive în temeiul brevetului x B1. Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că în mod corect, din acest punct de vedere, instanța de apel a reținut că folosirea dinților de cupă presupune montarea acestora la cupele de excavator, respectiv la utilajele ce sunt folosite de pârâtă în activitatea de extracție minieră. Prin urmare, pentru analizarea activității de contrafacere imputate pârâtei, în mod real este necesar a se cunoaște numărul utilajelor la care aceasta a montat dinți de cupă identici sau echivalenți celor acoperiți de obiectul invenției aparținând reclamanților, întrucât dinții, în mod izolat sau individual, fără a fi atașați cupei de excavator pentru care au fost concepuți, pentru rezolvarea unei anumite probleme tehnice, nu au utilitate practică sau aplicabilitate industrială, condiție intrinsecă pentru o invenție deja brevetată. Atare dezlegare nu este defavorabilă recurenților-reclamanți întrucât, într-o corectă aplicare a dispozițiilor art. 32 alin. (2) lit. a) și alin. (6) din Legea nr. 64/1991, nu limitează beneficiile la care reclamanții ar avea vocație prin obligarea pârâtei la plata despăgubirilor solicitate, în limitele activității de contrafacere, în cazul în care aceasta, la cupele excavatoarelor pe care le exploatează în producția de extracție minieră, a montat, fără consimțământul reclamanților, dinți identici sau echivalenți celor protejați prin brevetul acestora. Fiecare utilaj (excavator) este prevăzut cu o cupă ce are un anumit număr de dinți, iar acești dinți de cupă reprezintă părți componente ale utilajului, în ansamblul său, fiind componente consumabile, întrucât, în activitatea de extracție minieră aceștia se uzează, având o durată de exploatare limitată, astfel încât, periodic, trebuie înlocuiți, în concordanță cu normativele de utilizare. Așa fiind, se constată că nici din acest punct de vedere decizia recurată nu conține motive contradictorii, iar Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reținut nu ar fi suficientă cunoașterea doar a numărului de dinți de cupă fără identificarea și a numărului de utilaje la care aceștia sunt montați pentru a se putea stabili activitatea desfășurată de către pârâtă cu încălcarea dispozițiilor art. 32 alin. (2) lit. a) și alin. (6) din Legea nr. 64/1991, așadar, pentru folosirea obiectului brevetului, fără consimțământul reclamanților. În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile reclamanților, neverificându-se în cauză niciunul dintre motivele de casare invocate de aceștia - art. 488 alin. (1) pct. 6 și (8), dar nici pct. 5, astfel cum a fost recalificată critica acestora, fundamentată, în cererea de recurs, pe ipoteza de la pct.

În ceea ce privește recursul declarat de chemata în garanție M. S.A., Înalta Curte va reține excepția lipsei de interes a acestei părți în promovarea recursului, excepție invocată de către recurenții-reclamanți prin întâmpinare. Astfel, se constată că cererea de chemare în garanție a M. S.A., formulată de către pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A., a fost respinsă de prima instanță, iar pârâta, ca titulară a acestei cereri de intervenție forțată și, ca atare, persoană vătămată procesual prin respingerea cererii în discuție, nu a atacat soluția tribunalului și cu privire la această dispoziție din dispozitivul sentinței ca, de altfel, nici vreun considerent prin care cererea a fost analizată de prima instanță. Ca atare, procedura derulată în fața instanței de apel nu a privit și această parte, iar decizia recurată nu conține nicio dispoziție care să aibă în vedere situația în proces a acestei interveninte, de natură a-i fi activat un interes procesual pentru etapa recursului. În consecință, aceasta nu are interes procesual pentru a formula critici împotriva deciziei curții de apel, întrucât, indiferent de soluția ce se va pronunța asupra recursurilor declarate de reclamanți și pârâtă, poziția procesuală a acesteia, în eventualitatea rejudecării cauzei în apel (având în vedere că cerința interesului se evaluază în considerarea momentului declarării recursului), rămâne neschimbată pentru etapa procesuală a apelului. Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, reglementată ca atare de art. 33 din C. proc. civ., condiție ce trebuie să subziste în toate etapele procesului, atât în fața primei instanțe, cât și în căile de atac. În fața primei instanțe, interesul procesual pentru formularea cererii de chemare în judecată aparține reclamantului, pe când în căile de atac, interesul procesual se analizează în privința părții care declanșează controlul judiciar sau formulează o cale de atac de retractare, sens în care prevede art. 458 din C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte, în aplicarea normei anterior menționate, dar și a art. 499 teza a doua din C. proc. civ., va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de chemata în garanție M. S.A. Pitești, fără a mai proceda la analizarea motivelor de recurs susținute de aceasta pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din același Cod. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă, constatându-se că în speță sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., nu și cel de la pct. 5 (în limitele în care a fost posibilă evaluarea acestuia). În rejudecare, pentru o cercetare efectivă a raporturilor juridice deduse judecății, curtea de apel va analiza criticile cu care este învestită pornind de la conținutul normativ al prevederilor art. 32 alin. (2) lit. a) și alin. (6) din Legea nr. 64/1991, luând în considerare că pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. nu a invocat în apărare prevederile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, întrucât intervalul dedus judecății în cauza de față (1.07.2010 -31.12.2015) este plasat ulterior perioadei în care a fost operantă sancțiunea decăderii din drepturile conferite de brevet și, prin urmare, și ulterior anului 2010 până când s-a acordat pârârtei beneficiul normei evocate. În plus, excepția reglementată de art. 34 alin. (1) lit. f) de la dispozițiile art. 32 alin. (2) lit. a) și alin. (6) din Legea nr. 64/1991 - exploatarea obiectului unei invenții cu consimțământul titularului de brevet - este de strictă interpretare și aplicare, fiind temporară și limitată doar la "folosirea cu bună credință sau luarea măsurilor efective și serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului", în volumul existent la data publicării mențiunii revalidării. Or, astfel cum s-a arătat în debutul prezentelor considerente, revalidarea brevetului a avut loc anterior dobândirii brevetului de către reclamanți prin cesiune la 13.05.2009, iar de la data de 30.07.2009 operează și opozabilitatea față de terți, ca efect al publicării cesiunii în BOPI. De la data publicării mențiunii revalidării încetează buna-credință a oricărui terț pentru acte de folosire a obiectului invenției, întrucât acesta nu se mai poate prevala de necunoașterea drepturilor exclusive ale titularului de brevet care a reactivat, în condițiile legii, protecția conferită prin brevet și nici nu poate susține, pentru acest motiv, că nu săvârșește acte de încălcare. Având în vedere că terțul ar fi putut efectua cheltuieli consistente cu luarea unor măsuri "efective și serioase" de folosire a unei invenții aflate în domeniul public (ca efect al decăderii), legea îngăduie ca după revalidarea brevetului, terțul să folosească în continuare invenția, însă numai în volumul existent la data publicării mențiunii revalidării, adică acel volum de exploatare pentru care luase măsurile efective și serioase de folosire a invenției până la data publicării mențiunii revalidării, cum ar fi, de exemplu, achiziționarea unor consumabile în perioada decăderii, destinate a fi fost folosite în activitatea pârâtei ulterior revalidării. Or, în condițiile în care instanța de apel a luat în considerare pentru analizarea activității de contrafacere imputate pârâtei, pentru un interval ulterior revalidării (în anul 2009) și chiar ulterior anului 2010, pentru care, prin hotărâri judecătorești definitive, s-a reținut în favoarea pârâtei incidența situației de excepție reglementate de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, curtea de apel a validat soluția primei instanțe prin care s-a instituit, contrar dispozițiilor legale, o situație de excepție perpetuă (pe durata de valabilitate a brevetului sau pe durata menținerii lui în vigoare prin plata anuităților de către titulari) de la regula exploatării obiectului unei invenții doar cu consimțământul titularului, contrar dispozițiilor art. 32 din lege. Prin urmare, în speță nu interesează aspecte referitoare la eventuala extindere a folosirii dinților de cupă identici sau echivalenți celor protejați în favoarea reclamanților dincolo de volumul permis de norma anteior menționată art. 34 alin. (1) lit. f) teza finală din Legea nr. 64/1991, întrucât pentru intervalul din cauza pendinte, pârâta nu a invocat incidența acestei dispoziții legale. În baza prevederilor legale aplicabile cauzei de față - art. 32 alin. (2) lit. a) și alin. (6), art. 59 alin. (3) din Legea nr. 61/1991, dar și art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 -, curtea de apel va avea de lămurit dacă pârâta folosește în activitatea sa, la excavatoarele alocate extracțiilor miniere menționate în raportul de expertiză contabilă efectuat la prima instanță, dinți de cupă identici sau echivalenți celor protejați în favoarea reclamanților, indiferent de furnizorul (producătorul) acestora: chematele în garanție (L. S.A. și M.) ori alți furnizori, cum sunt cei menționați în decizia recurată - UM Rovinari, Q. ș.a. Va reveni instanței de apel, în rejudecare, sarcina de a decide asupra probelor necesare pentru verificarea cerințelor prevăzute de normele legale, pornind de la cele arătate în prezenta decizie, urmând să aprecieze, între altele, dacă este suficientă expertiza contabilă efectuată la prima instanță. În privința chematei în garanție L. S.A. va trebui să concluzioneze asupra apărării pârâtei cu privire la tipul de dinți achiziționați de la această societate, anume dacă în intervalul relevant pentru cauză (1.07.2010 - 31.12.2015), au fost produși de chemata în garanție și achiziționați de către pârâtă, fiind folosiți în activitatea sa, în același interval, dinți pentru cupă de excavator exclusiv în baza propriului brevet (x/28.02.2014) sau această chemată în garanție a produs și alte tipuri de dinți, identici sau echivalenți celor protejați prin brevetul reclamanților nr. x B1 - "dinți cupă excavator 1400 (II) desen E14 - 328.05/M". Referitor la exploatările miniere ce interesează speța, curtea de apel va avea în vedere, dacă va fi cazul, soluționarea, într-un litigiu distinct, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2013, a pretențiilor reclamanților împotriva aceleiași pârâte în legătură cu exploatarea minieră Berbești, recurenții reclamanți depunând la dosar, în ședința publică de astăzi, copia deciziei civile nr. 2738/15.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care acest litigiu a fost soluționat definitiv.