ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2738/2020

Ședința publică din data de 15 decembrie 2020

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 3.07.2013, sub nr. x/2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au chemat în judecată pe pârâta K. S.A.- Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu, solicitând să se constate că pârâta încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamanților asupra invenției denumită "Cupă poligonală pentru excavator", protejată prin brevetul de invenție nr. x Bl/30.12.2005, utilizând invenția la Unitatea Minieră de Carieră Berbești.

Au solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând eficiența economică, realizată prin utilizarea neautorizată a dinților cupă ce fac obiectul invenției în perioada 01.07.2010- 30.06.2013, actualizate cu coeficientul de inflație de la data când erau datorate, până la data plății, dar și la plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii, până la data plății.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art. 32 alin. (1) și (2), art. 59 alin. (1) și (3), art. 63 alin. (1) din Legea 64/1991 și art. 1088 C. civ. anterior și art. 1489 C. civ. actual.

La data de 16.10.2013, K. S.A. a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. L. S.A. Pitești, în contradictoriu cu A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., solicitând, ca în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligată să o despăgubească cu suma stabilită de instanța de judecată și să-i plătească, în conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ., cheltuielile i judecata ocazionate de acest proces.

La data de 16.10.2013, pârâta K. a chemat în garanție pe S.C. M. S.A. Câmpina, pentru a fi obligată să o despăgubească cu suma stabilită de instanța de judecată și să-i plătească, în conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Totodată, solicită, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, să fie admisă și cererea de chemare în garanție a S.C. M. S.A. Cîmpina, urmând să se dispună că acesta să fie obligată să o despăgubească cu suma stabilită de instanța de judecată și să-i plătească în conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ., cheltuielile de judecată ocazionate .

La data de 14.10.2013, pârâta K. S.A. a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. N. București, pentru a fi obligată să o despăgubească cu suma stabilită de instanța de judecată și să-i plătească, în conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ., cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.

Prin cererea formulată la data de 9.01.2014,reclamantul D. a arătat că renunță la proces iar, prin încheierea de ședință din 10.02.2014, tribunalul a luat act de renunțarea la acțiune a reclamantului D..

Prin cererea transmisă la 27.01.2014, precum și prin întâmpinarea depusă la data de 5.02.2014,M. S.A. prin administrator judiciar O. a solicitat suspendarea cauzei conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea de ședință din 24.02.2014, în temeiul art. 74 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. tribunalul a disjuns cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva chematei în garanție S.C. M. S.A. Câmpina și în temeiul art. 36 din Legea 85/2006 a suspendat soluționarea acestei cereri, formându-se dosarul x/2014

Prin cererea depusă la 07.12.2016, reclamanții A., B., C., E., F., G., H., I. și J. și-au majorat cuantumul pretențiilor solicitate prin petitul 2 al acțiunii, respectiv obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând eficiența economică realizată prin utilizarea neautorizată a dinților de cupă ce fac obiectul invenției brevetate în perioada 1.07.2010-31.12.2015, în loc de 1.07.2010-30.06.2013, cum s-a solicitat prin acțiunea inițială.

Prin încheierea de ședință din 9.01.2017, tribunalul a admis cererea de majorare.

Prin sentința civilă nr. 281 din 06 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâta K. S.A.- Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu.

A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant 8103,7 RON, despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală și indicele de inflație de la data de 01.08.2017, la data plății.

A fost obligată pârâta sa plătească fiecărui reclamant 1169,9 RON, cheltuieli de judecată.

S-au respins cererile de chemare în garanție formulată de pârâta K. S.A.- Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu, împotriva chematelor în garanție N. S.A. și S.C. L. S.A..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții-reclamanți A., E., G., H., I., J. și apelantul-pârât Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu.

Prin decizia nr. 2671 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă K. S.A. - Divizia Minieră Târgu-Jiu, a schimbat în parte sentința civilă nr. 281 din 6 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea în pretenții pentru perioada 01.07.2010-02.03.2015.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și, pe cale de consecință, a respins acțiunea în pretenții pentru perioada 02.03.2015-31.12.2015 pentru lipsa calității procesuale pasive.

A menținut dispozițiile sentinței privitoare la modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție.

A înlăturat mențiunea din dispozitiv privitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B., C., E., F., G., H., I. și J. împotriva încheierii din 23 septembrie 2017 și a sentinței civile nr. 281 din 6 noiembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Gorj.

A obligat apelanții-reclamanții la plata sumei de 7.250 RON, cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B., C., E., F., G., H., I. și J., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului reclamanții au arătat următoarele.

Instanța de apel, în analiza autorității de lucru judecat, nu a observat statuările esențiale cuprinse în decizia nr. 1931/2018 a înaltei Curți, prin care s-a reținut că S.C. L. Pitești nu beneficiază de protecția conferită de dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991. Astfel, reținerea instanței de apel privind folosirea ilicită a dinților livrați de S.C. L. intimatei-pârâte K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu, în contextul în care instanța de recurs a constatat că furnizorul nu beneficiază de protecția art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 și, deci, livrarea s-a făcut cu încălcarea drepturilor conferite titularului de dispozițiile art. 32 din aceeași lege, nu are suport legal și încalcă autoritatea de lucru judecat.

Se invocă jurisprudența ICCJ: deciziile nr. 2797/2014, 1490/2014, 5431/2013, 881/2014, 2972/2014, prin care s-a reținut că, în aplicabilitatea dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, folosirea obiectului invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului dreptului de brevet și revalidarea brevetului este considerată a fi făcută cu bună-credință. însă, buna-credință încetează la momentul publicării mențiunii de revalidare a brevetului.

Prin aceeași decizie nr. 1931/2018 a Înaltei Curți s-a reținut și faptul ca dinții pentru cupă fac obiectul protecției conferite de către brevet, independent de ansamblul cupă-port-dinte-dinte. Instanța de apel, însă, a nesocotit autoritatea de lucru judecat atunci când a conchis că întinderea protecției nu se interpretează în sensul invocat de aceștia, atunci când se definește noțiunea de volum de activitate existent la numărul dinților achiziționați.

Totodată, problema existenței echivalenței între produsele fabricate și comercializate de L. Pitești după revalidare brevet și produsele brevetate a fost lămurită prin decizia nr. 1931/2018 a înaltei Curți, reținerile instanței de apel privind livrarea de către L. de dinți diferiți de cei brevetați încalcă autoritatea de lucru judecat.

Instanța de apel a nesocotit și alte hotărâri judecătorești definitive.

În dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, concluzia expertizei de proprietate industrială efectuată în cauză a fost în sensul că dinții produși de dinții produși de N. S.A. cuprind toate elementele caracteristice ale dintelui pentru cupă excavator, care face obiectul brevetului x, și că în temeiul brevetului x. S.C. N. S.A. nu putea produce dinții pentru cupă comercializați către K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu deocarece nu cuprinde elementele necesare producerii acestor dinți.

Considerentele sentinței civile nr. 281/2017 a Tribunalului Gorj, cu privire la faptul că N. S.A. și S.C. L. S.A. au produs dinții pentru cupă conform brevetului de invenție x, aparținând reclamanților, iar nu în baza unei documentații proprii, inclusiv al brevetului de invenție x. eliberat N. S.A., au intrat sub incidența autorității de lucru judecat, întrucât chematele în garanție nu au declarat apel.

Aceeași chestiune litigioasă privitoare la faptul că dinții produși și livrați de N. S.A. și S.C. L. S.A. către K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu aparțin brevetului de invenție x, iar nu documentațiilor proprii și brevetului de invenție x, a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat și prin sentința nr. 73/22.02.2018 a Tribunalului Gorj în dosarul nr. x/2013.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 37 și art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991. Astfel, în mod nelegal instanța de apel a argumentat că revalidarea brevetului de invenție x, titular S.C. P. S.A. a intervenit ca urmare a cesiunii drepturilor patrimoniale către reclamanți și publicarea acestei cesiuni începând cu 30.07.2009. Este imposibil a se cesiona un brevet decăzut și revalidarea nu poate avea ca motiv întemeiat cesiunea:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1991. Instanța de fond și de apel au stabilit o altă întindere a protecției decât cea prevăzută în brevet și statuată prin decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curți.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Intimata K. S.A., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Prin încheierea din 14 iulie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanții B., C., E., F., G., H., I. și J. împotriva deciziei nr. 2671 din 10 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., sunt de reținut următoarele.

Recurenții au invocat încălcarea autorității de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătorești.

a. În primul rând recurenții au susținut că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a considerentelor acestei decizii în cadrul cărora s-a reținut că S.C. L. Pitești nu beneficiază de protecția conferită de dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, când a constatat folosirea licită a dinților livrați de S.C. L. intimatei-pârâte K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu.

Este nefondată această susținere, având în vedere că instanța de apel a reținut folosirea licită de către pârâtă a dinților de cupă de excavator nu ca urmare a aplicării art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 față de aceste produse livrate de către S.C. L., ci ca urmare a interpretării probelor administrate în cauză în sensul că dinții de cupă produși de această societate sunt diferiți de cei protejați prin brevetul invocat de către reclamanți în susținerea pretențiilor din cererea de chemare în judecată.

b. În al doilea rând recurenții au susținut că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a considerentelor acestei decizii în cadrul cărora s-a reținut că dinții pentru cupă fac obiectul protecției conferite de către brevet, independent de ansamblul cupă-port-dinte-dinte prin aceea că a conchis că întinderea protecției nu se interpretează în sensul invocat de aceștia, atunci când se definește noțiunea de volum de activitate existent la numărul dinților achiziționați.

Este nefondată această susținere, având în vedere că instanța de apel a reținut în mod expres că "se poate invoca în cauza pendinte autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1931/19 mai 2018 doar sub aspectul stabilirii întinderii protecției, în sensul că ea vizează folosirea aceluiași volum de produse și se întinde atât asupra cupei de excavator, ca ansamblu, cât și asupra dinților".

În ceea ce privește faptul că pentru a determina dacă pârâta a folosit revendicările protejate prin brevet într-un volum mai mare de activitate decât cel existent înainte de data revalidării instanța de apel s-a raportat la numărul de excavatoare la care au fost folosiți dinții de cupă anterior și ulterior revalidării, iar nu la numărul de dinți de cupă utilizați anterior și ulterior revalidării - trecând peste faptul că nu rezultă că aceasta ar fi defavorabilă recurenților, aceștia nesusținând că pârâta ar fi folosit un număr mai mare de dinți de cupă considerați, de către instanța de apel pe baza probelor administrate, a fi realizați conform brevetului de care se prevalează aceștia, în perioada în cauză, față de momentul revalidării brevetului - este de observat că în decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se regăsesc considerente prin care să se fi statuat în mod definitiv cu privire la modul de calcul al volumului de folosire a invenției, la care se face referire în cadrul art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 (forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată).

Dimpotrivă în considerentele acestei hotărâri s-a reținut în mod expres că este inutilă cercetarea criticii referitoare la interpretarea și aplicarea de către instanța de apel a noțiunii de "volum" din cuprinsul art. 34 alin. (1) lit. f), din moment ce norma nu este aplicabilă în respectiva cauză.

c. În al treilea rând recurenții au susținut că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a considerentelor acestei decizii în cadrul cărora a fost lămurită problema existenței echivalenței între produsele fabricate și comercializate de L. Pitești după revalidare brevet și produsele brevetate prin aceea că a reținut că L. a livrat pârâtei de dinți diferiți de cei brevetați.

Sunt nefondate și aceste susțineri, având în vedere că din considerentele deciziei nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se observă, contrar susținerilor recurenților, că Înalta Curte a constatat că nu poate cerceta aspectul privind eventuala echivalență dintre produsele fabricate și comercializate de către pârâtă după revalidare și produsele brevetate, în scopul stabilirii întinderii protecției conferite de brevet.

Paragrafele relevante sunt următoarele:

"Întrucât volumul comparativ al exploatării invenției de către pârâtă, anterior și ulterior revalidării, nu interesează cauza de față, dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) nefiind incidente, iar criticile recurenților au fost formulate în acest context, Înalta Curte constată că nu poate cerceta aspectul privind eventuala echivalență dintre produsele fabricate și comercializate de către pârâtă după revalidare și produsele brevetate, în scopul stabilirii întinderii protecției conferite de brevet prin raportare la art. 32 alin. (6) din lege.

Revine instanței de apel sarcina ca, în cadrul rejudecării, să aprecieze dacă este necesar să analizeze aspectul în discuție, ținând cont de relevanța acestuia în contextul rejudecării apelului, de limitele învestirii prin motivele de apel, precum și de susținerile și apărările părților."

Este de observat că este corectă susținerea din întâmpinarea formulată de către pârâtă în sensul că nu este parte în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, analiza de mai sus fiind făcută totuși, întrucât instanța de apel a reținut anumite chestiuni litigioase din această decizie ca având autoritate de lucru judecat în cauză.

În ceea ce privește faptul că prin anumite decizii ale ICCJ, invocate cu titlu de jurisprudență, s-ar fi reținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, folosirea obiectului invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului dreptului de brevet și revalidarea brevetului este considerată a fi făcută cu bună-credință, însă, buna-credință încetează la momentul publicării mențiunii de revalidare a brevetului, este de observat că recurenții nu au motivat prin raportare la considerentele deciziei de apel, în ce ar consta nelegalitatea acestora.

a. În primul rând, recurenții au invocat faptul că în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, concluzia expertizei de proprietate industrială efectuată în cauză a fost în sensul că dinții produși de dinții produși de N. S.A. cuprind toate elementele caracteristice ale dintelui pentru cupă excavator, care face obiectul brevetului x, și că în temeiul brevetului x. S.C. N. S.A. nu putea produce dinții pentru cupă comercializați către K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu deoarece nu cuprinde elementele necesare producerii acestor dinți.

În acest context al susținerilor recurenților, este de observat că nu se pune problema încălcării considerentelor unei hotărâri judecătorești, conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că recurenții fac trimitere la concluziile unei expertize, iar nu la considerentele unei hotărâri definitive referitoare la o chestiune litigioasă.

De altfel, la data formulării recursului, respectivul litigiu se afla în faza de rejudecare fiind înregistrat sub nr. dosarul nr. x/2017, nepunându-se problema existenței unei hotărâri definitive.

Pentru aceste motive este inutil a analiza dacă există identitate de părți și de chestiune litigioasă.

b. În al doilea rând, recurenții au invocat faptul că aceeași chestiune litigioasă privitoare la faptul că dinții produși și livrați de N. S.A. și S.C. L. S.A. către K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu aparțin brevetului de invenție x, iar nu documentațiilor proprii și brevetului de invenție x, a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat și prin sentința nr. 73/22.02.2018 a Tribunalului Gorj în dosarul nr. x/2013.

Cu privire la această sentință, este de observat că, la data formulării recursului, și chiar pe parcursul recursului, nu era definitivă, fiind atacată cu apel, care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 2268/14.10.2020, împotriva căreia putea fi exercitat recurs în 30 de zile de la comunicare.

În acest context, nu se mai impune analiza identității de părți și de chestiune litigioasă, sau dacă referirile la modul în care instanța de judecată a interpretat probele administrate în cauză raportat la circumstanțele speciale ale acelui litigiu beneficiază de autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

În cadrul motivelor de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenții au mai susținut că instanța de apel nu ar fi ținut cont de faptul că argumentele din sentința civilă nr. 281/2017 a Tribunalului Gorj, cu privire la faptul că N. S.A. și S.C. L. S.A. au produs dinții pentru cupă conform brevetului de invenție x, aparținând reclamanților, iar nu în baza unei documentații proprii, inclusiv al brevetului de invenție x. eliberat N. S.A., au intrat sub incidența autorității de lucru judecat, întrucât chematele în garanție nu au declarat apel.

Este de observat că prin aceste motive de recurs se invocă de fapt încălcarea de către instanța de apel a limitelor judecății în apel date de ceea ce s-a apelat, prevăzute de art. 477 C. proc. civ., motiv de recurs ce va fi analizat din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Este nefondat acest motiv de recurs, având în vedere că împotriva sentinței a declarat apel pârâta K. S.A.- Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu, iar în motivarea apelului se regăsesc și critici legate de cele reținute de către prima instanță de fond în sensul că chematele în garanție ar fi produs dinții de cupă livrați către pârâtă conform brevetului din care decurg drepturile cesionate către reclamanți .

Ca atare, instanța de apel a făcut această analiză în limitele prevăzute de art. 477 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt de reținut următoarele.

Prin primul motiv de recurs s-a susținut greșita interpretare de către instanța de apel a prevederilor art. 37 raportat la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, când a argumentat că revalidarea brevetului de invenție x, titular S.C. P. S.A., a intervenit ca urmare a cesiunii drepturilor patrimoniale către reclamanți și publicarea acestei cesiuni, începând cu data de 30.07.2009, întrucât este imposibil a se cesiona un brevet decăzut și revalidarea nu poate avea ca motiv întemeiat cesiunea.

Chiar în prezentarea istoricului cauzei, care se regăsește în prima parte a recursului, recurenții susțin că începând cu 30.07.2009 pot opune față de terți drepturile conferite de brevetul în cauză ca urmare a faptului că acestea le-au fost cesionate de către P. după ce a obținut revalidarea.

Potrivit considerentelor primei instanțe de fond, din adresa înregistrată la OSIM sub nr. x/17.05.2012 rezultă că, anterior cesiunii, P. S.A. a formulat cerere de revalidare, înregistrată la 13.05.2008 și hotărârea de revalidare a fost publicată la 30.03.2009, anterior formulării cererii de transmitere de drepturi din 13.05.2009 de la S.C. P. S.A. către reclamanți, iar în BOPI nr. 7/30.07.2009 a fost publicată transmiterea de drepturi către A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J..

Or, în paragraful următor celui la care se face referire în cadrul acestui motiv de recurs, instanța de apel a reținut că "reclamanții sunt titularii drepturilor protejate prin brevet începând cu data de 30.07.2009 și pot pretinde despăgubiri de la pârâtă numai dacă dovedesc faptul că după această dată pârâta a folosit revendicările protejate prin brevet într-un volum mai mare decât cel existent înainte de data revalidării."

Faptul că instanța de apel a reținut că revalidarea a intervenit ca urmare a cesiunii drepturilor patrimoniale către reclamanți și publicarea acestei cesiuni, începând cu data de 30.07.2009, este o eroare materială, instanța de apel intenționând în mod evident să se refere la transmiterea drepturilor patrimoniale legate de brevetul în cauză.

De altfel, recurenții nici nu au susținut că această eroare în formularea acestui paragraf ar fi avut consecințe asupra stabilirii volumului existent la data publicării mențiunii revalidării, că instanța de apel s-ar fi raportat în realitate la volumului existent la data publicării mențiunii cesiunii drepturilor patrimoniale aferente brevetului în cauză.

Astfel, nu se poate reține greșita interpretare de către instanța de apel a prevederilor art. 37 raportat la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, în sensul susținut de către recurenți.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 32 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 64/1991, întrucât a stabilit o alta întindere a protecției decât cea prevăzuta în brevet și statuată de instanța de recurs prin decizia nr. 1931/2018.

Se observă că legat de stabilirea unei alte întinderi a protecției decât cea prevăzuta în brevet, recurenții nu au formulat argumente suplimentare decât trimiterea la cele pretins statuate de instanța de recurs prin decizia nr. 1931/2018, care au fost analizate în cadrul motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. și considerate nefondate.

Astfel, motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B., C., E., F., G., H., I. și J. împotriva deciziei nr. 2671 din 10 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2020.