ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1529/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2013 pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, sub nr. x/2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au chemat în judecată pe pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu, solicitând: să se constate că pârâta încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamanților asupra invenției denumită "Cupă poligonală pentru excavator", protejată prin brevetul de invenție nr. x Bl. din data de 30 decembrie 2005, utilizând invenția la Unitatea Minieră de Carieră Berbești; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând eficiența economică, realizată prin utilizarea neautorizată a dinților cupă ce fac obiectul invenției în perioada 1 iulie 2010 - 30 iunie 2013, actualizate cu coeficientul de inflație de la data când erau datorate, până la data plății, dar și la plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii, până la data plății. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 281 din data de 6 noiembrie 2017, Tribunalul Gorj, secția I civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu; a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant 8.103,7 RON, despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală și indicele de inflație de la data de 1 august 2017, la data plății; a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant 1.169,9 RON, cheltuieli de judecată; a respins cererile de chemare în garanție formulate de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu, împotriva chematelor în garanție K. S.A. și L. S.A. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă în faza apelului, în dosarul nr. x/2013 Prin decizia civilă nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu împotriva sentinței civile nr. 281 din data de 6 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2013; a schimbat în parte sentința civilă nr. 281 din data de 6 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2013, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea în pretenții pentru perioada 1 iulie 2010 - 2 martie 2015; a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei și, în consecință, a respins acțiunea civilă în pretenții pentru perioada 2 martie 2015 - 31 decembrie 2015 pentru lipsa calității procesual pasive; a menținut dispozițiile sentinței privitoare la modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție; a înlăturat mențiunea din dispozitiv privitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, către reclamanți; a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B., C., E., F., G., H., I., J. împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2017 și sentinței civile nr. 281 din data de 6 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații chemați în garanție L. S.A. Pitești, M. S.A. Câmpina, prin administrator judiciar N., K. și intimatul-reclamant D., având ca obiect "drept de autor și drepturi conexe"; a obligat apelanții-reclamanți către apelanta-pârâtă la 7.250 RON cheltuieli de judecată în apel. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în recurs, în dosarul nr. x/2013 Prin decizia nr. 2738 din data de 15 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins recursul declarat de reclamanții A., B., C., E., F., G., H., I. și J. împotriva deciziei nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. I.

Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în revizuire - dosarul nr. x/2021 Prin decizia nr. 218 din data de 15 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de repunere în termen formulată de către revizuenții A., B., C., E., F., G., H., I., J., ca nefondată; a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de către revizuenții A., B., C., E., F., G., H., I., J., împotriva încheierii din data de 3 octombrie 2019 și a deciziei civile nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații D. Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu, L. S.A. Pitești, M. S.A. Câmpina, prin administrator judiciar N. și K.. Prin decizia nr. 5 din data de 8 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de completare a deciziei nr. 218 din data de 15 septembrie 2021 pronunțate de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2021, formulată de petenții A., B., C., E., F., G., H., I., J., ca tardiv formulată. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Cererile de recurs Revizuenții au formulat cereri de recurs împotriva deciziilor nr. 218 din data de 15 septembrie 2021 și nr. 5 din data de 8 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 noiembrie 2021, sub nr. x/2021. Recursul declarat împotriva deciziei nr. 218 din data de 15 septembrie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei la Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pentru judecarea pe fond a cererii de revizuire. Prin dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-revizuenți au susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât se impunea aplicarea dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la repunerea în termenul pentru exercitarea revizuirii. Au arătat că, pentru promovarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., era necesar să cunoască dacă considerentele deciziei civile nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. x/2013, privitoare la omologarea raportului de expertiză întocmit în apel de expertul O., vor fi menținute prin decizia nr. 2738 din data de 15 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013. Au precizat că actul nou îl reprezintă raportul de expertiză tehnică întocmit de același expert în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Pitești, prin care acesta s-a dezis de afirmațiile făcute în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova și a recunoscut că toate tipurile de dinți de cupă produși de L. S.A. au "...în alcătuire elemente echivalente cu elementele specificate la brevet x din 15 decembrie 2001". Recurenții-revizuenți au mai susținut și că necunoașterea considerentelor care au stat la baza pronunțării unor soluții au constituit cauze justificative pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea din 24 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2013, și-a însușit punctul de vedere exprimat de reprezentantul Societății Complexul Energetic Oltenia S.A. și a respins cererea apărătorului reclamanților de a se atașa la dosar soluția din 17 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2013. Recursul formulat împotriva deciziei nr. 5 din data de 8 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 Susținând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei la Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pentru judecarea pe fond a cererii de revizuire formulate împotriva încheierii de ședință din data de 3 octombrie 2019 și a deciziei civile nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere autonomă față de cererea de revizuire formulată împotriva acelorași hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (soluționată prin decizia nr. 218 din data de 15 septembrie 2021 pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2021). În dezvoltarea primului motiv de recurs, susținut în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au invocat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Au arătat că, în mod inadmisibil, Curtea de Apel Craiova a dispus introducerea cererii de revizuire înregistrată sub nr. x din data de 11 august 2021 în același dosar cu cererea de revizuire înregistrată sub nr. x din data de 10 august 2021, în condițiile în care, fiind cereri distincte, o posibilă conexare a acestora se putea face numai pe calea excepției de conexitate, invocată de părți sau din oficiu, conform art. 139 C. proc. civ. Au subliniat că soluționarea unei atare excepții trebuia făcută în ședință publică, conform art. 17 C. proc. civ., și cu respectarea principiului contradictorialității, prevăzut de art. 14 C. proc. civ., însă instanța nu a respectat aceste dispoziții legale. Totodată au considerat că instanța a încălcat dispozițiile at. 22 C. proc. civ., atunci când a calificat cererea de revizuire înregistrată administrativ sub nr. x din data de 11 august 2021, ca fiind o cerere de completare dispozitiv. Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au susținut că motivarea instanței cu privire la cererea de revizuire înregistrată sub nr. x din 11 august 2021 ca fiind o cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 218 din 15 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2021, este străină de natura cauzei. Sub acest aspect, au arătat că nu au solicitat completarea deciziei menționate, iar faptul că au apreciat cererea de revizuire, înregistrată sub nr. x din 11 august 2021, ca o cerere autonomă reiese și din adresa expediată prin e-mail la data de 3 decembrie 2021, la Curtea de Apel Craiova, prin care au solicitat să li se comunice dacă se impune timbrarea cererii de revizuire pentru a îndeplini această obligație până la termenul de judecat acordat. II.2. Apărările formulate în cauză Recursul declarat împotriva deciziei nr. 218 din data de 15 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 La data de 20 decembrie 2021, în termen legal, intimata Societatea Completul Energetic Oltenia S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. La data de 23 decembrie 2021, în termenul legal, intimata L. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției tardivității cererii de recurs, iar, în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată. Invocând excepția tardivității recursului, în esență, a susținut că, potrivit art. 513 C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, însă, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. Astfel, în opinia intimatei L. S.A., recurenții-revizuenți au formulat cererea de recurs cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv abia la data de 28 octombrie 2021. La data de 17 ianuarie 2022, recurenții-revizuenți au depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză, solicitând respingerea apărărilor părților adverse, precum și a excepției tardivității recursului, invocată de către intimata L. S.A., ca nefondată. Recursul declarat împotriva deciziie nr. 5 din data de 8 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 La data de 25 martie 2022, în termen legal, intimata Societatea Completul Energetic Oltenia S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. La data de 12 aprilie 2022, cu depășirea termenului legal, intimata L. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției tardivității cererii de recurs, în raport de data înregistrării căii de atac, 14 ianuarie 2022, iar, în subsidiar, respingerea căii de atac ca nefondată. La data de 13 aprilie 2022, în termen legal, recurenții-revizuenți au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Societatea Completul Energetic Oltenia S.A., prin care au solicitat respingerea apărărilor aduse de către aceasta. I.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva deciziei nr. 218 din data de 15 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, precum și un supliment la raport privind admisibilitatea în principiu a recursului formulat împotriva deciziei nr. 5 din data de 8 decembrie 2021, pronunțate în același dosar de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. În concluziile acestora, s-a reținut că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia asupra excepției tardivității recursurilor, precum și dacă susținerile recurenților-revizuenți pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepția nulității recursurilor, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză și suplimentul la acesta au fost comunicate părților, iar acestea nu au depus puncte de vedere. Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 14 iunie 2022, s-a fixat termen la data de 20 septembrie 2022, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 20 septembrie 2022, Înalta Curte a constatat că recursurile sunt formulate în termen legal, a invocat excepția nulității recursurilor și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții. II.4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursurilor prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, deși recurenții-revizuenți au invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în susținerea căii de atac îndreptate împotriva deciziei nr. 218 din data de 15 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și, respectiv, a celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. în dezvoltarea criticilor formulate cu privire la decizia nr. 5 din data de 8 decembrie 2021 a aceleiași instanțe, această invocare este una formală, în condițiile în care nu au fost aduse deciziilor recurate veritabile critici de nelegalitate, care să vizeze considerentele curții de apel care a determinat pronunțarea soluțiilor de respingere ca tardive a cererilor formulate. Astfel, prin decizia nr. 218 din data de 15 septembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de repunere în termen formulată de recurenții-revizuenți, reținând că necunoașterea motivelor pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul nu constituie o împrejurare care să poată fi apreciată drept motiv justificat care să fi împiedicat părțile să declarare calea extraordinară de atac, în condițiile în care aceștia s-au prevalat de cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Pitești. Ca atare, având în vedere că raportul de expertiză - înscrisul nou - de care s-au prevalat recurenții-revizuenți le-a fost comunicat acestora la data de 20 februarie 2020, a apreciat că de la acest moment începe să curgă termenul de revizuire de o lună; reținând, totodată, că părțile nu au făcut dovada existenței vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 186 C. proc. civ., a respins ca tardivă cererea de revizuire înregistrată la data de 10 august 2021. Or, prin motivele de recurs, recurenții-revizuenți au criticat soluția dată asupra cererii de repunere în termenul de declarare a revizuirii, susținând că se impunea aplicarea dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., însă, cele arătate în dezvoltarea acestei critici privesc temeinicia soluției pronunțate de curtea de apel, fiind reluate cele susținute în cuprinsul cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac cu care au învestit instanța de revizuire și asupra cărora curtea de apel s-a pronunțat, apreciind că o atare solicitare este nefondată. Nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate nici cele arătate de către recurenții-revizuenți cu privire la considerentele încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de a se atașa la dosar soluția din data de 17 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2013. Aceasta, întrucât recurenții-revizuenți fac doar trimitere la cele reținute de către instanță în respectivele considerente, fără a indica relevanța în prezenta speță a acestora și în ce mod pot demonstra neconformitatea decizie recurate cu normele de drept aplicabile, respectiv nerespectarea de către curtea de apel a normelor de procedură a căror încălcare determină nulitatea hotărârii. În ceea ce privește decizia nr. 5 din data de 8 decembrie 2021, pronunțată în același dosar, Înalta Curte reține că, prin aceasta, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca tardiv formulată cererea de completare a deciziei nr. 218 din data de 15 septembrie 2021, pronunțată de aceeași instanță. Astfel, curtea de apel a arătat că termenul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 29 octombrie 2021, raportat la data comunicării hotărârii a cărei completare s-a solicitat, respectiv 28 septembrie 2021, iar cererea a fost depusă la data de 1 noiembrie 2021, cu depășirea termenului legal. Criticile formulate de recurenții-revizuenți împotriva acestei decizii nu vizează soluția pronunțată și nici considerentele curții de apel care au condus la aceasta, părțile exprimându-și nemulțumirea cu privire la măsurile administrative luate de către instanță și la o pretinsă calificare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca fiind o cerere de completare a dispozitivului deciziei pronunțate asupra revizuirii formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În speță, recurenții-revizuenți au criticat decizia recurată susținând încălcarea, printr-o calificare greșită a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a principiilor publicității și contradictorialității, precum și a normelor ce guvernează procedura conexării cauzelor, însă, aceste critici nu își găsesc corespondent în motivarea curții de apel, în condițiile în care instanța a calificat, prin rezoluția de la dosarul de revizuire, cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2021, și nu cererea de revizuire înregistrată la data de 11 august 2021, cum au susținut recurenții-revizuenți, ca fiind o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 444 C. proc. civ., în raport de precizarea formulată de către părți la data de 11 noiembrie 2021 și nu a fost învestită cu vreo critică din partea acestora sub acest aspect. Or, pentru a face obiectul analizei instanței de recurs, criticile formulate în susținerea căii de atac trebuie să se grefeze pe considerentele deciziei recurate și să tindă a demonstra nelegalitatea acestora, ipoteză care nu se regăsește în cauză prin raportare la criticile aduse de către recurenții-revizuenți și la dezlegările date prin decizia recurată. Pentru aceleași motive, nici cele invocate de către recurenții-revizuenți în dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi convertite în vreun motiv de nelegalitate ce vizează hotărârea atacată, întrucât acestea privesc tot pretinsa greșită calificare a cererii de revizuire ca fiind o cerere de completare a deciziei pronunțate anterior în cauză, soluție care nu se regăsește, astfel cum s-a mai arătat, în cuprinsul hotărârii recurate. Prin urmare, Înalta Curte constată că o atare motivare a recursurilor nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susținute prin cererile de recurs neputând fi convertite în vreun motiv de casare prevăzut de lege, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârilor recurate. Totodată, Înalta Curte reține că pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., grefate pe cele reținute de hotărârea recurată, obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Așa fiind, criticile formulate de recurenții-revizuenți, care fie nu reprezintă critici de nelegalitate, fie nu se grefează pe considerentele deciziilor recurate, nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursurilor pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare. Prin urmare, cum criticile formulate de recurenții-revizuenți nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursurilor.