ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2775/2024

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă la data de 01 iulie 2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Miniera Tg-Jiu, au solicitat să se constate că sunt autorii invenției denumită "Cupă poligonală pentru excavator", protejată prin brevetul de invenție nr. x B1/30.12.2005, în temeiul contractului de cesiune încheiat cu S.C. K. S.A. și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând eficiența economică, realizată prin utilizarea neautorizată a "dinților cupă excavator 1400 (II) desen E 14 - 328.05/M", părți componente ale invenției "Cupă poligonală excavator", în perioada 01 iulie 2010-30 iunie 2013, precum și la plata sumelor datorate, actualizate cu coeficientul de inflație, de la data când erau datorate până la data plății, cu plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii până la data plății.

Sentința pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 73 din 22 februarie 2018, Tribunalul Gorj, secția I civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu să plătească fiecărui reclamant suma de 25.972,20 RON reprezentând despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală de la 01 octombrie 2017 și până la data plății efective. De asemenea, a fost obligată pârâta sa plătească fiecărui reclamant 1.771 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Prin aceeași hotărâre, au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâtă împotriva chematelor în garanție L. S.A. și S.C. M. S.A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 2268 din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu împotriva sentinței tribunalului, a admis apelul declarat de reclamanții A., B., C., E., F., G., H., I., J. și a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că a luat act, pe de o parte, de renunțarea la judecată a reclamantului D. și, pe de altă parte, de cesiunea de drepturi litigioase intervenită între reclamanții A. și I.. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului I. suma de 77.916,6 RON și fiecăruia dintre reclamanții B., C., E., F., G., H., J. suma de 25.972,20 RON reprezentând despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală de la data de 01 octombrie 2017 până la data plătii efective. Au fost menținute dispozițiile sentinței privitoare la modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție si a cheltuielilor de judecată.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 2182 din data de 26 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții B., C., E., F., G., H., I., J. - decedat, continuat de succesorii N. și O. - împotriva deciziei nr. 2268 din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă; a respins ca lipsit de interes, recursul formulat de chemata în garanție M. S.A. împotriva aceleiași decizii; a admis recursul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și, în consecință a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 347 din data de 12 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamanții A., B., C., E. decedat în timpul procesului și continuat de moștenitorii P. și Q., F., G., H., I., J., decedat în timpul procesului și continuat de moștenitorii O. și N., împotriva sentinței civile nr. 73 din data de 22 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013 A admis apelul formulat de către pârâtul Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu, aceleiași sentințe, a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea; a menținut dispozițiile referitoare la modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 347 din data de 12 octombrie 2023, pronunțate în al doilea ciclu procesual de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, au declarat recurs principal reclamanții A., B., C., P. și Q. (aceștia doi moștenitori ai defunctului E.), F., G., H., I., O. și N. (acestea două moștenitoare ale defunctului J.) și recurs incident chemata în garanție M. S.A.. 6.1 Recursul principal formulat de reclamanți Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că hotărârea a fost pronunțată fără ca apelul declarat de Societatea Complexul Energetic Oltenia să fie pus în discuția părților, încălcându-se principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ.. Instanța de apel a acordat cuvântul părților doar cu privire la apelul reclamanților, sens în care recurenții-reclamanți redau paragrafele de la pag. 2 a încheierii de amânare a pronunțării. În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Astfel, au învederat că hotărârea recurată se bazează pe o singură probă, respectiv expertiza întocmită de expert R., depusă la data de 24 mai 2023, care trebuia înlăturată de instanță pentru motivele expuse în obiecțiunile depuse de reclamanți cu privire la acest raport de expertiză. Au mai susținut că au depus la dosar, pentru termenul din 16 februarie 2022, în rejudecarea apelurilor, note de ședințe în care au expus îndrumările instanței de casare, menționând, totodată, și toate rapoartele de expertiză efectuate cu privire la dinții pentru cupă de excavator protejați prin B.I. nr. x, însă instanța de apel nu a analizat aceste probe, astfel că hotărârea recurată este nemotivată cu privire la aceste apărări. Instanța de apel nu a analizat nici susținerile recurenților-reclamanți expuse în paginile 2-10 din notele de ședință mai sus menționate, referitoare la chestiunile litigioase soluționate cu autoritate de lucru judecat prin sentința primei instanțe privitoare la producerea de către L. S.A. și M. S.A. a dinților pentru cupa de excavator conform brevetului reclamanților, dar și cu privire la folosirea acestor dinți de către societatea pârâtă, de faptul că prin aceeași sentință s-a reținut că pârâta beneficiază de protecția conferită de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, echivalând cu o recunoaștere implicită a folosirii de către pârâtă a dinților aparținând brevetului reclamanților, considerente care nu au făcut obiectul motivelor de apel ale pârâtei. De asemenea, instanța de apel nu a analizat nici aspectele invocate de recurenții-reclamanți la paginile 13-16 din respectivele note de ședință, unde au invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat prin raportare la cinci decizii ale Curții de Apel Craiova și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au reținut că pârâta din prezenta cauză a folosit în carierele de lignit dinți pentru cupă excavator, achiziționați de la furnizorul S.C. M. S.A., care fac obiectul brevetului de invenție x. Totodată, recurenții-reclamanți au susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la administrarea probei cu efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă, probă solicitată prin notele de ședință, la paginile 16-17. Prin acest supliment la raportul de expertiză contabilă ar fi trebuit să se stabilească eficiența economică obținută de pârâtă prin folosirea dinților pentru cupă excavator, protejați prin brevetul de invenție al reclamanților, la un număr de 58 de excavatoare ce acționează în carierele pârâtei, având în vedere că prin decizia nr. 2182/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză s-a reținut că pârâta nu beneficiază de dispozițiile art. 43 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, dar și faptul că lăsa în sarcina instanței de rejudecare să decidă "asupra probelor necesare pentru verificarea cerințelor prevăzute de normele legale, pornind de la cele arătate în prezenta decizie, urmând să aprecieze, între altele, dacă este suficientă expertiza contabilă efectuată la prima instanță". Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la soluționarea chestiunii litigioase privitoare la faptul că M. S.A. a fabricat și comercializat către pârâtă dinți pentru cupă de excavator aparținând invenției reclamanților, chestiune tranșată prin decizia nr. 506/A/2022 a Curții de Apel Târgu Mureș, deși trebuia reținut efectul pozitiv al lucrului judecat, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ., al acestei hotărâri. Acest aspect a fost arătat de recurenții-reclamanți prin notele de ședință depuse în dosarul de apel pentru termenul din 28 noiembrie 2022, în cuprinsul cărora au indicat faptul că prin decizia nr. 506/A din 03 iunie 2022 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia nr. 1705 din 04.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a deciziei nr. 2671/2019 a Curții de Apel Craiova numai cu privire la faptul că protecția conferită de brevetul de invenție xB1 se întinde asupra cupei de excavator, ca ansamblu, cât și asupra dinților pentru cupă excavator, dar care a soluționat cu autoritate de lucru judecat în sens pozitiv și chestiunea litigioasă în sensul că "M. S.A. a încălcat reclamanților dreptul de proprietate industrială asupra invenției-cupă poligonală pentru excavator, protejată prin brevetul de invenție nr. x Bl/30.12.2005, prin producerea/fabricarea și comercializarea neautorizată a dinților cupă excavator 1400(11) desen E14-328.05M, părți componente ale invenției reclamanților". Nici concluziile scrise depuse la data de 08.10.2023 pentru termenul din 09.10.2023, termen la care se amânase pronunțarea de către instanța de apel, nu au făcut obiectul analizei instanței de apel. Tot circumscrise motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt și criticile referitoare la faptul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii. Astfel, recurenții-reclamanți au susținut că instanța de apel a reținut că "Excepția autorității de lucru judecat sub aspectul încălcării dreptului de autor ocrotit prin Brevetul de Invenție nr. x Bl/30.12.2005, invocată de reclamanți, nu este fondată întrucât decizia civilă nr. 2738 pronunțată în dosarul nr. x/2013 vizează dinții cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.03, iar nu dinții cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.05/M precum și Exploatarea Minieră Berbești, iar nu carierele menționate de reclamanți în petitul acțiunii deduse judecății." Or, nu reclamanții au solicitat să se aibă în vedere autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2738 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, ci pârâta, prin consilier juridic S., cu ocazia depunerii concluziilor pe fondul apelului reclamanților, astfel cum rezultă din consemnările din încheierea de ședință din 27.09.2023, pag. 2, a Curții de Apel Craiova. Au mai susținut că prin decizia civilă nr. 2738 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013 nu s-a reținut încălcarea dreptului de autor al reclamanților ocrotit prin brevetul de invenție în discuție, ci faptul că dinții pentru cupă excavator, utilizați de pârâtă la Exploatarea Minieră Berbești nu aparțin brevetului de invenție x Bl, motiv pentru care cauza a fost soluționată definitiv prin respingerea acțiunii. Motivarea hotărârii judecătorești trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă, motivarea fiind de esența hotărârilor. Or, în speță, nu există o motivare care să întrunească aceste cerințe. În lipsa motivării, instanța de control judiciar nu poate analiza criticile formulate în apel și, implicit, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate. În probațiune, recurenții-reclamanți au înțeles să se folosească de probele administrate în dosarul de fond și de apel. 6.2 Recursul incident formulat de chemata în garanție M. SA Prin cererea de recurs incident, chemata în garanție a solicitat admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a i se indica instanței de apel ca, în rejudecarea cauzei, să ia act de faptul că hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2013 are autoritate de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv. În ceea ce privește interesul în formularea recursului incident, recurenta-chemată în garanție susține că are un interes legitim și personal întrucât există posibilitatea ca instanța de recurs să schimbe decizia instanței de apel referitoare la cererea de chemare în garanție, precum și că o astfel de decizie definitivă ar avea impact asupra altor litigii similare între M. și reclamanți.

Apărările formulate în cauză 7.1 Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la recursul reclamanților Intimata-pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenții-reclamanți și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Referitor la motivele invocate de recurenții-reclamanți sub aspectul pronunțării instanței de apel asupra probelor depuse la dosarul cauzei, intimata-pârâtă a învederat că, având în vedere îndrumările date de Înalta Curte prin decizia de casare, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea proprietate industrială-brevete de invenție, în concluziile căruia s-a reținut că dinții utilizați de pârâtă în procesul de producție nu au nicio asemănare cu dinții protejați prin brevetul reclamanților. Nu s-a făcut nicio dovadă că în perioada în litigiu producătorii dinților au livrat societății pârâte dinți de cupă identici celor descriși în brevetul reclamanților sau alt tip de dinți ca cel utilizat în extracția cărbunelui la cariera Berbești, întrucât din expertizele efectuate în cauză rezultă că au fost realizați alți dinți de cupă cu caracteristici tehnice diferite, respectiv dinți de cupă produși de S.C. L. și M. S.A. Pitești, conform brevetului de invenție x. Intimata-pârâtă a anexat decizia Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2017 prin care s-a respins apelul formulat de reclamanții din prezenta cauză împotriva sentinței civile nr. 272/25.02.2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin care instanța de fond a reținut că în perioada 16.01.2014-31.12.2015 producătorii L. și M. nu au produs și comercializat către SCE Oltenia dinți de cupă conform brevetului de invenție Rol20350Bl/30.12.2005. Prin urmare, în situația în care instanța de apel nu a administrat în cauză altă probă care să dovedească contrariul, reclamanții nu au dovedit utilizarea invenției, și pe cale de consecință nu le sunt cuvenite drepturile bănești ce ar rezulta din utilizarea acesteia. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a reținut că reclamanții au invocat excepția autorității de lucru judecat sub aspectul încălcării dreptului de autor ocrotit prin brevetul de invenție nr. x/30.12.2005, intimata-pârâtă a solicitat respingerea acestei critici, pe motiv că este vorba de o eroare de redactare. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce se referă la susținerile părților în fața instanței de apel, intimata-pârâtă a solicitat și respingerea acestuia, susținând că instanța de apel a amânat pronunțarea pentru a da posibilitate părților să depună concluzii sau note scrise. În concluzie, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În drept au fost invocate dispozițiile art. 205, art. 22 și art. 249 C. proc. civ., Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție. 7.2 Întâmpinarea formulată de M. S.A. la recursul reclamanților. Intimata-chemată în garanție M. S.A. a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la neacordarea cuvântului asupra apelului pârâtei, chemata în garanție apreciază că acest motiv este nefondat, întrucât nu există o vătămare reală care să fi fost cauzată de modul și ordinea în care au fost puse concluziile pe fond. A mai susținut că este evident faptul că argumentele în susținerea propriei căi de atac, respectiv argumentele în combaterea căii de atac a părții adverse sunt de fapt identice. Referitor la motivul de recurs prin care s-a susținut că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât este fundamentată exclusiv pe raportul întocmit de expertul R., chemata în garanție a susținut că o motivare corectă nu este obligatoriu să analizeze în parte fiecare document la care face referire fiecare parte prin multiple variante de documente depuse la dosar. Faptul că instanța de apel invalidează susținerile reclamanților nu poate constitui un motiv de nelegalitate, atâta timp cât au fost avute în vedere toate probele pertinente, concludente și utile aflate la dosarul cauzei. Asemănările dintre brevetul reclamanților și dinții produși de chemata în garanție nu pot fi determinate decât pe baza unor expertize tehnice, astfel că instanța este ținută de concluziile expertului, având în vedere că a omologat raportul de expertiză. În ceea ce privește dinții produși de chemata în garanție, expertul a arătat că aceștia sunt identici cu cei la care s-a făcut referire în dosarul nr. x/2013, în cadrul căruia s-a stabilit în mod definitiv, după aplicarea teoriei echivalenței, că aceștia nu încalcă brevetul reclamanților. Or, în acest context nici nu era necesar a fi efectuate alte analize. În consecință, apreciază că acest motiv de recurs este nefondat, toate condițiile privind motivarea hotărârii fiind îndeplinite, din explicația redată de instanța care a analizat pe fond se înțeleg motivele care au dus la luarea soluției respective. În ceea ce privește susținerea reclamanților, în sensul că pârâta a folosit dinți produși de M. în carierele sale de lignit, chemata în garanție a susținut că este irelevant acest aspect. Chiar expertul R. a arătat că acești dinți au fost folosiți, precizând expres faptul că dinții asupra cărora a purtat litigiul în dosarul nr. x/2013 sunt aceiași cu cei la care face referire prezentul dosar. Prin urmare, este incidență puterea pozitivă a lucrului judecat, în sensul că nu există nicio încălcare a brevetului reclamanților. S-a mai susținut că hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în dosarul nr. x/2010 nu are autoritate de lucru judecat din perspectiva considerentelor. In acest dosar, pronunțat după rămânerea definitivă a hotărârii din dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, deși a respins acțiunea reclamanților, a arătat în considerente că, în opinia sa, ar exista o faptă de încălcare. Deși această cauză a rămas definitivă, ea a fost judecată sub imperiul vechiul C. proc. civ., conform căruia autoritatea de lucru judecat nu se extindea și asupra considerentelor, ci se raporta numai asupra dispozitivului hotărârii. Mai mult, sub imperiul vechiul C. proc. civ., recursul se îndrepta doar împotriva dispozitivului, nu și împotriva considerentelor. Prin urmare, hotărârea pronunțată în dosarul Curții de Apel Târgu Mureș nu produce niciun efect sub aspectul faptului încălcării. In cazul de față, produce efecte din perspectiva lucrului judecat hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2013, aceasta fiind pronunțată sub imperiul noului C. proc. civ. Față de argumentele expuse, chemata în garanție a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți. 7.3 Întâmpinarea formulată de recurenții-reclamanți la recursul incident. Prin întâmpinarea formulată, recurenții-reclamanți au solicitat respingerea recursului incident, apreciind că intimata-pârâtă nu are interes să promoveze recurs incident, iar chemata în garanție a declarat recurs în primul ciclu procesual, însă a fost respins ca lipsit de interes prin decizia nr. 2182/26.10.2021. 7.4 Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Complexul Energetic Oltenia la recursul incident Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă solicită respingerea recursului incident ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală. A susținut că motivele invocate de recurenta-chemată în garanție sunt străine de natura cauzei, deoarece în rejudecare instanța de apel a fost obligată să țină seama de îndrumarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, a susținut că în apel nu s-au pus în discuție cererile de chemare în garanție și, în consecință, procedura derulată în fața instanței de fond referitoare la respingerea cererii, de chemare în garanție se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât nu a fost recurată. 7.5. Răspunsul la întâmpinare Recurenții-reclamanți au formulat și răspuns la întâmpinarea M. S.A., prin care au solicitat respingerea apărărilor chematei în garanție ca nefondate și admiterea recursului principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 18 iunie 2024 instanța a respins, ca tardiv, recursul incident declarat de recurenta-chemată în garanție S.C. M. S.A. Pitești împotriva deciziei nr. 347 din 12 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și a admis în principiu recursul principal declarat de recurenții-reclamanți împotriva aceleiași decizii, fixând termen de judecată la data de 05 noiembrie 2024. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenții-reclamanți este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În cadrul criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a susținut de către recurenții reclamanți că instanța de apel nu a pus în discuția părților cererea de apel formulată de pârâta CE Oltenia, dezbaterile purtând exclusiv asupra apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe. Această susținere presupune verificarea de către instanța de control judiciar a respectării prevederilor art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu observarea art. 175 alin. (1) C. proc. civ. - în sensul că o eventuală încălcare a principiului contradictorialității, nesancționată expres cu nulitatea, urmând regimul juridic al nulității virtuale condiționate. Această verificare relevă că în cadrul dezbaterilor orale ce au avut loc cu ocazia rejudecării în fața instanței de apel, la data de 27 septembrie 2023, Curtea de apel a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra apelurilor, astfel cum se consemnează expres în încheierea de ședință întocmită la acea dată . Față de aceste împrejurări, mențiunile consemnate în încheierea de ședință întocmită conform art. 233 C. proc. civ., ce constituie un act autentic - mențiuni prezumate ca fiind corecte până la înscrierea în fals, conform art. 270 alin. (1) C. proc. civ. sau până la rectificarea lor potrivit art. 442 C. proc. civ. - relevă în speță faptul că instanța și-a îndeplinit obligația procedurală de a pune în discuția părților ambele căi de atac declarate în cauză. Împrejurarea că încheierea consemnează susținerile apărătorului reclamanților ce privesc exclusiv propria cerere de apel nu poate conduce la o concluzie contrară, cât timp părțile (și reprezentanții lor) sunt libere să formuleze concluzii asupra unora sau tuturor aspectelor puse în discuție, fără ca absența unor concluzii referitoare la apelul declarat de partea adversă să permită o constatare în sensul că o asemenea dezbatere nu a putut avea loc din culpa instanței. Dimpotrivă, aceeași încheiere de ședință relevă că reprezentantul pârâtei intimate CEO Oltenia, deși a solicitat expres numai respingerea apelului declarat de reclamanți, în dezvoltarea concluziilor orale a arătat că în aprecierea sa în cauză nu s-au administrat dovezi care să susțină teza încălcării brevetului de invenție al reclamanților (paragraful 5 din aceeași încheierea, fila x verso). Or, acesta era tocmai elementul central al căii de atac susținute de pârâtă, care a solicitat respingerea acțiunii și a argumentat pe parcursul procesului în mod constant că dinții de cupă pentru excavator pe care i-a folosit pe parcursul procesului sunt diferiți de cei pentru care reclamanții au justificat protecția prin brevet. De aceea, însăși împrejurarea că o parte dintre concluziile orale ale reprezentantului convențional al intimatei pârâte - apelantă în etapa procesuală desfășurată la Cutea de apel - au privit propria pretenție de netemeinicie a acțiunii susține teza că dezbaterile orale au privit ambele căi de atac cu care instanța era învestită, iar eventuala omisiune a uneia dintre părți de a se referi în aceste dezbateri la toate aspectele procesuale puse în discuție nu conduce la concluzia nulității hotărârii pentru motivul invocat în cadrul acestei critici de nelegalitate. Printr-o critică fundamentată de recurenți pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a susținut că proba pe care s-a întemeiat soluția Curții de apel - expertiza R. - trebuia să fie înlăturată de instanță pe baza altor mijloace de probă, indicate de recurenți în obiecțiunile depuse de aceștia la dosar la data de 7 iunie 2023, respectiv în notele de ședință depuse la dosar în rejudecare pentru termenul din 16 februarie 2022. Astfel cum este formulat motivul de recurs, el nu se constituie însă într-o critică ce privește absența motivării sau motivarea străină ori contradictorie a deciziei atacate (astfel cum cere norma mai sus evocată), ci într-un reproș adus instanței de apel cu privire la rezultatul cercetării judecătorești efectuate și al aprecierii faptelor relevante prin prisma probelor administrate în speță (în sensul că nu a acordat efecte altor rapoarte de expertiză efectuate în dosare diferite ce au purtat între părți, în dauna expertizei judiciare întocmite în cauza de față). În acest sens, este relevant că, de vreme ce calea de atac a recursului este rezervată chestiunilor care privesc legalitatea deciziei instanței de apel, operațiunea de a evalua probele administrate și de a trage o concluzie cu privire la faptele relevante speței din aceste dovezi revine instanțelor care judecă pricina în fond - prima și a doua instanță - iar rezultatul demersului de cercetare a probatoriului nu poate face obiectul reevaluării în controlul judiciar de legalitate, deoarece reprezintă o chestiune de temeinicie a hotărârii și niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege nu o permite. În tot cazul, Curtea de apel a respins obiecțiunile formulate de reclamanți - argumentând această măsură în cuprinsul deciziei pronunțate - astfel încât nu poate fi reținut nici un argument de nemotivare asupra acestei chestiuni ridicate de reclamanți în fața instanței de apel. De aceea, susținerile recurenților care pretind că în mod greșit s-au reținut concluziile expertizei judiciare realizate în cauză în dauna altor constatări - din cuprinsul expertizelor efectuate în litigii anterioare diferite - nu pot fi primite și evaluate nici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și nici prin prisma altui caz de casare. În cadrul aceluiași motiv de recurs s-a susținut omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la o probă cu expertiză contabilă cerută prin aceleași note de ședință din 16 februarie 2022, în scopul determinării eficienței economice de care a beneficiat pârâta prin utilizarea brevetului reclamanților. O astfel de susținere nu poate fi examinată decât prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru că nu privește vicii ale motivării deciziei atacate, ci absența unei dispoziții cu privire la probe solicitate în cauză. De aceea, critica va fi examinată prin prisma acestui motiv de recurs, care presupune a se verifica dacă instanța de apel a încălcat norme de procedură sancționate cu nulitatea; pot fi identificate astfel (deși neinvocate de recurenți) prevederile art. 470 alin. (1) lit. d) coroborat cu alin. (3) teza I C. proc. civ. (probele pentru dovedirea apelului se propun prin cererea de apel sub sancțiunea decăderii), art. 478 alin. (2) teza I C. proc. civ. (părțile se pot folosi în apel de probele propuse prin apel sau prin întâmpinare), art. 479 alin. (1) teza I C. proc. civ. ("Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță"). Constatând că nulitatea ce poate rezulta din eventuala nesocotire a acestor dispoziții procedurale este una condiționată de existența unei vătămări, în aplicarea art. 175 C. proc. civ., se observă că nulitatea este una virtuală, deci se impune a verifica dacă partea care o invocă a suferit vreo vătămare, sarcina probei revenind acesteia. Or, în speță soluția instanței de apel a constat în respingerea cererii de chemare în judecată pentru motivul că pârâta nu a folosit soluția brevetată în beneficiul reclamanților; ca în orice tip de răspundere civilă pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, și în cazul acțiunii în contrafacerea brevetului de invenție condițiile răspunderii sunt cumulative, iar în absența faptei ilicite (încălcarea), cerința prejudiciului nu mai este necesar a fi analizată. Prin urmare, în coordonatele judecății ce a urmat în etapa apelului, întinderea prejudiciului pretins a fi fost suferit de reclamanți nu este relevantă, pentru că s-a constatat că soluția brevetată nu a fost utilizată, astfel încât nu se verifică cerința ca recurenții să fi suferit vreo vătămare din nepronunțarea instanței asupra unei probe. De altfel, decizia de casare evocată de recurenți consemnează expres că necesitatea administrării acestei probe este lăsată la aprecierea instanței de rejudecare. O altă critică circumscrisă de recurenți tot cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la absența unui răspuns la diferite chestiuni invocate prin note de ședință depuse la dosar la data de 8.10.2023, respectiv după închiderea dezbaterilor asupra fondului și în timpul intervalului cât instanța de apel a amânat pronunțarea în cauză. Față de prevederile art. 394 C. proc. civ. și totodată având în vedere dispozițiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța de apel nu era ținută a răspunde unor susțineri ale părților cuprinse în note scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, decât dacă ele se refereau la aspecte față de care însăși instanța ceruse părților completarea concluziilor - ceea ce nu s-a întâmplat în speță. Dimpotrivă, cadrul procesual era deja stabilit de apelul declarat și de apărările formulate în cauză pe parcursul judecății, orice aspecte noi invocate după închiderea dezbaterilor (care se constituie în chestiuni relevante pentru judecată, distincte de cele deja invocate deja și nu simple dezvoltări ale motivelor apelului și apărărilor deja formulate) neputând obliga instanța la analizarea lor. Au susținut recurenții că instanța de apel nu a examinat susținerea lor cuprinsă în notele de ședință depuse la 16 februarie 2022, în sensul că sentința Tribunalului Gorj a reținut că pârâta beneficiază de protecția conferită de art. 34 alin. (1) lit. f) din pârâtă a dinților aparținând brevetului reclamanților, iar această apreciere nu a fost contestată prin apel și se bucură de autoritate de lucru judecat. Înalta Curte reține că această afirmație este eronată; sentința a fost atacată cu apel de pârâta obligată la despăgubiri, ceea ce a declanșat controlul de temeinicie și legalitate al sentinței, iar criticile formulate și art. 477 C. proc. civ. făceau ca devoluțiunea să fie deplină în privința chestiunilor ce privesc folosirea soluției tehnice brevetate. Dimpotrivă, ceea ce a intrat în autoritatea de lucru judecat din ceea ce s-a judecat la prima instanță a fost consemnat în prima decizie de casare, respectiv soluția dată cererii de chemare în garanție, neatacată de pârâtă. Mai mult, în decizia de casare s-a consemnat sub acest aspect: "Înalta Curte constată că apărarea susținută în mod constant de către pârâtă în fața instanțelor de fond (aspect reluat în mod neechivoc și prin propriile motive de apel) privește însă faptul că, în perioada de interes pentru speță, nu a încălcat drepturile exclusive ale reclamanților de exploatare a invenției decurgând din calitatea lor de titulari de brevet, întrucât, în procesul de extracție a cărbunelui, folosește dinții de cupă produși de cele două chemate în garanție - L. S.A. și S.C. M. S.A. Pitești -, cu privire la care s-a arătat că ele însele sunt titulare ale unor drepturi de proprietate industrială - dinți de cupă pentru excavator - și că aceștia sunt diferiți de obiectul protecției ce operează în favoarea reclamanților, conform brevetului de invenție nr. x B1." Prin urmare, nu a avut loc o recunoaștere din partea pârâtei a utilizării brevetului, ci dimpotrivă. Cererea de recurs conține mai multe susțineri legate de autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri definitive pronunțate între părți, care ar fi fost ignorate greșit de instanța de apel; nici aceste critici nu pot fi examinate sub cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că ele nu îmbracă forma vreuneia dintre ipotezele textului, urmând a fi avute în vedere (cu respectarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.) din perspectiva cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. În acest sens, este adevărat că la dosar au fost depuse note de ședință anterior termenului din 28 noiembrie 2022, în cuprinsul cărora s-a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat rezultat din decizii definitive pronunțate în alte două cauze: dosarul nr. x/2013 și dosarul nr. x/2010, iar instanța de apel a examinat numai efectele hotărârii pronunțate în primul dintre cele două dosare invocate, soluționat definitiv prin decizia nr. 2738/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, Curtea de apel a reținut că "Excepția autorității de lucru judecat sub aspectul încălcării dreptului de autor ocrotit prin Brevetul de Invenție nr. x B1/30.12.2005, invocată de reclamanți, nu este fondată întrucât decizia civilă nr. 2738 pronunțată în dosarul nr. x/2013 vizează dinții cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.03 iar nu dinții cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.05/M precum și Exploatarea Minieră Berbești, iar nu carierele menționate de reclamanți în petitul acțiunii deduse judecății." Aceste constatări relevă că instanța de apel a observat că între cele două cauze nu există legătura strânsă la care se referă art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ("Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.") Astfel, pentru a fi reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârii, cum au susținut apelanții, era necesar ca procesul anterior să poarte între aceleași părți și, obiectul sau cauza procesului fiind diferite, să existe o legătură suficient de strânsă între procese pentru ca cele dezlegate prin hotărârea definitivă pronunțată anterior să fie obligatorii pentru judecata pendinte. Or, constatarea că în dosarul nr. x/2013 a fost în discuție activitatea pârâtei din altă exploatare minieră decât cea din cauza de față este suficientă pentru a nega efectul pozitiv al hotărârii acolo pronunțate în cauza de față. Ceea ce implică recurenții prin invocarea efectului pozitiv al hotărârilor din cauza nr. 6443/95/2013* este că s-a dovedit deja utilizarea dinților de excavator pentru care a fost emis brevetul de care ei se prevalează în cauză. Cu toate acestea, dacă faptele ilicite imputate pârâtei în cauza de față privesc alte exploatări miniere, constatările instanței din procesul anterior nu se pot bucura de autoritate de lucru judecat în sensul invocat, pentru că ele privesc alte împrejurări de fapt, alte fapte ilicite imputate și dezlegările cuprinse în acea hotărâre nu sunt relevante pentru cauza pendinte. Deși cu privire la hotărârile din dosarul nr. x/2013 s-au formulat exclusiv critici de recurs în sensul omisiunii de analiză a autorității de lucru judecat - critici nefondate, cum s-a arătat - Înalta Curte constată, pentru motivele mai sus arătate, că apărarea a fost corect soluționată de Curtea de apel în sensul că nu se poate reține efectul pozitiv invocat. În fine, nefondat se susține contrarietatea considerentelor sub aspectul că excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2738/2020 a instanței supreme nu a fost invocată de reclamanți, ci de pârâtă. Deși este real că în concluziile orale ce au avut loc la data de 27 septembrie 2023 reprezentanta pârâtei CE Oltenia S.A. s-a referit la autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, nu mai puțin adevărat este că ea este indicată expres și în notele de ședință depuse la dosar înaintea termenului din 28 noiembrie 2022 de reclamanți (note la care ei înșiși se referă în cuprinsul cererii de recurs, reproșând instanței de apel absența unei analize cu privire la chestiunile acolo invocate). Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor din dosarul nr. x/2010, invocată de asemenea prin notele scrise depuse în luna noiembrie 2022, Înalta Curte constată că, într-adevăr, chestiunea nu este dezlegată în considerentele deciziei recurate. O atare omisiune nu este însă hotărâtoare pentru a determina incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., după cum nu este incident nici art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pentru că respectiva hotărâre nu se bucura în cauza de față de autoritate de lucru judecat sub forma efectului pozitiv, după cum se va arăta, iar Înalta Curte va răspunde argumentat acestor susțineri în cuprinsul prezentei hotărâri, urmând astfel a asigura părților reclamante garanțiile de echitate specifice procesului civil și totodată a completa corespunzător considerentele deciziei recurate, care este legală, dar insuficient argumentată în privința efectelor hotărârilor definitive anterioare invocate. Din perspectiva circumstanțelor particulare ale litigiului, ce privesc pretenția reclamanților de a fi despăgubiți pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită afirmată a pârâtei de a fi utilizat fără drept în activitatea sa economică dinți pentru cupă de excavator care pun în practică soluția tehnică brevetată prin BI 120350 B1, hotărârile pronunțate în litigii anterioare soluționate definitiv, pot avea autoritate de lucru judecat în forma efectului pozitiv dacă sunt întrunite mai multe cerințe. În acest sens, este necesar ca procesele să fi purtat între aceleași părți, precum și ca dezlegările ce au stat la baza hotărârilor deja pronunțate să fie relevante în mod determinant pentru cauza de față, în sensul de a privi pretinse fapte de încălcare a aceluiași brevet de către pârâta CEO Oltenia, în aceleași exploatări miniere, dar în perioade diferite de timp (pentru că, desigur, dacă se solicitau despăgubiri pentru același prejudiciu, cauzat de încălcarea brevetului în aceeași perioadă, ar fi intervenit efectul negativ al autorității de lucru judecat). Autoritatea de lucru judecat - a cărei întindere este dată de soluția din dispozitiv, dar și de considerentele care o explicitează, precum și de cele decizorii - operează atât timp cât circumstanțele de fapt avute în vedere la pronunțarea unei soluții definitive rămân neschimbate (în aplicarea principiului rebus sic stantibus). De aceea, efectul pozitiv invocat cu privire la hotărârile anterioare dintre părți, chiar dacă în cauzele respective se imputa pârâtei folosirea dinților pentru cupă de excavator protejați prin brevet în cadrul acelorași exploatări miniere, pe o perioadă anterioară celei relevante în cauza de față (respectiv 01.07.2010-31.12.2015), poate fi reținut în cauza de față - prin scutirea reclamantei de alte dovezi privind existența încălcării, respectiv a faptei ilicite - dacă împrejurările de fapt relevante nu s-au schimbat. În aceste limite pârâtei îi era permisă sarcina probei contrare afirmațiilor reclamantei - nu în sensul că utilajele pentru care deja s-a reținut încălcarea anterior nu sunt identice sau similare cu cele pentru care este emis brevetul, o asemenea dovadă fiind interzisă de efectul pozitiv al lucrului dezlegat, ci în sensul că în perioada relevantă pentru cauză (prin definiție diferită de cea avută în vedere anterior) au fost utilizate alte utilaje, care nu folosesc aceeași soluție tehnică. În acest context teoretic, Înalta Curte reține că prin decizia nr. 506A/3 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nrx/2010*, s-a soluționat o altă acțiune a reclamanților din cauza de față, îndreptată împotriva pârâtelor M. S.A. și T. S.A., invocându-se încălcarea drepturilor reclamanților rezultate din BI x în perioada 01.08.2007 - 31.07.2010. Față de societatea T. S.A. reclamanții au renunțat la judecată în etapa apelului, iar față de prima societate (chemată în garanție în cauza de față) acțiunea a fost respinsă pentru că, deși s-a reținut că M. a fabricat dinți de excavator care încalcă drepturile izvorâte din brevet, reclamanții nu au administrat probe adecvate pentru determinarea întinderii prejudiciului. Se poate astfel observa că pârâta CE Oltenia nu a fost parte în litigiul anterior; de aceea, nu se poate opune intimatei pârâte autoritatea de lucru judecat în forma efectului pozitiv a deciziei Curții de Apel Târgu-Mureș, deoarece aceasta nu a luat parte la desfășurarea procedurii anterioare, iar prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. operează între părțile procesului, așa cum expres prevede textul, și nu față de terți. În plus, este lipsit de relevanță argumentul recurenților în sensul că în cuprinsul deciziei nr. 506A/2022 a Curții de Apel Târgu-Mureș s-ar fi reținut efectul pozitiv al lucrului judecat în alte cauze anterioare, pentru că autoritatea de lucru judecat poartă între părțile procesului, astfel încât orice dezlegări cuprinse în menționata decizie pot fi combătute în cauza de față de către pârâta care nu a participat la judecata în dosarul nr. x/2010. Celelalte afirmații din cuprinsul cererii de recurs sunt lipsite de substanță, pentru că ele se referă generic la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor din alte cauze, fără a le indica expres și fără ca instanța de recurs să fie în măsură a identifica în lucrările dosarului care anume hotărâri ar putea fi luate în discuție, astfel încât nu se poate reține o critică efectivă care să poată declanșa un control de legalitate. Pentru toate aceste considerente, constatând că motivele recursului declarat sunt nefondate, Înalta Curte va respinge calea de atac în consecință, în temeiul art. 496 C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,