ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 928/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2013 pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, sub nr. x/2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au chemat în judecată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu, solicitând: să se constate că pârâta încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamanților asupra invenției denumită "Cupă poligonală pentru excavator", protejată prin brevetul de invenție nr. x Bl. din data de 30 decembrie 2005, utilizând invenția la Unitatea Minieră de Carieră Berbești; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând eficiența economică, realizată prin utilizarea neautorizată a dinților cupă ce fac obiectul invenției în perioada 1 iulie 2010 - 30 iunie 2013, actualizate cu coeficientul de inflație de la data când erau datorate, până la data plății, dar și la plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii, până la data plății.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 281 din data de 6 noiembrie 2017, Tribunalul Gorj, secția I civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu; a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant 8.103,7 RON, reprezentând despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală și indicele de inflație de la data de 1 august 2017, la data plății; a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 1.169,9 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a respins cererile de chemare în garanție formulate de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu, împotriva chematelor în garanție K. S.A. și L. S.A.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții-reclamanți A., E., G., H., I., J. și apelantul-pârât Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă în faza apelului, în dosarul nr. x/2013.

Prin încheierea din 3 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2013, s-a dispus amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea apelantului pârât Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu să depună concluzii scrise.

Prin decizia civilă nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu împotriva sentinței civile nr. 281 din data de 6 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013; a schimbat în parte sentința menționată, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea în pretenții pentru perioada 1 iulie 2010 - 2 martie 2015; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și, în consecință, a respins acțiunea civilă în pretenții pentru perioada 2 martie 2015 - 31 decembrie 2015 pentru lipsa calității procesuale pasive; a menținut dispozițiile sentinței privitoare la modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție; a înlăturat mențiunea din dispozitiv privitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.

Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B., C., E., F., G., H., I., J. împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2017 și sentinței civile nr. 281 din data de 6 noiembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații chemați în garanție L. S.A. Pitești, Turnătoria Centrală Orion S.A. Câmpina, prin administrator judiciar M., K. și intimatul-reclamant D., având ca obiect "drept de autor și drepturi conexe"; a obligat apelanții-reclamanți la plata sumei de 7.250 RON către apelanta-pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în revizuire - dosarul nr. x/2022.

Prin decizia nr. 110 din data de 23 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de către revizuenții A., B., C., E., F., G., H., I., J. împotriva încheierii din 3 octombrie 2019 și a deciziei nr. 2671 din 10 octombrie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2013, ca tardiv formulată.

II. Calea de atac exercitată în cauză.

II.1. Cererea de recurs.

Revizuenții au formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 110 din data de 23 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a cererii de revizuire.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 23 mai 2022.

În motivarea recursului, recurenții revizuenți au invocat incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de apel este nemotivată cu privire la toate înscrisurile pe care s-a întemeiat cererea de revizuire, dar cuprinde și motive străine de natura cauzei.

Recurenții revizuenți au arătat că și-au întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocând ca înscrisuri doveditoare deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5432/2013, 5431/2013, 2972/2014, 1490/2014 și 2797/2014, depuse ca anexe la cererea de revizuire, în considerentele cărora s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat în sens pozitiv, conform art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., că dinții pentru cupă excavator produși de S.C. L. S.A. Pitești și livrați Societății Complexul Energetic Oltenia S.A., sunt în conformitate cu brevetul de invenție x ai cărui titulari sunt reclamanții.

Prin decizia pronunțată în prezenta cauză, instanța de apel a analizat numai deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2797/2014, 1490/2014, 5431/2014, 881/2014 și 2972/2014, despre care au făcut vorbire în concluziile formulate în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova pentru termenul din 18.09.2018; în concluziile menționate, nu au făcut vorbire de decizia nr. 5432/22 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2010, obținută de la Tribunalul Gorj, după data de 26.01.2022; această din urmă decizie justifica admiterea cererii de revizuire, însă nu a fost analizată de către instanța de apel, hotărârea fiind nemotivată cu privire la acest înscris doveditor.

Recurenții revizuenți au susținut că motivarea instanței de apel conform căreia au descoperit înscrisurile invocate înainte de a depune concluzii în dosarul nr. x/2013 (concluzii depuse la dosar pentru termenul din 18.09.2018), este străină de natura pricinii din două considerente: în respectivele concluzii nu s-a făcut vorbire de decizia nr. 5432/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au arătat că aceste decizii au fost menționate în raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat în dosarul nr. x/2013; faptul că au făcut vorbire, preluând numărul acestor decizii din raport nu echivalează cu cunoașterea sau deținerea acestora la data depunerii concluziilor în dosarul nr. x/2013.

Recurenții revizuenți au considerat că este străină de natura pricinii și motivarea potrivit căreia "nu sunt reale susținerile făcute de aceștia în sensul necunoașterii soluțiilor date în deciziile invocate ca înscrisuri doveditoare" (citat pag. 10 considerente decizie recurată), deoarece nu și-au întemeiat cererea de revizuire pe soluțiile date în deciziile invocate, ci pe aspectele reținute în considerentele deciziilor invocate, constând în aceea că dinții pentru cupă produși de L. S.A. și livrați Complexului Energetic Oltenia S.A., aparțin brevetului x.

Recurenții revizuenți au arătat că nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. constituie motiv de casare potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod, rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.

II.2. Apărările formulate în cauză.

La data de 22.07.2022 s-a înregistrat pe rolul instanței întâmpinarea depusă de intimata Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.

La aceeași dată s-a înregistrat și întâmpinarea formulată de intimata L. S.A. prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege.

Recurenții au depus răspunsuri la întâmpinările formulate în cauză.

III. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, s-a fixat termen la data de 22 noiembrie 2022, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., iar prin încheierea completului de filtru de la acea dată s-a respins excepția nulității și s-a admis în principiu recursul, fixându-se termen în ședința publică din 23 mai 2023, cu citarea părților.

IV. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.

Analizând recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

În speță, revizuenții au invocat drept înscrisuri doveditoare mai multe hotărâri judecătorești de al căror conținut au pretins că au luat cunoștință la data de 26.01.2022, când au solicitat Tribunalului Gorj eliberarea copiilor xerox ale deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv deciziile nr. 5432/2013, 5431/2013, 2972/2014, 1490/2014 și 2797/2014. Învestirea instanței cu cererea de revizuire a fost realizată la data de 24.02.2022.

Temeiul juridic al căii extraordinare de atac a fost reprezentat de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. stabilește:,,(1) Revizuirea asupra unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate de o împrejurare mai presus de voința părților."

Dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. prevăd că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin care recurenții revizuenți au susținut că hotărârea instanței nu este motivată cu privire la unul din înscrisurile invocate în susținerea cererii de revizuire, și anume, decizia nr. 5432/22 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2010, nu este întemeiat.

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că instanța a avut în vedere faptul că, în cererea de revizuire, revizuenții au arătat că, la data de 26.01.2022, au solicitat Tribunalului Gorj eliberarea copiilor deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele nr. x/2010, y/2010*, 8277/95/2010, 8278/95/2010*, 8279/95/2010. Astfel, instanța a precizat expres în considerente că înscrisurile noi sunt deciziile nr. 5432/2013, 5431/2013, 2972/2014, 1490/2014 și 2797/2014.

De asemenea, în analiza excepției tardivității cererii de revizuire, instanța s-a raportat și la înscrisul menționat. În acest sens, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 181 alin. (1), pct. 3 și alin. (2) din C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 din același cod pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 din cod, se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile invocate, respectiv deciziile nr. 5432/2013, 5431/2013, 2972/2014, 1490/2014 și 2797/2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și care a fost depășit de către revizuenți în demersul judiciar de față.

Aspectul invocat de recurenții revizuenți, în sensul că, în concluziile formulate în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova pentru termenul din 18.09.2018, nu au făcut vorbire de decizia nr. 5432/22 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2010, nu este relevant prin prisma împrejurării că, în toate litigiile anterioare în care s-au pronunțat deciziile irevocabile menționate, au fost părți (reclamanți) și revizuenții, împreună cu intimatele din pricina pendinte, astfel cum s-a reținut prin decizia recurată.

Astfel, în motivarea soluției de respingere, ca tardiv fromulată, a cererii de revizuire instanța a reținut, în esență, că înscrisurile de care revizuenții se prevalează sunt hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în litigii anterioare în care aceștia și intimatele de față au avut calitatea de părți litigante, astfel că nu s-a putut reține că au aflat soluțiile pronunțate în acele dosare doar la momentul solicitării de eliberare a copiilor deciziilor instanței supreme.

S-a mai reținut că, prin concluziile susținute în soluționarea pricinii nr. 6443/95/2013, în care s-a pronunțat decizia nr. 2671/10.10.2019 a cărei revizuire se solicită, revizuenții au invocat puterea de lucru judecat prin raportare la aceste decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât nu a fost respectat termenul legal de o lună pentru depunerea cererii.

Astfel cum rezultă din conținutul încheierii de dezbateri de la termenul din 3.10.2019, ce a constituit, de asemenea, obiect al cererii de revizuire, rezultă că apărătorul reclamanților a invocat puterea de lucru judecat a deciziilor pronunțate de instanța supremă, iar în motivarea deciziei nr. 2671/10.10.2019, Curtea de Apel Craiova a reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat cu privire la anumite chestiuni litigioase tranșate în procesele anterioare purtate între părți. Aceeași concluzie rezultă și din considerentele deciziei nr. 2738/15.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei nr. 2671/10.10.2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

De altfel, potrivit datelor din sistemul de evidență informatizată a instanțelor, în litigiile anterioare finalizate prin hotărârile judecătorești irevocabile invocate de revizuenții de față ca fiind înscrisuri doveditoare noi, aceștia au fost reprezentați de același apărător ca în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova, precum și în cel de față, respectiv de dl. avocat N..

Tot din aceleași verificări, cu titlu exemplificativ, cu referire la dosarul nr. x/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a pronunțat decizia nr. 5432 din 22 noiembrie 2013, despre care recurenții invocă că nu ar fi avut anterior cunoștință de considerentele acesteia, din sistemul Ecris rezultă că la data de 9 aprilie 2014 reclamanților din acel dosar, prin avocat N., revizuenți în cauza de față, le-a fost comunicată fotocopia conformă cu originalul a aceastei hotărâri.

Așadar nu pot fi primite aserțiunile revizuenților în sensul că ar fi avut cunoștință de considerentele deciziei nr. 5432/22 noiembrie 2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2010, abia la momentul obținerii acesteia de la Tribunalul Gorj, după data de 26.01.2022 și că de la acea dată curge termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Această concluzie este valabilă în privința tuturor hotărârilor invocate drept înscrisuri noi, neputându-se reține drept dată a descoperirii înscrisurilor data la care recurenții au solicitat eliberarea unor copii ale hotărârilor.

Lipsa de diligență a recurenților, care nu au solicitat eliberarea unor copii ale hotărârilor judecătorești pronunțate în procesele în care aceștia au avut calitatea de părți, nu poate determina considerarea, ca fiind dată a descoperirii înscrisurilor, data la care aceștia au ales să solicite comunicarea respectivelor copii, după aproape 10 ani de la pronunțarea acelor hotărâri.

Prin urmare, în mod corect Curtea de Apel Craiova a reținut că nu pot fi primite susținerile revizuenților în sensul necunoașterii soluțiilor date în deciziile invocate ca înscrisuri doveditoare, având în vedere atât calitatea lor de părți în respectivele dosare cât și împrejurarea că, de la data pronunțării hotărârilor irevocabile în care au avut calitatea de părți litigante au trecut aproape 10 ani.

Pentru considerentele expuse, neputându-se reține că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, în sensul art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A., B., C., F., G., H., I., O., P. și Q., împotriva deciziei nr. 110 din 23 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2023.