ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 853/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5.08.2013 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au chemat în judecată pe pârâta SC K. SA, solicitând să se constate că aceasta a încălcat în perioada 1.08.2010 - 31.07.2013 drepturile de proprietate industrială ale reclamanților asupra invenției denumită "Cupă poligonală pentru excavator" protejată cu Brevetul de Invenție nr. x BI/30.12.2005, fabricând, oferind spre vânzare și vânzând, fără consimțământul reclamanților ca titulari de brevet, dinți cupă excavator 1400 (II) desen E 14-328.03, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor datorate, actualizate cu coeficientul de inflație de la data încasării până la data plății și a dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În al treilea ciclu procesual, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, sub nr. x/2013**, iar la termenul de judecată din 29.11.2018 intimata pârâtă SC K. SA a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. f) (fost art. 34 alin. (1) lit. f) și art. 35 (fost art. 37) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, apreciind că acestea încalcă prevederile art. 1 alin. (5) (în ceea ce privește exigențele referitoare la calitatea legii constând în condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate), art. 16 (Egalitatea în drepturi), art. 21 (Accesul liber la justiție), art. 45 (Libertatea economică) și garanția instituită de dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție (în ceea ce privește obligația legiuitorului de a adopta legi care sa respecte cerințele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalității, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție).

Prin încheierea din 15 februarie 2019, Curtea de Apel Pitești. secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta SC K. SA, prin care a susținut admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale și a detaliat motivele invocate în susținerea excepțiilor de neconstituționalitate.

Cererea privind sesizarea Curții Constituționale întrunește cerințele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inclusiv cea referitoare la legătura dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. f) (fostul art. 34 alin. (1) lit. f) și a) dispozițiilor art. 35 (fostul art. 37) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție cu soluționarea cauzei, reținută de instanță.

Din ultima Decizie de recurs pronunțată în cauză, nr. 1931/18.05.2018, rezultă că lit. f) a alin. (1) din art. 33 din Legea nr. 64/1991 este esențială în soluționarea cauzei, interpretarea acestei prevederi fiind motivul admiterii recursului. Ca atare, dacă se acceptă neconstituționalitatea normei din perspectivă discriminatorie, ar însemna că toate acțiunile efectuate cu privire la un brevet căzut în domeniul public (chiar dacă ulterior revalidat) pot fi efectuate în mod legal, nu doar în modalitatea interpretată în mod restrâns prin decizia respectivă. În pronunțarea încheierii, instanța nu a avut în vedere și motivarea în virtutea căreia Înalta Curte a decis în maniera respectivă, ceea ce face ca interpretarea sa să fie lipsită de o viziune juridică de ansamblu în ceea ce privește obiectul cauzei și, mai mult decât atât, nemotivată.

Prevederile art. 35 din aceeași lege au în vedere revalidarea brevetului în urma publicării decăderii acesteia, iar dacă instanța de contencios constituțional ar admite cererea, revalidarea efectuată de reclamanți nu mai poate fi avută în vedere, caz în care drepturile reclamanților nu ar mai exista.

Faptul că revalidarea brevetului a survenit înainte de perioada dedusă judecății nu are relevanță în analiza cererii de sesizare a Curții Constituționale. Cum a arătat și în concluziile orale formulate în fața instanței, chiar dacă revalidarea a avut loc anterior, o eventuală decizie a Curții Constituționale de neconstituționalitate a instituției revalidării brevetului ar avea efecte directe în cauză, aceasta fiind în strânsă legătură cu celălalt text ce face obiectul excepției de neconstituționalitate.

În soluționarea cererii, ar fi trebuit să se aibă în vedere dispozițiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 care obligă Curtea ca, în caz de admitere a excepției, să se pronunțe și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.

Astfel, în cazul în care s-ar pronunța cu privire la unul dintre textele legale în cauză, Curtea ar trebui să se pronunțe și cu privire la celălalt, cele două prevederi fiind interdependente: excepția prevăzută la art. 33 alin. (1) lit. f) intervine doar în cazul în care există situația unei decăderi din drepturile conferite de brevet, brevet care este posibil ca, ulterior, să fi fost revalidat.

Admiterea excepției pentru oricare dintre textele legale contestate sub aspectul constituționalității ar influența hotărârea care urmează să se pronunțe în cauză, având drept consecință respingerea acțiunii.

Intimații reclamanți au depus la dosar note scrise, prin care au invocat nulitatea cererii de recurs și, în subsidiar, au solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Sub aspectul nulității, cu referire la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., s-a susținut că motivele de nelegalitate trebuie formulate prin raportare la considerentele și chestiunile dezlegate prin hotărârea atacată. Pe fondul recursului, s-a susținut că se încearcă pe această cale să se reformeze Decizia nr. 1931/18.05.2018 pronunțată în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a interpretat restrictiv noțiunea de folosire a invenției, recurenta considerând că ar trebui să se dea o accepțiune largă. Față de obiectul acțiunii, de obligare a recurentei la despăgubiri pentru folosirea invenției fără autorizarea titularilor, aspectele invocate privind decăderea și revalidarea brevetului de invenție, precum și sensul noțiunii de folosire a invenției, nu sunt de natură a produce consecințe directe asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepției de neconstituționalitate - argumente care, alături de cele deja reținute în încheiere, susțin legalitatea acesteia.

Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., ce înlătură excepția nulității invocată de către intimații reclamanți - excedând cadrului procesual al cauzei și analiza cererii de recurs din perspectiva motivelor de neconstituționalitate.

Încheierea recurată cuprinde motivele pentru care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, nefiind incidente astfel dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce privește dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. f) (fost art. 34) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, prin Decizia nr. 1193/2018 pronunțată de instanța anterioară de recurs s-a constatat că instanța de apel a apreciat în mod greșit că acestea sunt incidente în speță, reținându-se, în esență, că s-a interpretat în mod greșit noțiunea de "folosire" a invenției, prin extinderea nepermisă a situației de excepție la una neprevăzută de legiuitor, cu consecința aprecierii nelegale privind aplicarea normei și în cazul persoanei care a fabricat și a comercializat produsul ce reprezintă obiectul brevetului, ce corespunde pârâtei din speță, care nu a făcut o activitate de excavare cu echipamente utilate cu dinții în discuție.

A fost reținută în mod corect inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale privind această normă legală, deoarece neconstituționalitatea, astfel cum este susținută în cauză, tinde la infirmarea dezlegărilor instanței anterioare de recurs și a efectelor acestora, conferite de dispozițiile art. 315 din C. proc. civ.

Instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art. 35 (fost art. 37) din aceeași lege, reținând că perioada vizată de petitul acțiunii este mult ulterioară datei revalidării brevetului, respectiv datei publicării revalidării în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, condiții în care împrejurările care privesc durata decăderii, solicitarea revalidării și admiterea acestei solicitări, nu fac obiectul prezentei cauze, în raport de limitele învestirii instanței prin cererea de chemare în judecată și față de apărările formulate de intimata-pârâtă.

Recurenta intimată a susținut că, deși revalidarea a avut loc anterior perioadei dedusă judecății, o eventuală decizie a Curții Constituționale de neconstituționalitate a instituției revalidării brevetului ar avea efecte directe în cauză, critică apreciată de Înalta Curte ca fiind nefondată.

Potrivit art. 35 (fost art. 37) din Legea nr. 64/1991, "În cazul decăderii din drepturi a titularului de brevet prevăzute la art. 40 alin. (3), titularul poate cere la OSIM revalidarea brevetului pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii. În termen de 60 de zile de la înregistrare OSIM hotărăște asupra cererii de revalidare, sub condiția plății taxei legale. Mențiunea revalidării brevetului se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii."

În ceea ce privește efectele unei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că prin efectul unei decizii de constatare a neconstituționalității prevederea își încetează aplicarea pentru viitor. În aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității se va aplica în privința raporturilor juridice ce urmează a se naște după publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I - facta futura, însă, având în vedere faptul că excepția de neconstituționalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă, aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situațiile juridice ce urmează a se naște - facta futura, cât și situațiile juridice pendinte (cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere) și, în mod excepțional, acele situații care au devenit facta praeterita, respectiv cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, indiferent dacă până la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, acestea au fost soluționate definitiv și irevocabil, cauze în care, prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, decizia Curții Constituționale se va aplica și acestora. Așadar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, singura situație în care nu sunt aplicabile efectele unei decizii de admitere a Curții Constituționale, fiind vorba de un raport juridic epuizat - facta praeterita, este aceea a cauzelor care nu se află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a Curții, cauzele fiind soluționate până la acest moment, și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție având ca obiect o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță constatată neconstituțională (Decizia nr. 874/2018, parag. 49 - 51).

Prin urmare, în condițiile în care revalidarea este definitivă, nepunându-se în discuție neconstituționalitatea normei vizate până la epuizarea procedurii aferente, efectele unei eventuale decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate nu s-ar produce în prezenta cauză.

Totodată, asupra unei eventuale legături între norma menționată în sesizare cu alte prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, aceasta nu poate fi disociată, se poate pronunța numai Curtea Constituțională, potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 - fiind însă necesară sesizarea acesteia, ipoteză neregăsită în cauză.

Față de argumentele anterior reținute, Înalta Curte urmează să constate că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.., și să dispună în consecință, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC K. SA împotriva încheierii din data de 15 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 mai 2019.

GGC - OB