ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2568/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea inițial înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 19 ianuarie 2017, reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâta întreprinderea Metalurgică pentru H. S.A. (G.) și cu pârâta I. S.A. Pitești, au solicitat: obligarea pârâtei G., la plata despăgubirilor, în sumă estimativă de 800.000 RON, constând în contravaloarea încasărilor rezultate din producerea (fabricarea) și comercializarea, fără drept, în perioada 16 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2016, a dinților pentru cupă excavator, cu caracteristici tehnice identice ori similare dinților pentru cupă excavator protejați prin brevetul de invenție; obligarea pârâtei I. S.A. Pitești, la plata despăgubirilor în sumă estimativă de 2.000.000 RON, constând în contravaloarea încasărilor rezultate din producerea și comercializarea, fără drept, în perioada 16 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2016, a dinților pentru cupă excavator, cu caracteristici tehnice identice ori similare dinților pentru cupă excavator protejați prin brevetul de invenție; obligarea fiecăreia dintre pârâte la plata dobânzilor legale, pentru sumele datorate, de la data introducerii acțiunii până la data plății; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, republicată 2014, art. 8 alin. (1) și (2), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005, privind asigurarea respectării dreptului de proprietate industrială, art. 1489 Noul C. civ.

La data de 11 mai 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus scoaterea dosarului de pe rol și înaintarea sa spre competentă soluționare uneia dintre secțiile civile III-V ale Tribunalului București - complet specializat proprietate intelectuală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 20 iunie 2017, sub nr. x/2017**

La termenul din data de 7 septembrie 2017 a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de J. S.A.

Prin sentința civilă nr. 272 din data de 25 februarie 2022, pronunțată în dosarul Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți. Prin aceeași sentință a respins cererea de majorare a onorariului de expert în tehnologia construcțiilor de mașini; a respins cererea de majorare a onorariului înaintată de către expertul contabil; a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâte, în cuantum de 3.250 RON pentru fiecare dintre cele două pârâte.

Prin decizia civilă nr. 1017A din data de 29 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de reclamanții A., B., D., E., K., L. și M., împotriva sentinței civile nr. 272 din data de 25 februarie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-intervenientă accesorie J. S.A. și cu intimatele-pârâte Întreprinderea Metalurgică Pentru H. S.A. (G.) și I. S.A. Pitești, ca nefondat.

A respins, ca rămas fără interes, apelul formulat de pârâta I. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1017A din data de 29 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamanții A., B., D., E., K., L. și M..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 februarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

Recurenții-reclamanți au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, atașând cererii de recurs chitanța nr. x din data de 26 ianuarie 2024.

Prin rezoluția din data de 21 februarie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat să admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin memoriul de recurs, recurentul a procedat în prealabil la expunerea detaliată a situației de fapt și a soluțiilor pronunțate în cauză.

Prin motivele de recurs subsumate de către recurenți motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (6) C. proc. civ. aceștia au susținut că instanța de apel nu a analizat o parte din motivele de apel pe care le-au formulat ori le-a respins cu o motivare greșită sau contradictorie.

Astfel, au apreciat că instanța de apel a omis a analiza autoritatea de lucru judecat a deciziei 1931/2018, autoritatea pozitivă de lucru judecat a altor hotărâri prezentate, precum și a expertizelor tehnice menționate în apelul pe care l-au formulat.

Totodată s-a susținut că instanța de apel a dat o interpretare contradictorie constatărilor și concluziilor expertizei realizate în cauză de N., expert tehnic judiciar în specialitatea tehnologia construcțiilor de mașini, confirmate și de constatările de aceeași natură a altor experți.

În opinia recurenților concluzia logică din premisele expertizei mai sus menționate este aceea că dinții pentru cupa de excavator produși și comercializați de către pârâte se încadrează în revendicările brevetului de invenție. al reclamanților, însă instanța de apel a reținut, într-un mod lipsit de logică, că expertul a identificat două tipuri de dinți de cupă realizați după brevetul lor și un alt tip realizat după un certificat de model industrial, iar cei produși de G. respectă revendicările brevetului pârâtei, dar s-au realizat și folosind revendicarea din brevetul lor, trăgând concluzia greșită că expertul "nu a constatat în vreun fel că intimata-pârâtă nu ar fi produs dinții în discuție conform propriului brevet, dimpotrivă a constatat contrariul".

În același mod recurenții au susținut motivarea greșită privind analiza hotărârii O.S.I.M. nr. 242 din data de 29 noiembrie 2013 de acordare a brevetului intimatei-pârâte prin care s-a reținut ca existând în stadiul tehnicii documentul. (al recurenților-reclamanților), în raport de care s-a constatat că revendicarea intimatei-pârâte îndeplinește condiția privitoare la activitatea inventivă potrivit art. 12 din legea brevetelor. Astfel recurenții au susținut o confuzie evidentă între condiția de brevetabilitate a noutății - pentru care esențial este ca în stadiul tehnicii să nu existe anteriorități distructive de noutate și pentru care s-a analizat brevetul lor și condiția activității inventive, când se analizează pasul inventiv față de stadiul tehnicii și posibilitatea de realizare de către persoana de specialitate.

În dezvoltarea criticilor formulate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că instanța de apel, în analiza autorității de lucru judecat, nu a observat statuări esențiale cuprinse în decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție respectiv aceea prin care s-a stabilit că dinții pentru cupă fac obiectul protecției conferite de către brevet, independent de ansamblul cupă-port- dinte- dinte.

De asemenea, instanța de recurs, în decizia nr. 1931/2018 sus menționată a statuat că "prin considerentele anterior expuse, s-a arătat deja că instanța de apel a considerat ca fiind dezlegată chestiunea referitoare la întinderea protecției conferite de brevet, în sensul că protecția acoperă distinct dinții pentru cupă de excavator, nu numai ansamblul cupă-port-dinte-dinte, motiv pentru care această instanță de recurs a apreciat ca fiind lipsită de finalitate o critică a recurenților pe acest aspect", fiind stabilit că "fabricarea și comercializarea dinților pentru cupă de excavator constituie acte de exploatare a obiectului brevetului de natura celor interzise prevăzute de art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 ca acte de încălcare a dreptului exclusiv a titularului brevetului, în absența consimțământului acestuia", însă în prezenta cauză instanța de apel a nesocotit autoritatea de lucru judecat, omițând să facă vreo referire la această decizie.

Au mai susținut și că nu a fost analizată autoritatea pozitivă de lucru judecat a altor hotărâri, fiind efectiv ignorate, întrucât sunt irelevante, provenind din perioade anterioare celei pentru care se solicită pretenții.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs încadrat de către recurenți în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că instanța de apel nu s-a preocupat de analiza normelor materiale aplicabile în cauză, ceea ce constituie o nemotivare o hotărârii recurate.

În opinia recurenților instanța de apel nu a observat că, în cauză, sunt esențiale dispozițiile art. 32 din Legea nr. 64/1991, referitoare la întinderea protecției conferite de brevet, în sensul că aceasta se întinde și asupra dinților pentru cupă de excavator, deoarece dinții sunt elemente specifice în revendicarea invenției "cupă poligonală pentru excavator".

Totodată instanța de apel nu a analizat și nici nu a amintit dispozițiile speciale ale art. 9 și art. 11 din O.G. nr. 100/2005, pentru a stabili pagubele materiale produse de către intimatele-pârâte.

Pentru motivele mai sus menționate recurenții au solicitat admiterea recursului formulat.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În termen legal, intimata-pârâtă I. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți și a precizat că va solicita cheltuielile de judecată (constând în onorariul de avocat) pe cale separată.

Susținând netemeinicia recursului, intimata-pârâtă a susținut, în esență prevalența autorității de lucru judecat al altor hotărâri pronunțate în alte cauze între părți.

În acest sens intimata a susținut autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013 rămasă definitivă prin respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului formulat de titularii de brevet. Astfel, Curtea de Apel Pitești a dispus respingerea apelului în dosarul nr. x/2013, arătând, în mod judicios, faptul că, atât timp cât chestiunea privind existența ori nu a faptei ilicite de încălcare a brevetului a fost tranșată în mod definitiv, dispozițiile legale privitoare la puterea pozitivă a lucrului judecat obligă orice instanță care va judeca aceasta chestiune în viitor să preia soluția în dosarul nr. x/2013.

În mod corect a reținut instanța de apel că recurenții-reclamanți inventatori nu au contestat niciodată faptul că dinții nu ar fi aceiași în toate dosarele (inclusiv cel în prezentul dosar), deci chiar aceștia sunt de acord cu faptul cele două hotărâri din dosarele x/2013 și y/2013, sunt pe deplin incidente în cauza dedusă judecății.

În opinia intimatei-pârâte decizia citată este aplicabilă și în prezenta cauză deoarece în ambele litigii elementul necesar pentru ca acțiunile să fie admise era acela ca dinții pe care îi produce să fie constatați ca încălcând brevetul recurenților-reclamanți, de altfel aceștia din urmă își întemeiază cererea de chemare în judecată, printre altele, pe expertiza tehnică judiciară întocmită de O. în dosarul nr. x/2013.

În mod explicit recurenții-reclamanți au arătat că dinții pentru cupa de excavator supuși analizei în prezentul dosar sunt aceiași cu cei analizați în dosarul nr. x/2013, care a fost soluționat în mod definitiv, în hotărârea Curții de Apel Craiova s-a statuat că dinții de cupă de excavator pe care i-a realizat au caracteristici tehnice diferite de cele din brevetul de invenție invocat de reclamanți; prin decizia nr. 2738 din data de 15 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013, instanța a respins recursul formulat și a reținut în mod definitiv autoritatea de lucru judecat a considerentelor instanței de apel "instanța de apel a reținut folosirea licită de către pârâtă a dinților de cupă de escavator [ ... ] ca urmare a interpretării probelor administrate în cauză în sensul că dinții de cupă produși de această societate sunt diferiți de cei protejați prin brevetul invocat de către reclamanți în susținerea pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată";

Intimata a solicitat ca instanța de recurs să se dea valență efectului pozitiv al lucrului judecat, prin raportare la cele reținute de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, cu ocazia pronunțării deciziei nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019 și să se constate că, pe de o parte, raportul de expertiză întocmit de expertul P. prevalează în fața altor rapoarte de expertiză realizate și, pe de altă parte, faptul că dinții pe care îi produce nu încalcă brevetul de invenție pe care se bazează recurenții-reclamanți.

Totodată, prin întâmpinare s-a invocat și autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 1061 din data de 11 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2013 dosar în care aceiași reclamanți ca în prezentul dosar au solicitat instanței să se constate o serie de pretenții întemeiate pe presupusa încălcare a brevetului de invenție din data de 20 decembrie 2005.

În raportul de expertiză realizat de expertul P. în dosarul nr. x/2013 s-a arătat că dinții pe care i-a realizat nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale reclamanților; mai mult decât atât, expertul a reținut că singurele elemente echivalente sunt elemente de natură generică, care, prin structura lor, nu pot fi protejate prin brevetul de invenție; expertul a arătat și faptul că diferența notabilă (la fel ca în cazul raportului din dosarul nr. x/2013) este cea legată de unghiul de atac, care este complet diferit în cazul său.

În ceea ce privește motivul de recurs bazat pe pretinsa încălcare a autorității de lucru judecat, intimata-pârâtă a susținut că această critică este în mod greșit încadrată ca fiind o încălcare a autorității de lucru judecat, ea trebuind să fi fost (eventual) încadrată la motivul de casare legat de cauze care pot duce la nulitatea hotărârii, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A apreciat și că această critică este fără legătură cu obiectul cauzei, chestiunea privind elementele protejate de brevet (în concret, dacă dinții sunt protejați separat de ansamblu) nefiind niciodată una care să fie în dispută în prezenta cauză; instanța nu a fost chemată dea dezlegări cu privire la întinderea protecției conferită de brevet, chiar și pârâtele apreciind că (prin raportare la decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), dinții menționați în brevet beneficiază de protecție și separat.

În combaterea motivelor de recurs prin care s-a susținut că hotărârea nu ar fi motivată sau că instanța de apel nu a răspuns tuturor motivelor de apel intimata-pârâtă a arătat că aceste susțineri nu au niciun fundament juridic, fiind mai degrabă nemulțumiri ale părții în contextul în care instanța de apel a făcut o analiză amplă a tuturor aspectelor deduse judecății și a pronunțat hotărârea în mod legal și temeinic.

De asemenea, a solicitat cenzurarea criticilor vizând raportul de expertiză realizat de expertul N., precum și interpretarea dată de instanță acestui raport, apreciind că, prin acestea, se tinde la o evaluare a aspectelor de fond și nu a celor ce țin de legalitatea hotărârii, ceea ce excedează obiectului analizei pe care o poate face instanța de recurs.

A mai susținut și că în mod corect instanța, luând act de diferența majoră ce vine din unghiul de atac al dinților, a apreciat că nu există nicio faptă de încălcare, iar argumentul referitor la expertiza realizată de expertul N. a fost unul suplimentar, care a venit să întărească concluzia care rezulta fără urmă de îndoială din aplicarea puterii pozitive a lucrului judecat - față de hotărârile definitive din dosarele nr. x/2013 și nr. y/2013, instanța nu ar fi putut să pronunțe o altă hotărâre.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care se susține aplicarea greșită a normelor de drept material, intimata-pârâtă a arătat că părțile adverse au susținut că instanța nu ar fi aplicat teoria echivalenței, ceea ce ar constitui o încălcare a normelor de drept material, însă, din contră, aceasta a făcut o analiză absolut corectă și nu doar că a arătat că se impune aplicarea efectul pozitiv al lucrului judecat (aplicând rețineri care au rezultat în urma aplicării teoriei echivalenței), dar a efectuat și analize proprii comparând brevetul în cauză cu dinții produși de pârâte.

Recurenții-reclamanți, în termen legal, au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă I. S.A., solicitând înlăturarea apărărilor formulate de aceasta.

Astfel, au susținut că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, în sens pozitiv, a deciziei nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, întrucât situația de fapt din prezenta speță este diferită de cea a cauzei ce a făcut obiectul dosarului anterior menționat.

Totodată, au arătat că, prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă I. S.A. a recunoscut că a produs dinți de cupă excavator cu trăsături tehnice identice ori similare dinților pentru cupă de excavator la care se referă brevetul de invenție.

Au subliniat recurenții-reclamanți și că decizia nr. 1671 din data de 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, s-a fundamentat pe raportul de expertiză întocmit de expert Q. în respectiva cauză, prin care s-a reținut că brevetul lor nu asigură protecție pentru dinții pentru cupă de excavator, precum și faptul că dinții produși de intimata-pârâtă sunt diferiți de cei descriși în brevetul de invenție, în timp ce, în prezenta cauză s-a depus și raportul de expertiză întocmit ulterior de expertul Q. în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Pitești, prin care sunt contrazise concluziile din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova și se recunoaște că toți dinții pentru cupă de excavator produși de intimata-pârâtă au aceleași trăsături caracteristice cu cei aparținând brevetului de invenție.

Recurenții-reclamanți au arăta că expertiza tehnică, întocmită în prezenta cauză de experții N. și R., a confirmat faptul că dinții pentru cupă de excavator produși și comercializați de intimata-pârâtă I. S.A. au trăsături tehnice identice ori similare cu cei protejați prin brevetul de invenție.

Au menționat că, atașat cererii de apel, au depus decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut (anterior pronunțării deciziei nr. 2671 din data de 10 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova), cu autoritate de lucru judecat în sens pozitiv, conform art. 430 C. proc. civ., că dinții pentru cupă de excavator sunt protejați prin brevetul de invenție.

De asemenea, au apreciat că este relevant în cauză faptul că, după rămânerea definitivă a decizie nr. 2671 din data de 10 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 506A din data de 3 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2010 (rămasă definitivă prin decizia nr. 1705 din data de 4 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție), s-a reținut efectul pozitiv al lucrului judecat a deciziei nr. 2671/2019 a Curții de Apel Craiova numai cu privire la faptul că protecția conferită de brevetul de invenție. se întinde asupra cupei de excavator, ca ansamblu, cât și asupra dinților pentru cupă de excavator.

Totodată, au susținut că, în speță, nu se poate reține nici autoritatea de lucru judecat, în sens pozitiv, a deciziei nr. 1061 din data de 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2013, deoarece prin această decizie a fost valorificată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, iar apărările formulate anterior cu privire la neincidența autorității de lucru judecat a acestei decizii sunt valabile și cu privire la decizia nr. 1061/2021 a Curții de Apel Pitești.

De asemenea, pe fondul recursului au precizat că își mențin, în totalitate, motivele de nelegalitate invocate la adresa deciziei atacate, dezvoltate prin cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea de admitere în principiu a recursului din data de 17 septembrie 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin primul motiv de recurs, recurenții au susținut, în esență, faptul că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1931/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, instanța omițând să facă referire la această decizie.

Motivul de recurs, ce poate fi încadrat în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., este nefondat.

Cu titlu preliminar, se cuvine a menționa faptul că decizia nr. 1931 a fost pronunțată la data de 18 mai 2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2013 ce a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de recurenții din prezenta cauză prin care s-a solicitat să se constate că I. S.A. a încălcat drepturile de proprietate industrială ale reclamanților asupra invenției denumite "Cupă poligonală pentru excavator" în perioada 01.08.2010-31.07.2013 și obligarea acesteia la plata despăgubirilor constând în contravaloarea încasărilor pentru produsele fabricate și comercializate neautorizat, respectiv dinții cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.03, în cuantum actualizat în raport de indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.

În prezentul dosar recurenții au solicitat obligarea societăților pârâte la plata despăgubirilor constând în contravaloarea încasărilor rezultate din producerea (fabricarea) și comercializarea, fără drept, în perioada 16 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2016, a dinților pentru cupă excavator, cu caracteristici tehnice identice ori similare dinților pentru cupă excavator protejați prin brevetul de invenție ai căror titulari sunt recurenții.

Cererea de chemare în judecată ce a format dosarul nr. x/2013 a fost respinsă de către Tribunalul Argeș, secția civilă prin sentința civilă nr. 455 din 19.12.2014, iar apelurile formulate de către recurenții din prezentul dosar au fost respinse de către Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Deși prin decizia civilă nr. 1931 din 18.05.2018 a cărui autoritate de lucru judecat a fost invocată de către recurenți, Înalta Curte a admis recursul acestora și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel, prin decizia civilă nr. 1061 din 11.03.2021, Curtea de apel Pitești, secția I civilă a respins, din nou, apelul recurenților.

Prin decizia civilă nr. 1503 din 20.09.2022 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat împotriva hotărârii instanței de apel, fiind astfel menținută soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată.

Revenind la motivele de recurs invocate în prezenta cauză, recurenții au susținut că prin decizia de casare nr. 1931/18.05.2018 Înalta Curte a stabilit că dinții pentru cupă fac obiectul protecției conferite de către brevet independent de ansamblul cupă-port-dinte-dinte, iar instanța de apel nu a avut în vedere considerentele respectivei hotărâri prin care s-a reținut că "fabricarea și comercializarea dinților pentru cupă de excavator constituie acte de exploatare a obiectului brevetului de natura celor interzise prevăzute de art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, ca acte de încălcare a dreptului exclusiv al titularului brevetului, în absența consimțământului acestuia."

Autoritatea lucrului judecat în forma efectului pozitiv presupune tranșarea concretă și efectivă a unor chestiuni litigioase în legătură cu obiectul învestirii instanței care pronunță hotărârea definitivă respectivă și totodată în strânsă legătură cu obiectul judecății unde se invocă acest efect.

De asemenea, se reține că pentru aplicarea prezumției decurgând din lucrul anterior judecat, este necesar ca acea chestiune litigioasă care a fost dezlegată între aceleași părți prin hotărâre definitivă într-o cauza anterioară, să aibă valoarea unei chestiuni prejudiciale în cauza dedusă judecății.

Analizând decizia civilă invocată de recurenți, Înalte Curte constată că prin aceasta s-au reținut considerentele instanței de apel care a făcut referire, într-o manieră generală, la faptul că fabricarea și comercializarea dinților pentru cupă de excavator sunt acte de încălcare a dreptului titularului unui brevet, în absența consimțământului titularului. Astfel instanța de recurs, prin decizia citată, nu s-a pronunțat pe acest aspect, în sensul că nu a reținut că pârâta a încălcat brevetul recurenților. Pe cale de consecință, se constată că aspectele invocate de către recurenți nu reprezintă chestiuni litigioase dezlegate de instanța prin hotărârea invocată și nici nu au caracterul unor considerente decisive pentru a se putea bucura de autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

În contextul în care recurenții-reclamanți au redat trunchiat și într-o altă ordine considerentele deciziei invocate, este necesar a se reda contextul în care au fost reținute de către instanța de recurs aspectele invocate prin memoriul de recurs.

Astfel, Înalta Curte a reținut că "Premisa raționamentului regăsit în decizia de apel este una favorabilă recurenților - reclamanți, deoarece presupune că singurul motiv - dintre cele supuse analizei - care a impus respingerea acțiunii în pretenții este acela al îndreptățirii pârâtei de a folosi invenția, prin întrunirea situației de excepție din art. 34 alin. (1) lit. f) (acest ultim aspect făcând obiectul unei critici distincte).

În aceste condiții, recurenții nu au interesul de a critica o eventuală aplicare greșită a legii prin aprecierile favorabile ale instanței de apel referitoare la întinderea protecției, cât timp este deja atinsă finalitatea obținerii unei dezlegări în sensul că fabricarea și comercializarea dinților pentru cupă de excavator constituie acte de exploatare a obiectului brevetului de natura celor interzise prevăzute de art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 ca acte de încălcare a dreptului exclusiv al titularului brevetului, în absența consimțământului acestuia."

Astfel, prin hotărârea invocată s-a reținut că fabricarea și comercializarea dinților pentru cupă de excavator constituie acte de exploatare a brevetului recurenților-reclamanți însă, nu s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că actele celor două pârâte reprezinte acte de încălcare a brevetului acestuia.

Chestiunea reținută de către instanța de recurs nu a constituit astfel premisa admiterii recursului formulat, hotărârea recurată fiind casată pentru motivul că instanța de apel a apreciat în mod greșit că dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 sunt incidente în speță, criticile recurenților pe acest aspect fiind fondate, reținându-se faptul că instanța de apel nu a comparat produsul fabricat și comercializat de către pârâtă după revalidare chiar cu produsul brevetat, în scopul stabilirii întinderii protecției conferite de brevet prin raportare la art. 32 alin. (6) din lege, anume dacă pârâta a fabricat și comercializat după revalidare dinți de excavator echivalenți cu cei brevetați, în contextul în care recurenții au făcut referire la teoria echivalenței recunoscută prin dispozițiile art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991 menționat anterior.

Totodată, referitor la susținerile recurenților, prin aceeași decizie, Înalta Curte a reținut și faptul că "În absența unei astfel de învestiri a instanței de recurs și față de lipsa de finalitate a susținerilor recurenților - reclamanți, nu este posibilă cercetarea aprecierilor menționate, din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 32 din lege, în sensul dacă dinții de excavator reprezintă sau nu obiect al protecției conferite de brevet, chiar independent de ansamblul invenției și, în consecință, dacă actele săvârșite de pârâtă constituie acte de exploatare a înseși invenției" respingând motivul de recurs referitor la aplicarea art. 32 din Legea nr. 64/1991 invocat de către recurenți, ceea ce consolidează ideea că acest aspect nu a fost tranșat prin decizia invocată de către recurenți, din moment ce instanța de recurs nu s-a pronunțat pe această chestiune.

În considerentele deciziei nr. 1931/2018 Înalta Curte a constatat că nu poate cerceta aspectul privind eventuala echivalență dintre produsele fabricate și comercializate de către pârâtă după revalidare și produsele brevetate, în scopul stabilirii întinderii protecției conferite de brevet prin raportare la art. 32 alin. (6) din lege întrucât, în ciclurile anterioare, nu s-a analizat tocmai echivalența între aceste produse, stabilind ca, în rejudecare, instanța de apel să aprecieze dacă este necesar să analizeze aspectul în discuție.

Or, în rejudecare, instanța de apel a respins apelul recurenților, soluție menținută prin decizia civilă nr. 1503 din 20.09.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele căreia s-a reținut că nu poate fi aplicată teoria echivalenței în temeiul art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991.

Față de aceste aspecte, se constată că aspectele reținute prin hotărârea invocată de recurenți nu au reprezentat dezlegări care să se impună cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, întrucât prin considerentele citate nu s-a tranșat chestiunea încălcării de către pârâți a drepturilor aferente brevetului deținut de către recurenții-reclamanți, astfel cum acești tind a susține, în contextul în care prin aceeași decizie s-a reținut și faptul că nu se poate stabili dacă actele săvârșite de pârâtă constituie acte de exploatare a înseși invenției.

Printr-o altă critică subsumată aceluiași motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. recurenții au susținut și faptul că prin decizia civilă nr. 1931/18.05.2018 instanța de recurs a reținut, referitor la chestiunea întinderii protecției acordate prin brevet, că brevetul al cărui titulari sunt reclamanții, protejează atât dinții pentru cupă, dar și ansamblul cupă - port dinte - dinte.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că recurenții nu au indicat, în concret, care este relevanța chestiunii litigioase tranșate prin hotărârea mai sus menționată în prezentul dosar și cum instanța de apel, prin decizia apelată, a încălcat aspectele ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

Din analiza hotărârii apelate rezultă că instanța de apel nu a încălcat considerentele deciziei civile nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește întinderea protecției conferite prin brevet având în vedere faptul că prin hotărârea recurată nu s-a negat faptul că dinții de cupă fac obiectul protecției conferite prin brevet, independent de ansamblul cupă - port dinte - dinte, nefiind astfel contrazisă chestiunea litigioasă tranșată în litigiul anterior.

Prima instanță a reținut de altfel, inclusiv prin raportare la decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că întinderea protecției conferite prin brevet este cea pretinsă de reclamanți, anume în sensul întinderii protecției și asupra dinților pentru cupă de excavator, iar nu numai asupra ansamblului cupă-port, dinte-dinte, așa cum pârâta I. S.A. a solicitat, soluție menținută prin decizia recurată.

În acest context, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți invocă în mod nefondat încălcarea, de către instanța de apel, a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, decizie prin care s-a stabilit doar întinderea protecției conferite de brevet (și asupra dinților, nu numai asupra ansamblului port-cupă-dinți), aspect care nu a fost contrazis prin decizia recurată.

Astfel, instanța de apel a avut în vedere alte considerente pentru care nu a reținut încălcarea brevetului de către pârâte, considerente ce nu contrazic întinderea protecției brevetului reclamanților astfel cum a fost dezlegată de către Înalta Curte.

Cu privire la intimata-pârâtă G. S.A. instanța de apel a confirmat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și soluția primei instanței constatând că aceasta este titulara brevetului iar atâta timp cât acesta este în vigoare intimata-pârâtă poate fabrica și utiliza dinți de excavator potrivit propriului brevet, aspect care nu este în contradicție cu întinderea brevetului recurenților-reclamanți.

În ceea ce privește pretențiile formulat în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. S.A. Pitești, cu privire la dinții protejați în baza brevetului reclamanților și cu privire la dinții realizați de către pârâta instanța de apel, făcând aplicarea dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. a reținut autoritatea de lucru judecat a considerentelor Curții de Apel Pitești din cadrul deciziei nr. 1061/11.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin neexercitarea căii de atac a recursului, în care au fost analizați aceiași dinți despre care se discută și în cauza dedusă judecății. Prin urmare, s-a constatat, așa cum a reținut și Curtea de Apel în dosarul sus-menționat, faptul că dinții pentru cupă excavator în discuție și în această cauză, fabricați și comercializați de pârâta I. S.A. Pitești, nu prezintă elemente echivalente cu cei brevetați, iar pârâta a realizat dinții de cupă neprotejați de vreun brevet, ci cu caracteristici tehnice diferite, concluzia fiind în sensul că dinții produși de pârâta (chemată în garanție în dosarul Curții de Apel Craiova) nu au nicio asemănare cu dinții protejați prin brevetul reclamanților. Nici aceste aspecte, în baza cărora a fost respinsă acțiunea, respectiv apelul recurenților, nu aduc atingere considerentelor deciziei nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Printr-un motiv distinct de recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenții arată că instanța de apel a omis să analizeze autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1931/2018 mai sus menționate.

Deși motivul de recurs poate fi încadrat în motivul de nelegalitate indicat de către recurenți, acesta este nefondat.

Din analiza motivelor de apel se constată că recurenții nu au invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1931/2018, ci au susținut faptul că hotărârea nr. 1061/11.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în același dosar nr. x/2013 în urma casării dispuse prin decizia civilă nr. 1931/2018, nu se bucura, la momentul formulării apelului, de autoritatea de lucru judecat.

Prin urmare, în analiza motivelor de apel, instanța s-a raportat la decizia invocată în cadrul apelului și a reținut că, este real, că la data pronunțării hotărârii apelate decizia civilă nr. 1061/11.03.2021 a Curții de Apel Pitești nu era definitivă, însă la momentul pronunțării deciziei recurate, soluția a devenit definitivă prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia nr. 1503/20.09.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Astfel, instanța de apel a reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a celor statuate prin decizia nr. 1061/2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2013 rămasă definitivă prin respingerea recursului.

Trebuie precizat că autoritatea de lucru judecat operează atât timp cât împrejurările de fapt esențiale și pe baza cărora instanța anterioară a dezlegat o anumită chestiune litigioasă între aceleași părți, rămân neschimbate, ceea ce constituie o aplicare a principiului rebus sic stantibus.

Astfel, se reține faptul că dosarul nr. x/2013 în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 1931/2018 invocată de recurenți a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 1503/20.09.2022 prin care a fost respins recursul recurenților-reclamanți și menținută soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de aceștia din urmă, reținându-se, în esență, că nu a existat o încălcare a brevetului recurenților-reclamanți.

Pe cale de consecință, instanța de apel nu a fost investită prin motivele de apel a se pronunța asupra autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1931/2018 ci autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri a fost invocată direct în recurs și analizată prin prezenta hotărâre în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (7) C. proc. civ. mai sus menționat.

Prin memoriul de recurs, recurenții au invocat, în cadrul aceluiași motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. faptul că hotărârea recurată nu este motivată și cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Recurenții au susținut că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra autorității pozitive de lucru judecat a altor hotărâri prezentate, precum și a expertizelor tehnice menționate în apelul său.

Cu privire la acest motiv, Înalta Curte constată că recurenții nu au indicat în concret chestiunile litigioase ce se bucură de autoritate de lucru judecat și modul în care au fost contrazise prin hotărârea recurată.

În ceea ce privește invocarea autorității de lucru judecat a altor hotărâri invocate, instanța de recurs nu poate proceda la realizarea unui control judiciar în lipsa indicării hotărârilor și a chestiunilor litigioase despre care se afirmă că ar fi fost dezlegate.

Referitor la expertizele tehnice indicate de recurenți în apel trebuie precizat că efectul lucrului judecat presupune existența unor contradicții între două hotărâri judecătorești între care există o legătură de materie litigioasă, iar nu între două probe, astfel cum recurenții tind a susține; drept urmare, în cauză nu interesează toate expertizele efectuate, întrucât nu expertiza dobândește autoritate de lucru judecat, ci hotărârea judecătorească prin care aceasta a fost evaluată și valorificată, în contextul probator al pricinii respective. Cu alte cuvinte, identitatea de cauză, respectiv de chestiune litigioasă dezlegată cu autoritate de lucru judecat nu este înlăturată de elemente probatorii noi, care ar fi trebuit exhibate în procesul inițial.

Totodată, Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurenților, că instanța de apel a analizat hotărârile și expertizele invocate prin apelul formulat.

Astfel, în ce privește aspectele reținute prin hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2010, y/2010*, 8277/95/2010, 8278/95/2010* și 8279/95/2010 invocate de către recurenții-reclamanți, instanța de apel a constatat că nu pot fi avute în vedere cu autoritate de lucru judecat în sens pozitiv în prezenta cauză întrucât privesc fapte pretins comise în alte intervale de timp față de cel indicat în acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că pretențiile formulate de reclamanți în litigiile mai sus menționate vizează perioada anterioară datei de 30 iunie 2010, în timp ce în prezenta cauză se solicită despăgubiri pentru o presupusă faptă ilicită din perioada 16.01.2014-31.12.2016, ulterioară celei analizate în dosarele anterioare, motiv pentru care apar ca nefondate criticile recurenților sub acest aspect.

Printr-o altă critică, recurenții au susținut și interpretarea contradictorie a constatărilor și concluziilor expertizei realizate de expertul N. potrivit cărora dinții pentru cupă de excavator produși și comercializați de către pârâte se încadrează în revendicările brevetului de invenție al recurenților în timp ce instanța de apel, în opinia recurenților, a reținut în mod contradictoriu faptul că expertul nu a constatat în vreun fel că intimata-pârâtă nu ar fi produs dinții în discuție conform propriului brevet, dimpotrivă a constatat contrariul.

Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, considerentele instanței de apel referitoare la expertiza efectuată de expertul N. reprezintă maniera în care instanța a înțeles să aprecieze probele, în condițiile art. 264 C. proc. civ. ce dispune că instanța are libertatea aprecierii probatoriului, potrivit convingerii sale, aspect ce nu poate echivala cu o motivare contradictorie a hotărârii recurate.

Împrejurarea că recurenții-reclamanți au o manieră proprie de interpretare a probatoriului administrat în cauză, respectiv că nu sunt de acord cu motivarea instanței de apel, sub aspectul soluției, nu echivalează cu o nemotivare sau o motivare contradictorie și nu determină incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat în cauză.

Totodată, susținerile referitoare la modalitatea de interpretare a probatoriului excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului, recursul nefiind o cale de atac care să permită un examen al temeiniciei hotărârii recurate, de vreme ce poate fi exercitat doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Ca atare, nu poate fi analizată de instanța de recurs modalitatea în care instanța de apel a interpretat probele, mai precis modul în care a înțeles să valorifice expertiza tehnică întocmită în prezenta cauză.

Totodată, instanța de apel a reținut că nu există o autoritate (putere) de lucru judecat dedusă din aspectele soluționate în dosarele nr. x/2013 și nr. y/2013 în sensul alegat de recurenții-reclamanți.

Astfel, în esență, instanța de apel a reținut cu privire la dosarul nr. x/2013 și în raport de critica formulată de apelanții-reclamanți, faptul că, în cadrul apelului declarat în dosarul menționat mai sus, a fost realizat un nou raport de expertiză întocmit de expert Q. ale cărui concluzii le-au infirmat pe cele din raportul de expertiză întocmit de expert O. în etapa procesuală a fondului. În egală măsură s-a reținut că instanța de apel din acel dosar a stabilit în mod argumentat concluziile raportului întocmit în apel și nu pe cele ale raportului de la prima instanță și a conchis că dinții de excavator folosiți de pârâtă și achiziționați de la G. sunt produși de chemata în garanție conform propriului brevet de invenție, iar nu potrivit celui al reclamanților. Pe cale de consecință raportul de expertiză al expertului O. a fost infirmat, definitiv, de către instanțe, motiv pentru care acesta nu ar fi putut fi avut în vedere la soluționarea prezentei cauze.

Totodată, referitor la dosarul nr. x/2013 instanța de apel a reținut că litigiul nu era încă soluționat în mod definitiv la momentul pronunțării deciziei recurate motiv pentru care nu se puteau reține concluziile acestui raport, mai ales că prin decizia de casare pronunțată în respectiva cauză s-a impus a se analiza de către instanța în rejudecare apărarea G. cu privire de a ști dacă dinții produși corespund specificațiilor propriului brevet al acestei părți.

Instanța de apel a reținut că prin raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză expertul N. nu a constatat că intimata-pârâtă G. nu ar produce dinții în discuție conform propriului brevet, dimpotrivă, a constatat contrariul, stabilind că dintele conform brevetului (al cărui titular este intimata G.) se realizează folosind și o parte din caracteristicile tehnice ale dintelui din brevetul (ai cărui titulari sunt recurenții-reclamanți) precizând, totodată, cu ocazia răspunsului la obiecțiuni, că fără a aduce atingere drepturilor conferite prin brevet, folosind numai cunoștințele din stadiul tehnicii anterioare datei de 19.12.2001, G. S.A. își putea exploata propriul brevet fără obținerea unei licențe obligatorii, fiind respinse, ca nefondate criticile apelanților-reclamanți cu privire la aceste aspecte.

Prin urmare, instanța a reținut, în baza expertizei întocmite în cauză că în mod corect a reținut prima instanță că atâta vreme cât brevetul este în vigoare intimata-pârâtă G. S.A. poate fabrica și utiliza dinți de excavator potrivit propriului brevet.

Astfel cum s-a menționat anterior modalitatea de apreciere a probelor reprezintă atributul instanțelor devolutive și excedează analizei instanței de recurs care nu poate proceda la reevaluarea probelor și reaprecierea situației de fapt stabilită pe baza probelor administrate și evaluate de instanțele fondului.

Referitor la rapoartele de expertiză tehnică întocmite de expert S. în dosarele nr. x/2010 și nr. y/2010 ale Curții de Apel Craiova invocate prin apel de către recurenți, Înalta Curte constată că instanța s-a pronunțat asupra acestora și a reținut, în mod corect, că aceste dosare au avut ca obiect alte perioade de timp, neavând relevanță în cauză.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care recurenții au susținut că este greșită motivarea privind analiza hotărârii OSIM nr. 242/29.11.2013 de acordare a brevetului intimatei-pârâte, instanța de apel făcând o confuzie între condiția de brevetabilitate a noutății pentru care esențial este ca în stadiul tehnicii să nu existe anteriorități distructive de noutate și pentru care s-a analizat brevetul recurenților și condiția activității inventive când se analizează pasul inventiv față de stadiul tehnice și posibilitatea de realizare de către persoana de specialitate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia.

Astfel cum s-a reținut prin hotărârea recurată intimata pârâtă G. S.A. este titulara brevetului de invenție nr. x eliberat la data de 28.02.2014, având dată de depozit 05.12.2011 iar în baza art. 30 alin. (1) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 s-a reținut că protecția oferită de brevetul de invenție este recunoscută de la data cererii de depozit, în speță, de la data de 05.12.2011, brevetul de invenție fiind acordat la data de 28.02.2014.

Critica recurenților referitoare la decizia OSIM este nefondată întrucât obiectul acțiunii nu privește legalitatea înregistrării brevetului pârâtei G. S.A. pentru a avea relevanță pasul inventiv sau stadiul tehnicii de la momentul acordării brevetului. În prezenta cauză nu se solicită anularea brevetului pârâtei pentru încălcarea brevetului propriu al recurenților iar instanța de apel a reținut considerentele deciziei OSIM pentru a confirma susținerea primei instanțe în sensul că atâta timp cât brevetul este în vigoare intimata-pârâtă G. S.A. poate comercializa în continuare dinții de excavator în baza propriului brevet, fără a încălca astfel brevetul recurenților-reclamanți.

Recurenții tind a disocia concluziile expertizelor întocmite în litigiile derulate între părți cât și considerentele reținute de instanțele de judecată prin hotărârile pronunțate în aceste litigii și de a le interpreta în sensul reținerii încălcării drepturilor de proprietate industrială ce decurg din brevetul a cărui titulari sunt, alegând pasaje sau considerente scoase din context, însă, contrar susținerilor recurenților, se constată că instanța de apel a procedat la analiza detaliată a expertizelor și succesiunii hotărârilor pronunțate, ajungând, pe baza acestora, la concluzia că niciuna dintre pârâte nu încalcă brevetul recurenților din prezenta cauză.

Prin ultimul motiv de recurs încadrat de către recurenți în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă nemotivarea hotărârii atacate prin prisma faptului că instanța de apel nu a analizat normele materiale aplicabile în cauză, în sensul că sunt esențiale dispozițiile art. 32 din Legea nr. 64/1991 referitoare la întinderea protecției conferite de brevet, în sensul că aceasta se întinde și asupra dinților pentru cupa excavator, deoarece dinții sunt elemente specifice în revendicarea invenției "cupa poligonală pentru excavator" și nici nu s-a pronunțat pe dispozițiile speciale ale art. 9 și 11 din O.G. nr. 10/2005 pentru a stabili pagubele produse de către intimatele-pârâte.

Invocând nemotivarea hotărârii recurate, motivele de recurs urmează a fi analizate și prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 64/1991 referitoare la întinderea protecției brevetului recurenților, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut faptul că prin decizia nr. 1061/11.03.2021 a Curții de Apel Pitești pronunțată în apel, în rejudecare, în dosarul nr. x/2013, definitivă la data de 20.09.2022 prin respingerea recursului de către Înalta Curte, s-a concluzionat, cu autoritate de lucru judecat că pârâta I. S.A. a produs și comercializat dinții pentru cupă de excavator fără ca prin actele de exploatare respective să fi încălcat în vreun fel drepturile oferite reclamanților de brevet, în sensul art. 32 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 64/1991, argumentând concluzia atât prin raportare la aspectele soluționate cu caracter definitiv în dosarul nr. x/2013 cât și prin prisma concluziilor raportului de expertiză întocmit în apel de expertul Q..

Totodată, astfel cum s-a reținut anterior referitor la intimata-pârâtă G. S.A. s-a stabilit că aceasta nu a încălcat brevetul reclamanților ci și-a exploatat propriul brevet,