ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1503/2022

Obiectul cereri de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 august 2013, pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. x/2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta K. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se constate că pârâta a încălcat drepturile de proprietate industrială ale reclamanților asupra invenției denumită "Cupă poligonală pentru excavator", protejată în Brevetul de Invenție nr. x/30.12.2005 fabricând, oferind spre vânzare și vânzând, fără consimțământul reclamanților, ca titulari de brevet - "dinți cupă excavator 1400 (II) desen E 14-328.03", în perioada 1 august 2010-31 iulie 2013; să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor constând în contravaloarea încasărilor rezultând din producerea și comercializarea neautorizată a "dinților cupă excavator 1400 (II) desen El 4-328.03", părți componente ale invenției "Cupă poligonală pentru excavator" în perioada 1 august 2010 - 31 iulie 2013, valoarea despăgubirilor urmând a se stabili printr-o expertiză tehnică; să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor datorate actualizare cu coeficientul de inflație de la data încasării până la data plății, dar și la plata dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii până la data plății; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2), art. 59 alin. (1) și (3), art. 63 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, art. 1088 și art. 1489 C. civ. I.

Încheierile și sentința pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă: Prin încheierea de ședință din 13 noiembrie 2014, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins, ca neîntemeiate, obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de reclamanți. Prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2014, Tribunalul Argeș, secția civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, pentru a se depune de către părți concluzii scrise, precum și pentru a se face dovada achitării diferenței onorariu expert în cuantum de 500 RON, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 11 decembrie 2014. Prin sentința civilă nr. 455 din 19 decembrie 2014, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J.. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în primul ciclu procesual: Prin decizia nr. 1586 din 12 octombrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. împotriva încheierilor de ședință din 13 noiembrie 2014 și din 4 decembrie 2014, precum și împotriva sentinței civile nr. 455 din 19 decembrie 2014, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în primul ciclu procesual: Prin decizia nr. 1859 dm 11 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanții C., B., D., E., I., G., J., F., A. și H. împotriva deciziei nr. 1586 din 12 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă; a casat decizia atacată; a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în al doilea ciclu procesual: Prin decizia civilă nr. 1228 din 26 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins apelul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. împotriva încheierilor de ședință din data de 13 noiembrie 2014 și din data de 4 decembrie 2014 și împotriva sentinței civile nr. 455 din 19 decembrie 2014, pronunțate de Tribunalul Argeș. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în al doilea ciclu procesual: Prin decizia nr. 1931 din 18 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, excepția lipsei calității procesuale active. A admis recursul declarat de reclamanții B., C., A., D., F., G., H., I., J. și E. împotriva deciziei nr. 1228 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă; a casat decizia recurată; a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în al treilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 1061 din 11 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. împotriva încheierilor de ședință din 13 noiembrie 2014 și din 4 decembrie 2014, precum și împotriva sentinței civile nr. 455 din 19 decembrie 2014, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă. II. Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1061 din 11 martie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J.. II.1. Motivele de recurs Recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. a fost motivat prin însăși cererea de recurs, conform prevederilor art. 487 alin. (1) Cod procedură civilă, fiind invocată incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 Cod procedură civilă. Solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă instanță de apel, recurenții-reclamanți, în esență, au susținut următoarele: Cu privire la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. — hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii: - instanța de apel a constatat că reclamanții sunt coautorii și titularii brevetului de invenție x, iar pretențiile pecuniare ale acestora, pentru perioada 1 august 2010-31 iulie 2013, nu sunt afectate de decădere din drepturile conferite de brevet, întrucât acesta a fost revalidat anterior acestei perioade și beneficia de protecție, care se întinde atât asupra ansamblului cupa poligonală pentru excavator și dinții cupei, cât și asupra dinților de cupă, iar, din analiza comparativă a dinților vânduți de pârâta K. S.A. cu cei brevetați de reclamanți, potrivit sentinței civile nr. 1319/2013, pronunțate în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, rămasă irevocabilă, expertul a constatat diferențe; - instanța de apel a concluzionat că dinții pârâtei nu prezintă elemente echivalente cu cei brevetați; or, concluzia s-a bazat pe o expertiză efectuată într-o altă cauză, omițând alte expertize efectuate în alte cauze, prin care s-a constatat echivalența între produsele fabricate și comercializate de către pârâtă și dinții pentru cupă care fac obiectul brevetului de invenție x; - decizia este nemotivată cu privire la probele - expertizele - menționate pe larg la paginile 3 și 4 din cererea de recurs; - nu se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind întemeiată pe altă stare de fapt, decizia nr. 2671 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, prin care s-a reținut că dinții pentru cupă excavator produși de K. S.A. nu încalcă protecția pentru dinții protejați prin brevetul de invenție x, în temeiul expertizei efectuate de L., care a negat orice asemănare dintre dinții produși de către pârâtă și cei protejați prin brevetul de invenție al reclamanților; - în dosarul nr. x/2013, nu a fost depus raportul de expertiză întocmit de expertul L., în dosarul nr. x/2013, prin care acesta a revenit asupra concluziilor, în sensul că toți dinții produși și comercializați de K. S.A., au trăsăturile caracteristice dinților pentru cupă excavator protejați prin brevetul de invenție x; - în mod greșit instanța de apel și-a întemeiat concluzia pe o singură probă, omițând, fără vreo justificare, probe care susțin contrariul, astfel cum au arătat în cuprinsul motivelor de recurs, sub acest aspect hotărârea fiind nemotivată; - este surprinzător faptul că instanța de apel a ignorat concluziile expertizei efectuate de L., dispusă în acea fază procesuală, motivând nejustificat că expertul nu a constatat echivalența, deși acesta a constatat-o. Cu privire la incidența motivului de casare prevăzut de ort. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.: - decizia civilă nr. 1061 din data de 11 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2013, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, în considerentele cărora s-a reținut că Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a folosit în carierele de lignit dinți pentru cupa achiziționați de la furnizorul K. S.A., care fac obiectul brevetului de invenție x, în volum identic cu cel existent anterior revalidării, fiind incidente în cauzele respective dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991; decizia nr. 211 din 5 noiembrie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1490 din 20 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; decizia nr. 167 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2797 din 21 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; decizia nr. 242 din 3 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2972 din 31 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; decizia nr. 5432 din 22 noiembrie 2013, pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2010; decizia nr. 5431 din 22 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2010. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. II.2. Apărările formulate în cauză Întâmpinarea La data de 2 noiembrie 2021 (data depunerii prin poșta electronică), în termen legal, intimata-pârâtă K. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepțiilor nulității și inadmisibilității recursului cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., iar pe fondul recursului, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondate, cu consecința menținerii deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. În susținerea excepției nulității recursului în privința motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., intimata-pârâtă a arătat că recurenții-reclamanți nu au adus critici concrete deciziei atacate prin prisma hotărârilor pe care le-au invocat în sprijinul autorității de lucru judecat. În susținerea excepției inadmisibilității recursului în privința motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., au arătat că motivele legate de autoritatea de lucru judecat a hotărârilor menționate nu au fost invocate în fața instanțelor de fond, singura autoritate de lucru judecat invocată fiind cea bazată pe deciziile pronunțate în dosarul nr. x/2013, de care instanța de apel a ținut cont. Intimata-pârâtă K. S.A. a precizat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. Răspunsul la întâmpinare Recurenții-reclamanți au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimata-pârâtă și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. II.3. Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 10 mai 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanții D., H., B., F., J., A., E., I., M. și G. împotriva deciziei civile nr. 1061 din 11 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților; prin aceeași încheiere, s-au arătat motivele pentru care nu au putut fi reținute excepțiile invocate de către intimata-pârâtă prin întâmpinare. II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de reclamanți este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Cererea dedusă judecății a vizat pretenția recurenților-reclamanți îndreptată împotriva intimatei-pârâte K. S.A. de a fi despăgubiți de aceasta cu suma corespunzătoare contravalorii încasărilor intimatei ce au rezultat din producerea și comercializarea neautorizată (fără consimțământul reclamanților) a "dinților cupă excavator 1400 (II) desen El 4-328.03", părți componente ale invenției "Cupă poligonală pentru excavator" în perioada 1 august 2010 - 31 iulie 2013, protejată prin brevetul de invenție nr. x/30.12.2005 ai cărui titulari sunt în prezent reclamanții; reclamanții au mai solicitat ca despăgubirile (ce vor fi stabilite pe baza unei expertize de specialitate) să fie actualizate cu rata inflației, precum și să se aplice dobânda legală, de la data introducerii acțiunii până la data plății efective. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 32 alin. (1) și (2), art. 59 alin. (1) și (3), art. 63 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, art. 1088 C. civ. 1864 și art. 1489 din noul C. civ. Pe de o parte, din perspectiva situației de fapt reținute de instanțele de fond, trebuie menționat că perioada vizată de acțiunea reclamanților este ulterioară celei în care a operat decăderea titularului anterior din drepturile conferite de brevet (23.12.2003-30.03.2009, data republicării măsurii revalidării brevetului în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială), dar și datei publicării cesiunii brevetului de invenție încheiat între titularul anterior de brevet N. S.A. și recurenții-reclamanți, publicare ce a avut loc la 30.07.2009. Drept urmare, analiza pretențiilor reclamanților în pricina de față s-a fundamentat pe aceste două premise esențiale, deduse din împrejurări anterioare inițierii litigiului, anume: că brevetul de inveție beneficia de protecție legală și, respectiv că recurenții reclamanți sunt titularii acestuia în perioda de referință pentru speță (1 august 2010 - 31 iulie 2013). Pe de altă parte, din perspectiva premiselor intrinseci cauzei, față de ciclurile procesuale anterioare, prin decizia recurată curtea de apel a reținut că protecția conferită de brevet se întinde nu numai asupra întregului ansamblu, constituit din cupă poligonală pentru excavator și dinții cupei, ci și asupra dinților de cupă, avându-se în vedere în special cele statuate în considerenteșe deciziei de casare nr. 1931/18 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Jusiție, secția I civilă, pronunțată în cel de al doilea ciclu procesual. Aceste limite ale protecției conferite de brevet au fost avute în vedere și în cadrul uneia dintre cauzele anterioare în care au fost antamate aspecte care au o legătură cu chestiunile litigioase și din acest litigiu, anume decizia civilă nr. 2671/10 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2013 și a cărei autoritate de lucru judecat, din perspectiva funcției pozitive, a fost valorificată în decizia supusă prezentului recurs. Tot la nivelul circumstanțelor factuale ale pricinii, s-a mai reținut că intimata-pârâtă a fabricat și a vândut, în perioada vizată, produse constând în 9 categorii de dinți pentru cupă excavator, care au făcut obiectul mai multor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între intimata K. S.A., în calitate de producător-furnizor, și beneficiarii Societatea Națională a Lignitului Oltenia S.A., Complexul Energetic Oltenia S.A., în calitate de cumpărători . Chiar în condițiile în care s-a constatat că nu există o analiză amănunțită asupra acestei împrejurări în cadrul judecății în fond sau în apel (în ciclurile anterioare ale prezentului dosar), curtea de apel, din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 64/1991 (forma în vigoare la data formulării acțiunii), a constatat că actele de exploatare săvârșite de pârâtă prin fabricarea și vânzarea categoriilor de dinți au fost deja considerate drept acte care vizează produsul obiect al brevetului. Astfel cum s-a reținut prin decizia de casare nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prima instanță a dezlegat chestiunea referitoare la întinderea protecției conferite prin brevet în modalitatea pretinsă de reclamanți, anume în sensul întinderii protecției și asupra dinților pentru cupă de excavator, iar nu numai ansamblului cupă-port dinte-dinte. Prin urmare, față de cele dispuse prin cea de-a doua decizie de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în cauza de față, în analiza echivalenței dintre produsele fabricate și comercializate de către pârâtă ulterior publicării revalidării brevetului și produsele obiect al brevetului, asupra cărora reclamanții au un drept exclusiv de exploatare a invenției pe durata termenului legal de protecție a brevetului, în sensul art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991, instanța de apel a reținut că, potrivit acestei dispoziții legale, pentru determinarea întinderii protecției conferite de brevet trebuie să se țină seama de orice element echivalent unui element specificat în revendicări, având în vedere că potrivit art. 32 alin. (3) din lege, întinderea protecției conferite de brevet sau de cererea de brevet este determinată de conținutul revendicărilor, la interpretarea cărora servesc descrierea și desenele depuse de titularul cererii de brevet. Or, sub aspectul comparării produselor brevetate cu produsele fabricate și comercializare de către intimată, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente mutatis mutandis statuările Curții de Apel Craiova din cuprinsul deciziei nr. 2671/10 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și jutiție. În acea cauză, au fost analizați aceiași dinți de cupă ca cei care privesc pricina de față, astfel cum ambele părți au confirmat în mod expres în fața instanței de apel la termenul din 18.02.2021. Astfel, s-a reținut că în prezenta cauză reclamanții au solicitat să se constate că pârâta K. S.A. a încălcat drepturile lor de proprietate industrială prin exploatarea fără drept a invenției brevetate, oferind spre vânzare și, apoi, comercializând, prin cele șase contracte, nouă categorii de dinți către beneficiarii Lignitul Oltenia S.A. și Complexul Energetic Oltenia S.A., în timp ce, în cauza soluționată definitiv prin decizia Curții de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 2671/10 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, reclamanții au chemat în judecată pe pârâta societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., solicitând să se constate că aceasta a încălcat drepturile lor de proprietate industrială asupra aceleiași invenții, prin utilizarea neautorizată a dinților de cupă care fuseseră furnizați de către S.C. K. S.A. În cauză anterioară, intimata-pârâtă din pricina de față a figurat în calitate de chemată în garanție, astfel încât, toate părțile din acest dosar au avut calitatea de părți și în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova, iar chestiunea de drept dacă dinții fabricați și comercializați de K. S.A. conțin elemente echivalente celor specificate în revendicările din brevetul al cărui titulari sunt recurenții-reclamanți a făcut obiectul dezlegărilor jurisdicționale ale instanțelor învestite cu soluționarea acelei cauze. În acest sens, curtea de apel a reținut că anterior acestui litigiu nu s-au pronunțat hotărâri judecătorești care să impună aplicarea dispozițiilor art. 430 din C. proc. civ., sens în care s-a făcut referire în special la decizia de casare nr. 1931/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit doar întinderea protecției conferite de brevet (și asupra dinților, nu numai asupra ansamblului port-cupă-dinți). La rîndul său, Curtea de Apel Craiova, sub aspectul analizei comparative între dinții de cupă produși de K. S.A. și cei protejați prin brevetul reclamanților, a reținut că nu s-a făcut nicio dovadă în cauză că, în perioada 2010 – la zi, producătorul K. S.A. a livrat pârâtei dinți de cupă identici celor descriși în brevetul reclamanților, având în vedere că, din expertizele depuse la dosar, a rezultat că societatea chemată în garanție a realizat dinți de cupă neprotejați de vreun brevet propriu, dar cu caracteristici tehnice diferite de cei protejați prin brevetul reclamanților. În ceea ce privește comparația dintre dinții produși și comercializați de pârâta din prezenta cauză către alte societăți și respectiv dinții de cupă protejați prin brevetul reclamanților, instanța de apel a accentuat încă o dată aspectul confirmat de toate părțile din cauza de față, în sensul că dinții a căror analiză se efectuează în prezenta cauză sunt, practice, aceeași cu dinții pentru cupă de excavator care au fost analizați și în dosarul Curții de Apel Craiova. În consecință, față de considerentele expuse în cadrul deciziei civile nr. 2671/10 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, instanța de apel a apreciat că este întemeiată apărarea invocată de către intimata pârâtă K. S.A., în sensul că, în condițiile în care toate părțile au fost de acord asupra aspectului că ambele dosare, cel de față și cel al Curții de Apel Craiova, privesc aceleași categorii de dinți de cupă (produși și comercializați de pârâta K.), se impune cu autoritate de lucru judecat chestiunea tranșată de Curtea de Apel Craiova, anume că dinții pentru cupă excavator în discuție în această cauză (fabricați și comercializați de pârâtă) nu prezintă elemente echivalente cu cei acoperiți de protecția conferită prin brevetul reclamanților. Drept urmare, s-a constatat că pârâta a realizat dinți de cupă neprotejați de vreun brevet propriu, ci dinți de cupă cu caracteristici tehnice diferite, concluzia fiind aceea că dinții produși de pârâta (chemată în garanție în dosarul Curții de Apel Craiova) nu au nicio asemănare cu dinții protejați prin brevetul reclamanților. Revenind la motivele de recurs concepute de recurenții-reclamanți, aceștia impută instanței de apel, pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, precum și că se bazează pe motive contradictorii. Referitor la ipoteza normativă a lipsei de motivare, recurenții susțin că decizia este nemotivată din perspectiva expertizelor de specialitate depuse la dosar. Înalta Curte constată că această critică, în termenii concepuți de către recurenți, nu are aptitudinea de a fi analizată pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât acest caz de recurs permite titularului cererii de recurs să formuleze critici prin care să demonstreze că hotărârea atacată nu întrunește standardele de motivare a hotărârii judecătorești, astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, în construirea raționamentului logico-juridic prin care instanța demonstrează soluția pronunțată în cauză. Or, în termenii formulați de către recurenți, aceștia tind să susțină acest pretins caz de recurs prin invocarea împrejurării neanalizării unora dintre probele administrate în cauză, ceea ce nu poate fi evaluat pe acest temei, ca de altfel, nici prin reîncadrarea acestor susțineri în altă ipoteză de nelegalitate dintre cele expres și limitativ stabilite prin norma imperativă de la art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv o cenzură de legalitate, iar nu și de temeinicie a hotărârii atacate. Or, prin invocarea de către recurenți a neanalizării unora dintre probe se susțin, în realitate, critici de netemeinicie a deciziei recurate sau chestiuni referitoare la o greșită stabilire a situației de fapt, ceea ce nu este permis a fi examinat în recurs. În schimb, aspectul invocat de către recurenți, în sensul că stabilirea în apel a concluziei că dinții de cupă produși de către intimată pe baza unei expertize efectuate în alt dosar și cu ignorarea expertizelor efectuate de același expert în alte dosare, precum și cu neobservarea lucrării de specialitate administrate în mod nemijlocit în cauza de față, reprezintă chestiuni ce vor fi avute în vedere în evaluarea criticii subsecvente, întemeiate de recurenți pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. Pentru ilustrarea motivului de recurs întemeiat pe pct. 7, recurenții pretind că decizia civilă nr. 2671 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013 nu are autoritate de lucru judecat pentru cauza pendinte, în esență, pentru că este întemeiată pe o altă stare de fapt; în plus, se indică alte hotărâri judecătorești definitive din care ar reieși contrariul celor statuate de instanța de apel, anume că, dinții de cupă produși de către intimata-pârâtă sunt echivalenți dinților de cupă ce intră în sfera de protecție a brevetului de invenție x. ce aparține recurenților-reclamanți. Înainte de analizarea efectivă a acestei critici, se cere a fi menționat că motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură civilă privește ipoteza în care prin hotărârea atacată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, fără ca norma să specifice dacă este vorba despre efectul pozitiv sau despre efectul negativ al autorității de lucru judecat care să fi fost nesocotit prin decizia supusă recursului. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că norma de la pct. 7 din art. 488 din C. proc. civ. are în vedere încălcarea autorității de lucru judecat atunci când privește tripla identitate de părți, obiect și cauză, așadar, efectul negativ al autorității de lucru judecat. Că este așa, rezultă din observarea soluției prevăzute în mod expres de art. 497 teza finală din C. proc. civ. unde sunt descrise de legiuitor soluțiile pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le poate pronunța în recurs, iar în privința încălcării autorității de lucru judecat, soluția menționată în mod explicit de această normă este aceea de respingere a cererii (ulterioare) ca inadmisibile. Or, în condițiile în care textul de la art. 488 alin. (1) pct. 7 ar fi avut în vedere și încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, deci a celor statuate cu valoare de adevăr judiciar printr-o hotărâre judecătorească definitivă anterioară (care nu poate fi contrazis într-o judecată ulterioară) referitoare la o chestiune cu care se află într-o necesară legătură de materie litigioasă, atare premisă nu este compatibilă cu soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii subsecvente. Aceasta, întrucât încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat presupune rejudecarea cauzei care să asigure respectarea adevărului judiciar stabilit în judecata anterioară prin hotărâre definitivă și să reflecte o corectă aplicare a acestei prezumții legale absolute, în termenii normei de la art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. Având în vedere aceste precizări de natură teoretică, Înalta Curte constată că prin critica dezvoltată de recurenți pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., în realitate, aceștia invocă neregularități de ordin procedural, respectiv o nesocotire a normei de la art. 431 alin. (2) din cod, sens în care această critică va fi reîncadrată în motivul de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Mai mult decât atât, chiar atunci când se încadrează în mod real în acest caz de casare (pct. 7), este necesar ca partea recurentă să invoce prin motivele de recurs încălcarea autorității de lucru judecat din perspectiva funcției negative (în condițiile triplei identități a elementelor cererilor de judecată succesive), iar nu să pretindă că nu operează autoritatea de lucru judecat. Or, în acest context, trebuie precizat că în cererea de recurs recurenții-reclamanți au indicat că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a altor hotărâri judecătorești, pe care le indică în cuprinsul memoriului de recurs și pe care le-a depus la dosar în ședința publică de azi. Înalta Curte apreciază că nici din acest punct de vedere această critică nu privește ipoteza de la art. 488 alin. (1) pct. 7 pentru că, din nou, nu se susține încălcarea autorității de lucru judecat (sau greșita soluționarea a excepției autorității de lucru judecat), ci o pretinsă nesocotire a efectului pozitiv al lucrului judecat, eventual stabilit prin acele hotărâri judecătorești, și care, potrivit susținerii acestora, ar fi fost într-o conexiune de materie litigioasă cu cea din dosarul de față. Or, din acest punct de vedere, aceste hotărâri judecătorești nu ar putea fi evaluate de această instanță de recurs nici din perspectiva funcției pozitive a autorității de lucru judecat (acestea fiind susceptibile de încadrarea în ipoteza de la pct. 5, așa cum s-a arătat), pentru că acestea au valența unor prezumții judiciare absolute, a unor mijloace de probă noi și pe care, pot4rivit regulilor de procedură, recurenții erau ținuți a le invoca pe calea apelului sau în cursul judecății cauzei în apel; pe de altă parte, din actele și lucrările cauzei nu rezultă că acestea, deși au fost invocate în termen în fața instanței de apel, instanța le-a respins ori a omis să se pronunțe asupra lor. Din acest punct de vedere, inadmisibilitatea analizării lor direct în recurs decurge din prevederile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât recurenții au avut posibilitatea de a le invoca în fața curții de apel, fiecare dintre acestea având date anterioare (anii 2013-2014) pronunțării deciziei recurate (2021), astfel încât nu poate fi identificat niciun impediment obiectiv în acest sens. Revenind la analiza în concret a criticilor recurenților, astfel cum au fost recalificate de Înalta Curte – greșita aplicarea a prevederilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. – cu referire la decizia civilă nr. 2671 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, definitivă, se constată că instanța de apel a reținut că nu poate fi reținută aplicabilitatea teoriei echivalenței între dinții de cupă produși și comercializați de K. S.A. și dinții de cupă acoperiți de protecția acordată reclamanților prin brevetul de invenție x. Prealabil acestei analize, este de precizat că autoritatea de lucru judecat operează atât timp cât împrejurările de fapt esențiale și pe baza cărora instanța anterioară a dezlegat o anumită chestiune litigioasă între părți, rămân neschimbate, ceea ce constituie o aplicare a principiului rebus sic stantibus. Totodată, astfel cum curtea de apel a reținut, pentru aplicarea prezumției decurgând din lucrul anterior judecat, este necesar ca acea chestiune litigioasă care a fost dezlegată între aceleași părți prin hotărâre definitivă într-o cauza anterioară, să aibă valoarea unei chestiuni prejudiciale în cauza dedusă judecății, nefiind necesar să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, astfel cum s-a arătat. Or, pentru stabilirea acestor premise de aplicare a prezumției lucrului judecat (efectului pozitiv al autorității de lucru judecat), instanța de apel a subliniat în mod adecvat că ambele părți ale litigiului de față au participat și în procesul anterior și, în plus, faptul că, în această nouă cauză, niciuna dintre părți nu a contestat că dinții de cupă produși și comercializați de către intimată în intervalul 2010-2013 (de referință pentru speța de față) sunt aceiași cu cei produși de către intimata K. S.A. în intervalul de referință al speței anterioare (2010-2013), poziția procesuală în acest sens a ambelor părți fiind consemnată de curtea de apel în încheierea de ședință din 18.02.2021. Prin urmare, odată stabilite condițiile de incidență a prezumției legale absolute, în concordanță cu dispozițiile art. 328 alin. (1) din Codul de procedură civilă, curtea de apel în mod legal a aplicat și în cauza pendinte cele statuate anterior prin hotărâre judecătorească definitivă, referitor la chestiunea litigioasă ce constituie elementul comun în cele două spețe – dacă pentru dinții de cupă produși de intimata K. S.A. este aplicabilă teoria echivalenței în temeiul art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991 (forma legii în perioada de interes pentru speță), în comparație cu obiectul protejat prin brevetul de invenție al recurenților; astfel cum s-a arătat, în cauza de față s-a reținut în mod riguros faptul vecin și conex care a făcut posibilă aplicarea prezumției de adevăr judiciar stabilit în judecata anterioară (în termenii normei de la art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă). În acest context, Înalta Curte constată că în mod legal curtea de apel a reținut că dinții de cupă în comparație nu sunt echivalenți, potrivit statuărilor din judecata precedentă, ceea ce, în ansamblul circumstanțelor relevante ale prezentei pricini are semnificația inexistenței cauzei raportului juridic obligațional dedus judecății de către recurenții-reclamanți (acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea dinților de cupă produși și comercializați de intimata K. S.A., fără consimțământul acestora, deci, prin încălcarea drepturilor lor exclusive de exploatare a obiectului brevetului). În acest sens, s-a făcut referire la expertiza de specialitate efectuată de expert L., administrată în cauza finalizată cu pronunțarea deciziei civile nr. 2671 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013. Mai mult decât atât, curtea de apel a administrat nemijlocit o expertiză cu obiective similare,expertiză care a fost întocmită chiar de către același expert, care a prezentat concluzii concordante cu cele din dosarul anterior, chiar evaluând teoria echivalenței; în acdrul acestor concluzii, expertul a explicat diferențele dintre cele două categorii de produse: pe de o parte, dinții produși și comercializați de către K. S.A., iar pe de altă parte, cei protejați prin brevetul de invenție al reclamanților. Prin urmare, nici din acest punct de vedere nu pot fi reținute susținerile recurenților, întrucât instanța de apel a avut în vedere inclusiv expertiza administrată în fața sa, în condițiile art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, fără a se prevala în mod exclusiv pe expertizele efectuate în alte cauze de către același expert sau de către alți experți. În plus, trebuie precizat că efectul lucrului judecat presupune inexistența unor contradicții între două hotărâri judecătorești între care există o legătură de materie litgioasă, iar nu între două probe, astfel cum recurenții tind a susține; drept urmare, în cauză nu interesează toate expertizele efectuate de același expert, întrucât nu expertiza dobândește autoritate de lucru judecat, ci hotărârea judecătorească prin care aceasta a fost evaluate și valorificată, în contextul probator al pricinii respective. Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți, întrucât în cauză nu se verifică niciuna dintre ipotezele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 sau pct. 6 din C. proc. civ., potrivit reîncadrării criticilor efectuate de instanță.