ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1859/2016

Decizia nr. 1859/2016 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data 5 august 2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au chemat în judecată pe SC K. SA, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că pârâta le-a încălcat reclamanților drepturile de proprietate industrială asupra invenției denumită "Cupă poligonală pentru excavator" în perioada 1 august 2010 - 31 iulie 2013, să fie obligată aceasta la plata despăgubirilor, constând în contravaloarea încasărilor pentru produsele fabricate și comercializate neautorizat, constând în dinții cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.03. Plata sumei să se facă actualizat în raport de indicele de inflație și în plus de aceasta, pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 455 din 19 decembrie 2014, Tribunalul Argeș, secția I civilă, a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată. Prin Decizia nr. 1.586 din 12 octombrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., împotriva încheierilor de ședință din 13 noiembrie 2014 și 4 decembrie 2014, precum și împotriva Sentinței civile nr. 455 din 19 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. x/109/2013, intimată fiind pârâta SC K. SA. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. În drept, recurenții-reclamanți și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, după prezentarea situației de fapt, recurenții reclamanți au susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală deoarece este nemotivată cu privire la cele 7 motive de apel formulate împotriva Sentinței civile nr. 455/2014 a Tribunalului Argeș, procedând la soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului, cu aplicarea în mod greșit a dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991. Intimata SC K. SA a formulat întâmpinare, prin care a reiterat excepția lipsei calității procesual active a reclamanților-recurenți. S-a arătat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite daune-interese întrucât nu sunt titulari legali ai drepturilor de proprietate industrială de care se prevalează.

Brevetul de invenție RO 120350, invocat de reclamanți, nu conține protejarea unor drepturi cu privire la dinții de cupă poligonală. Brevetul de invenție invocat are o singură revendicare și anume "Cupă poligonală pentru excavator". Toate mențiunile și desenele cu privire la dintele pentru excavator sunt făcute cu scopul explicării caracteristicilor invenției și revendicării tăcute (art. 16 și urm. din H.G. nr. 547/2008). De asemenea, intimata a arătat că prin motivele de apel formulate, reclamanții au formulat alte motive decât cele arătate în fața primei instanțe, ce au tins la schimbarea obiectul cererii de chemare în judecată și la formularea de pretenții noi, fapt interzis în mod expres de dispozițiile art. 478 alin. (2) și (3) C. proc.

civ. Din compararea cererii de chemare în judecată cu solicitarea formulată în apel rezultă că reclamanții și-au modificat unele capete de cerere formulate inițial prin cererea de chemare în judecată. Câtă vreme nu au înțeles să formuleze o cerere de modificare a cererii inițiale prin care să-și modifice pretențiile, cerere care să fie comunicată intimatei și față de care să poată formula întâmpinare, solicitările formulate în apel nu sunt admisibile fiind făcute cu încălcarea art. 478 alin. (2) și (3) C. proc. civ., motiv pentru care, consideră intimata că motivele de recurs nu pot fi primite. Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., invocat de recurenții-reclamanți, intimata consideră că atât Sentința civilă nr. 455 din 19 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, cât și Decizia civilă nr. 1.586 din 12 octombrie 2015 sunt legale și temeinice, fiind date cu aplicarea în mod corect a dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. f) (fostul art. 34 alin. (1) lit. f) înainte de republicare) din Legea nr. 64/1991. De asemenea, s-a susținut prin întâmpinare că prejudiciul solicitat de reclamanți a fi acoperit de societatea intimată nu a fost dovedit, precum și faptul că reclamanții nu au făcut dovada că intimata a încălcat cu intenție drepturile protejate de brevet și nici nu au făcut dovada dimensiunii reale a prejudiciului suferit prin presupusa încălcare a drepturilor lor.

Intimata a mai arătat că a executat și vândut cu bună-credință dinții de excavator pentru care se invocă protecția prin brevet, indicând drept practică o serie de hotărâri judecătorești în care recurenții-reclamanți au fost parte și anume, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1.490 din 20 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010; Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2.972 din 13 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010; Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5.431 din 22 noiembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010*; Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5.432 din 22 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010. Recurenții-reclamanți au depus răspuns la întâmpinare, formulând apărări și solicitând respingerea tuturor susținerilor intimatei.

Înalta Curte a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos. Prin considerentele deciziei instanța de apel a reținut doar că dreptul terților de a folosi în continuare invenția și după data revalidării este recunoscut de către legiuitor, numai dacă este îndeplinită condiția păstrării volumului bunurilor fabricate la nivelul celui de la data publicării mențiunii revalidăm, potrivit art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată privind brevetele de invenție și că reclamanții nu au făcut dovada că în perioada decăderii pârâta a folosit invenția cu rea-credință sau că a fabricat produse între un volum mai mare, motiv pentru care nu se poate reține încălcarea dreptului titularilor brevetului, cu consecința producerii vreunei pagube.

Or, lecturând apelul se poate observa că instanța de apel nu a analizat următoarele motive de apel, critici legate de stabilirea în concret a despăgubirii fiind subsecvente constatării existenței dreptului reclamanților: - întreaga motivare a sentinței apelate s-a făcut pe raportul de expertiză tehnică efectuat în cauza, care n-a răspuns, decât parțial, la obiectivul nr. 1, răspunsurile la obiectivele 2 și 3 fiind străine de ceea ce a solicitat instanța; - neinvocarea prin întâmpinare a excepției prevăzută de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, republicată, avea ca efect decăderea pârâtei din dreptul de a invoca această excepție, de a propune probe pentru dovedirea excepției, dar și obligativitatea instanței de a respecta disp.

art. 208 alin. (2) C. proc. civ., în sensul de a nu lua în considerare excepțiile care n-au fost ridicate prin întâmpinare ori probe menite să dovedească excepțiile care nu au fost ridicate în apărare, și deci, de a acorda pârâtei ceea ce nu a cerut.

- instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale referitoare la întinderea protecției conferite de brevet când a apreciat că aceasta nu se extinde și asupra dinților pentru cupă excavator, deoarece dinții pentru cupă excavator sunt elemente specificate în revendicarea invenției "cupă poligonală pentru excavator", prin raportare la dispozițiile art. 32 alin. (1), (2), (6) din Legea nr. 64/1991, republicată; - motivarea instanței potrivit căreia, prin producerea și comercializarea dinților pentru cupă excavator, nu s-a încălcat protecția prevăzută de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, republicată, este în contradicție cu motivarea potrivit căreia pârâta poate utiliza invenția conform art. 4 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, deoarece aceste dispoziții presupun existența protecției prevăzută de art. 32 alin. (2) din lege, fiind o excepție de la încălcarea drepturilor prevăzute de art. 32 și 33 din lege.

- s-a motivat, eronat, că în speță sunt aplicabile disp. art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată, reținând că pârâta a utilizat invenția în același volum în care a folosit-o la data republicării revalidăm, deoarece pârâta nu îndeplinea condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate anterior, anume folosirea invenției în volumul existent la data revalidării și posibilitatea transmiterii dreptului de folosire numai cu transmiterea patrimoniului persoanei care utilizează invenția ori cu o fracțiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenției.

- pârâta nu îndeplinea condiția utilizării invenției în volumul existent la data revalidării, întrucât în perioada anterioară revalidării brevetului de invenție pârâta a produs și comercializat către subunitățile L. SA numai "dinți de cupă excavator (II)", denumiți și "dinți cupă tip 1400 M", iar după revalidarea brevetului de invenție (după 30 septembrie 2009) a produs și comercializat și alte tipuri de dinți, cu caracteristici tehnice similare celor revendicați prin Brevetul de invenție, precizând că fac această dovadă cu mai multe hotărâri judecătorești anterioare prin raportare la mai multe probe menționate expres. - pârâta nu putea beneficia de disp.

art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, republicată, decât dacă dreptul de folosință către terți (M. și L. SA) se transmitea concomitent cu patrimoniul acesteia ori cu o fracțiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenției, pârâta nefiind în această situație și nebeneficiind de protecția dispozițiilor legale sus-menționate. Apărările intimatei formulate în întâmpinare și motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează fondul problemelor de drept în cauză, astfel că, dat fiind motivul casării, nu pot fi analizate în această fază procesuală. În consecință, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 raportate la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții C., B., D., E., I., G., J., F., A. și H. împotriva Deciziei nr. 1.586 din 12 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2016. Procesat de GGC - N