ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1859/2016

Decizia nr.

1859/2016

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Argeș la data 5 august 2013, reclamanții A., B.,

C., D., E., F., G., H., I. și J. au chemat în judecată pe SC K. SA,

solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate

că pârâta le-a încălcat reclamanților drepturile de proprietate

industrială asupra invenției denumită "Cupă

poligonală pentru excavator" în perioada 1 august 2010 - 31 iulie

2013, să fie obligată aceasta la plata despăgubirilor, constând

în contravaloarea încasărilor pentru produsele fabricate și

comercializate neautorizat, constând în dinții cupă excavator 1400

(II) desen E14-328.03. Plata sumei să se facă actualizat în raport de

indicele de inflație și în plus de aceasta, pârâta să fie

obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Prin

Sentința civilă nr. 455 din 19 decembrie 2014, Tribunalul Argeș,

secția I civilă, a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată.

Prin Decizia

nr. 1.586 din 12 octombrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A.,

B., C., D., E., F., G., H., I. și J., împotriva încheierilor de

ședință din 13 noiembrie 2014 și 4 decembrie 2014, precum

și împotriva Sentinței civile nr. 455 din 19 decembrie 2014,

pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. x/109/2013,

intimată fiind pârâta SC K. SA.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G.,

H., I. și J.

În drept,

recurenții-reclamanți și-au întemeiat recursul pe

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea

căii de atac, după prezentarea situației de fapt,

recurenții reclamanți au susținut că hotărârea

instanței de apel este nelegală deoarece este nemotivată cu

privire la cele 7 motive de apel formulate împotriva Sentinței civile nr.

455/2014 a Tribunalului Argeș, procedând la soluționarea procesului

fără a intra în judecata fondului, cu aplicarea în mod greșit a

dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Intimata SC

K. SA a formulat întâmpinare, prin care a reiterat excepția lipsei

calității procesual active a reclamanților-recurenți. S-a

arătat că reclamanții nu sunt îndreptățiți

să solicite daune-interese întrucât nu sunt titulari legali ai drepturilor

de proprietate industrială de care se prevalează. Brevetul de

invenție RO 120350, invocat de reclamanți, nu conține protejarea

unor drepturi cu privire la dinții de cupă poligonală. Brevetul

de invenție invocat are o singură revendicare și anume

"Cupă poligonală pentru excavator". Toate mențiunile

și desenele cu privire la dintele pentru excavator sunt făcute cu

scopul explicării caracteristicilor invenției și

revendicării tăcute (art. 16 și urm. din H.G. nr. 547/2008).

De asemenea,

intimata a arătat că prin motivele de apel formulate,

reclamanții au formulat alte motive decât cele arătate în fața

primei instanțe, ce au tins la schimbarea obiectul cererii de chemare în

judecată și la formularea de pretenții noi, fapt interzis în mod

expres de dispozițiile art. 478 alin. (2) și (3) C. proc. civ. Din

compararea cererii de chemare în judecată cu solicitarea formulată în

apel rezultă că reclamanții și-au modificat unele capete de

cerere formulate inițial prin cererea de chemare în judecată.

Câtă vreme nu au înțeles să formuleze o cerere de modificare a

cererii inițiale prin care să-și modifice pretențiile,

cerere care să fie comunicată intimatei și față de

care să poată formula întâmpinare, solicitările formulate în

apel nu sunt admisibile fiind făcute cu încălcarea art. 478 alin. (2)

și (3) C. proc. civ., motiv pentru care, consideră intimata că

motivele de recurs nu pot fi primite.

Cu privire la

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenții-reclamanți,

intimata consideră că atât Sentința civilă nr. 455 din 19

decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, cât și

Decizia civilă nr. 1.586 din 12 octombrie 2015 sunt legale și

temeinice, fiind date cu aplicarea în mod corect a dispozițiilor art. 33

alin. (1) lit. f) (fostul art. 34 alin. (1) lit. f) înainte de republicare) din

Legea nr. 64/1991.

De asemenea,

s-a susținut prin întâmpinare că prejudiciul solicitat de

reclamanți a fi acoperit de societatea intimată nu a fost dovedit,

precum și faptul că reclamanții nu au făcut dovada că

intimata a încălcat cu intenție drepturile protejate de brevet

și nici nu au făcut dovada dimensiunii reale a prejudiciului suferit

prin presupusa încălcare a drepturilor lor.

Intimata a

mai arătat că a executat și vândut cu

bună-credință dinții de excavator pentru care se

invocă protecția prin brevet, indicând drept practică o serie de

hotărâri judecătorești în care recurenții-reclamanți

au fost parte și anume, Decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 1.490 din 20 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr.

x/95/2010; Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.

2.972 din 13 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010;

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5.431 din

22 noiembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010*; Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5.432 din 22

noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010.

Recurenții-reclamanți

au depus răspuns la întâmpinare, formulând apărări și

solicitând respingerea tuturor susținerilor intimatei.

Înalta Curte

a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Prin

considerentele deciziei instanța de apel a reținut doar că

dreptul terților de a folosi în continuare invenția și după

data revalidării este recunoscut de către legiuitor, numai dacă

este îndeplinită condiția păstrării volumului bunurilor

fabricate la nivelul celui de la data publicării mențiunii

revalidăm, potrivit art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991

republicată privind brevetele de invenție și că reclamanții

nu au făcut dovada că în perioada decăderii pârâta a folosit

invenția cu rea-credință sau că a fabricat produse între un

volum mai mare, motiv pentru care nu se poate reține încălcarea

dreptului titularilor brevetului, cu consecința producerii vreunei pagube.

Or, lecturând

apelul se poate observa că instanța de apel nu a analizat

următoarele motive de apel, critici legate de stabilirea în concret a

despăgubirii fiind subsecvente constatării existenței dreptului

reclamanților:

- întreaga

motivare a sentinței apelate s-a făcut pe raportul de expertiză

tehnică efectuat în cauza, care n-a răspuns, decât parțial, la

obiectivul nr. 1, răspunsurile la obiectivele 2 și 3 fiind

străine de ceea ce a solicitat instanța;

- neinvocarea

prin întâmpinare a excepției prevăzută de art. 34 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 64/1991, republicată, avea ca efect decăderea

pârâtei din dreptul de a invoca această excepție, de a propune probe

pentru dovedirea excepției, dar și obligativitatea instanței de

a respecta disp. art. 208 alin. (2) C. proc. civ., în sensul de a nu lua în

considerare excepțiile care n-au fost ridicate prin întâmpinare ori probe

menite să dovedească excepțiile care nu au fost ridicate în

apărare, și deci, de a acorda pârâtei ceea ce nu a cerut.

- instanța

de fond a interpretat greșit dispozițiile legale referitoare la

întinderea protecției conferite de brevet când a apreciat că aceasta

nu se extinde și asupra dinților pentru cupă excavator, deoarece

dinții pentru cupă excavator sunt elemente specificate în

revendicarea invenției "cupă poligonală pentru

excavator", prin raportare la dispozițiile art. 32 alin. (1), (2),

(6) din Legea nr. 64/1991, republicată;

- motivarea

instanței potrivit căreia, prin producerea și comercializarea

dinților pentru cupă excavator, nu s-a încălcat protecția

prevăzută de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 64/1991,

republicată, este în contradicție cu motivarea potrivit căreia

pârâta poate utiliza invenția conform art. 4 alin. (1) lit. f) din

aceeași lege, deoarece aceste dispoziții presupun existența

protecției prevăzută de art. 32 alin. (2) din lege, fiind o

excepție de la încălcarea drepturilor prevăzute de art. 32

și 33 din lege.

- s-a

motivat, eronat, că în speță sunt aplicabile disp. art. 34 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 republicată, reținând că

pârâta a utilizat invenția în același volum în care a folosit-o la

data republicării revalidăm, deoarece pârâta nu îndeplinea

condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate

anterior, anume folosirea invenției în volumul existent la data

revalidării și posibilitatea transmiterii dreptului de folosire numai

cu transmiterea patrimoniului persoanei care utilizează invenția ori

cu o fracțiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenției.

- pârâta nu

îndeplinea condiția utilizării invenției în volumul existent la

data revalidării, întrucât în perioada anterioară revalidării

brevetului de invenție pârâta a produs și comercializat către

subunitățile L. SA numai "dinți de cupă excavator

(II)", denumiți și "dinți cupă tip 1400 M",

iar după revalidarea brevetului de invenție (după 30 septembrie

2009) a produs și comercializat și alte tipuri de dinți, cu

caracteristici tehnice similare celor revendicați prin Brevetul de

invenție, precizând că fac această dovadă cu mai multe

hotărâri judecătorești anterioare prin raportare la mai multe

probe menționate expres.

- pârâta nu

putea beneficia de disp. art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991,

republicată, decât dacă dreptul de folosință către

terți (M. și L. SA) se transmitea concomitent cu patrimoniul acesteia

ori cu o fracțiune din patrimoniul care este afectat exploatării

invenției, pârâta nefiind în această situație și

nebeneficiind de protecția dispozițiilor legale sus-menționate.

Apărările

intimatei formulate în întâmpinare și motivul de recurs întemeiat pe

prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează fondul

problemelor de drept în cauză, astfel că, dat fiind motivul

casării, nu pot fi analizate în această fază procesuală.

În

consecință, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 raportate la

art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va

casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanții C., B., D., E., I., G., J., F., A.

și H. împotriva Deciziei nr. 1.586 din 12 octombrie 2015 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță de apel.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2016.

Procesat de

GGC - N