ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2328/2016

Decizia nr. 2328/2016

Asupra recursului de față, constată următoarele

:

Prin

decizia nr. 84A din 10 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC A. Oltenia SA împotriva sentinței civile nr. 1319 din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată la data de

05

mai

2011, reclamanta SC A. Turceni SA a chemat în judecată pe pârâții Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, C., D., E., F., G., H., I., J. și K. solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea brevetului de invenție X „Cupa poligonala pentru excavator" emis pe numele pârâților și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că brevetul a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale privind condițiile noutății și activității inventive, prevăzute de art. 7-10, 12, precum și a dezvăluirii clare și complete, prevăzută de art. 13 lit. b) din Legea nr. 64/1991.

Prin sentința civilă nr. 1319 din 20 iunie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, iar pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele considerente

:

În baza cererii din 19 decembrie 2001, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a eliberat brevetul de Invenție nr. X, pentru invenția „Cupă poligonală pentru excavator", titular fiind SC L. Rovinari SA iar inventatori pârâții din cauză, cu revendicări: cupă poligonală pentru excavator, alcătuită dintr-un corp de susținere, un subansamblu de legătură și un portdinte pe care sunt fixați niște dinți cu profil ascuțit, caracterizată prin aceea că profilul dintelui (4), față de poziția de lucru a cupei, este definit de un vârf al dintelui (a) și de un plan inferior, prevăzut cu o față principală de așezare (b), o față secundară de așezare (c) realizată în formă concavă urmată de o porțiune plană (d), care face legătura cu portdintele (3), iar profilul feței superioare a dintelui (4) este definit de două fețe frontale de degajare (e) înclinate opus față de axa dintelui (4), cu un unghi care, raportat la planul inferior, crește de la 20° la marginea dintelui până la 29° în centrul dintelui, urmat de două fețe de degajare concave, laterale (f) și de o față de trecere (g) și o ultimă porțiune plană (h) corespunzătoare cu porțiunea plană (d) a feței inferioare, care face legătura cu portdintele.

Din raportul de examinare a cererii de brevet de invenție rezultă că din materialul documentar cercetat a fost selectat brevetul X care descrie o cupă de excavator alcătuită dintr-un element portdinte sudat, pe tot conturul deschiderii corpului de susținere, executat prin îndoire, din tablă, iar în urma analizei comparative a elementelor tehnice revendicate, examinatorul a considerat că obiectul cererii de brevet prezintă elemente de noutate, referitoare la alcătuirea dintelui, astfel încât profilul dintelui este definit de un vârf al dintelui și de un plan inferior, prevăzut cu o față principală de așezare, o față secundară de așezare, iar profilul feței superioare a dintelui este definit de două fețe frontale de degajare înclinate opus față de axa dintelui, urmată de două fețe de degajare concave laterale și de o față de trecere și o ultimă porțiune plană corespunzătoare cu porțiunea plană a feței inferioare, care face legătura cu portdintele.

Reclamanta face trimitere la forma Legii nr. 64/1991 în vigoare la data formulării cererii de anulare, însă având în vedere că dispozițiile legale care trebuie avute în vedere sunt cele în vigoare la data depunerii cererii de brevet și acordării acestuia, iar cerințele privind brevetarea unei invenții sunt identice în ambele forme ale Legii nr. 64/1991, diferind doar numerotarea, trimiterea legală se face la numerotarea din această ultimă formă a legii.

În ceea ce privește condiția noutății, potrivit art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1991, „O invenție este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. (2) Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă ori orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenție", în aplicarea acestuia fiind relevant art. 38 din Regulamentul de aplicare a legii.

Reclamanta invocă două documente ca fiind distructive de noutate, respectiv desenul de execuție a dintelui de cupă datat 24 martie 2001 și desenul întocmit în noiembrie 2000, aparținând L. Rovinari SA.

În ceea ce privește primul desen, acesta apare într-o documentație a M. Berbești, pentru care nu s-a făcut dovada că a fost făcută accesibilă publicului în vreunul dintre modurile la care se face referire în lege și norme.

În ceea ce privește desenul întocmit în noiembrie 2000, aparținând L. Rovinari SA, acesta este chiar una din formele desenului realizat de către pârâți într-o perioadă mai lungă de timp, 1999-2001, perioadă în care aceștia își desfășurau activitatea în cadrul societății, astfel cum rezultă din răspunsurile date de pârâți la interogatoriu și din fișele posturilor ocupate, depuse la dosar. O formă anterioară a desenului de execuție realizat chiar de către pârâți nu le poate fi opusă acestora ca fiind distructivă de noutate în ceea ce privește invenția ce formează obiectul brevetului nr. X.

Susținerile reclamantului, în sensul că în exploatările miniere din subordinea S.N.L. Oltenia se foloseau și se comercializau astfel de „dinți" anterior datei de depozit nu au fost dovedite - înscrisul denumit „Necesarul pentru cupe pentru reparat pe anul 2003” este datat 05 februarie 2003, deci ulterior datei depozitului reglementar, astfel încât nu poate fi luat în considerare; factura fiscală din 15 decembrie 1999 nu este suficientă pentru a identifica și caracteristicile tehnice ale produsului achiziționat de M. Berbești, menționând doar „dinți de cupă variantă nouă"; factura fiscală din 09 noiembrie 2000 identifică produsul achiziționat de M. Berbești ca fiind „dinți de cupă exc. 1400 tip Spania", iar facturile fiscale din 13 septembrie 2001 și din 23 august 2001 nu identifică produsele.

De altfel, pârâții au arătat la interogatoriu că „dinții" au fost folosiți în Exploatarea Rovinari, pe perioada experimentelor pe care aceștia le-au făcut, tocmai în scopul obținerii produsului performant pe care îl urmăreau. Au arătat că au fost folosite câteva seturi experimentale de „dinți", dar producția propriu-zisă a fost începută după demararea procedurii de brevetare.

Prin urmare, folosirea experimentală chiar la propunerea pârâților a prototipului realizat de aceștia nu poate fi socotită o folosință anterioară în sensul art. 38 alin. (8) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991.

În ceea ce privește activitatea inventivă, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, „O invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii", iar în norme, în aplicarea acestuia, se regăsesc în art. 47 din Regulament.

Reclamanta a invocat două argumente în susținerea lipsei activității inventive - pe de o parte, faptul că pârâții nu au avut de la început imaginea clară și completă a invenției pe care urmăreau să o realizeze, aceasta rezultând în urma unor experimente și teste, care nu poate fi considerată activitate inventivă, iar pe de altă parte că activitățile realizate efectiv de către aceștia, așa cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu, nu pot fi socotite activități inventive.

În ceea ce privește primul argument, reclamantul face o interpretare greșită a răspunsurilor date de pârâți la interogatoriu, referitor la imaginea pe care aceștia o aveau de la început asupra obiectului invenției. Astfel, din răspunsurile la interogatoriu rezultă că aceștia au avut, de la început, imaginea unui „dinte" performant, a cărui formă să permită autoascuțirea și evitarea deformărilor, cu consecința unei durate de funcționare îndelungate (probleme specifice dinților sudați și a căror formă era obținută prin îndoire).

Ceea ce au realizat pe parcursul activității experimentale, desfășurate în perioada 1999-2001, au fost doar detaliile privind dimensiunile, fețele și unghiurile elementelor componente ale „dintelui", precum și materialele din care să fie realizat, respectiv condițiile specifice de turnare, pentru ca acesta să devină performant în condițiile specifice și caracteristicile geologice ale exploatărilor miniere din Valea Jiului.

Contrar susținerilor reclamantului, pârâții au avut o activitate inventivă, iar menționarea calității de inventator nu s-a făcut în considerarea funcțiilor deținute, ci a activității efective realizate. Funcțiile pe care aceștia le-au deținut în cadrul Exploatării Miniere Rovinari le-au permis să procedeze la realizarea experimentelor pentru utilizarea „dinților" de cupă, pe care i-au conceput și executat.

Este vorba, în principiu, despre conceperea, realizarea și verificarea unui model de dinte de cupă diferit ca formă, caracteristici și amplasat diferit de cei existenți în domeniu. Aspectele privind testele realizate și alegerea materialelor sunt numai secundare în raport de ansamblul acțiunilor pârâților.

Prin urmare, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 48 alin. (10) lit. h) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 (o invenție nu implică o activitate inventivă atunci când invenția constă în alegerea anumitor dimensiuni, intervale de temperatură sau parametri dintr-un domeniu limitat, care ar fi putut fi obținuți prin încercări succesive sau prin folosirea metodelor cunoscute de proiectare) ci a art. 9 lit. b) și c) din Regulament (o invenție implică o activitate inventivă dacă implică o nouă utilizare a unui dispozitiv ori a unui material cunoscut care elimină dificultăți tehnice imposibil de depășit în mod cunoscut, sau o combinație de caracteristici noi sau cunoscute realizată în așa fel încât acestea să își potențeze reciproc efectele și să se obțină un rezultat tehnic nou).

Argumentul privind contribuția efectivă a fiecărui inventator ar putea fi invocat doar de către inventatori, în contestarea calității de coautori a unora dintre ei. Din perspectiva reclamantului, este lipsit de relevanță faptul că nu toți inventatorii au avut o contribuție egală la realizarea invenției.

În ceea ce privește condiția suficientei dezvăluiri, în sensul art. 13 alin. (2) din lege, s-a reținut că în descrierea brevetului se face analiza comparativă a cupei poligonale ce formează obiectul brevetului cu cupa de excavator anterior cunoscută, alcătuită dintr-un element portdinte sudat pe tot conturul deschiderii corpului de susținere executat prin îndoire. De asemenea, se face o examinare a diferențelor între cupa poligonală ce formează obiectul brevetului și cupa de excavator anterior cunoscută, precum și expunerea avantajelor care se obțin prin folosirea invenției.

În ceea ce privește condiția aplicabilității industriale, în sensul art. 13 alin. (1) din lege și art. 48 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, din decizia civilă nr. 3238 din 25 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, și din rapoartele de expertiză efectuate în dosarele aflate pe rolul Tribunalului Gorj rezultă că invenția ce formează obiectul brevetului a fost folosită în exploatarea minieră Mehedinți și în celelalte exploatări miniere aflate în subordinea fostei Societăți Naționale a Lignitului Oltenia. Mai mult decât utilitatea tehnică, în sensul dispozițiilor legale citate, s-a reținut că invenția pârâților a avut o foarte bună eficiență economică, astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză tehnică întocmite de experți în Dosarele nr. x/95/2010, nr. y/95/2010 și nr. z/95/2010 ale Tribunalului Gorj.

Aspectele invocate de reclamant privind greșita revalidare a brevetului nu pot fi valorificate în prezenta cerere de anulare a brevetului și în prezentul cadru procesual, nefiind examinate.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta SC A. Oltenia SA, iar în analiza acestuia s-au reținut următoarele considerente:

Raportul de expertiză întocmit în faza apelului a confirmat că toată partea caracteristică a revendicării din brevetul a cărui anulare se cere se regăsește în totalitate în desenul din decembrie 2000. Nu au fost depuse, însă, dovezi care să confirme utilizarea produsului din desenul întocmit în decembrie 2000 înainte de termenul prevăzut de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, forma în vigoare la momentul depunerii cererii de brevet, care prevede că divulgarea invenției nu este luată în considerare în cazul în care emană de la inventator sau succesorul său în drepturi și s-a produs în intervalul de 12 luni care a precedat înregistrarea cererii de brevet de invenție sau a priorității recunoscute.

Desenul a fost executat ca urmare a conceperii de către pârâți a unui dinte de cupă pentru excavator care oferă soluții tehnice cu privire la ambutisare, care nu mai este necesară, la reducerea uzurii, creșterea rezistenței la deformare și păstrarea parametrilor tehnologici pe tot parcursul funcționării. Prototipul a fost aprobat de SC L. la 12 decembrie 2000.

Susținerea apelantei conform căreia produsul brevetat este o copie a unor dinți de cupă ce se comercializau deja la acea dată, sub denumirea ”dinți tip SPANIA” și că a fost adus la cunoștința publicului înainte de data 19 noiembrie 2000 (12 luni ce preced data depozitului), nu este confirmată de probatoriul administrat.

Facturile anterioare datei de 19 decembrie 2000 - din 15 decembrie 1999, 20 octombrie 2000 și 9 noiembrie 2000 - nu dovedesc utilizarea dintelui din desen, întrucât nu conțin mențiuni care să permită identificarea acestui tip de produs. Primul înscris conține mențiunea „dinți cupă” fără alte elemente de identificare, în timp ce factura din octombrie 2000 descrie produsul comercializat ca fiind „dinți cupă E 1400 clasic”, iar ultima factură „dinți cupă exc 1400 tip SPANIA”.

Proba că existau mai multe tipuri de cupe se află în dosar, sub forma unei adrese din 05 februarie 2003 emisă de C.N.L. Oltenia Târgu Jiu SA, referitoare la necesarul de cupe pentru reparat în anul 2003, în care cupele în varianta L. sunt identificate prin mențiunea x, deci cu precizarea numărului sub care a fost executat desenul dintelui de cupă conceput de către pârâți.

În lipsa unor astfel de precizări în facturile fiscale anterioare datei de cererii de brevet, mențiunile „dinți cupă” sau „tip Spania” nu pot permite concluzia identității dintre dintele de cupă brevetat și tipurile comercializate înainte de cele 12 luni anterioare datei depozitului, în condițiile în care divulgarea a provenit de la inventatori.

Înscrisurile depuse în apel, cu scopul dovedirii lipsei noutății determinate de comercializarea dinților de cupă ce fac obiectul desenului adus la cunoștința SC L. la 12 decembrie 2000, nu sunt relevante în sensul arătat, întrucât cele două facturi anterioare datei de 19 decembrie 2000, nu conțin elemente de identificare precisă a tipului de dinte vândut, produsul fiind intitulat „dinte cupă” și „dinte cupă E 1400 clasic (facturile din 15 decembrie 1999 și 20 decembrie 2000), în timp ce toate celelalte facturi, care conțin mențiuni precum „dinte cupă E 1400 clasic” sau „dinte cupă E 1400 varianta modificată” sunt emise în intervalul cuprins între 19 decembrie 2000 - 19 decembrie 2001, în care divulgarea invenției nu este luată în considerare dacă provine de la inventator. Mențiunile din facturi referitoare la „varianta clasică” și „varianta modificată” demonstrează că se comercializau tipuri diferite de dinți cupă excavator, pârâții recunoscând prin răspunsul la interogatoriu faptul confecționării și comercializării înainte de data depozitului a dinților de cupă, însă în scop experimental, în comenzi limitate.

Concluzia ce rezultă din probatoriul administrat pe acest aspect este că dintele ce face obiectul brevetului a fost folosit înainte de data de depozit, însă cu acordul inventatorilor, într-o perioadă ce nu depășește termenul de 12 luni anterior datei de depozit, ce nu este luată în considerare față de dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 64/1991.

În ceea ce privește condiția activității inventive, reținută de tribunal ca îndeplinită, argumentele care susțin critica pe acest aspect în apel se referă la existența perioadei experimentale, ce demonstrează, în opinia reclamantei, lipsa unei imagini clare și complete a inventatorilor asupra invenției la momentul conceperii, precum și contribuția inegală a grupului de inventatori la realizarea invenției.

Dezvăluirea clară și completă la care se referă art. 18 alin. (1) din lege este necesară la data constituirii depozitului, interpretare ce rezultă din formularea acestui text de lege, care prevede că „Invenția trebuie să fie expusă în descriere, revendicări și desene suficient de clar, complet și corect, din punct de vedere științific și tehnic, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza fără să desfășoare o activitate inventivă” - legea aplicabilă fiind cea de la data constituirii depozitului, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 37 alin. (1) din H.G. nr. 547/2008, invocate de apelantă.

Prevederile art. 47 din H.G. nr. 547/2008, invocate de apelantă, nu sunt incidente în cauză, întrucât, așa cum s-a mai arătat, condițiile de acordare a brevetului se analizează în raport de data efectuării cererii, H.G. nr. 152/1992 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție publicată în M. Of. nr. 79/30.04.1992, în vigoare la data de 19 decembrie 2001, neconținând o dispoziție similară.

Imaginea mentală completă asupra invenției este cerută la momentul formulării cererii de brevet, când sunt analizate condițiile cerute de lege pentru acordarea acestuia. Existența unei perioade de concepere și apoi de testare, în care se verifică aplicabilitatea industrială a brevetului, sunt etape anterioare depunerii cererii de brevet.

Momentul conceperii invenției nu este identic cu cel al depunerii cererii de brevet, acesta din urmă fiind determinant în aprecierea dezvăluirii clare și complete a invenției. Împrejurarea că, inițial, inventatorii nu au avut o idee clară a rezultatului nu este relevantă atâta timp cât, în urma activității de cercetare și testare, s-a produs efectul dorit. Îndeplinirea condiției dezvăluirii clare și complete a invenției presupune ca inventatorul să poată descrie invenția cu detaliile specifice, deci să aibă o imagine mentală completă la momentul la care depune cererea de brevet, fiind, de altfel, imposibil de verificat momentul la care solicitantul unui brevet a imaginat, a gândit ceva nou, așa cum este greu de conceput că rezolvarea sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci se produce instantaneu, fără a fi necesară o perioadă de căutare și alegere a ideilor, precum și a argumentelor adecvate.

Mărturisirea judiciară nu poate fi luată decât în întregime împotriva celui care a mărturisit, astfel că selectarea de către apelantă a pasajelor din interogatoriu care se referă la existența unor etape experimentale, precum și la faptul că soluția era evidentă pentru un specialist în domeniu, nu poate fi apreciată în sensul recunoașterii lipsei activității inventive.

Împrejurarea că desenul nu a fost executat de inventatori, rezultată din interogatoriu, nu are consecințe asupra contribuției acestora la realizarea invenției, care presupune rezolvarea unei probleme tehnice.

Pârâții, atunci când răspund întrebărilor cu privire la etapa cercetării și testării, arată că obiectivul experimentelor a fost realizarea unui dinte performant, prin evitarea uzurii premature și creșterea rezistenței la deformare. Rezolvarea problemei a rezultat prin metode experimentale, ori investigația, examinarea, studierea, observația și raționamentul sunt etape ale procesului ce conduce la dobândirea de noi cunoștințe bazate pe dovezi fizice. O ipoteză este verificată prin experiment, depistarea problemelor dinților de cupă de excavator utilizați în activitatea de decopertare și extragere prin tăiere, a substanțelor minerale utile, din exploatările de cariere, constituind startul cercetării experimentale. Stabilirea problemei tehnice de rezolvat constituie un stadiu al activității inventive, iar răspunsul dat de pârâți la întrebările 6 și 10 exprimă, fără excepție, ideea că metoda de rezolvare a problemei tehnice s-a evidențiat pe parcurs și că nu rezulta cu evidență din stadiul tehnicii pentru un specialist . Răspunsul lui G. nu este o recunoaștere fără rezerve, din moment ce acesta a precizat că „soluția la care am ajuns noi era o soluție evidentă pentru un specialist, însă prin cercetare.” Experimentul este o observație provocată, iar punctul de plecare este stadiul tehnicii cel mai apropiat, ceea ce nu înseamnă că soluția se evidenția cu claritate pentru un specialist în domeniu. Din moment ce soluția tehnică a fost revelată în urma unor experimente de durată, nu se poate reține că se impunea cu evidență unei persoane de specialitate în domeniu prin utilizarea cunoștințelor generale ale acesteia.

Măsura sau modalitatea contribuției unora dintre autori la realizarea invenției este irelevantă din perspectiva reclamantei, așa cum corect a reținut tribunalul, nefiind, de altfel, motiv de nulitate în sensul art. 42 din Legea nr. 64/1991, raportat la art. 7 -10, 12, 13 din același act normativ.

Aplicabilitatea industrială a invenției din cauză nu poate fi pusă la îndoială, în condițiile în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a determinat eficiența economică în aprecierea despăgubirilor cuvenite inventatorilor.

Reclamanta Societatea A. Oltenia SA a declarat recurs împotriva deciziei și a încheierii din data de 11 noiembrie 2015, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a expertului.

1.a. Instanța de apel reține, pe de o parte, că „nu au fost depuse, însă, dovezi, care să confirme utilizarea produsului înainte de termenul prevăzut de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 (...)", iar pe de altă parte, se contrazice și reține că „concluzia ce rezultă din probatoriul administrat pe acest aspect este ca dintele obiectul brevetului a fost folosit înainte de data de depozit, însă cu acordul inventatorilor (...)".

1.b. Instanța de apel se contrazice când reține că pentru a fi luată în calcul cererea de constituire a depozitului era necesară o dezvăluire completă a invenției care „trebuie expusă în descriere, revendicări și desene, suficient de clar astfel încât o persoană de specialitate să o poată realiza”, dar înlătură răspunsurile la interogatoriu privind acest aspect, de unde rezultă

că autorii nu aveau imaginea invenției și că invenția nu implică o activitate inventivă.

2.a. Instanța reține în mod greșit că din raportul de expertiză tehnică efectuat nu rezultă că invenția a fost utilizată înainte de data de depozit și că divulgarea invenției nu poate fi luată în considerare deoarece ar fi emanat de la inventatori în intervalul de 12 luni care a precedat înregistrarea cererii de brevet de invenție.

- S-a încălcat principiul puterii de lucru judecat, întrucât au fost depuse în dosar hotărâri pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care au stabilit pe baza expertizelor tehnice din dosarele nr. z/95/2010, x/95/2010*, v/95/2010 și w/95/2010 că „dinții de cupă excavator 1400 (II) sunt o componentă a

invenției ce face obiectul brevetului de invenție nr. X.

La un studiu atent al expertizelor se observă că în toate aceste cauze s-a făcut corelare între tipul de dinte cupa 1400 II sau M II sau variantă modificată după desenul cu brevetul de invenție nr. X.

Hotărârile trebuie luate în considerare, având în vedere că autoritatea de lucru judecat (puterea de lucru judecat) cunoaște și manifestarea procesuală de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze un element al raporturilor juridice dintre părți, confirmată ca principiu în jurisprudența Înaltei Curți, ce vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. În acest sens au depus la dosarul cauzei deciziile nr. 5431 din 22 noiembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. r/95/2010*, nr. 5432 din 22 noiembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. w/95/2010 și nr. 1490 din 20 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010.

Mai mult, intimații pârâți inventatori nu au negat niciodată că desenul de execuție este documentul conform căruia au fost identificați dinții de cupă utilizați în carierele fostei C.N.L. Oltenia, dimpotrivă aceste constatări au fost stabilite cu putere de lucru judecat prin deciziile menționate mai sus, în baza unor expertize tehnice de specialitate.

- Instanța a reținut greșit că invenția ar fi fost divulgată de către autori în intervalul de 12 luni înainte de data depunerii cererii de brevet, în sensul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 64/1991.

Din probatoriul administrat în cauză (interogatoriu, înscrisuri și expertiza tehnică) rezultă că nu invenția a fost dezvăluită de autori în sensul legii, deoarece nu putea să fie dezvăluită câtă vreme autorii au susținut că nu aveau o imagine completă asupra acesteia și că a trebuit să fie efectuate experimentări.

Dezvăluirea invenției înseamnă că autorul acesteia este capabil să o descrie astfel încât o altă persoană de specialitate să o poată executa.

Invenția nu emană de la inventatori înainte de data depozitului, ci era făcută accesibilă publicului (persoane de specialitate din interiorul uzinei L. Rovinari și din afara acesteia), dar și achiziționată de către terți (fosta Companie Națională a Lignitului Oltenia SA, unde autorul B. era director general adjunct și comandase mai multe seturi de dinți executați conform desenului din decembrie 2000.

Autorii nu puteau să dezvăluie o invenție care nu le aparținea, deoarece desenul de execuție nu era proprietatea acestora, chiar dacă unii dintre ei au contribuit la realizarea acestuia (fără clauză de misiune inventivă și fără clauza de confidențialitate), așa cum au recunoscut la interogatoriu.

Facturile emise de SC L. Rovinari SA din 23 august 2001 - pentru „dinți cupă exc 1400 varianta II” - 210 bucăți și din 13 septembrie 2001 - pentru „dinți cupă exc. 1400 Tip II” având cumpărător M. Berbești vin să certifice cele afirmate, respectiv comercializarea dinților din brevet înainte de data brevetabilității acestuia.

Din expertiza tehnică depusă la dosarul cauzei a rezultat și că pe baza documentelor depuse la dosarul cauzei nu poate fi stabilită, fără echivoc, identitatea dintre dinții de cupă ce au făcut obiectul vânzărilor conform facturilor depuse la dosar și dintele ce face obiectul desenului, iar pe de altă parte, nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca una sau mai multe dintre facturile depuse la dosarul cauzei să se refere la dintele de cupă.

Răspunsul evaziv dat de experți pentru ultimul obiectiv își găsește dezlegare în analiza practicii Înaltei Curte de Casație și Justiție care, așa cum au precizat mai sus, a stabilit pe baza expertizelor tehnice depuse în cauzele respective că „dinții de cupă excavator 1400 (II) sunt o componentă a invenției ce face obiectul brevetului de invenție nr. X”.

Desenul și facturile dovedesc faptul că dinții din brevetul X au fost produși și comercializați înainte de data depunerii cererii în condiții lipsite de confidențialitate și, ca urmare, soluția tehnică a fost dezvăluită prin utilizare înainte de data depuneri cererii. Dinții au fost vânduți de SC L. Rovinari unei societăți terțe, sub denumirea „dinte tip 1400 II” sau „dinte tip MII”, fără condiții de confidențialitate (art. 38 alin. (8) din Regulament), soluția tehnică intrând astfel în stadiul tehnicii anterior datei de depunere a cererii de brevet de invenție, respectiv 19 decembrie 2001.

Pe facturi, atât înaintea datei de 19 decembrie 2001 cât și după această dată, se specifică doar denumirea „dinte tip 1400 II” sau „dinte tip MII”, așa cum a fost certificat și de expertizele tehnice efectuate pentru perioada 2007-2010 când se folosea aceeași denumire pentru dinții produși pe baza desenului. Din analiza documentelor rezultă fără echivoc că facturile atașate la dosar, emise de SC L. Rovinari, fac referire la aprovizionarea de către N. Rovinari prin M. Berbești a dinților de cupa pentru ERC 1400 tip II.

Fundamentarea susținerilor este făcută cu întreg probatoriul aflat în dosar, respectiv facturile emise de SC O. Găești în calitate de vânzător către M. Berbești, în calitate de cumpărător, în care se pot observa anumite aspecte la denumirea produselor: în factura din 20 octombrie 2000 se precizează la denumirea produselor sau a serviciilor-Dinte cupă 1400 clasic; în factura din 08 mai 2000 se precizează la denumirea produselor sau a serviciilor-Dinte cupă 1400 var. modif. (modificată); în factura din 22 noiembrie 2001 se precizează la denumirea produselor sau a serviciilor-Dinte cupă 1400 var. modif. (modificată); în factura din 16 august 2001 se precizează la denumirea produselor sau a serviciilor-Dinte cupă 1400 var. modif. (modificată), iar în factura din 25 iunie 2001 se precizează la denumirea produselor sau a serviciilor-Dinte cupă 1400 var. modif. (modificată).

Chiar dacă nu s-a specificat pe aceste facturi numărul desenului, este evident că în urma solicitărilor M. Berbești s-au produs dinți cupa într-o variantă modificată față de cea clasică, începând chiar cu anul 2000, aspect însușit și de altă societate, fapt ce relevă că nu exista confidențialitate în ceea ce privește executarea dinților pe baza desenului.

Pe de altă parte, așa cum s-a demonstrat, nu a existat o dezvăluire din partea autorilor, nu există un contract de cercetare sau colaborare, astfel că nu are relevanță dacă invenția a fost utilizată cu titlu experimental, iar autorii nu aveau cum să își dea acordul pe utilizarea unui produs care se comercializa prin vânzare și care nu le aparținea.

Există contradicții în declarațiile autorilor cu privire la anul de testare, în cadrul interogatoriilor, acesta începând în opinia unora în anul 1998 sau 1999, iar în a altora în anii 2000 - 2001 - fiind imposibil de acceptat că două-trei seturi de dinți au fost testate trei ani. Relevante în acest sens sunt răspunsurile pârâtului B. la întrebările nr. 8, 12, 13 , ținând cont și de răspunsul de la întrebarea nr. 3, iar din coroborarea acestora cu facturile emise de SC L. rezultă că facturile din 23 august 2001 și  din 13 septembrie 2001, în care apar clar „dinți cupă exc. 1400 var II” și „dinți cupă exc. tip II”, se referă la dinții conform desenului, cu denumirea dinte cupa exc. 1400 (II) datat 11/2000 al SC L. Rovinari SA atelier proiectare - desen după care în acea perioadă L. executa dinții care au fost livrați conform facturilor menționate, fiind evident că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 7 din Legea nr. 64/1991 privind noutatea și activitatea inventivă, soluția tehnică fiind dezvăluită prin utilizare înainte de data depunerii cererii de brevet de invenție.

2.b. În mod greșit s-a reținut că invenția nu putea să fie evidentă unei persoane de specialitate, câtă vreme a fost realizată pe bază de experimente.

Decizia este fundamentată, din nou, în mod contradictoriu, deoarece instanța reține anterior că invenția a fost divulgată de autori, dar revine și reține că aceasta nu putea să fie evidentă pentru o persoană de specialitate, deoarece a rezultat dintr-un șir de experimente, astfel că se poate reține condiția activității inventive.

Potrivit art. 47 alin. (10) din Regulamentul de aplicare, în vigoare, la data depunerii cererii „în aplicarea prevederilor alin. (2), se consideră că o invenție nu implică o activitate inventivă dacă se află, în special, în una dintre situațiile următoare: (...) h) invenția constă în alegerea anumitor dimensiuni, intervale de temperatura sau parametri dintr-un domeniu limitat, care ar fi putut fi obținuți prin încercări succesive sau prin folosirea metodelor cunoscute de proiectare”.

Textul de lege nu este limitativ câtă vreme folosește sintagma „în special", ceea ce conduce la interpretarea logică în sensul că enumerarea situațiilor precizate mai sus vine cu titlu de exemplu, situațiile putând fi mai multe și mai diverse, iar analiza în mod elocvent a acestora revine până la urmă în sarcina unui specialist în domeniu și nicidecum instanței de judecată.

Din probatoriul administrat rezultă că procesul inventiv lipsește cu desăvârșire la fiecare dintre autori, niciunul dintre aceștia nedeținând o imagine mentală completă asupra invenției la momentul când au conceput-o și pus-o în practică, precizând expres că prin încercări succesive, pe baza de metode cunoscute (proiectare, turnare, tratare, execuție, etc.) și prin persoane de specialitate în domeniu (specialiștii proprii uzinei L. Rovinari) au ajuns la forma și cotele din brevet.

Prin urmare, invenția era lipsită de activitate inventivă, deoarece a rezultat în condițiile art. 47 alin. (10) din Regulamentul de aplicare în vigoare, adică

prin metode cunoscute, prin încercări succesive.

Pe de altă parte, dacă erau preocupați de activități inventive, firma ar fi trebuit să încheie cu aceștia contracte de cercetare cu clauză de misiune invenția și confidențialitate.

2.c. Instanța de apel a reținut în mod greșit că mărturisirea judiciară, ca probă, nu poate fi opusă în totalitate aceluia de la

care emană. S-a confundat valoarea probatorie a interogatoriului, ca probă în procesul civil, cu proba mărturisirii care se întâlnea în vechiul C. pen., instanța refuzând să analizeze și să își fundamenteze decizia pe răspunsurile date la interogatoriu de către pârâții autori.

Se constată încă o dată contradictorialitatea hotărârii, deoarece instanța reține că "împrejurarea că desenul de execuție nu a fost executat de către inventatori, rezultată din interogatoriu, nu are consecințe asupra contribuției acestora la realizarea invenției, care presupune rezolvarea unei probleme tehnice".

Or, dacă desenul nu a fost executat de către inventatori, nu avea cum să intervină dezvăluirea invenției de către aceștia și să fie incidente prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 în forma în vigoare la momentul depozitului.

Astfel, acesta și-a exprimat părerea asupra cauzei, cu atât mai mult cu cât primul obiectiv al expertizei are o înrâurire hotărâtoare asupra analizei noutății invenției, în lumina prevederilor Legii nr. 64/1991, fiind atrasă incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - cu referire la art. 27 pct. 7 coroborat cu art. 204 C. proc. civ., care prevede că un expert poate fi recuzat pentru aceleași motive ca și un judecător, expertul spunându-și părerea cu privire la pricina care

se judecă atunci când a afirmat că nu consideră că invenția a fost dezvăluită publicului prin desenul de execuție.

Prin procesul verbal încheiat în data de 12 octombrie 2015 expertul a formulat în scris solicitarea de a se face dovada ca documentul desen de execuție a fost făcut public anterior datei de 19 decembrie 2001, prin publicare.

Cu privire la această solicitare, reprezentanții recurentei au purtat discuții cu expertul, susținând că se face o apreciere greșită asupra prevederilor Legii nr. 64/1991 și a regulamentului de aplicare, în condițiile în care Legea nr. 64/1991 și, mai ales, doctrina interpretează în mod diferit modul de dezvăluire a invenției - detaliindu-se argumentele care fundamentează aceste susțineri, cu referire la practica judiciară și la faptul că din materialul probator administrat în cauză rezultă că invenția se afla în stadiul tehnicii, fiind dezvăluită publicului atât prin descriere orală și scrisă, dar și prin folosirea efectivă, înainte de data de depozit.

Intimații pârâți au formulat întâmpinare, prin care au invocat nulitatea recursului pe motiv că nu sunt formulate motive de nelegalitate, ci se solicită reaprecierea probelor administrate, ce reprezintă aspecte de netemeinicie, solicitându-se și respingerea acestuia ca nefondat, întrucât decizia este legală și nu cuprinde considerente contradictorii.

Înalta Curte constată că recursul este susceptibil a fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9, în limitele arătate în cele ce succed, neputând fi astfel primită excepția nulității, invocată de către intimații pârâți, însă acesta este nefondat, pentru motivele ce succed:

1.a. În ceea ce privește dovezile privind utilizarea, se reține, pe de o parte, că acestea nu au fost făcute pentru perioada de timp anterioară termenului prevăzut de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, iar pe de altă parte, că acestea există pentru perioada de 12 luni anterioară datei de depozit, deci în perioada de timp la care se referă norma legală subliniată.

1.b. Nici a doua critică nu vizează aspecte de contrarietate a motivării, întrucât sunt avute în vedere momente diferite de referință, respectiv data de constituire a depozitului, cu privire la care s-a reținut că descrierea invenției trebuie să îndeplinească anumite cerințe legale, și perioada anterioară, în care este concepută invenția și pentru care legea nu ar impune cerințe în acest sens.

1.c. Sub pct. 2.b. și 2.c. se mai formulează critici de contrarietate a motivării, care sunt, de asemenea, nefondate.

Astfel, instanța a reținut că obiectul invenției a fost divulgat de inventatori pe o perioadă de timp de 12 luni, anterioară datei de depozit, acesta fiind însă rezultatul unei perioade de testări și experimente, începând din anul 1999, pentru a fi optim să îndeplinească cerințele pentru recunoașterea protecției legale.

Considerentul privind neîntocmirea desenului de execuție de către inventatori nu poate fi contradictoriu cu cel privind contribuția acestora la realizarea invenției, întrucât acestea se referă la ipoteze total diferite, importante fiind, cum corect s-a reținut în cauză, soluția tehnică obiect al invenției și calitatea de autor al acesteia, precum și faptul că

desenul a fost executat ca urmare a conceperii de către pârâți a unui dinte de cupă pentru excavator care oferă soluții tehnice cu privire la ambutisare, care nu mai este necesară, la reducerea uzurii, creșterea rezistenței la deformare și păstrarea parametrilor tehnologici pe tot parcursul funcționării - constatare exclusă cenzurii instanței de recurs, în cadrul procesual permis de art. 304 C. proc. civ.

2.a. În ceea ce privește condiția noutății, se invocă anumite elemente distructive a acesteia și se contestă constatarea instanței de apel privind divulgarea de către autori în intervalul de 12 luni înainte de data depunerii cererii de brevet, în condițiile art. 8 alin. (2) din lege.

- În dovedirea existenței obiectului invenției în stadiul tehnicii, în sensul art. 8 din lege, prin folosirea anterioară a acestuia, s-a susținut, cu prioritate, puterea de lucru judecat a unor hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la care s-a arătat că au stabilit pe baza expertizelor tehnice că dinții de cupă excavator 1400 (II) sunt o componentă a invenției ce face obiectul prezentului dosar, cu referire și la concluziile expertizelor administrate în cauzele respective.

În dosarele indicate în susținerea criticii, cu trimitere la rapoartele de expertiză efectuate și din perspectiva dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 (

în sensul că n

u constituie încălcarea drepturilor prevăzute la

art. 32

și 33 folosirea cu bună-credință sau luarea măsurilor efective și serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului, caz în care invenția poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării mențiunii revalidării) s-au reținut următoarele: în decizia nr. 2972 din 31 octombrie 2014 (Dosar nr. z/95/2010), pentru anul 2009, că la exploatarea de Carieră Husnicioara, se folosea o componentă a invenției ce face obiectul brevetului nr. X, anume dinții de cupă 1400 (II), atașați la alte tipuri de cupă de excavator; în decizia nr. 1490 din 20 mai 2014 (Dosar nr. x/95/2010

*

) că dinții de cupă care au făcut obiectul brevetului invenție au fost utilizați la Exploatarea de Carieră Berbești în limita existentă la momentul publicării mențiunii de revalidare; în decizia nr. 2797 din 21 octombrie 2014 (Dosar nr. v/95/2010) sunt aceleași considerente ca cele din decizia anterioară, cu referire însă la Exploatarea Roșiuța, iar în decizia nr. 5432 din 22 noiembrie 2013(Dosar nr. w/95/2010) se reține că la Exploatarea de Carieră Roșia s-a utilizat o componentă a invenției ce face obiectul brevetului pe perioada iulie 2007 - iunie 2010.

Efectul pozitiv al lucrului judecat produs de o hotărâre civilă asupra unui alt litigiu civil, generat de nesuprapunerea totală a elementelor cererii de chemare în judecată, recunoscut ca principiu și prin deciziile indicate în cererea de recurs (nr. 5431 din 22 noiembrie 2013, nr. 5432 din 22 noiembrie 2013 și nr. 1490 din 20 mai 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, însă în ceea ce privește dezlegarea referitoare la data la care operează decăderea din drepturile conferite de brevet) nu poate fi confirmat în prezenta cauză, în sensul solicitat.

Pe de o parte, respectivele dosare vizează drepturile solicitate pentru utilizarea invenției pe perioade ulterioare celei ce interesează în dosarul de față, situate după decăderea din drepturile conferite de brevet (pentru neplata taxelor de menținere în vigoare - 2003, cu publicare în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală - B.O.P.I. - în anul 2008) și după revalidarea acestuia (publicată în B.O.P.I. în anul 2009), până la care este posibilă intervenirea unor modificări.

Pe de altă parte, o dezlegare în sensul că dinții de cupă 1400(II) sunt o componentă a invenției ce face obiectul prezentului dosar, pentru susținerea dovedirii folosirii acestora anterior datei de constituire a depozitului, ca element distructiv de noutate, inclusiv pentru completarea răspunsului experților considerat evaziv de către recurenții reclamanți, nu poate produce în prezenta cauză efectele solicitate de către recurenta reclamantă, ținând cont și de faptul că în etapa procesuală a recursului limitele de judecată sunt cele permise de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.- cum se va detalia în cele ce urmează.

Astfel, instanța de apel a constatat că facturile anterioare datei de 19 decembrie 2000 (depozitul fiind constituit la data de 19 decembrie 2001) - din 15 decembrie 1999, 20 octombrie 2000 și 9 noiembrie 2000 - nu dovedesc utilizarea dintelui din desen, întrucât nu conțin mențiuni care să permită identificarea acestui tip de produs - primul înscris conține mențiunea ”dinți cupă” fără alte elemente de identificare, în timp ce factura din octombrie 2000 descrie produsul comercializat ca fiind ”dinți cupă E 1400 clasic”, iar ultima factură ”dinți cupă exc 1400 tip SPANIA”.

Totodată, cu privire la înscrisurile depuse în apel, cu scopul dovedirii lipsei noutății determinate de comercializarea dinților de cupă ce fac obiectul desenului de execuție, s-a reținut că acestea nu sunt relevante în sensul care interesează, întrucât cele două facturi anterioare datei de 19 decembrie 2000 nu conțin elemente de identificare precisă a tipului de dinte vândut, produsul fiind intitulat ”dinte cupă” și ”dinte cupă E 1400 clasic”, în timp ce toate celelalte facturi, care conțin mențiuni precum ”dinte cupă E 1400 clasic” sau ”dinte cupă E 1400 varianta modificată” sunt emise în intervalul cuprins între 19 decembrie 2000 - 19 decembrie 2001, în care divulgarea invenției nu este luată în considerare dacă provine de la inventator.

Concluzia instanței, rezultată din probatoriul administrat pe acest aspect, a fost că dintele ce face obiectul brevetului a fost folosit înainte de data de depozit, însă cu acordul inventatorilor, într-o perioadă ce nu depășește termenul de 12 luni anterior datei de depozit, ce nu este luată în considerare față de dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 64/1991.

Prin urmare, în condițiile în care facturile indicate, anterioare termenului prevăzut de art. 8 alin. (2) din lege, nu cuprind mențiuni referitoare la dinții de cupă 1400 (II), iar pentru cele situate în perioada la care se face referire în norma legală subliniată nu se recunoaște oricum efect distructiv de noutate, prin aplicarea acestei norme legale (ce implică utilizarea obiectului invenției, așa cum susține recurenta reclamantă), nu se poate pune problema recunoașterii efectelor unei puteri de lucru judecat.

Facturile subliniate prin cererea de recurs, din ansamblul probator existent în dosar, anterioare termenului prevăzut de art. 8 alin. (2) din lege (12 luni anterioare datei depozitului, deci anterioare datei de 19 decembrie 2000) nu pot fi analizate de prezenta instanță, inclusiv din perspectiva echivalării „dintelui cupă 1400 (II)” cu „dintele cupă 1400 varianta modificată”, întrucât impun reaprecierea probelor, a situației de fapt stabilită de instanța de apel, activitate incompatibilă cu judecata în recurs față de structura actuală a art. 304 C. proc. civ. (urmare abrogării pct. 10 și 11).

Cu referire la aceste facturi s-a susținut o comercializare înainte de data depunerii cererii în condiții lipsite de confidențialitate, aspect care ar determina, în aplicarea art. 38 alin. (8) din Regulament, intrarea soluției tehnice în stadiul tehnicii anterior datei de depunere a cererii de brevet de invenție, respectiv 19 decembrie 2001 - apărare ce nu poate fi primită, date fiind cele anterior arătate relativ la facturile vizate. Oricum,

în ceea ce privește această normă, instanța de apel a reținut că

este inclusă în Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 547/2008 și nu este incidentă în cauză, întrucât condițiile de acordare a brevetului se analizează în raport de data efectuării cererii, H.G. nr. 152/1992 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție publicată în M. Of. nr. 79/30.04.1992, în vigoare la data de 19 decembrie 2001, neconținând o dispoziție similară - prin cererea de recurs nefiind formulate critici de nelegalitate care să vizeze această dispoziție a instanței, așa cum impune art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Pe lângă cele arătate referitor la hotărârile anterioare, este necesar să se sublinieze și că rapoartele de expertiză întocmite în dosarele respective sunt probe extrajudiciare, care nu ar fi permise în fața prezentei instanțe de dispozițiile art. 305 C. proc. civ. și care, oricum, ar fi înlăturate de raportul de expertiză efectuat în prezentul dosar, în aplicarea principiului nemijlocirii în administrarea probatoriului.

- În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din lege, care prevăd că

divulgarea invenției nu este luată în considerare în cazul în care emană de la inventator sau succesorul său în drepturi și s-a produs în intervalul de 12 luni care a precedat înregistrarea cererii de brevet de invenție sau a priorității recunoscute.

Instanța de apel a dat în mod corect relevanță juridică concluziei reținută din situația de fapt analizată, în sensul că dintele ce face obiectul brevetului a fost folosit într-o perioadă ce nu depășește termenul de 12 luni anterior datei de depozit, cu acordul inventatorilor.

Acesta este

componenta caracteristică a invenției, aspect subliniat și în criticile de recurs formulate, cu referire la jurisprudența acestei instanțe și materialul probator al cauzei.

Instanța a mai reținut că soluția tehnică brevetată este rezultatul unui proces mai amplu care s-a derulat începând din anul 1999 până în anul 2001, pe parcursul unei perioade experimentale (situație de fapt ce nu poate fi reapreciată, date fiind dispozițiile art. 304 C. proc. civ.), iar prin cererea de recurs s-a valorificat această perioadă, susținându-se că în aceste condiții nu se poate aplica art. 8 alin. (2) din lege, pentru că inventatorii nu ar fi putut dezvălui invenția - dezvăluirea invenției însemnând că autorul acesteia este capabil să o descrie, astfel încât o persoană de specialitate să o poată executa.

Dezvăluirea invenției, subliniată în context de către recurenta reclamantă, este însă distinctă de ipoteza divulgării, la care face referire norma legală.

Dezvăluirea invenției repr