ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 382/2011

Ședința publică de la 27 ianuarie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2724/120/2009 reclamanta S.I.F. Oltenia SA, acționar al pârâtei SC M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale Ordinare a acționarilor SC M. SA din data de 27 mai 2009 și, în subsidiar anularea punctelor 1, 2, 5, din hotărâre. În motivarea cererii reclamanta a arătat că la adoptarea hotărârii voința socială nu s-a format în condițiile legii, structura acționarilor nefiind conformă cu realitatea, făcându-se abuz de majoritate și încălcându-se interesul social contrar prevederilor art. 209-210 și cu încălcarea prevederilor art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 privind condițiile de aprobare a situațiilor financiare.

A mai arătat reclamanta că PAS M. nu mai deține calitatea de acționar întrucât membrii PAS au vândut acțiunile deținute către R.C. SRL, PAS M. fiind menținut în structura de acționariat cu rea credință, din acordul încheiat de PAS cu SC R.C. SRL potrivit căruia acțiunile trebuiau preluate în termen de 12 luni. Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că PAS M. nu-și poate pierde calitatea de acționar decât la lichidarea asociației, iar obiecțiunile unui acționar cu privire la modul de administrare nu poate constitui temei pentru anularea unei hotărâri AGA. Prin sentința nr. 789 din data de 19 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de reclamanta S.I.F.

Oltenia SA în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Târgoviște. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10 noiembrie 2006 s-a încheiat un acord social între Sindicatul Liber al SA M. și SRL R.C., în care sunt cuprinse mai multe clauze printre care și unele privind promisiunea unor membrii PAS M. de a vinde acțiunile obținute în cadrul PAS și de a renunța la exercitarea dreptului de preempțiune, precum și alte clauze privind o eventuală conduită a societății care ar fi devenit acționar majoritar. S-a mai reținut că în cadrul privatizării SC M. SA, în vederea dobândirii acțiunilor de către salariați a fost constituită Asociația M. - Programul Acțiunii Salariaților - PAS, care a încheiat un contract de vânzare cumpărare acțiuni urmând ca acestea să fie distribuite membrilor Asociației PAS după achitarea integrală a contravalorii acestora în conformitate cu dispozițiile statutului Asociației PAS și prevederilor legale.

Acțiunile dobândite de Asociația PAS se înscriu în registrul acționarilor societății comerciale, iar Asociația va figura în registrul acționarilor și se va înscrie în Registrul comerțului la poziția „Acționari“, până la plata integrală a prețului, având drept de vot în adunarea generală a acționarilor, urmând ca acțiunile dobândite în conformitate cu această lege să fie transmise de către Asociație membrilor săi, numai după plata integrală a prețului odată cu dizolvarea și lichidarea acesteia. În acest caz, Asociația PAS este proprietara acțiunilor pe care le-a cumpărat până la lichidare, și în mod corect și legal își poate exercita dreptul de vot în cadrul adunării generale a acționarilor. Referitor la acordul depus la dosar, instanța a reținut că acesta nu a fost încheiat cu Asociația PAS M., ci cu un sindicat al lucrătorilor de la M., motiv pentru care acesta nu putea să constituie un titlu de proprietate pentru SC R.M.C.

SRL, votul asociației PAS în adunarea generală a acționarilor fiind legal. S-a precizat că potrivit art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 a dunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exercițiului financiar, iar în afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată să discute, să aprobe sau să modifice situațiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administrație, respectiv de directorat și de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar și să fixeze dividendul. Privitor la raportul auditorului, instanța a constatat că mențiunile făcute de acesta cu privire la situațiile financiare, sunt în sensul că datele și informațiile care au stat la baza întocmirii acestora respectă cerințele cadrului general de raportare financiar-contabila în vigoare, chiar dacă cerințele contabile emise de M.F.P.

prin O.M.F. nr. 1752/2005 nu răspund întru totul cerințelor IFRS, acest raport neevidențiind necesitatea modificării situațiilor financiare. Cu privire la abuzul de majoritate și încălcarea interesului social, instanța a reținut că reclamanta are un membru în Consiliul de Administrație, astfel că a deținut toate informațiile necesare pentru a-și exercita drepturile, iar cu privire la folosirea în mod abuziv a poziției deținute de unul din acționari prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase care să aibă ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora, a conchis că Asociația PAS este acționar la societății pârâte, nefiind făcută nici o dovadă de reclamantă cu privire la eventuale fapte frauduloase ale unuia dintre acționari.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.I.F. Oltenia SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele administrate și a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză. Prin decizia comercială nr. 39 din 1 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia SA împotriva sentinței nr. 789 din data de 19 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta SC M. SA.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că în mod corect a apreciat prima instanță că adoptarea hotărârii AGOA din 27 mai 2009 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale întrucât reclamanta are un membru în Consiliul de Administrație, astfel că a deținut toate informațiile necesare pentru a-și exercita drepturile, iar Asociația PAS este acționar al societății pârâte, nefiind făcută nici o dovadă de reclamantă cu privire la eventualele fapte frauduloase ale unuia dinte acționari și lezarea drepturilor sale. Împotriva deciziei nr. 39 din 2 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs S.I.F.

Oltenia arătând după expunerea situației de fapt că decizia Curții de Apel Ploiești este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că: 1. PAS M. nu mai deține calitatea de acționar și votul exprimat în calitate de acționar este lovit de nulitate absolută, pe cale de consecință hotărârea AGOA din 27 mai 2009 este nelegală, deoarece voința socială nu s-a format în condițiile legii, structura acționarilor nefiind conformă cu realitatea; 2. deși în procesul-verbal de ședință au fost prezentate o serie de aspecte legate de operațiuni care au fost încheiate fără a se urmări interesul SC M. SA Târgoviște, s-a trecut la vot și în baza poziției dominante deținute situațiile financiare au fost adoptate contrar concluziilor auditorului financiar; 3. într-adevăr hotărârile adunării nu sunt acte de drept comun încheiate potrivit regulilor contractuale, dar trebuia să îndeplinească condițiile de validitate prevăzute de dreptul comun în materia actelor juridice în genere și în condițiile de validitate speciale prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată și Legea nr. 297/2004 și Regulamentului nr. 1/2006, încălcarea acestora constituind ansamblul temeiului de drept al acțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile deciziei recurate subsumate motivului de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că PAS M. a fost dizolvată și nici nu s-a făcut dovada că dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținut de PAS M. a fost transmis integral către SC R.C. SRL pentru ca votul exprimat în numele PAS să fie lovit de nulitate absolută așa cum susține recurenta-reclamantă. Mai mult, din adresa nr. 19/18008 din 13 august 2009 reiese că „potrivit informațiilor SC M. SA menționate în adresa înregistrată la C.N.V.M.

cu nr. 27654 din 28 iulie 2009, Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC M. SA Târgoviște nu este dizolvată”. Din același înscris reiese că „potrivit informațiilor SC M. SA menționate în adresa anteprecizată, la sfârșitul anului 2008, imobilizările corporale au fost supuse unei inventarieri, ocazie cu care au fost evaluate la valoarea actuală. Societatea are un contract de audit financiar cu SC P.C. SRL” (fila 21 din dosarul Curții de Apel Ploiești). Cu alte cuvinte, instanța de apel a reținut în mod corect că Asociația PAS este proprietara acțiunilor pe care le-a cumpărat până la dizolvare și își poate exercita dreptul la vot în cadrul adunării generale a acționarilor. Este adevărat că recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei un număr de 7 contracte de cesiune de acțiuni, însă acestea nu au nici o relevanță atât timp cât acestea au fost încheiate în anul 2006, respectiv 2007, iar adresa de la C.N.V.M.

prin care se menționează că Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC M. SA Târgoviște nu este dizolvată, a fost emisă în august 2009. Referitor la critica recurentei în sensul că deși în procesul-verbal de ședință au fost prezentate o serie de aspecte legate de operațiuni care au fost încheiate fără a se urmări interesul SC M. SA Târgoviște s-a trecut la vot și în baza poziției dominante deținute situațiile financiare au fost votate, Înalta Curte o va înlătura, în cauză nefiind încălcate dispozițiile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 față de faptul că în raportul de audit financiar s-a reținut că „datele și informațiile care au stat la baza întocmirii situațiilor financiare auditate prezintă poziția financiară, modificările acesteia, performanțele societății și fluxurile de numerar în exercițiul încheiat la 31 decembrie 2008, respectând cerințele cadrului general de raportare financiar-contabilă în vigoare, respectiv Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, O.M.F.

1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene” (fila 27 din dosarul Tribunalului Ialomița). În ceea ce privește ultima critică a recurentei Înalta Curte, de asemenea o va înlătura deoarece recurenta nu arată în mod concret ce dispoziții legale speciale au fost încălcate din Legea nr. 31/1990 republicată, din Legea nr. 297/2004 precum și din Regulamentul 1/2006 menționând la nivel general că „... hotărârile adunării nu sunt acte de drept comun încheiate potrivit regulilor contractuale, dar trebuie să îndeplinească ... și condițiile de validitate speciale prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată, Legea nr. 297/2004 și Regulamentul 1/2006...”. Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat, instanța de apel respectând principiul disponibilității a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în funcție de situația de fapt existentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia SA Craiova împotriva deciziei nr. 39 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.