ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 382/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 382/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică
de la
27 ianuarie 2011
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2724/120/2009 reclamanta S.I.F.
Oltenia SA, acționar al pârâtei SC M. SA
a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA solicitând să se
constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale Ordinare a acționarilor
SC M. SA din data de 27 mai 2009 și, în subsidiar anularea punctelor 1, 2, 5,
din hotărâre.
În motivarea cererii reclamanta a
arătat că la adoptarea hotărârii voința socială nu s-a format în condițiile
legii, structura acționarilor nefiind conformă cu realitatea, făcându-se abuz
de majoritate și încălcându-se interesul social contrar prevederilor art.
209-210 și cu încălcarea prevederilor art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990
privind condițiile de aprobare a situațiilor financiare.
A mai arătat reclamanta că PAS M. nu
mai deține calitatea de acționar întrucât membrii PAS au vândut acțiunile
deținute către R.C. SRL, PAS M. fiind menținut în structura de acționariat cu
rea credință, din acordul încheiat de PAS cu SC R.C. SRL potrivit căruia
acțiunile trebuiau preluate în termen de 12 luni.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare
prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că PAS M. nu-și poate
pierde calitatea de acționar decât la lichidarea asociației, iar obiecțiunile
unui acționar cu privire la modul de administrare nu poate constitui temei
pentru anularea unei hotărâri AGA.
Prin sentința nr. 789 din data de 19
noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de reclamanta S.I.F.
Oltenia SA în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Târgoviște.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că la data de 10 noiembrie 2006 s-a încheiat un acord social
între Sindicatul Liber al SA M. și SRL R.C., în care sunt cuprinse mai multe
clauze printre care și unele privind promisiunea unor membrii PAS M. de a vinde
acțiunile obținute în cadrul PAS și de a renunța la exercitarea dreptului de
preempțiune, precum și alte clauze privind o eventuală conduită a societății
care ar fi devenit acționar majoritar.
S-a mai reținut că în cadrul
privatizării SC M. SA, în vederea dobândirii acțiunilor de către salariați
a fost constituită Asociația M. - Programul
Acțiunii Salariaților - PAS, care a încheiat un
contract de vânzare cumpărare acțiuni urmând ca acestea să fie distribuite
membrilor Asociației PAS după achitarea integrală a contravalorii acestora în
conformitate cu dispozițiile statutului Asociației PAS și prevederilor legale.
Acțiunile dobândite de Asociația PAS
se înscriu în registrul acționarilor societății comerciale, iar Asociația va
figura în registrul acționarilor și se va înscrie în Registrul comerțului la
poziția „Acționari“, până la plata integrală a prețului, având drept de vot în
adunarea generală a acționarilor, urmând ca acțiunile dobândite în conformitate
cu această lege să fie transmise de către Asociație membrilor săi, numai după
plata integrală a prețului odată cu dizolvarea și lichidarea acesteia. În acest
caz, Asociația PAS este proprietara acțiunilor pe care le-a cumpărat până la
lichidare, și în mod corect și legal își poate exercita dreptul de vot în
cadrul adunării generale a acționarilor.
Referitor la acordul depus la dosar,
instanța a reținut că acesta nu a fost încheiat cu Asociația PAS M., ci cu un
sindicat al lucrătorilor de la M., motiv pentru care acesta nu putea să
constituie un titlu de proprietate pentru SC R.M.C. SRL, votul asociației PAS
în adunarea generală a acționarilor fiind legal.
S-a precizat că potrivit art. 111 alin.
(2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 a
dunarea generală
ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la
încheierea exercițiului financiar, iar în afară de dezbaterea altor probleme
înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată să discute, să
aprobe sau să modifice situațiile financiare anuale, pe baza rapoartelor
prezentate de consiliul de administrație, respectiv de directorat și de
consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar și
să fixeze dividendul.
Privitor la raportul auditorului,
instanța a constatat că mențiunile făcute de acesta cu privire la situațiile
financiare, sunt în sensul că datele și informațiile care au stat la baza
întocmirii acestora respectă cerințele cadrului general de raportare
financiar-contabila în vigoare, chiar dacă cerințele contabile emise de M.F.P.
prin O.M.F. nr. 1752/2005 nu răspund întru totul cerințelor IFRS, acest raport
neevidențiind necesitatea modificării situațiilor financiare.
Cu privire la abuzul de majoritate
și încălcarea interesului social, instanța a reținut că reclamanta are un
membru în Consiliul de Administrație, astfel că a deținut toate informațiile
necesare pentru a-și exercita drepturile, iar cu privire la folosirea în mod
abuziv a poziției deținute de unul din acționari prin recurgerea la fapte
neloiale sau frauduloase care să aibă ca efect
lezarea
drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare
deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora, a conchis că
Asociația PAS este acționar la societății pârâte, nefiind făcută nici o dovadă
de reclamantă cu privire la eventuale fapte frauduloase ale unuia dintre
acționari.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta S.I.F. Oltenia SA, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, susținând că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele
administrate și a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză.
Prin decizia comercială nr. 39 din 1
aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat
de reclamanta S.I.F. Oltenia SA împotriva sentinței nr. 789 din data de 19
noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta
SC M. SA.
Pentru a se pronunța astfel instanța
de apel a reținut în principal că în mod corect a apreciat prima instanță că
adoptarea hotărârii AGOA din 27 mai 2009 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor
legale întrucât reclamanta are un membru în Consiliul de Administrație, astfel
că a deținut toate informațiile necesare pentru a-și exercita drepturile, iar
Asociația PAS este acționar al societății pârâte, nefiind făcută nici o dovadă
de reclamantă cu privire la eventualele fapte frauduloase ale unuia dinte
acționari și lezarea drepturilor sale.
Împotriva deciziei nr. 39 din 2
aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs S.I.F. Oltenia
arătând după expunerea situației de fapt că decizia Curții de Apel Ploiești
este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii în
sensul că: 1. PAS M. nu mai deține calitatea de acționar și votul exprimat în
calitate de acționar este lovit de nulitate absolută, pe cale de consecință
hotărârea AGOA din 27 mai 2009 este nelegală, deoarece voința socială nu s-a
format în condițiile legii, structura acționarilor nefiind conformă cu
realitatea; 2. deși în procesul-verbal de ședință au fost prezentate o serie de
aspecte legate de operațiuni care au fost încheiate fără a se urmări interesul
SC M. SA Târgoviște, s-a trecut la vot și în baza poziției dominante deținute
situațiile financiare au fost adoptate contrar concluziilor auditorului
financiar; 3. într-adevăr hotărârile adunării nu sunt acte de drept comun
încheiate potrivit regulilor contractuale, dar trebuia să îndeplinească
condițiile de validitate prevăzute de dreptul comun în materia actelor juridice
în genere și în condițiile de validitate speciale prevăzute de Legea nr. 31/1990
republicată și Legea nr. 297/2004 și Regulamentului nr. 1/2006, încălcarea
acestora constituind ansamblul temeiului de drept al acțiunii.
Analizând actele și lucrările
dosarului în funcție de criticile deciziei recurate subsumate motivului de
recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte
reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile existente la
dosarul cauzei nu rezultă că PAS M. a fost dizolvată și nici nu s-a făcut
dovada că dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținut de PAS M. a fost
transmis integral către SC R.C. SRL pentru ca votul exprimat în numele PAS să
fie lovit de nulitate absolută așa cum susține recurenta-reclamantă.
Mai mult, din adresa nr. 19/18008
din 13 august 2009 reiese că „potrivit informațiilor SC M. SA menționate în
adresa înregistrată la C.N.V.M. cu nr. 27654 din 28 iulie 2009, Asociația
Salariaților și Membrilor Conducerii SC M. SA Târgoviște nu este dizolvată”.
Din același înscris reiese că „potrivit informațiilor SC M. SA menționate în
adresa anteprecizată, la sfârșitul anului 2008, imobilizările corporale au fost
supuse unei inventarieri, ocazie cu care au fost evaluate la valoarea actuală.
Societatea are un contract de audit financiar cu SC P.C. SRL” (fila 21 din
dosarul Curții de Apel Ploiești).
Cu alte cuvinte, instanța de apel a
reținut în mod corect că Asociația PAS este proprietara acțiunilor pe care le-a
cumpărat până la dizolvare și își poate exercita dreptul la vot în cadrul
adunării generale a acționarilor.
Este adevărat că
recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei un număr de 7 contracte de
cesiune de acțiuni, însă acestea nu au nici o relevanță atât timp cât acestea
au fost încheiate în anul 2006, respectiv 2007, iar adresa de la C.N.V.M. prin
care se menționează că Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC M. SA
Târgoviște nu este dizolvată, a fost emisă în august 2009.
Referitor la critica recurentei în
sensul că deși în procesul-verbal de ședință au fost prezentate o serie de
aspecte legate de operațiuni care au fost încheiate fără a se urmări interesul
SC M. SA Târgoviște s-a trecut la vot și în baza poziției dominante deținute
situațiile financiare au fost votate, Înalta Curte o va înlătura, în cauză
nefiind încălcate dispozițiile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 față de
faptul că în raportul de audit financiar s-a reținut că „datele și informațiile
care au stat la baza întocmirii situațiilor financiare auditate prezintă
poziția financiară, modificările acesteia, performanțele societății și
fluxurile de numerar în exercițiul încheiat la 31 decembrie 2008, respectând
cerințele cadrului general de raportare financiar-contabilă în vigoare,
respectiv Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, O.M.F. 1752/2005 pentru
aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene” (fila 27
din dosarul Tribunalului Ialomița).
În ceea ce privește ultima critică a
recurentei Înalta Curte, de asemenea o va înlătura deoarece recurenta nu arată
în mod concret ce dispoziții legale speciale au fost încălcate din Legea nr. 31/1990
republicată, din Legea nr. 297/2004 precum și din Regulamentul 1/2006
menționând la nivel general că „... hotărârile adunării nu sunt acte de drept
comun încheiate potrivit regulilor contractuale, dar trebuie să îndeplinească
... și condițiile de validitate speciale prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată,
Legea nr. 297/2004 și Regulamentul 1/2006...”.
Având în vedere considerentele
arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge
recursul ca nefondat, instanța de apel respectând principiul disponibilității a
făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în funcție de situația de fapt
existentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta
S.I.F. Oltenia
SA Craiova împotriva deciziei nr. 39 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel
Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.