ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2487/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2487/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3081/2005,

reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL

SC C.P. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună recunoașterea calității sale de acționar al SC C.P. SA, cu un număr de

14.250 acțiuni dobândite prin schimbul de certificate de proprietate și plată

în numerar.

La data de 22 iulie

2005, pârâta SC C.P. SA a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 57 C. proc.

civ., cerere de introducere în cauză a Asociației P.A.S. C.P., arătând că

reclamantul este membru al acestei asociații, iar din documentele înaintate nu

rezultă că acesta ar fi achitat în totalitate acțiunile subscrise.

La termenul de

judecată din data de 25 noiembrie 2005, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea

de introducere în cauză a asociației P.A.S. C.P. SA.

La data de 2

decembrie 2005, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința nr.1739, prin care a

admis acțiunea și a constatat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de

Administrație al SC C.P. SA, că reclamantul deține un număr de 14250 acțiuni

dobândite, reținând că din actele depuse la dosar rezultă achitarea, de către

acesta, în totalitate, a unui număr de acțiuni, ce îi conferă calitatea de

acționar.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel SC C.P. SA, susținând, în esență, faptul că în mod

greșit instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind în constatare, fără ca

reclamantul să formuleze o cerere în acest sens; că reclamantul nu a făcut

dovada achitării acțiunilor subscrise; că prin hotărârea pronunțată de

Tribunalul București, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni, situație în care Asociația PAS C.P. SA nu mai deține nicio acțiune,

împrejurări ignorate de instanța de fond; greșit a fost respinsă cererea de

introducere în cauză a Asociației PAS C.P. SA, aceasta putând pretinde aceleași

drepturi ca și reclamantul.

Prin întâmpinarea

formulată, intimatul-reclamant B.G. a reiterat susținerile din cuprinsul

cererii de chemare în judecată, arătând și faptul că rezoluțiunea contractului

de vânzare-cumpărare încheiat între A.V.A.S. și PAS C.P. nu are relevanță,

întrucât A.V.A.S. nu revendică decât acțiunile subscrise și nevărsate și nu

acțiunile dobândite prin certificate de proprietate sau prin plata în numerar.

La data de 11 iulie 2006,

apelanta SC C.P. SA a formulat cerere de suspendare a judecății până la

soluționarea dosarului nr. 29894/2/2005, aflat pe rolul Curții de Apel

București, având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. 424 din 2 august 1995.

La data de 13 iulie

2006, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de suspendare a cauzei și a

pronunțat decizia nr. 175, prin care a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de apel a reținut că, din raportul de expertiză

contabilă întocmit de expertul I.O., astfel cum a fost completat, a rezultat că

reclamantul a subscris un număr de 115.268 acțiuni, din care a dobândit prin

plată un număr de 14.365 acțiuni.

Recursul declarat de

recurenta SC C.P. SA împotriva acestei decizii, prin care au fost reiterate

susținerile din cadrul motivelor de apel, a fost admis de Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin decizia nr. 1652 din 4 mai 2007, care a casat decizia

instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecarea apelului.

S-a reținut faptul că

se impunea ca pârâta SC C.P. SA să depună la dosarul cauzei o copie a

registrului acționarilor de la data înființării societății, la zi, precum și să

precizeze dacă reclamantul B.G. a formulat cerere de subscriere a acțiunilor

achitate integral. S-a menționat în decizia de casare și faptul că relevanță în

corecta stabilire a situației de fapt și de drept o are și existența litigiului

de natură comercială vizând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. 424 din 2 august 1995 și repunerea părților în situația anterioară.

Cauza a fost

înregistrată spre rejudecare pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 1217,38/42/2006.

În baza

considerentelor deciziei de casare, apelanta-pârâtă SC C.P. SA a depus la

dosarul cauzei copie a Registrului acționarilor de la momentul înființării și

până la zi, precum și alte acte.

La data de 29

februarie 2008, apelanta SC C.P. SA a formulat cerere de suspendare a judecății

apelului, întrucât soluția din prezenta cauză depinde de soluția ce se va

pronunța în litigiul având ca obiect rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni.

Prin decizia nr. 145

din 27 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul

declarat de SC C.P. SA, reținând că reclamantul a dovedit faptul că este

acționar al societății menționate cu un număr de 14250 acțiuni dobândite parte

prin plată, parte prin schimb cu certificate de proprietate la FPP Oltenia, situație atestată de expertul T.G. prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs SC C.P. SA, care a fost admis prin decizia nr. 1987

din 22 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul

nr. 1217,3/42/2006.

În considerentele

deciziei de casare s-a menționat obligativitatea suspendării judecății apelului

până la soluționarea irevocabilă a dosarului în care a fost pronunțată decizia

de casare nr. 1484 din 24 aprilie 2007, de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, urmând ca, după reluarea judecății, să fie clarificată poziția și

calitatea procesuală a părților, să fie soluționate motivele de apel de ordine

publică lăsate fără examinare, precum și critica privind introducerea în cauză

a Asociației PAS C.P. SA, respectiv să fie completată probațiunea referitoare

la clarificarea momentului, cuantumului și modalităților de plată a acțiunilor

revendicate.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, spre rejudecare, sub nr. 1217,3/42/2006.

Prin decizia nr. 62

din 21 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, a fost admis apel declarat de pârâta SC C.P. SA Aninoasa, a fost

schimbată în tot sentința nr. 1739 din 2 decembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, respingându-se cererea prin care se solicita constatarea calității de

acționar la SC C.P. SA, a reclamantului, cu nr. 12483 acțiuni. A fost respinsă

în rest acțiunea, respingându-se și excepțiile lipsei capacității procesuale de

folosință a Consiliului de Administrație al SC C.P. SA și a lipsei calității

procesuale pasive a SC C.P. SA.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de apel a constatat

că, în calitate de pârâtă a fost citată și a formulat, constant, apărări, SC C.P.

SA, și nu Consiliul de Administrație al acestei societăți. Față de această

împrejurare, apare ca evidentă omisiunea strecurată în dispozitivul sentinței

pronunțate cu privire la pârâtă, o asemenea calitate având SC C.P. SA, și nu

organul său executiv.

De altfel, din chiar

modul de redactare a cererii de chemare în judecată rezultă, astfel cum corect

a reținut și prima instanță, și a dispus citarea în consecință, intenția

reclamantului a fost aceea de a acționa în judecată societatea, prin organele

sale de conducere.

Întreaga conduită

procesuală a ambelor părți denotă cadrul procesual stabilit de reclamant și

respectat pe parcursul a două cicluri procesuale, potrivit căruia SC C.P. SA a

figurat în calitate de pârâtă, respectiv apelantă. De altfel, pârâta SC C.P. SA

a înțeles să invoce această pretinsă neregularitate abia în cursul celui de-al

doilea ciclu procesual, pe calea unui motiv de apel de ordine publică, și nu în

fața instanței de fond ori a instanței de recurs, în cadrul primului ciclu

procesual. Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 42 C. proc.

civ., instanța de apel a respins excepția lipsei capacității procesuale de

folosință, invocate de către apelanta-intimată SC C.P. SA.

Cât privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC C.P. SA, instanța de apel a constatat

că reclamantul a solicitat recunoașterea calității sale de acționar la SC C.P.

SA, în temeiul dobândirii, prin diverse modalități, a unui număr de acțiuni la

societatea apelantă. Cum societatea apelantă este cea care a contestat statutul

de acționar al reclamantului, acesteia îi revine calitatea procesuală pasivă în

prezenta cauză, considerent pentru care instanța de apel a respins excepția

invocată, pe calea unui motiv de ordine publică, în cel de-al doilea ciclu

procesual, ca neîntemeiată.

Referitor la cererea

de introducere în cauză a PAS C.P. SA, instanța de apel a reținut faptul că, în

mod corect, prima instanță a respins această cerere, nefiind îndeplinite

condițiile art. 57 C. proc. civ.

În acest sens, nu se

poate susține că PAS C.P. SA ar putea pretinde aceleași drepturi ca și

reclamantul, calitatea de acționar la SC C.P. SA dobândindu-se în persoana

celui ce a cumpărat acțiuni, în una din modalitățile prevăzute de lege – prin

plată ori schimb de certificate de proprietate.

Pe fondul cauzei, instanța

de apel a reținut că, în temeiul Legii nr. 77/1994, pentru dobândirea de

acțiuni la SC C.P. SA, care se privatiza, s-a constituit Asociația „C.P.”,

reclamantul B.G., în calitate de salariat al acestei societăți comerciale,

fiind membru al asociației. Potrivit art. 14 din Statutul Asociației, acțiunile

dobândite de aceasta în modul arătat de art. 29 pct. 1 din Legea nr. 77/1994

(în numele acelora dintre membrii săi care au subscris acțiuni și care le

achită individual, folosind ca modalități: plata în numerar ori schimbul

certificatelor de proprietate), se transmit membrilor asociației, imediat după

achitare și se înregistrează în registrul acționarilor societății.

În baza contractului

de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 424 din 2 august 1995, PAS C.P. SA a

cumpărat de la Fondul Proprietății de Stat, un număr de 427.230 acțiuni,

numerotate de la 000001 la 427.230 inclusiv, reprezentând 70% din capitalul

social al SC C.P. SA.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 231 din 26 mai 1995, PAS C.P. SA a cumpărat de la Fondul Proprietății Private V Oltenia, un număr de 122.066 acțiuni, numerotate de la 427231

la 549.296 inclusiv, reprezentând 20% din capitalul social al SC C.P. SA.

Potrivit raportului

de expertiză contabilă întocmit de expertul T.G. în fața instanței de apel, în

cel de-al doilea ciclu procesual (fila 64 dosar apel), reclamantul B.G. a

dovedit că deține un număr de 14102 acțiuni nominative, justificate pe număr de

acțiuni și serii, dintre care: 13920 acțiuni nominative dematerializate și 182

acțiuni pe suport de hârtie și pe serii emise de SC C.P. SA. Un număr de 1767

acțiuni au fost dobândite de reclamant prin plata în bani, iar un număr de

12483 acțiuni, prin schimb de certificate de proprietate (anexa 2 raport de

expertiză T.G.).

Instanța de apel a reținut

și faptul că, prin decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, au fost respinse recursurile declarate împotriva

deciziei comerciale nr. 498 din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, menținându-se hotărârea primei instanțe,

prin care s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni

nr. 424, încheiat între PAS C.P. SA și Fondul Proprietății de Stat și repunerea

părților în situația anterioară.

Prin urmare, ca efect

al acestei decizii, este desființat titlul PAS C.P. SA cu privire la cele

427.230 acțiuni, urmând a se pune în discuție răspunderea acestei asociații în

raport cu acționarii care au achitat acțiunile respective.

Pentru aceste

considerente, instanța de apel a constat că reclamantul a dovedit calitatea sa

de acționar numai cu privire la acțiunile dobândite prin schimb de certificate

de proprietate de la Fondul Proprietății Private V Oltenia, în număr de 12483

acțiuni (anexa nr.2 la raportul de expertiză T.G. – fila 79 dosar apel).

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC C.P. SA Aninoasa, aducându-i următoarele

critici:

nesocotit îndrumările date de instanța de recurs privind necesitatea

administrării de probe noi, mai ales în ce privește refacerea raportului de

expertiză contabilă, cu privire la clarificarea momentului, cuantumului și

modalităților de plată a fiecărei acțiuni dobândite de reclamant.

trecut instanța de apel peste criticile de ordine publică, vizând lipsa

capacității juridice a Consiliului de Administrație și lipsa calității

procesuale pasive a societății pârte.

Instanța de apel a

nesocotit principiul disponibilității părților, reclamantul dorind să se judece

cu Consiliul de Administrație, or, în această situație trebuia să se constate

lipsa capacității de folosință a acestuia.

În mod greșit s-a

respins cererea de introducere în cauză a asociației PAS C.P., deoarece

reclamantul trebuia să-și rezolve problemele întâi cu această asociație, pentru

că numai după plata acțiunilor către această asociație , reclamantul putea să

primească, la rândul său, acțiunile ce i se cuveneau.

Prin urmare, nu

societatea pârâtă avea calitatea procesuală pasivă în legătură cu recunoașterea

calității de acționar, ci asociația PAS C.P.

de apel este greșită și sub un alt aspect, dispozitivul deciziei recurate

conținând dispoziții care se exclud.

Astfel, deși a admis

apelul pârâtei, sentința a fost schimbată în tot, în sensul constatării

calității de acționar a reclamantului, la societatea pârâtă, cu un nr. de 12483

acțiuni, precizându-se apoi că acțiunea a fost respinsă în rest, aceasta

însemnând că a fost admis atât apelul său, cât și acțiunea reclamantului.

greșită și pe fond, deoarece prin decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a I.C.C.J., s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între

asociația PAS C.P. și A.V.A.S., precum și repunerea părților în situația

anterioară, iar ca urmare, nici reclamantul nu mai putea să dețină acțiuni

preluate de la această asociație, deci nu mai putea să fie acționar la

societatea recurentă-pârâtă.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

poate fi reținută, instanța de apel respectând îndrumările date de către

instanța de recurs în decizia de casare.

Astfel, prin decizia

nr. 1987 din 22 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a arătat

că judecata pricinii trebuie suspendată, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., până la soluționarea, irevocabilă a dosarului nr. 4993/2/2007,

indicație ce a fost respectată de către instanța de apel, deoarece, la dosarul

cauzei a fost depusă o copie a deciziei nr. 2724 din 4 noiembrie 2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în respectivul dosar.

De asemenea, instanța

de apel a examinat și critica cu privire la neintroducerea în cauză a

Asociației PAS C.P., arătând că societatea pârâtă este cea care a contestat

calitatea de acționar a reclamantului și că această calitate se dobândește în

mod individual, chiar dacă una dintre modalități este aceea prin intermediul

Asociației PAS C.P.

Tot ca urmare a

îndrumărilor date prin decizia de casare, instanța de apel a analizat situația

de fapt, cu privire la pretențiile reclamantului, nemaifiind nevoie de

completarea suplimentară a probatoriului, situația de fapt fiind clarificată

prin pronunțarea deciziei nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care a fost depusă la dosarul cauzei.

critică nu poate fi reținută.

Instanța de apel a

reținut, în mod corect, că reclamantul a dorit să se judece în contradictoriu

cu societatea pârâtă, reprezentată de organele sale de conducere (Consiliul de

Administrație) și că, oricum, această critică a fost formulată abia în al

doilea ciclu procesual, fapt ce dovedește formalismul acestei excepții invocate

de către pârâta recurentă.

Așa după cum a

reținut și instanța de apel, calitatea de acționar al unei societăți comerciale

supuse privatizării, cum este și cazul societății recurente-pârâte, se

dobândește de către fiecare persoană fizică sau juridică în parte, prin una

dintre modalitățile prevăzute de lege, inclusiv prin intermediul asociației

salariaților, așa cum este și cazul Asociației PAS C.P., însă calitatea de

acționar o dobândește reclamantul, iar acțiunea a fost formulată în

contradictoriu cu recurenta-pârâtă, deoarece aceasta nu i-a recunoscut

calitatea de acționar, fiind justificată astfel calitatea sa procesuală pasivă.

critică este parțial fondată, acest lucru neschimbând însă legalitatea soluției

pronunțate în apel.

Astfel, din

considerentele deciziei recurate, rezultă că instanța de apel a constatat că,

urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 424 de

acțiuni din 2 august 1995, prin sentința nr. 2685 din 1 iunie 2005 a Tribunalului București, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și a repunerii părților în situația anterioară,

reclamantul a pierdut calitatea de acționar asupra acțiunilor dobândite în

calitatea sa de membru al Asociației PAS C.P., și că a rămas cu calitatea de

acționar numai cu privire la un nr. de 12483 acțiuni, dobândite prin schimb de la Fondul Proprietății Private V- Oltenia.

Prin urmare, soluția

de admitere a apelului este corectă, însă sentința trebuia schimbată doar în

parte, iar calitatea de acționar al reclamantului la societatea pârâtă, trebuia

constatată doar pentru un nr. 12483 de acțiuni, lucru pe care l-a și făcut

instanța de apel, respingând în rest acțiunea.

Prin urmare, doar

exprimarea din cuprinsul dispozitivului este oarecum defectuoasă, sensul

deciziei recurate fiind acela că apelul a fost admis, iar sentința primei

instanțe schimbată, în parte, cererea de chemare în judecată fiind admisă doar

în parte, respectiv pentru un nr. 12483 de acțiuni, dobândite de la Fondul proprietății Private V Oltenia, cererea respingându-se pentru acțiunile dobândite prin

intermediul Asociației PAS C.P.

patra critică nu poate fi reținută, mai ales că ea vizează temeinicia deciziei

recurate, or, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., au fost abrogate prin O.U.G.

nr. 138/2000, astfel că instanța de recurs nu mai poate analiza decizia

recurată sub aspectul temeiniciei, însă este de reținut faptul că instanța de

apel a schimbat sentința primei instanțe, tocmai ținând cont de decizia nr. 2724

din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având

în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.P. SA Aninoasa împotriva deciziei

nr. 62 de la 21 mai 2010 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 23 iunie 2011.