ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2487/2011

Asupra recursului de față; Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3081/2005, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SC C.P. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună recunoașterea calității sale de acționar al SC C.P. SA, cu un număr de 14.250 acțiuni dobândite prin schimbul de certificate de proprietate și plată în numerar. La data de 22 iulie 2005, pârâta SC C.P. SA a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 57 C. proc. civ., cerere de introducere în cauză a Asociației P.A.S. C.P., arătând că reclamantul este membru al acestei asociații, iar din documentele înaintate nu rezultă că acesta ar fi achitat în totalitate acțiunile subscrise.

La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2005, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea de introducere în cauză a asociației P.A.S. C.P. SA. La data de 2 decembrie 2005, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința nr.1739, prin care a admis acțiunea și a constatat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Administrație al SC C.P. SA, că reclamantul deține un număr de 14250 acțiuni dobândite, reținând că din actele depuse la dosar rezultă achitarea, de către acesta, în totalitate, a unui număr de acțiuni, ce îi conferă calitatea de acționar. Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC C.P.

SA, susținând, în esență, faptul că în mod greșit instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind în constatare, fără ca reclamantul să formuleze o cerere în acest sens; că reclamantul nu a făcut dovada achitării acțiunilor subscrise; că prin hotărârea pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, situație în care Asociația PAS C.P. SA nu mai deține nicio acțiune, împrejurări ignorate de instanța de fond; greșit a fost respinsă cererea de introducere în cauză a Asociației PAS C.P. SA, aceasta putând pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant B.G. a reiterat susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, arătând și faptul că rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A.V.A.S.

și PAS C.P. nu are relevanță, întrucât A.V.A.S. nu revendică decât acțiunile subscrise și nevărsate și nu acțiunile dobândite prin certificate de proprietate sau prin plata în numerar. La data de 11 iulie 2006, apelanta SC C.P. SA a formulat cerere de suspendare a judecății până la soluționarea dosarului nr. 29894/2/2005, aflat pe rolul Curții de Apel București, având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 424 din 2 august 1995. La data de 13 iulie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de suspendare a cauzei și a pronunțat decizia nr. 175, prin care a respins apelul ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că, din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul I.O., astfel cum a fost completat, a rezultat că reclamantul a subscris un număr de 115.268 acțiuni, din care a dobândit prin plată un număr de 14.365 acțiuni.

Recursul declarat de recurenta SC C.P. SA împotriva acestei decizii, prin care au fost reiterate susținerile din cadrul motivelor de apel, a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1652 din 4 mai 2007, care a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecarea apelului. S-a reținut faptul că se impunea ca pârâta SC C.P. SA să depună la dosarul cauzei o copie a registrului acționarilor de la data înființării societății, la zi, precum și să precizeze dacă reclamantul B.G. a formulat cerere de subscriere a acțiunilor achitate integral. S-a menționat în decizia de casare și faptul că relevanță în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o are și existența litigiului de natură comercială vizând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 424 din 2 august 1995 și repunerea părților în situația anterioară.

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 1217,38/42/2006. În baza considerentelor deciziei de casare, apelanta-pârâtă SC C.P. SA a depus la dosarul cauzei copie a Registrului acționarilor de la momentul înființării și până la zi, precum și alte acte. La data de 29 februarie 2008, apelanta SC C.P. SA a formulat cerere de suspendare a judecății apelului, întrucât soluția din prezenta cauză depinde de soluția ce se va pronunța în litigiul având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni. Prin decizia nr. 145 din 27 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC C.P. SA, reținând că reclamantul a dovedit faptul că este acționar al societății menționate cu un număr de 14250 acțiuni dobândite parte prin plată, parte prin schimb cu certificate de proprietate la FPP Oltenia, situație atestată de expertul T.G.

prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC C.P. SA, care a fost admis prin decizia nr. 1987 din 22 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1217,3/42/2006. În considerentele deciziei de casare s-a menționat obligativitatea suspendării judecății apelului până la soluționarea irevocabilă a dosarului în care a fost pronunțată decizia de casare nr. 1484 din 24 aprilie 2007, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând ca, după reluarea judecății, să fie clarificată poziția și calitatea procesuală a părților, să fie soluționate motivele de apel de ordine publică lăsate fără examinare, precum și critica privind introducerea în cauză a Asociației PAS C.P.

SA, respectiv să fie completată probațiunea referitoare la clarificarea momentului, cuantumului și modalităților de plată a acțiunilor revendicate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, spre rejudecare, sub nr. 1217,3/42/2006. Prin decizia nr. 62 din 21 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apel declarat de pârâta SC C.P. SA Aninoasa, a fost schimbată în tot sentința nr. 1739 din 2 decembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, respingându-se cererea prin care se solicita constatarea calității de acționar la SC C.P. SA, a reclamantului, cu nr. 12483 acțiuni. A fost respinsă în rest acțiunea, respingându-se și excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului de Administrație al SC C.P.

SA și a lipsei calității procesuale pasive a SC C.P. SA. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de apel a constatat că, în calitate de pârâtă a fost citată și a formulat, constant, apărări, SC C.P. SA, și nu Consiliul de Administrație al acestei societăți. Față de această împrejurare, apare ca evidentă omisiunea strecurată în dispozitivul sentinței pronunțate cu privire la pârâtă, o asemenea calitate având SC C.P. SA, și nu organul său executiv. De altfel, din chiar modul de redactare a cererii de chemare în judecată rezultă, astfel cum corect a reținut și prima instanță, și a dispus citarea în consecință, intenția reclamantului a fost aceea de a acționa în judecată societatea, prin organele sale de conducere.

Întreaga conduită procesuală a ambelor părți denotă cadrul procesual stabilit de reclamant și respectat pe parcursul a două cicluri procesuale, potrivit căruia SC C.P. SA a figurat în calitate de pârâtă, respectiv apelantă. De altfel, pârâta SC C.P. SA a înțeles să invoce această pretinsă neregularitate abia în cursul celui de-al doilea ciclu procesual, pe calea unui motiv de apel de ordine publică, și nu în fața instanței de fond ori a instanței de recurs, în cadrul primului ciclu procesual. Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 42 C. proc. civ., instanța de apel a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocate de către apelanta-intimată SC C.P. SA.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.P. SA, instanța de apel a constatat că reclamantul a solicitat recunoașterea calității sale de acționar la SC C.P. SA, în temeiul dobândirii, prin diverse modalități, a unui număr de acțiuni la societatea apelantă. Cum societatea apelantă este cea care a contestat statutul de acționar al reclamantului, acesteia îi revine calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, considerent pentru care instanța de apel a respins excepția invocată, pe calea unui motiv de ordine publică, în cel de-al doilea ciclu procesual, ca neîntemeiată. Referitor la cererea de introducere în cauză a PAS C.P. SA, instanța de apel a reținut faptul că, în mod corect, prima instanță a respins această cerere, nefiind îndeplinite condițiile art. 57 C. proc.

civ. În acest sens, nu se poate susține că PAS C.P. SA ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, calitatea de acționar la SC C.P. SA dobândindu-se în persoana celui ce a cumpărat acțiuni, în una din modalitățile prevăzute de lege – prin plată ori schimb de certificate de proprietate. Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că, în temeiul Legii nr. 77/1994, pentru dobândirea de acțiuni la SC C.P. SA, care se privatiza, s-a constituit Asociația „C.P.”, reclamantul B.G., în calitate de salariat al acestei societăți comerciale, fiind membru al asociației.

Potrivit art. 14 din Statutul Asociației, acțiunile dobândite de aceasta în modul arătat de art. 29 pct. 1 din Legea nr. 77/1994 (în numele acelora dintre membrii săi care au subscris acțiuni și care le achită individual, folosind ca modalități: plata în numerar ori schimbul certificatelor de proprietate), se transmit membrilor asociației, imediat după achitare și se înregistrează în registrul acționarilor societății. În baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 424 din 2 august 1995, PAS C.P. SA a cumpărat de la Fondul Proprietății de Stat, un număr de 427.230 acțiuni, numerotate de la 000001 la 427.230 inclusiv, reprezentând 70% din capitalul social al SC C.P. SA. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 231 din 26 mai 1995, PAS C.P.

SA a cumpărat de la Fondul Proprietății Private V Oltenia, un număr de 122.066 acțiuni, numerotate de la 427231 la 549.296 inclusiv, reprezentând 20% din capitalul social al SC C.P. SA. Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul T.G. în fața instanței de apel, în cel de-al doilea ciclu procesual (fila 64 dosar apel), reclamantul B.G. a dovedit că deține un număr de 14102 acțiuni nominative, justificate pe număr de acțiuni și serii, dintre care: 13920 acțiuni nominative dematerializate și 182 acțiuni pe suport de hârtie și pe serii emise de SC C.P. SA. Un număr de 1767 acțiuni au fost dobândite de reclamant prin plata în bani, iar un număr de 12483 acțiuni, prin schimb de certificate de proprietate (anexa 2 raport de expertiză T.G.).

Instanța de apel a reținut și faptul că, prin decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost respinse recursurile declarate împotriva deciziei comerciale nr. 498 din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, menținându-se hotărârea primei instanțe, prin care s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 424, încheiat între PAS C.P. SA și Fondul Proprietății de Stat și repunerea părților în situația anterioară. Prin urmare, ca efect al acestei decizii, este desființat titlul PAS C.P. SA cu privire la cele 427.230 acțiuni, urmând a se pune în discuție răspunderea acestei asociații în raport cu acționarii care au achitat acțiunile respective.

Pentru aceste considerente, instanța de apel a constat că reclamantul a dovedit calitatea sa de acționar numai cu privire la acțiunile dobândite prin schimb de certificate de proprietate de la Fondul Proprietății Private V Oltenia, în număr de 12483 acțiuni (anexa nr.2 la raportul de expertiză T.G. – fila 79 dosar apel). Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.P. SA Aninoasa, aducându-i următoarele critici: 1. Instanța de apel a nesocotit îndrumările date de instanța de recurs privind necesitatea administrării de probe noi, mai ales în ce privește refacerea raportului de expertiză contabilă, cu privire la clarificarea momentului, cuantumului și modalităților de plată a fiecărei acțiuni dobândite de reclamant.

2. În mod greșit a trecut instanța de apel peste criticile de ordine publică, vizând lipsa capacității juridice a Consiliului de Administrație și lipsa calității procesuale pasive a societății pârte. Instanța de apel a nesocotit principiul disponibilității părților, reclamantul dorind să se judece cu Consiliul de Administrație, or, în această situație trebuia să se constate lipsa capacității de folosință a acestuia. În mod greșit s-a respins cererea de introducere în cauză a asociației PAS C.P., deoarece reclamantul trebuia să-și rezolve problemele întâi cu această asociație, pentru că numai după plata acțiunilor către această asociație , reclamantul putea să primească, la rândul său, acțiunile ce i se cuveneau.

Prin urmare, nu societatea pârâtă avea calitatea procesuală pasivă în legătură cu recunoașterea calității de acționar, ci asociația PAS C.P. 3. Soluția instanței de apel este greșită și sub un alt aspect, dispozitivul deciziei recurate conținând dispoziții care se exclud. Astfel, deși a admis apelul pârâtei, sentința a fost schimbată în tot, în sensul constatării calității de acționar a reclamantului, la societatea pârâtă, cu un nr. de 12483 acțiuni, precizându-se apoi că acțiunea a fost respinsă în rest, aceasta însemnând că a fost admis atât apelul său, cât și acțiunea reclamantului. 4. Soluția este greșită și pe fond, deoarece prin decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a I.C.C.J., s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între asociația PAS C.P.

și A.V.A.S., precum și repunerea părților în situația anterioară, iar ca urmare, nici reclamantul nu mai putea să dețină acțiuni preluate de la această asociație, deci nu mai putea să fie acționar la societatea recurentă-pârâtă. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează. 1. Prima critică nu poate fi reținută, instanța de apel respectând îndrumările date de către instanța de recurs în decizia de casare. Astfel, prin decizia nr. 1987 din 22 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a arătat că judecata pricinii trebuie suspendată, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea, irevocabilă a dosarului nr. 4993/2/2007, indicație ce a fost respectată de către instanța de apel, deoarece, la dosarul cauzei a fost depusă o copie a deciziei nr. 2724 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în respectivul dosar. De asemenea, instanța de apel a examinat și critica cu privire la neintroducerea în cauză a Asociației PAS C.P., arătând că societatea pârâtă este cea care a contestat calitatea de acționar a reclamantului și că această calitate se dobândește în mod individual, chiar dacă una dintre modalități este aceea prin intermediul Asociației PAS C.P.

Tot ca urmare a îndrumărilor date prin decizia de casare, instanța de apel a analizat situația de fapt, cu privire la pretențiile reclamantului, nemaifiind nevoie de completarea suplimentară a probatoriului, situația de fapt fiind clarificată prin pronunțarea deciziei nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care a fost depusă la dosarul cauzei. 2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reținută. Instanța de apel a reținut, în mod corect, că reclamantul a dorit să se judece în contradictoriu cu societatea pârâtă, reprezentată de organele sale de conducere (Consiliul de Administrație) și că, oricum, această critică a fost formulată abia în al doilea ciclu procesual, fapt ce dovedește formalismul acestei excepții invocate de către pârâta recurentă.

Așa după cum a reținut și instanța de apel, calitatea de acționar al unei societăți comerciale supuse privatizării, cum este și cazul societății recurente-pârâte, se dobândește de către fiecare persoană fizică sau juridică în parte, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, inclusiv prin intermediul asociației salariaților, așa cum este și cazul Asociației PAS C.P., însă calitatea de acționar o dobândește reclamantul, iar acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu recurenta-pârâtă, deoarece aceasta nu i-a recunoscut calitatea de acționar, fiind justificată astfel calitatea sa procesuală pasivă. 3. Cea de-a treia critică este parțial fondată, acest lucru neschimbând însă legalitatea soluției pronunțate în apel.

Astfel, din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanța de apel a constatat că, urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 424 de acțiuni din 2 august 1995, prin sentința nr. 2685 din 1 iunie 2005 a Tribunalului București, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și a repunerii părților în situația anterioară, reclamantul a pierdut calitatea de acționar asupra acțiunilor dobândite în calitatea sa de membru al Asociației PAS C.P., și că a rămas cu calitatea de acționar numai cu privire la un nr. de 12483 acțiuni, dobândite prin schimb de la Fondul Proprietății Private V- Oltenia.

Prin urmare, soluția de admitere a apelului este corectă, însă sentința trebuia schimbată doar în parte, iar calitatea de acționar al reclamantului la societatea pârâtă, trebuia constatată doar pentru un nr. 12483 de acțiuni, lucru pe care l-a și făcut instanța de apel, respingând în rest acțiunea. Prin urmare, doar exprimarea din cuprinsul dispozitivului este oarecum defectuoasă, sensul deciziei recurate fiind acela că apelul a fost admis, iar sentința primei instanțe schimbată, în parte, cererea de chemare în judecată fiind admisă doar în parte, respectiv pentru un nr. 12483 de acțiuni, dobândite de la Fondul proprietății Private V Oltenia, cererea respingându-se pentru acțiunile dobândite prin intermediul Asociației PAS C.P.

4. Nici cea de-a patra critică nu poate fi reținută, mai ales că ea vizează temeinicia deciziei recurate, or, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000, astfel că instanța de recurs nu mai poate analiza decizia recurată sub aspectul temeiniciei, însă este de reținut faptul că instanța de apel a schimbat sentința primei instanțe, tocmai ținând cont de decizia nr. 2724 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.P. SA Aninoasa împotriva deciziei nr. 62 de la 21 mai 2010 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 iunie 2011.