ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 932/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.M., prin acțiunea înregistrată la 30 septembrie 2008 la Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a chemat în judecată pe pârâta SC P.P. SA Galați solicitând instanței să dispună anularea Hotărârii A.G.E.A. a SC P.P. SA Galați nr. 2 din 8 septembrie 2008, publicată în M.Of., partea a IV-a nr. 5070 din 16 septembrie 2008, ca fiind nelegală și fiind lovită de nulitate absolută; suspendarea acestei hotărâri până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni, în temeiul art. 133 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu cheltuieli de judecată. La termenul de judecată din 20 noiembrie 2008, A.E.

a formulat cerere de intervenție în interes propriu, având același obiect ca și a reclamantului. Prin sentința civilă nr. 37/CC din 13 noiembrie 2009, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M.P., acesta fiind obligat la plata a 10.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 8 septembrie 2008 la sediul pârâtei a avut loc A.G.E.A. care avea pe ordinea de zi trei puncte: majorarea capitalului social al societății de la 400.598,70 lei la 4.406.585,70 lei și delegarea unor competențe a A.G.E.A.

către Consiliul de administrație al societății, propunerile fiind adoptate de adunarea generală cu majoritate de voturi (88,60 % din acționarii prezenți); că reclamantul a participat la ședință, însă votul lui a fost suspendat deoarece nu a făcut dovada existenței unei procuri speciale în termenul stabilit de convocator, iar membrii Asociației PAS au adus la cunoștință faptul că s-au adresat instanței de judecată în vederea distribuirii acțiunilor către salariații societății, avându-se în vedere faptul că acțiunile au fost achitate integral de mai mult de 2 ani de zile, că președintele asociației – M.P. – le-a folosit în interes propriu, în mod abuziv (obiectul acestui litigiu îl constituie dosarul nr. 8862/233/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Galați).

De asemenea, instanța a mai reținut că la 5 august 2008, a fost publicat convocatorul adunării generale, iar la data de 8 septembrie 2008 a avut loc adunarea generală cu respectarea termenului de 30 de zile, care a fost prezidată de președintele consiliului de administrație A.A., conform art. 129 din Legea nr. 31/1990; că singurul punct pe ordinea de zi a fost majorarea capitalului social al pârâtei care s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, art. 117 și urm. din Legea nr. 31/1990. Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 64/A din 30 iunie 2010 a admis apelurile declarate de intervenientul A.E. și de reclamantul M.P., în nume propriu și în calitate de reprezentant al A.S.C.S.C.P.P.

PAS, împotriva sentinței civile nr. 37/CC din 13 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Galați, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța de apel a reținut, în esență, privitor la apelul reclamantului M.P., că prima instanță a reținut o situație de fapt contradictorie, în sensul că A.G.E.A. din 8 septembrie 2008, a avut pe ordine de zi trei puncte [pag. 2 alin. (10)], iar în alin. 16 pag. 3, s-a menționat că singurul punct pe ordinea de zi a fost majorarea capitalului social al societății, că nu s-a făcut diferența în procente al acționarilor prezenți la adunarea generală și numărul celor care au votat, ignorând procesul-verbal în care s-a consemnat modul în care s-a desfășurat ședința A.G.E.A.

a pârâtei, că instanța nu a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, ceea ce împiedică efectuarea controlului judiciar; că în raport de al doilea motiv de apel prin care s-a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 8 septembrie 2008 și nulitatea convocării acestei adunări, nu a fost analizată încălcarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990. În privința apelului formulat de intervenientul A.E., Curtea a reținut că prima instanță a pronunțat hotărârea apelată cu încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 52 C. proc. civ. În cauză, s-a mai reținut de instanța de apel că, apelantul A.E.

a formulat cerere de intervenție în interes propriu, care nu poartă rezoluția de primire a instanței, astfel menționate în încheierea de ședință din 20 noiembrie 2008, că s-a înmânat părților în litigiu, fără să dispună și citarea intervenientului începând cu data de 15 ianuarie 2009 până la termenul de judecată din 24 iunie 2009, când acesta a fost reprezentat de avocat și când a fost admisă și excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului, fără să se observe contractul de vânzare - cumpărare de către acesta a unui număr de 20 de acțiuni, încheiat la 6 august 2008, contract depus la dosar și înscris în registrul acționarilor al pârâtei

SC P.P. SA

Galați. Împotriva menționatei decizii, pârâta SC P.P. SA Galați a declarat recurs în termen legal, prin care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Galați. În criticile formulate, recurenta-pârâtă susține în esență următoarele: - Instanța de apel a încălcat atribuțiile puterii judecătorești când a analizat calitatea procesuală activă a intervenientului cu referire la momentul de la care acesta a devenit acționar, în contradicție cu prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990 care stabilesc că transferul dreptului de proprietate se realizează în momentul semnării declarației din registrul acționarilor, care nu se află depusă la dosar și de contractul de cesiune de acțiuni care conține modificări - art. 304 pct. 4 C. proc.

civ.; - Instanța de apel a nesocotit formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 C. proc. civ., încălcându-i în mod flagrant pârâtei dreptul la apărare, că față de modul în care s-au desfășurat dezbaterile a fost încălcat principiul contradictorialității prin îngrădirea dreptului la cuvântul în replică - art. 304 pct. 5 C. proc. civ.; - Hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, că potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. nu au fost luate în considerare apărările sale cu privire la motivele de recurs – art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.; - Decizia din apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fără să observe că instanța de fond a discutat în principiu, cererea de intervenție, admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, cu referire la încheierea din data de 24 iunie 2009, în cadrul discutării interesului pe care îl justifica intervenientul, când s-a ridicat excepția lipsei calității procesuale sale active – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: - Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc.

civ. se impune a se arăta că, în principal depășirea atribuțiilor instanței judecătorești se concretizează într-o imixtiune a instanței de judecată în sfera activității executive sau legislative atunci când se săvârșesc acte ce intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească și că evoluția jurisprudențială ce s-a caracterizat printr-o flexibilitate a conceptului de exces de putere nu trebuie și nu poate tinde la transformarea acestui motiv de recurs într-o nișă care să permită transformarea căii de atac a recursului dintr-una extraordinară într-o cale de atac ordinară.

Cu toate acestea, susținerea recurentei în sensul căreia instanța de recurs a refuzat a recunoaște valoarea juridică a unor dispoziții normative în vigoare, respectiv a dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 31/1998, este nefundamentată întrucât calitatea procesuală activă a intervenientului în interes propriu nu a fost analizată prin raportare strică la calitatea de acționar a acestuia în cadrul societății, ci prin prisma caracteristicilor nulității absolute, reținând în mod corect, că atâta timp cât acesta are calitatea de cumpărător a unui număr de 20 de acțiuni (contractul de vânzare-cumpărare din 6 august 2008) fiind înscris în registrul acționarilor ai intimatei (la numărul de ordine 33) poate și are un interes legitim să invoce nulitatea hotărârii adunării generale a societății.

Mai mult, din cuprinsul procesului-verbal al adunării rezultă că acesta a participat la adunare ca acționar. - Nici critica ce vizează încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi primită, în contextul în care din desfășurarea dezbaterilor – așa cum acestea au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 iunie 2010 ce face corp comun cu decizia atacată – nu se poate reține încălcarea principiului contradictorialității și nici a dreptului la apărare al recurentei. Astfel din conținutul actului menționat rezultă că societății SC P.P. SA i s-au respectat toate drepturile procesuale, acordându-i-se cuvântul reprezentantului acesteia față de cele două apeluri ce au făcut obiectul analizei, prilej cu care și-a susținut punctele de vedere cu privire la acestea, dovadă fiind consemnările de la pag.88.

Drept urmare, pretinsul refuz al instanței de a-i acorda cuvântul în replică (deși nu rezultă o asemenea situație din actele de la dosar), în condițiile în care – în calitate de intimată a avut ultimul cuvânt – nu poate constitui un motiv de modificare ori casare a deciziei, fiind mai degrabă unul formal. - În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constând în aceea că decizia nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței se constată, contrar susținerilor recurentei, că decizia atacată conține ample considerente prin care se argumentează pe larg soluția adoptată, fiind concordante cu aceasta.

Astfel, instanța de apel a argumentat pe larg ce a determinat-o să înlăture apărarea intimatei prin care a susținut că sentința apelată ar fi motivată în fapt și în drept, arătând că instanța de fond nu a redat concret situația de fapt, nu a arătat motivele de fapt și de drept ce au stat la baza convingerii sale, în sensul respingerii acțiunii și nici cele pentru care au fost înlăturate cererile reclamantului, situație ce a împiedicat-o să efectueze controlul judiciar. De asemenea, se impune a preciza faptul că niciunde, în cuprinsul hotărârii atacate, instanța de apel nu a tranșat asupra transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor dobândite de intervenient, ci s-a analizat calitatea procesuală a acestuia prin prisma contractului de cesiune amintit anterior și a mențiunii din registrul acționarilor ținut de societate.

De altfel, din cuprinsul întâmpinării nici nu rezultă că prin întâmpinarea din apel – societatea ar fi invocat dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 în apărare. Mai mult, în mod corect s-a constatat de către instanța apelului că singura mențiune din sentință ce face trimitere la anumite texte de lege este aceea referitoare la deschiderea adunării (...) conform art. 129 din Legea nr. 31/1990 și că nu au fost încălcate dispozițiile art. 117 și următoarele din lege ceea ce nu poate constitui o motivare în sensul acceptat de dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. - Pentru aceleași considerente arătate anterior, Înalta Curte nu poate primi nici ultima critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. cu trimitere directă la încălcarea art. 261 pct. 5 C. proc. civ. În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de SC P.P. SA Galați, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.P. SA Galați împotriva deciziei nr. 64/A din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2011.