ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2231/2011

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

civilă nr. 34 din 9 februarie 2010, a admis apelul declarat de reclamanții P.C.I.

și S.N. împotriva sentinței nr. 216 de la 30 septembrie 2009 pronunțată de

Tribunalul Gorj, secția civilă, în contradictoriu cu pârâții SC C.E. Craiova SA

și Sucursala Minieră Prigoria.

A schimbat în parte

sentința, în sensul că a obligat pârâtele la plata sumelor stabilite prin

sentință indexate cu indicele de inflație începând cu data de 01 iunie 2008 și

cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii – 18 decembrie 2008 și

până la data plății efective; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

S-a respins apelul

pârâtului SC C.E. Craiova SA și a fost obligat acest pârât la plata sumei de 1.600

RON către fiecare reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut următoarele motive:

Prin acțiunea

adresată Tribunalului Gorj la 18 decembrie 2008, reclamanții P.C.I. și S.N. au

chemat în judecată pe pârâții SC C.E. Craiova SA și Sucursala Minieră Prigoria,

pentru a fi obligați aceștia la plata drepturilor de autor pentru folosirea

invenției „Cupă pentru excavator cu cupe”, pe perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie

2007, indexate cu coeficientul de inflație de la data de 1 ianuarie 2008 până

la data plății, plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt coautorii invenției „Cupă pentru excavator cu

cupe”, iar la 19 mai 1999 între C.N.L.O., în calitate de cesionar, și

reclamanți a fost încheiat contractul prin care cedenții au transmis dreptul la

eliberarea brevetului și folosirea exclusivă a acestei invenții către C.N.L.O.,

contractul fiind încheiat pe o perioadă de valabilitate a brevetului de 20 ani,

compania obligându-se să încheie cu fiecare subunitate care aplică invenția,

contracte tip anexa 5 la Regulamentul C.N.L.O.

Potrivit

contractului, redevențele trebuiau achitate trimestrial, cesionarul

obligându-se să țină o evidență specială privind numărul de aplicații, valoarea

profitului post calculat și să le prezinte cedenților cu ocazia fiecărei plăți

a redevențelor.

Pârâtele au folosit

invenția, însă nu au achitat de bună-voie drepturile de autor, motiv pentru

care s-a promovat acțiunea de față, urmând ca la stabilirea cuantumului

acestora să se aibă în vedere înțelegerea coautorilor, în sensul ca din suma

cuvenită (20% din eficiența economică) să revină reclamanților 15%, iar restul

de 70% coautorului I.G.

Prin sentința nr. 216

din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr.

16402/95/2008.

S-a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SC C.E. Craiova SA.

S-a admis acțiunea

formulată de reclamanții P.C.I. și S.N., în contradictoriu cu pârâții SC C.E.

Craiova SA și Sucursala Minieră Prigoria.

Au fost obligate în

solidar pârâtele SC C.E. Craiova SA și Sucursala Minieră Prigoria la plata

către reclamanți a drepturilor de autor aferente perioadei 1 ianuarie 2007-31

decembrie 2007 în sumă de 8.550,45 RON pentru fiecare, și la câte 2.000 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că pârâta SC C.E. Craiova SA are calitate

procesuală pasivă, întrucât prin H.G. nr. 103/2004 această persoană juridică a

preluat toate drepturile și obligațiile aferente Carierei Seciuri, iar

împrejurarea că nu a încheiat contracte cu autorii invenției nu o exonerează de

plata drepturilor de autor în condițiile în care expertiza efectuată în cauză a

stabilit că la data preluării Carierei Seciuri (S.M. Prigoria) aceasta folosea

invenția și a obținut eficiență economică și beneficii. De altfel, calitatea

procesuală pasivă a pârâtei a fost constatată prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile pronunțate în spețe similare.

Din cuprinsul

raportului de expertiză a rezultat că în perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2007,

S.M. Prigoria, ca subunitate a C.N.L.O., în prezent subunitate a C.E. Craiova,

a folosit invenția și a realizat o eficiență economică de 262.190,72 RON. Având

în vedere înțelegerea încheiată la 23 octombrie 2001 între autorii invenției,

acestora le revine suma de 85.550,45 RON, reprezentând drepturi de autor pe

perioada solicitată, reactualizate cu indicele de inflație.

Prima instanță nu a

acordat decât suma reprezentând redevențe cuvenite reclamanților, conform

convenției încheiate între ei, reactualizată cu indicele de inflație, pentru

perioada 1 ianuarie 2008-1 iunie 2009, și a respins solicitarea de acordare a

dobânzilor legale.

Soluția adoptată se

întemeiază pe o greșită interpretare a dispozițiilor legale din materia

executării obligațiilor contractuale.

Potrivit art. 1082 C.

civ., debitorul este obligat la plata de daune-interese pentru neexecutarea

obligației sau pentru executarea sa cu întârziere.

Coeficientul de

inflație reprezintă prejudiciul pe care îl suferă creditorul urmare a

devalorizării monedei naționale, și care urmează a fi acoperit prin aplicarea

acestuia. Principiul care stă la baza instituției actualizării creanțelor este

acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea sau împlinirea

defectuoasă a obligațiilor de plată a unei sume de bani, și decurge prevederile

art. 1084 C. civ.

În cazul neexecutării

unei obligații care are ca obiect o sumă de bani, se prezumă că lipsa de

folosință a acesteia produce creditorului un prejudiciu, constând în dobânda

legală datorată pe perioada întârzierii la executare, potrivit 1088 C. civ. În

consecință, creditorul este îndreptățit să pretindă plata dobânzii legale, fără

a fi obligat să facă dovada pagubei și a legăturii de cauzalitate între prejudiciul

suferit și fapta culpabilă a debitorului.

Este admisibil

cumulul daunelor interese compensatorii cu cele moratorii, conform art. 1069

alin. (2) C. civ., întrucât, în cazul obligațiilor bănești, dobânda are în

vedere numai întârzierea la plată, nu și neexecutarea sau executarea

necorespunzătoare a obligației principale. Despăgubirile compensatorii,

constând în reactualizarea debitului cu indicele de inflație sunt menite să

compenseze prejudiciul suferit prin erodarea monedei naționale.

În mod corect prima

instanță a stabilit că SC C.E. Craiova SA are calitate procesuală pasivă în

raportul juridic dedus judecății, întrucât potrivit art. 15 alin. (1) din H.G.

nr. 103/2004, această persoană juridică a preluat întregul patrimoniu al

Carierei Seciuri (S.M. Prigoria), subrogându-se astfel în toate drepturile și

obligațiile acesteia.

Cariera Seciuri era,

la data preluării sale de către pârâtă, o subunitate a C.N.L.O., parte

contractantă în contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999, ceea ce

înseamnă că în virtutea principiilor relativității efectelor contractelor,

înscrise în art. 973 C. civ., și al forței obligatorii a contractelor,

reglementat de art. 969 C. civ., actul juridic mai sus menționat îi era

opozabil.

Ulterior preluării

Carierei Seciuri de către C.E. Craiova, nu se impunea perfectarea unui nou

contract între reclamanți și această unitate, care a dobândit calitatea de

continuator patrimonial al C.N.L.O., și este ținută de toate obligațiile

asumate de antecesoarea sa.

Expertul desemnat de

instanță a concluzionat că la data preluării, S.M. Prigoria folosea invenția și

obținea beneficii economice ca urmare a înlocuirii cupelor clasice cu cupele

SIP, prin utilizarea dinților cupă cu coadă de autoimpanare în locul celor

clasice și prin eliminarea șuruburilor M24x120 cu piulița M24.

Potrivit art. 274 C. proc.

civ., a fost obligată pârâta SC C.E. Craiova SA, aflată în culpă procesuală, la

plata sumei de 1.600 RON către fiecare reclamant, cu titlu de cheltuieli de

judecată, reprezentând onorariu avocat și contravaloare cheltuieli de

transport.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC C.E. Craiova SA, criticând-o pentru

următoarele motive:

În cererea de chemare

în judecată, reclamantul precizează faptul că între autorii invenției, în

calitate de cedenți, și C.N.L.O., în calitate de cesionar, s-a încheiat

contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999 prin care cedenții transmiteau

dreptul la eliberarea brevetului de invenție și folosirea exclusivă a

respectivelor invenții de către C.N.L.O.

respins excepția lipsei calității procesuale invocată, întrucât între SC C.E. Craiova

SA și autorii invenției nu s-a încheiat niciun contract, astfel încât, cu

aplicarea art. 969 C. civ., nu are nicio obligație față de aceștia.

Recurenta a luat

ființă prin H.G. 103/2004, ca urmare a măsurilor de restructurare a activității

de producere a energiei electrice și termice pe bază de lignit, prin fuziunea

Sucursalei Electrocentrale Craiova II cu Sucursala Electrocentrale Ișalnița și

cu o parte din patrimoniul C.N.L.O., respectiv Cariera Ruget-Seciurile.

În urma divizării s-a

încheiat protocolul de predare-primire a activului și pasivului aferente

carierei Ruget-Seciuri și Actul Adițional nr. 1 la acest protocol, în aceste

documente nefiind predat și contractul de cesiune pe care autorii invenției

l-au încheiat cu C.N.L.O.

Nu are niciun

document legal din care ar putea rezulta obligația plății contravalorii

drepturilor de autor față de reclamant. Pentru a opera prevederile 969 C. civ.

este necesar să existe o convenție încheiată între părți, ori după înființarea

recurentei, autorii invenției nu au încheiat cu SC C.E. Craiova SA niciun

document legal din care să rezulte cesionarea dreptului de utilizare a

invenției.

În situația în care

ar fi obligați la plata despăgubirilor solicitate de către reclamanți s-ar

încălca principiul relativității efectelor contractului, principiu instituit de

către art. 973 C. civ. conform căruia convențiile n-au efect decât între

părțile contractante. Efectele obligatorii ale contractelor privesc numai

părțile contractante, nimeni nu poate fi obligat prin voința altei persoane,

iar drepturile născute din contract aparțin și profită părților contractante

care au calitatea de titulare ale lor.

folosește cupele brevetate de către reclamant, făcându-se referire la probele

relevante sub acest aspect.

Analizând decizia de

apel în raport de criticile formulate, ce se circumscriu în parte dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ceea ce face să nu se rețină nulitatea

recursului invocată de către intimați, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, în considerarea celor ce succed:

o corectă soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată

de către pârâta-recurentă.

Pe de o parte,

recurenta susține că nu a fost parte în contractul încheiat de autorii

invenției și C.N.L. Oltenia, iar pe de altă parte, că în protocolul de preluare

activ și pasiv încheiat în temeiul H.G. nr. 103/2004 nu a fost trecut acest

contract de cesiune.

Prin această ultimă

apărare recurenta recunoaște practic argumentele instanței de apel referitoare

la preluarea patrimoniului Carierei Seciuri (S.M. Prigoria), care aparținea de

C.N.L. Oltenia, semnatară a contractului de cesiune cu inventatorii, în temeiul

H.G. nr. 103/2004 – argumente pe care nu le contestă în recurs, ci numai se

prevalează de conținutul protocolului de preluare activ și pasiv.

În condițiile în care

instanța de apel a reținut ca situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată

că la Cariera Seciuri (S.M. Prigoria), preluată de către recurentă, s-a folosit

invenția și s-au obținut beneficii economice, nu are relevanță nemenționarea în

protocolul încheiat în temeiul H.G. nr. 103/2004 a contractului de cesiune.

Acest lucru nu o absolvă pe recurentă de plata remunerației cuvenite

inventatorilor, atâta timp cât unitatea preluată folosea invenția, iar în

temeiul art. 15 din H.G. nr. 103/2004, s-a subrogat în toate drepturile și

obligațiile acesteia.

În acest fel,

dispozițiile art. 969 și 973 C. civ. își produc pe deplin efectele, recurenta

subrogându-se în locul C.N.L. Oltenia, prin unitatea preluată, nemaifiind

necesară semnarea unui nou contract.

care instanța de apel a reținut ca situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată

în recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ., că unitatea preluată a

folosit invenția și a obținut beneficii economice în perioada de referință, cea

de-a doua critică vizează temeinicia deciziei – aspect ce nu poate fi cenzurat

de instanța de recurs.

Constatând, prin

urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună

respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul SC C.E. Craiova SA pentru Sucursala

Minieră Prigoria împotriva deciziei nr. 34 din 09 februarie 2010 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2011.