ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2231/2011

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 34 din 9 februarie 2010, a admis apelul declarat de reclamanții P.C.I. și S.N. împotriva sentinței nr. 216 de la 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, în contradictoriu cu pârâții SC C.E. Craiova SA și Sucursala Minieră Prigoria. A schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâtele la plata sumelor stabilite prin sentință indexate cu indicele de inflație începând cu data de 01 iunie 2008 și cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii – 18 decembrie 2008 și până la data plății efective; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. S-a respins apelul pârâtului SC C.E.

Craiova SA și a fost obligat acest pârât la plata sumei de 1.600 RON către fiecare reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele motive: Prin acțiunea adresată Tribunalului Gorj la 18 decembrie 2008, reclamanții P.C.I. și S.N. au chemat în judecată pe pârâții SC C.E. Craiova SA și Sucursala Minieră Prigoria, pentru a fi obligați aceștia la plata drepturilor de autor pentru folosirea invenției „Cupă pentru excavator cu cupe”, pe perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2007, indexate cu coeficientul de inflație de la data de 1 ianuarie 2008 până la data plății, plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt coautorii invenției „Cupă pentru excavator cu cupe”, iar la 19 mai 1999 între C.N.L.O., în calitate de cesionar, și reclamanți a fost încheiat contractul prin care cedenții au transmis dreptul la eliberarea brevetului și folosirea exclusivă a acestei invenții către C.N.L.O., contractul fiind încheiat pe o perioadă de valabilitate a brevetului de 20 ani, compania obligându-se să încheie cu fiecare subunitate care aplică invenția, contracte tip anexa 5 la Regulamentul C.N.L.O. Potrivit contractului, redevențele trebuiau achitate trimestrial, cesionarul obligându-se să țină o evidență specială privind numărul de aplicații, valoarea profitului post calculat și să le prezinte cedenților cu ocazia fiecărei plăți a redevențelor.

Pârâtele au folosit invenția, însă nu au achitat de bună-voie drepturile de autor, motiv pentru care s-a promovat acțiunea de față, urmând ca la stabilirea cuantumului acestora să se aibă în vedere înțelegerea coautorilor, în sensul ca din suma cuvenită (20% din eficiența economică) să revină reclamanților 15%, iar restul de 70% coautorului I.G. Prin sentința nr. 216 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 16402/95/2008. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SC C.E. Craiova SA. S-a admis acțiunea formulată de reclamanții P.C.I. și S.N., în contradictoriu cu pârâții SC C.E. Craiova SA și Sucursala Minieră Prigoria. Au fost obligate în solidar pârâtele SC C.E.

Craiova SA și Sucursala Minieră Prigoria la plata către reclamanți a drepturilor de autor aferente perioadei 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2007 în sumă de 8.550,45 RON pentru fiecare, și la câte 2.000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta SC C.E. Craiova SA are calitate procesuală pasivă, întrucât prin H.G. nr. 103/2004 această persoană juridică a preluat toate drepturile și obligațiile aferente Carierei Seciuri, iar împrejurarea că nu a încheiat contracte cu autorii invenției nu o exonerează de plata drepturilor de autor în condițiile în care expertiza efectuată în cauză a stabilit că la data preluării Carierei Seciuri (S.M. Prigoria) aceasta folosea invenția și a obținut eficiență economică și beneficii.

De altfel, calitatea procesuală pasivă a pârâtei a fost constatată prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în spețe similare. Din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că în perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2007, S.M. Prigoria, ca subunitate a C.N.L.O., în prezent subunitate a C.E. Craiova, a folosit invenția și a realizat o eficiență economică de 262.190,72 RON. Având în vedere înțelegerea încheiată la 23 octombrie 2001 între autorii invenției, acestora le revine suma de 85.550,45 RON, reprezentând drepturi de autor pe perioada solicitată, reactualizate cu indicele de inflație. Prima instanță nu a acordat decât suma reprezentând redevențe cuvenite reclamanților, conform convenției încheiate între ei, reactualizată cu indicele de inflație, pentru perioada 1 ianuarie 2008-1 iunie 2009, și a respins solicitarea de acordare a dobânzilor legale.

Soluția adoptată se întemeiază pe o greșită interpretare a dispozițiilor legale din materia executării obligațiilor contractuale. Potrivit art. 1082 C. civ., debitorul este obligat la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru executarea sa cu întârziere. Coeficientul de inflație reprezintă prejudiciul pe care îl suferă creditorul urmare a devalorizării monedei naționale, și care urmează a fi acoperit prin aplicarea acestuia. Principiul care stă la baza instituției actualizării creanțelor este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea sau împlinirea defectuoasă a obligațiilor de plată a unei sume de bani, și decurge prevederile art. 1084 C. civ.

În cazul neexecutării unei obligații care are ca obiect o sumă de bani, se prezumă că lipsa de folosință a acesteia produce creditorului un prejudiciu, constând în dobânda legală datorată pe perioada întârzierii la executare, potrivit 1088 C. civ. În consecință, creditorul este îndreptățit să pretindă plata dobânzii legale, fără a fi obligat să facă dovada pagubei și a legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit și fapta culpabilă a debitorului. Este admisibil cumulul daunelor interese compensatorii cu cele moratorii, conform art. 1069 alin. (2) C. civ., întrucât, în cazul obligațiilor bănești, dobânda are în vedere numai întârzierea la plată, nu și neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligației principale.

Despăgubirile compensatorii, constând în reactualizarea debitului cu indicele de inflație sunt menite să compenseze prejudiciul suferit prin erodarea monedei naționale. În mod corect prima instanță a stabilit că SC C.E. Craiova SA are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății, întrucât potrivit art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 103/2004, această persoană juridică a preluat întregul patrimoniu al Carierei Seciuri (S.M. Prigoria), subrogându-se astfel în toate drepturile și obligațiile acesteia. Cariera Seciuri era, la data preluării sale de către pârâtă, o subunitate a C.N.L.O., parte contractantă în contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999, ceea ce înseamnă că în virtutea principiilor relativității efectelor contractelor, înscrise în art. 973 C. civ., și al forței obligatorii a contractelor, reglementat de art. 969 C. civ., actul juridic mai sus menționat îi era opozabil.

Ulterior preluării Carierei Seciuri de către C.E. Craiova, nu se impunea perfectarea unui nou contract între reclamanți și această unitate, care a dobândit calitatea de continuator patrimonial al C.N.L.O., și este ținută de toate obligațiile asumate de antecesoarea sa. Expertul desemnat de instanță a concluzionat că la data preluării, S.M. Prigoria folosea invenția și obținea beneficii economice ca urmare a înlocuirii cupelor clasice cu cupele SIP, prin utilizarea dinților cupă cu coadă de autoimpanare în locul celor clasice și prin eliminarea șuruburilor M24x120 cu piulița M24. Potrivit art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta SC C.E. Craiova SA, aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 1.600 RON către fiecare reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și contravaloare cheltuieli de transport.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.E. Craiova SA, criticând-o pentru următoarele motive: În cererea de chemare în judecată, reclamantul precizează faptul că între autorii invenției, în calitate de cedenți, și C.N.L.O., în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999 prin care cedenții transmiteau dreptul la eliberarea brevetului de invenție și folosirea exclusivă a respectivelor invenții de către C.N.L.O. 1. În mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale invocată, întrucât între SC C.E. Craiova SA și autorii invenției nu s-a încheiat niciun contract, astfel încât, cu aplicarea art. 969 C. civ., nu are nicio obligație față de aceștia.

Recurenta a luat ființă prin H.G. 103/2004, ca urmare a măsurilor de restructurare a activității de producere a energiei electrice și termice pe bază de lignit, prin fuziunea Sucursalei Electrocentrale Craiova II cu Sucursala Electrocentrale Ișalnița și cu o parte din patrimoniul C.N.L.O., respectiv Cariera Ruget-Seciurile. În urma divizării s-a încheiat protocolul de predare-primire a activului și pasivului aferente carierei Ruget-Seciuri și Actul Adițional nr. 1 la acest protocol, în aceste documente nefiind predat și contractul de cesiune pe care autorii invenției l-au încheiat cu C.N.L.O. Nu are niciun document legal din care ar putea rezulta obligația plății contravalorii drepturilor de autor față de reclamant.

Pentru a opera prevederile 969 C. civ. este necesar să existe o convenție încheiată între părți, ori după înființarea recurentei, autorii invenției nu au încheiat cu SC C.E. Craiova SA niciun document legal din care să rezulte cesionarea dreptului de utilizare a invenției. În situația în care ar fi obligați la plata despăgubirilor solicitate de către reclamanți s-ar încălca principiul relativității efectelor contractului, principiu instituit de către art. 973 C. civ. conform căruia convențiile n-au efect decât între părțile contractante. Efectele obligatorii ale contractelor privesc numai părțile contractante, nimeni nu poate fi obligat prin voința altei persoane, iar drepturile născute din contract aparțin și profită părților contractante care au calitatea de titulare ale lor.

2. Recurenta nu folosește cupele brevetate de către reclamant, făcându-se referire la probele relevante sub acest aspect. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, ce se circumscriu în parte dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ceea ce face să nu se rețină nulitatea recursului invocată de către intimați, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed: 1. În cauză s-a făcut o corectă soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta-recurentă. Pe de o parte, recurenta susține că nu a fost parte în contractul încheiat de autorii invenției și C.N.L. Oltenia, iar pe de altă parte, că în protocolul de preluare activ și pasiv încheiat în temeiul H.G.

nr. 103/2004 nu a fost trecut acest contract de cesiune. Prin această ultimă apărare recurenta recunoaște practic argumentele instanței de apel referitoare la preluarea patrimoniului Carierei Seciuri (S.M. Prigoria), care aparținea de C.N.L. Oltenia, semnatară a contractului de cesiune cu inventatorii, în temeiul H.G. nr. 103/2004 – argumente pe care nu le contestă în recurs, ci numai se prevalează de conținutul protocolului de preluare activ și pasiv. În condițiile în care instanța de apel a reținut ca situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată că la Cariera Seciuri (S.M. Prigoria), preluată de către recurentă, s-a folosit invenția și s-au obținut beneficii economice, nu are relevanță nemenționarea în protocolul încheiat în temeiul H.G.

nr. 103/2004 a contractului de cesiune. Acest lucru nu o absolvă pe recurentă de plata remunerației cuvenite inventatorilor, atâta timp cât unitatea preluată folosea invenția, iar în temeiul art. 15 din H.G. nr. 103/2004, s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile acesteia. În acest fel, dispozițiile art. 969 și 973 C. civ. își produc pe deplin efectele, recurenta subrogându-se în locul C.N.L. Oltenia, prin unitatea preluată, nemaifiind necesară semnarea unui nou contract. 2. În condițiile în care instanța de apel a reținut ca situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată în recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ., că unitatea preluată a folosit invenția și a obținut beneficii economice în perioada de referință, cea de-a doua critică vizează temeinicia deciziei – aspect ce nu poate fi cenzurat de instanța de recurs.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul SC C.E. Craiova SA pentru Sucursala Minieră Prigoria împotriva deciziei nr. 34 din 09 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.