ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 decembrie 2007,
reclamantul A.G. a chemat în judecată M.Î.M.M.C.T.P.L., solicitând obligarea
acestuia să-i elibereze adeverința tip prevăzută de aplicarea O.G. nr. 36/2003 pct.
32, și să se constate că îndeplinește condițiile pentru a beneficia de pensia
de serviciu.
În motivarea cererii,
reclamantul a susținut că a lucrat în comerț exterior 23 de ani, din care în
misiune temporară în străinătate 4 ani și 4 luni.
Prin sentința civilă nr. 790
din 12 martie 2008, Curtea de apel București, secția de contencios
administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare în favoarea
Tribunalului București reținând pentru aceasta că reclamantul urmărește în fapt
să i se recunoască dreptul de a primi pensia de serviciu reglementată de O.G. nr.
36/2003, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 155 lit. c) din
Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs A.G. care în esență a arătat că obiectul cererii nu privește un
conflict de muncă ci refuzul nejustificat al unui organ central al
administrației publice de a-i soluționa o cerere referitoare la eliberarea unui
act.
Recursul este fondat.
În condițiile art. 1 din Legea
nr. 554/2004, reclamantul a solicitat obligarea M.Î.M.M.C.T.P.L. să-i elibereze
adeverința tip prevăzută la pct. 32 din Normele de aplicare a O.G. nr. 36/2003
privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular
aprobată de Legea nr. 595/203, necesară pentru obținerea pensiei de serviciu la
care se consideră îndreptățit.
Astfel fiind și cum
autoritatea pârâtă este un organ central al administrației de stat, competența
de soluționare revine Curții de Apel îndreptățită să probeze și să constate
acest refuz.
Faptul că această adeverință
dă dreptul reclamantului - recurent să beneficieze de pensie de serviciu astfel
cum este reglementată de O.G. nr. 36/2003, nu modifică natura litigiului și cu
atât mai puțin competența de soluționare a instanței.
Aceasta întrucât dreptul de
pensie urmează a fi stabilit ulterior obținerii actului, de către autoritatea
competentă și în limitele legii speciale și nicidecum de către pârâtul chemat
în judecată.
Astfel fiind invocarea
dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000 este nejustificată, tribunalele
fiind chemate să soluționeze în primă instanță acele litigii născute între
persoana interesată și C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii cu privire
la decizia de pensionare la modul de calcul al contribuției de asigurări sociale,
la refuzul de soluționare de către aceste autorități a oricărei cereri ce
privește drepturile de asigurări sociale, etc.
În raport de aceste
considerente urmează a se reține ca fiind nelegală și netemeinică hotărârea
Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și pe
cale de consecință având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
recurentul - reclamant A.G. împotriva sentinței civile nr. 790 din 12 martie 2008
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și
trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 5 noiembrie 2008.