ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 decembrie 2007, reclamantul A.G. a chemat în judecată M.Î.M.M.C.T.P.L., solicitând obligarea acestuia să-i elibereze adeverința tip prevăzută de aplicarea O.G. nr. 36/2003 pct. 32, și să se constate că îndeplinește condițiile pentru a beneficia de pensia de serviciu. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că a lucrat în comerț exterior 23 de ani, din care în misiune temporară în străinătate 4 ani și 4 luni. Prin sentința civilă nr. 790 din 12 martie 2008, Curtea de apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București reținând pentru aceasta că reclamantul urmărește în fapt să i se recunoască dreptul de a primi pensia de serviciu reglementată de O.G.

nr. 36/2003, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 155 lit. c) din Legea nr. 19/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.G. care în esență a arătat că obiectul cererii nu privește un conflict de muncă ci refuzul nejustificat al unui organ central al administrației publice de a-i soluționa o cerere referitoare la eliberarea unui act. Recursul este fondat. În condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat obligarea M.Î.M.M.C.T.P.L. să-i elibereze adeverința tip prevăzută la pct. 32 din Normele de aplicare a O.G. nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular aprobată de Legea nr. 595/203, necesară pentru obținerea pensiei de serviciu la care se consideră îndreptățit.

Astfel fiind și cum autoritatea pârâtă este un organ central al administrației de stat, competența de soluționare revine Curții de Apel îndreptățită să probeze și să constate acest refuz. Faptul că această adeverință dă dreptul reclamantului - recurent să beneficieze de pensie de serviciu astfel cum este reglementată de O.G. nr. 36/2003, nu modifică natura litigiului și cu atât mai puțin competența de soluționare a instanței. Aceasta întrucât dreptul de pensie urmează a fi stabilit ulterior obținerii actului, de către autoritatea competentă și în limitele legii speciale și nicidecum de către pârâtul chemat în judecată. Astfel fiind invocarea dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000 este nejustificată, tribunalele fiind chemate să soluționeze în primă instanță acele litigii născute între persoana interesată și C.N.P.A.S.

sau casele teritoriale de pensii cu privire la decizia de pensionare la modul de calcul al contribuției de asigurări sociale, la refuzul de soluționare de către aceste autorități a oricărei cereri ce privește drepturile de asigurări sociale, etc. În raport de aceste considerente urmează a se reține ca fiind nelegală și netemeinică hotărârea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și pe cale de consecință având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul - reclamant A.G. împotriva sentinței civile nr. 790 din 12 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2008.