ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1096/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul A.G. a chemat în

judecată pe pârâtul Ministerul

î

ntreprinderilor

Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri obligarea pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i elibereze adeverința tip

prevăzută la pct. 32 din Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 36/2003

și să constate că îndeplinește condițiile pentru a beneficia de pensie de

serviciu.

În

motivarea acțiunii reclamantul a învederat că este pensionar pentru limită de

vârstă și îndeplinește toate cerințele legale pentru a beneficia de pensie de

serviciu întrucât are vârsta de 66 de ani, un stagiu total de cotizare de 32

ani și 8 luni, o vechime totală în comerțul exterior de 22 de ani iar misiunea

temporară în străinătate de 4 ani.

Pârâtul a

formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât

normele legale invocate se aplică doar funcțiilor diplomatice și consulare, or,

reclamantul nu a făcut o dovadă în acest sens.

Prin

sentința civilă nr. 790 din 12 martie 2008, Curtea de Apel București a declinat

competența în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a.

Prin

Decizia nr. 3908 din 05 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a

casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță

considerând că litigiul este unul de contencios administrativ.

Prin

sentința nr. 1881 din 5 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.G.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Î

ntreprinderilor Mici și Mijlocii,

Comerțului și Mediului de Afaceri; a obligat pârâtul să elibereze reclamantului

adeverință pentru acordarea pensiei de serviciu.

Pentru a

pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul îndeplinește

condițiile cerute de art. 4 din O.U.G. nr. 36/2003, respectiv vârsta de 60 de

ani, stagiu de cotizare complet și o vechime în activitate de comerț de 23 de

ani, fiind trimis în misiune diplomatică mai mult de 4 ani la Agenția Economică

a României din India în perioada 12 martie 1976 - 01 iulie 1980.

Instanța

de fond a apreciat că reclamantul nu se încadrează în categoria de persoană

pentru care să fie necesar gradul diplomatic, activitatea sa desfășurându-se în

cadrul unităților cu specific de comerț exterior și cooperare economică

internațională.

Instanța de recurs

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici și

Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, în prezent Ministerul Economii,

Comerțului și Mediului de Afaceri.

În

motivele de recurs s-a susținut că reclamantul nu îndeplinește condiția de

vechime de 18 ani în activitatea de comerț, funcțiile deținute de acesta nu se

încadrează în prevederile normelor de aplicare a O.U.G. nr. 36/2003 privind

sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular.

Recurenta

a arătat că pentru a beneficia de pensia de serviciu a personalului trebuie să

îndeplinească toate condițiile prevăzute de art. 4 din O.U.G. nr. 36/2003,

cumulativ.

A precizat

recurentul că reclamantul nu îndeplinește condițiile de vechime de cel puțin 4

ani realizată în misiune permanentă în străinătate cu grade consulare.

Din

analiza probelor cauzei, a legislației aplicabile și a motivelor de recurs,

Înalta Curte reține:

Reclamantul

a solicitat întocmirea formalităților pentru stabilirea pensiei de serviciu,

potrivit O.U.G. nr. 36/2003 republicată, apreciind că îndeplinește condițiile

de vechime și exercitarea profesiei cerute de acest act normativ.

Legislația aplicabilă

O.U.G. nr.

34/2003 republicată, art. 4 alin. (1): Membrii personalului diplomatic și

consular și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerț exterior

și cooperare economică internațională, încadrați în direcțiile generale de

comerț exterior din cadrul Ministerului pentru Întreprinderile Mici și

Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, precum și în administrațiile

centrale din Ministerul Economiei și Comerțului, Departamentul de Comerț Exterior

din cadrul Secretariatului General al Guvernului, Departamentul de Comerț

Exterior și Promovare Economică din Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul

Industriei și Comerțului, Ministerul Comerțului, Ministerul Comerțului și

Turismului, Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice

Internaționale, Ministerul Comerțului Exterior și din unitățile cu specific de

comerț exterior și cooperare economică internațională, precum și ca trimiși în

misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele,

consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate beneficiază de

pensie de serviciu dacă îndeplinesc următoarele condiții cumulative de

pensionare:

a) au

vârsta de 60 de ani și stagiul complet de cotizare de 30 de ani;

b) au o

vechime în muncă de cel puțin 18 ani în activitatea de comerț exterior și

cooperare economică internațională, din care cel puțin 4 ani în misiune

permanentă la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din

străinătate, cu grade diplomatice sau consulare. De la condiția de cel puțin 4

ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale

României din străinătate sunt exceptate persoanele care realizează o vechime de

cel puțin 4 ani pe funcții diplomatice în centrala Ministerului Afacerilor

Externe, precum și persoanele care au fost trimise în străinătate pentru

îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, pe parcursul desfășurării

activității de comerț exterior și cooperare economică internațională, în perioade

cumulate de cel puțin 4 ani".

Situația de fapt

Din actele

aflate la dosarul cauzei rezultă că din perioada 5 septembrie 1980 – 15 martie

1991 reclamantul-intimat a lucrat la Societatea Mixtă SA C., ca economist și

șef birou, în perioada 12 martie 1976 – 1 iulie 1980 a fost delegatul I.C.E.

Electroexport Import la Ambasada României din Chișinău – Secția Consulară

României din India, ca reprezentant comercial.

În

perioada 15 iulie 1969 – 12 martie 1976 a îndeplinit funcția de economist la

serviciul Export- Import, în cadrul S.C. E. Craiova.

În raport

de situația de fapt enunțată rezultă cu certitudine că situația reclamantului

nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 4 din O.U.G. nr. 36/2003

republicată, iar soluția primei instanțe este nefondată.

Pentru a

beneficia de pensia de serviciu în baza O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de

pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular, persoana trebuie să

îndeplinească o serie de condiții cumulativ.

Astfel,

așa cum a rezultat din enunțul textului legal expus mai sus, persoana trebuie

să aibă vârsta de 60 de ani și stagiul complet de cotizare de 30 ani; o vechime

de cel puțin 18 ani în activitatea de comerț exterior și cooperare economică

internațională, din care cel puțin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele,

consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate, cu grade

diplomatice sau consulare.

Perioadele

lucrate de reclamant la SC E. sau la O. Craiova nu se circumscriu cerințelor

art. 4 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 36/2003.

De

asemenea, reclamantul nu îndeplinește condiția de a fi activat cel puțin 4 ani

în misiune permanentă la ambasadele, consulatele sau alte reprezentanțe ale

României din străinătate, întrucât perioada cât a fost delegatul I.C.E. E.I.,

la Ambasada României din Chișinău – Secția Consulară României din India a avut

calitatea de reprezentant comercial al întreprinderii respective și nu a avut

grad diplomatic sau consular, și nici nu s-a făcut dovada că s-a aflat în

îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor specifice diplomaților sau consulilor.

Înalta

Curte precizează că prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite cerințele de

vechime mai sus expuse, fără a indica actul din dosarul cauzei care justifică o

astfel de apreciere, astfel că soluția este lipsită de susținere în probele

cauzei.

În ceea ce

privește referirea la practica judiciară a acestei instanțe, Înalta Curte arată

că în cauzele respective s-a avut în vedere o altă situație de fapt.

Dimpotrivă,

practica unitară a acestei instanțe are în vedere că pentru a beneficia de

pensie potrivit O.U.G. nr. 36/2003 trebuie îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute în acest act normativ, sens în care exemplificăm decizia nr. 2707 din

19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Având în

vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciază motivele de recurs ca

fiind întemeiate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. recursul se va

admite, se va modifica sentința primei instanțe și se va respinge acțiunea

reclamantului

A.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului

și Mediului de Afaceri, în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului

de Afaceri împotriva sentinței civile nr. 1881 din 5 mai 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului A.G., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.