ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1096/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul î ntreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri obligarea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i elibereze adeverința tip prevăzută la pct. 32 din Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 36/2003 și să constate că îndeplinește condițiile pentru a beneficia de pensie de serviciu. În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că este pensionar pentru limită de vârstă și îndeplinește toate cerințele legale pentru a beneficia de pensie de serviciu întrucât are vârsta de 66 de ani, un stagiu total de cotizare de 32 ani și 8 luni, o vechime totală în comerțul exterior de 22 de ani iar misiunea temporară în străinătate de 4 ani.

Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât normele legale invocate se aplică doar funcțiilor diplomatice și consulare, or, reclamantul nu a făcut o dovadă în acest sens. Prin sentința civilă nr. 790 din 12 martie 2008, Curtea de Apel București a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a. Prin Decizia nr. 3908 din 05 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță considerând că litigiul este unul de contencios administrativ. Prin sentința nr. 1881 din 5 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Î ntreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri; a obligat pârâtul să elibereze reclamantului adeverință pentru acordarea pensiei de serviciu.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile cerute de art. 4 din O.U.G. nr. 36/2003, respectiv vârsta de 60 de ani, stagiu de cotizare complet și o vechime în activitate de comerț de 23 de ani, fiind trimis în misiune diplomatică mai mult de 4 ani la Agenția Economică a României din India în perioada 12 martie 1976 - 01 iulie 1980. Instanța de fond a apreciat că reclamantul nu se încadrează în categoria de persoană pentru care să fie necesar gradul diplomatic, activitatea sa desfășurându-se în cadrul unităților cu specific de comerț exterior și cooperare economică internațională. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, în prezent Ministerul Economii, Comerțului și Mediului de Afaceri.

În motivele de recurs s-a susținut că reclamantul nu îndeplinește condiția de vechime de 18 ani în activitatea de comerț, funcțiile deținute de acesta nu se încadrează în prevederile normelor de aplicare a O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular. Recurenta a arătat că pentru a beneficia de pensia de serviciu a personalului trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de art. 4 din O.U.G. nr. 36/2003, cumulativ. A precizat recurentul că reclamantul nu îndeplinește condițiile de vechime de cel puțin 4 ani realizată în misiune permanentă în străinătate cu grade consulare. Din analiza probelor cauzei, a legislației aplicabile și a motivelor de recurs, Înalta Curte reține: Reclamantul a solicitat întocmirea formalităților pentru stabilirea pensiei de serviciu, potrivit O.U.G.

nr. 36/2003 republicată, apreciind că îndeplinește condițiile de vechime și exercitarea profesiei cerute de acest act normativ. Legislația aplicabilă O.U.G.

nr. 34/2003 republicată, art. 4 alin. (1): Membrii personalului diplomatic și consular și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională, încadrați în direcțiile generale de comerț exterior din cadrul Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, precum și în administrațiile centrale din Ministerul Economiei și Comerțului, Departamentul de Comerț Exterior din cadrul Secretariatului General al Guvernului, Departamentul de Comerț Exterior și Promovare Economică din Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Industriei și Comerțului, Ministerul Comerțului, Ministerul Comerțului și Turismului, Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, Ministerul Comerțului Exterior și din unitățile cu specific de comerț exterior și cooperare economică internațională, precum și ca trimiși în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate beneficiază de pensie de serviciu dacă îndeplinesc următoarele condiții cumulative de pensionare: a) au vârsta de 60 de ani și stagiul complet de cotizare de 30 de ani; b) au o vechime în muncă de cel puțin 18 ani în activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, din care cel puțin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele,

consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate, cu grade diplomatice sau consulare. De la condiția de cel puțin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate sunt exceptate persoanele care realizează o vechime de cel puțin 4 ani pe funcții diplomatice în centrala Ministerului Afacerilor Externe, precum și persoanele care au fost trimise în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, pe parcursul desfășurării activității de comerț exterior și cooperare economică internațională, în perioade cumulate de cel puțin 4 ani". Situația de fapt Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că din perioada 5 septembrie 1980 – 15 martie 1991 reclamantul-intimat a lucrat la Societatea Mixtă SA C., ca economist și șef birou, în perioada 12 martie 1976 – 1 iulie 1980 a fost delegatul I.C.E.

Electroexport Import la Ambasada României din Chișinău – Secția Consulară României din India, ca reprezentant comercial. În perioada 15 iulie 1969 – 12 martie 1976 a îndeplinit funcția de economist la serviciul Export- Import, în cadrul S.C. E. Craiova. În raport de situația de fapt enunțată rezultă cu certitudine că situația reclamantului nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 4 din O.U.G. nr. 36/2003 republicată, iar soluția primei instanțe este nefondată. Pentru a beneficia de pensia de serviciu în baza O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular, persoana trebuie să îndeplinească o serie de condiții cumulativ.

Astfel, așa cum a rezultat din enunțul textului legal expus mai sus, persoana trebuie să aibă vârsta de 60 de ani și stagiul complet de cotizare de 30 ani; o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, din care cel puțin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate, cu grade diplomatice sau consulare. Perioadele lucrate de reclamant la SC E. sau la O. Craiova nu se circumscriu cerințelor art. 4 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 36/2003. De asemenea, reclamantul nu îndeplinește condiția de a fi activat cel puțin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele sau alte reprezentanțe ale României din străinătate, întrucât perioada cât a fost delegatul I.C.E.

E.I., la Ambasada României din Chișinău – Secția Consulară României din India a avut calitatea de reprezentant comercial al întreprinderii respective și nu a avut grad diplomatic sau consular, și nici nu s-a făcut dovada că s-a aflat în îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor specifice diplomaților sau consulilor. Înalta Curte precizează că prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite cerințele de vechime mai sus expuse, fără a indica actul din dosarul cauzei care justifică o astfel de apreciere, astfel că soluția este lipsită de susținere în probele cauzei. În ceea ce privește referirea la practica judiciară a acestei instanțe, Înalta Curte arată că în cauzele respective s-a avut în vedere o altă situație de fapt.

Dimpotrivă, practica unitară a acestei instanțe are în vedere că pentru a beneficia de pensie potrivit O.U.G. nr. 36/2003 trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute în acest act normativ, sens în care exemplificăm decizia nr. 2707 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciază motivele de recurs ca fiind întemeiate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. recursul se va admite, se va modifica sentința primei instanțe și se va respinge acțiunea reclamantului A.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri împotriva sentinței civile nr. 1881 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului A.G., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.