ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1564/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1564/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1660 din 3 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a
VIII-a Contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților A.A.,
C.G., G.C., H.I., ș.a., având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul pentru
întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale (actualul
Minister al întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de
Afaceri) la eliberarea adeverinței prevăzută la pct. 32 din Normele de aplicare
a prevederilor O.U.G. nr. 36/2003, privind sistemul de pensionare a membrilor
personalului diplomatic și consular, și constatarea îndeplinirii de către
reclamanți a condițiilor pentru a beneficia de pensia de serviciu reglementată
prin această ordonanță, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 80/2007.
Pentru
a hotărî astfel, instanța a constatat că dreptul pretins de reclamanți a mai
fost dedus judecății într-o cauză anterioară, soluționată prin sentința civilă
nr. 1627 din 10 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București în
dosarul 1810/2005, sentință devenită definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.
1522 din 2 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Faptul că acțiunea
inițială a reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 36/2003,
iar cea de a doua acțiune a fost întemeiată pe dispozițiile acestei ordonanțe
în forma modificată prin O.U.G. nr. 80/2007, nu a fost considerat drept un
argument temeinic pentru a înlătura identitatea de obiect a celor două cauze.
Instanța a considerat că, întrucât legea incidență cauzei este cea de la
momentul manifestării de voință în declanșarea acțiunii civile, modificările
legislative survenite, nu pot crea reclamanților o situație diferită de cea
precedentă, situația de fapt fiind aceeași.
Constatând
așadar, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., privind
identitatea de obiect, părți și cauză, curtea de apel a admis excepția
autorității de lucru judecat, și a respins acțiunea reclamanților pe acest
temei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs invocând
motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că
prin sentința atacată instanța de fond a încălcat sau a aplicat greșit
prevederile art. 1201 C. civ. și prevederile O.U.G. nr. 36/2003. Au susținut
astfel, că în mod greșit curtea de apel a admis excepția autorității de lucru
judecat, dat fiind faptul că prin O.U.G. nr. 80/2007, aprobată prin Legea nr.
135/2008, au fost modificate prevederile O.U.G. 36/2003, în sensul atenuării
condițiilor cerute pentru dobândirea pensiei de serviciu. Au arătat că în
prezent, în urma acestei modificări legislative, îndeplinesc condițiile cerute
de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu solicitată, și că au înțeles
să se adreseze din nou instanței tocmai datorită acestui considerent.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului
declarat de recurenții-reclamanți și menținerea sentinței civile nr. 1660 din 3
iunie 2008 ca fiind temeinică și legală, instanța făcând o corectă aplicare a
prevederilor art. 1201 C. civ., în sensul constatării triplei identități a
părților, obiectului și a cauzei celor două litigii.
Examinând cauza prin prisma probatoriului
administrat și a dispozițiilor legale aplicabile raportat la obiectul cererii
de chemare în judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține ca
întemeiată critica adusă de recurentă sentinței civile nr. 1660 din 9 iunie 2008 a Curții de Apel București și care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzute de art.
304 pct. 9 C. proc. civ. și constată incidența art. 312 alin. (5) teza I C.
proc. civ.
Recursul fiind fondat, sentința sus
amintită va fi casată cu consecința casării cu trimitere spre rejudecarea
pricinii aceleiași instanțe, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1201 C. civ.: „este
autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată
are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași
părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate” (Secțiunea III
paragraf 1 – Despre prezumțiile stabilite de lege).
Instanța fondului a făcut o greșită
aplicare a acestui text legal soluționând litigiul prin admiterea excepției,
invocată din oficiu, privind autoritatea de lucru judecat și respingând
acțiunea pentru acest motiv.
Curtea de Apel București a fost învestită
la 9 ianuarie 2008 cu acțiunea formulată de reclamanții A.A., C.G., G.C., H.I.,
ș.a., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Întreprinderi Mici și
Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, prin care s-a solicitat
obligarea acestuia din urmă la eliberarea adeverinței tip prevăzută la pct. 32
din Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 36/2003 (privind sistemul de
pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular), precum și constatarea
că reclamanții îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de pensie de serviciu
conform O.U.G. nr. 36/2003 așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 80/2007.
Judecătorul fondului a constatat că
aceeași reclamanți au avut aceeași calitate de părți într-un litigiu cu același
obiect care vizează îndeplinirea condițiilor spre a beneficia de pensie de
serviciu, conform sentinței civile nr. 1627 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin
decizia nr. 1522 din 2 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal.
Așadar, sub aspectul identității de părți
și obiect (pretenție formulată prin cerere și drept subiectiv invocat)
raționamentul primei instanței este corect.
Numai că pentru existența autorității de
lucru judecat este absolut necesar să existe și identitatea de cauză, respectiv
de temei juridic al celor două cereri de chemare în judecată.
Or, în speță, deși s-a invocat și se
invocă O.U.G. nr. 36/2003, nu s-a observat că e doar aparentă identitatea de
cauză deoarece conținutul art.4, din acest act normativ, care prevede
condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se beneficia de pensie de serviciu a
fost substanțial modificat prin O.U.G. nr. 80/2007 (intrată în vigoare la 29
iunie 2007), așa cum se poate observa dintr-o simplă verificare a textului în
cele două variante.
Așadar, nu există în cauză identitate în
ce privește fundamentul raportului juridic dedus judecății și în final nu este autoritate
de lucru judecat.
Ca urmare, instanța de rejudecare va
proceda la analiza fondului litigiului prin raportare la temeiul juridic al
acțiunii promovate la 9 ianuarie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.A., C.G., G.C.,
H.I., ș.a., împotriva sentinței civile nr. 1660 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza
spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.