ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1564/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1660 din 3 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a Contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților A.A.,

C.G., G.C., H.I., ș.a., având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul pentru

întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale (actualul

Minister al întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de

Afaceri) la eliberarea adeverinței prevăzută la pct. 32 din Normele de aplicare

a prevederilor O.U.G. nr. 36/2003, privind sistemul de pensionare a membrilor

personalului diplomatic și consular, și constatarea îndeplinirii de către

reclamanți a condițiilor pentru a beneficia de pensia de serviciu reglementată

prin această ordonanță, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 80/2007.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a constatat că dreptul pretins de reclamanți a mai

fost dedus judecății într-o cauză anterioară, soluționată prin sentința civilă

nr. 1627 din 10 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București în

dosarul 1810/2005, sentință devenită definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.

1522 din 2 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Faptul că acțiunea

inițială a reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 36/2003,

iar cea de a doua acțiune a fost întemeiată pe dispozițiile acestei ordonanțe

în forma modificată prin O.U.G. nr. 80/2007, nu a fost considerat drept un

argument temeinic pentru a înlătura identitatea de obiect a celor două cauze.

Instanța a considerat că, întrucât legea incidență cauzei este cea de la

momentul manifestării de voință în declanșarea acțiunii civile, modificările

legislative survenite, nu pot crea reclamanților o situație diferită de cea

precedentă, situația de fapt fiind aceeași.

Constatând

așadar, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., privind

identitatea de obiect, părți și cauză, curtea de apel a admis excepția

autorității de lucru judecat, și a respins acțiunea reclamanților pe acest

temei.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că

prin sentința atacată instanța de fond a încălcat sau a aplicat greșit

prevederile art. 1201 C. civ. și prevederile O.U.G. nr. 36/2003. Au susținut

astfel, că în mod greșit curtea de apel a admis excepția autorității de lucru

judecat, dat fiind faptul că prin O.U.G. nr. 80/2007, aprobată prin Legea nr.

135/2008, au fost modificate prevederile O.U.G. 36/2003, în sensul atenuării

condițiilor cerute pentru dobândirea pensiei de serviciu. Au arătat că în

prezent, în urma acestei modificări legislative, îndeplinesc condițiile cerute

de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu solicitată, și că au înțeles

să se adreseze din nou instanței tocmai datorită acestui considerent.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului

declarat de recurenții-reclamanți și menținerea sentinței civile nr. 1660 din 3

iunie 2008 ca fiind temeinică și legală, instanța făcând o corectă aplicare a

prevederilor art. 1201 C. civ., în sensul constatării triplei identități a

părților, obiectului și a cauzei celor două litigii.

Examinând cauza prin prisma probatoriului

administrat și a dispozițiilor legale aplicabile raportat la obiectul cererii

de chemare în judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține ca

întemeiată critica adusă de recurentă sentinței civile nr. 1660 din 9 iunie 2008 a Curții de Apel București și care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și constată incidența art. 312 alin. (5) teza I C.

proc. civ.

Recursul fiind fondat, sentința sus

amintită va fi casată cu consecința casării cu trimitere spre rejudecarea

pricinii aceleiași instanțe, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1201 C. civ.: „este

autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată

are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași

părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate” (Secțiunea III

paragraf 1 – Despre prezumțiile stabilite de lege).

Instanța fondului a făcut o greșită

aplicare a acestui text legal soluționând litigiul prin admiterea excepției,

invocată din oficiu, privind autoritatea de lucru judecat și respingând

acțiunea pentru acest motiv.

Curtea de Apel București a fost învestită

la 9 ianuarie 2008 cu acțiunea formulată de reclamanții A.A., C.G., G.C., H.I.,

ș.a., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Întreprinderi Mici și

Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, prin care s-a solicitat

obligarea acestuia din urmă la eliberarea adeverinței tip prevăzută la pct. 32

din Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 36/2003 (privind sistemul de

pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular), precum și constatarea

că reclamanții îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de pensie de serviciu

conform O.U.G. nr. 36/2003 așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 80/2007.

Judecătorul fondului a constatat că

aceeași reclamanți au avut aceeași calitate de părți într-un litigiu cu același

obiect care vizează îndeplinirea condițiilor spre a beneficia de pensie de

serviciu, conform sentinței civile nr. 1627 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin

decizia nr. 1522 din 2 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal.

Așadar, sub aspectul identității de părți

și obiect (pretenție formulată prin cerere și drept subiectiv invocat)

raționamentul primei instanței este corect.

Numai că pentru existența autorității de

lucru judecat este absolut necesar să existe și identitatea de cauză, respectiv

de temei juridic al celor două cereri de chemare în judecată.

Or, în speță, deși s-a invocat și se

invocă O.U.G. nr. 36/2003, nu s-a observat că e doar aparentă identitatea de

cauză deoarece conținutul art.4, din acest act normativ, care prevede

condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se beneficia de pensie de serviciu a

fost substanțial modificat prin O.U.G. nr. 80/2007 (intrată în vigoare la 29

iunie 2007), așa cum se poate observa dintr-o simplă verificare a textului în

cele două variante.

Așadar, nu există în cauză identitate în

ce privește fundamentul raportului juridic dedus judecății și în final nu este autoritate

de lucru judecat.

Ca urmare, instanța de rejudecare va

proceda la analiza fondului litigiului prin raportare la temeiul juridic al

acțiunii promovate la 9 ianuarie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.A., C.G., G.C.,

H.I., ș.a., împotriva sentinței civile nr. 1660 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.